Până acum nu-mi plăceau înmormântările. Nu ştiu de ce, dar mie unul să moară cineva nu mi-a părut niciodată motiv de bucurie. Recent, însă, am ajuns să privesc din total altă perspectivă o manifestaţie de acest tip, pusă în opoziţie cu altele de aceeaşi speţă, doar că din timpul vieţii sărbătoritului. Concluziile la care am ajuns sunt următoarele. Notaţi.
La înmormântare nu se duce cadou, spre deosebire de botez, naştere, onomastică, nuntă. Dacă vă ambiţionaţi însă şi duceţi, nu cred că va găsi cineva vreo raţiune logică pentru care să se obiecteze, precum nici nu puteţi supăra mai tare lumea, iar mortului cu siguranţă o să-i placă orice, faţă de starea în care îi. Oricum, să fie ceva mai vesel, că atmosfera e mai mohorâtă de obicei. Poate ceva în culori ţipătoare, să facă sunete eventual, să cânte o melodie vioaie când o apeşi şi să se rostogolească. Să întreţină toţi oaspeţii, să le placă tuturor.
La înmormântare este mâncarea mai bună. Nu-i meniul ăla cretinoid, cu toate făcute până la jumătatea inferioară din margarină, mai puţin margarina, care este făcută în întregime din căcat depigmentat natural, pigment cu pigment. De asemenea, la înmormântări nu “intră friptura”. Cineva o pune discret pe masă când eşti la budă şi gata. Şi nu trebuie să te opreşti de câte ori vrei să bagi în gură, că totuşi şi-a amintit beţivu’ ăla versurile de la “Tatăl Nostru”, la a 8-a încercare. Şi nici naiba n-o să te roage să mai stai, când ai terminat de mâncat.
***
Eu nu arunc uleiul folosit pe geam (nici nefolosit, nici pe suprafaţa sa, cât nici în exterior, prin fereastră), nu locuiesc la apartamentul 12, nici la etajul 3, nici nu sunt de profesie agricultor… da’ tot am o presimţire misterioasă că se referea la mine. Şi culmea, nu era la mine-n bloc. Mulţumim, Gârlene.
***
Nimenea n-o să te pună să dansezi! La înmormântare, că acolo rămăsesem. Da’ nimenea! N-o s-o ia razna dj-ul pe la mijloc, să-şi pună “piesele lui”, iar la chelneriţe n-o să le vină prietenii şi n-o să se pună la masă cu mirii mortu’, când toată lumea e criţă. Şi, din nou, cu puţină determinare şi muzică adusă de acasă pe-un telefon mai performant, până la orele dup-amiezei îţi poţi lua frumos la revedere de la popă şi de la rude, cel puţin până mai moare cineva, asta dac-o să te mai invite. Iar referitor la rude – la cât mai multe reuniuni doar în aceste condiţii, că nici cu una cu care nu vrei n-o să trebuiască să vorbeşti, printre ele făcându-ţi loc spre care te interesează cu un versat umor negru.
Dacă veţi cronometra, slujba la biserică şi starea civilă la nuntă ţin, cumulate, mai puţin decât toate tânguielile din garajul de sicrie şi până la bătătorirea bine a gropii, minus drumul de la ea, pe care nu-l punem, considerând că-i spre mâncare şi care, la rândul lui, este mai scurt decât omologul lui spre cantina tinerilor căsătoriţi, cu tot cu opriri.
Poate cel mai important aspect – la înmormântare nu se dau bani. Nu se cheltuie bani, nu se cer, nu se pun în plic, nu se strigă pomana, nu se nimica. Chiar şi drumul ţi-este asigurat de supravieţuitori şi Daciile lor, care sunt prezente cu menirea să alimenteze cadrul funebru. Dacă vă urcaţi într-una a cărei benzină se umple, respectiv evaporă din/prin interior, puteţi să vă scuzaţi plecând mai repede că vi-i rău sau dându-vă foc ca din greşeală
***
['ţam, M.J.]
***
Legat de mersul la nuntă ca favoare, cititoarea Roxana teoretiza că în statut de corolar ar fi obligaţia de a returna mersul la nuntă (în opoziţie cu dreptul de a cere răsplată pentru favoruri), când se va ivi ocazia, celui care a venit la a ta. Pornind de la această idee, