Fiu-fiu-fiufiufiu, fviu-fiu, fiu-fiu, fiu-fiu-fiu-fiu-fviu, fiu-fiu, fiu-fviu

sari la comentarii

Tura asta m-am gândit să fluier titlul. Cine recunoaşte melodia o câştigă în format mp3.

[STIMAŢI VOTANŢI: NESIMŢITA CE VA FI PREZENTATĂ ÎN ACEST ARTICOL A AVUT – CE ALTCEVA?! – NESIMŢIREA DE A PROFITA DE APARENTA DEMOCRAŢIE CE O ŢES EU SUBŢIRE ŞI ŞI-A DESCHIS PROPRIUL SĂU POLL CU RĂSPUNS DESCHIS, ÎN CADRUL COMENTARIILOR, AICI. DAT FIIND CĂ PAR NEMULŢUMIT, NU VĂ POT EXPLICA DE CE URLU, RESPECTIV SCRIU CU MAJUSCULE.]

Haideţi împreună să unii dintre mine scriu, respectiv alţii dintre voi citiţi despre când – ieri – mi-am luat haine din second, de un milion jumate, respectiv dacă eu şi iubita mea ne despărţim.

În primul rând, trebuie să facem o clară delimitare: există magazine second-hand bine aprovizionate şi accesibile, iar apoi există ceea ce eu şi amica Pagul am definit second-hand-urile de fiţe; acestea din urmă comercializează haine noi (de la rebuturi) sau aproape noi (deci care jenează sau au fost o teribilă alegere pentru cumpărător) şi sunt scumpe, în sensul că mai ieftine decât în magazinele standard-cretine pentru chenvelişti, da’ prea piperate, totuşi, pentru un om aşa ca mine, pe care nu-l deranjează că cineva a murit anterior în ele.

E drept, nu pun valoare pe haine. Mai ales că este deja. Dar, de fapt, caut şi reuşesc să am orgasm intelectual dacă izbândesc să arăt mai bine în haine ieftine şi purtate, decât în haine scumpe şi fără rodajul făcut.

Când iau salariul, sunt dominat de două raţiuni vestimentare:

1. Nu mi-l sparg tot pe un fular, cu mănuşile la ofertă.
3. Cheltui o părticică din el pe trei garderobe complete.

Avem nelămuriri până aici? Dacă da, vă rog frumos să părăsiţi Interjegul. Aveţi câteva secunde, nu vrem să îi deranjăm pe colegii noştri, care chiar au ceva în cap, în afară de tărâţe. Gata? Mulţumim. Da, la revedere.

Aşa. Una dintre astfel de razii am organizat ieri cu prietena mai sus menţionată, prin ce am apucat până la urmă să fie doar două seconduri mari şi îndestulate, pe care le-am sărăcit de ce aveau mai tâmpiţel. Da, cititori, asta a fost strategia ultimei sesiuni – ce găsim mai isteric, păstrăm. Astfel, personal, m-am cadorisit cu următoarele:

a. un sacou verde care în trecut era uniforma de paznic la o anume companie Samuelson din New York;
b. un jerseuţ roş cu motive orizontale de dungi pe mâneci, în culori care nu au importanţă şi, conform croielii, ar putea fi oricare, pentru că n-ar face vreo diferenţă;
c. o vestuţă roz (da, roz) cu romburi pe piept, ca să piardă într-o iluzie optică burta pe care o strânge, fiind cu vreo 16 numere mai mică, când vestele se măsoară universal din 0.5 în 0.5;
d. o pereche de pantaloni de bătrânel;
e. aceeaşi pereche de pantaloni de bătrânel, mai deschişi;
f. o căciulă de retardat, cu simboluri de iarnă, mai concret – reni;
g. o căciulă de retardat, fără simboluri de iarnă, mai concret – reni, dar cu un triunghi;
h. o cravată cretină;
i. încă o cravată cretină;
î. a treia cravată cretină şi ultima;

M-am potolit la nişte pantaloni de ţigan gabor, lucioşi şi care se vindeau cu o curea specifică şi care e drept că se puteau asorta cu o şepcuţă cu cozoroc pe care chiar scria “Gabor”.

Cum bine ştim cu toţii, hainele de second se spală cu clor şi fierb… imediat ce-au fost purtate prima dată, pentru că sunt prea faine. Cum bine ştim cu toţii, în afară de mine, ele nu se spală deodată şi, în nici un caz, cu haine pe care le aveam dinainte, în special dacă sunt tricouri albe.

Acum, cu ele albăstrite la subsiori, cu sacoul tot şifonat şi verdele întins pe dinăuntru, pe unde era căptuşeală albă, cu jerseuţul pătat pe alocuri într-un mod pe care-l pot accepta drept “la modă”, considerând cum arăta el şi în stare normală, nu reuşesc să-mi dau seama de la ce s-a întâmplat acest dezastru, ce poate fi uşor transformat într-o nouă modă, ceea ce voi încerca să fac. Să fie de la pixul pe care l-am uitat în buzunarul de la piept şi pe care nu îl mai găsesc? Să fie de la etichetele glossy cu preţul, pe care nu le-am dat jos de pe unul dintre pantaloni? Să fie de la faptul că am greşit programul şi le-am pus cu vreo 30 de minute în plus în maşina de spălat sau chiar deoarece ulterior or trebuit să stea alte 9 ore acolo, mustind în propria zeamă, până m-am întors de la lucru? Sincer, nu cred.

Dar oricum!… Fiindcă mai avem un subiect pe ziua de azi, vom folosi acest cârlig ca trecere. Sau punte ca să-l agăţăm sau, mă rog, cum vreţi voi, el este următorul: iubita mea cea nouă, de care aţi tot citit în ultimele articole, este cea care mi-a făcut cadou un carneţel cu păun şi 6 pixuri albastre, ca să nu-mi mai notez ideile pe bilete de autobuz şi chitanţe din consumaţia altora. Şi, evident, este o şansă mai mare ca unul dintre aceste pixuri să se fi strecurat neobservat în maşina de spălat, odată cu hainele. Şansă mai mare măcar decât, de exemplu, să fiu eu de vină.

Pe lângă asta, relaţia mea cu ea este dubioasă, neprezentând decât ocazional acea zvâcnire animalică de pasiune specifică oricei aventuri, un lucru tot de dânsa stagnat, când s-a decis spontan să se îmbolnăvească la mine acasă, fiindcă mă învelisem cu toată plapuma. Şi atunci, vă întreb eu, pe bună dreptate… şi v-am zis mereu, v-am spus că voi sunteţi cei pe care mă bazez şi în care mă încred… c-o să rămâneţi la fel de stupizi cât Jegul să dăinuie veşnic…

***

{democracy:3}

În funcţie de câştigător, Arpi va primi o mandarină.

7 comentarii

zi si tu ceva
  1. Decembrie 13, 2007 la 15:37
    link permanent
    monte cristo zice ca:

    nu am diacritice si oricum nu vad rostul oricum vor astia sa bage in dex cuvintele : jenibil, asl, prof/a atunci ce naiba sa ma chinuiesc sa vb corest sau sa scriu cand peste 2 ani astwea vor fi chiar corecte…asa ca ….. aia mii! pardon limbajul! si tot nu ai raspuns bre!

  2. Decembrie 13, 2007 la 16:07
    link permanent
    andreea zice ca:

    nu am rabdare sa citesc la dog. da uite ca-i ca la tine :))

  3. Decembrie 13, 2007 la 16:10
    link permanent
    dog zice ca:

    “ba da” ce? blogul nostru are subiecte asemănătoare cu cele de pe jeg? mai uită-te odată că poate ţi-a fugit ochiul de expert de pe text.

  4. Decembrie 13, 2007 la 16:36
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Nu, n-am citit. Ba da, în general… Dar e apreciez, apreciez.

  5. Decembrie 13, 2007 la 18:57
    link permanent
    Mana zice ca:

    A apărut versiunea 2.0 a melodiei din titlu şi tu răspunzi de awareness? Sau ţi-a fost jenă să ne spui direct să facem update? 😀

  6. Decembrie 13, 2007 la 19:10
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Eu unul m-aş feri de articole vestimentare care poartă în conştiinţă lor cuvinte precum retardat, cretin. Deşi se spune că nu haina face pe om, nu ştii de unde sare o lobotomie. Poate că este un Ciomu şi neurochirurg, doar că este nedescoperit. Când îţi face cineva harcea-parcea prin creieraş, nu mai poţi să zici nici AU!

  7. Decembrie 15, 2007 la 19:21
    link permanent
    Ioana zice ca:

    Credeam ca am un ochi lenes. M-am dus la doctor si am facut control. Mi-a zis ca nu-mi trebuie ochelari, n-am nevoie, sunt doar obosita si de-aia mi se pare cateodata ca nu vad bine. Si mi-a recomandat sa dorm cateva zile, sa-mi revin. Ma duc la culcare.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)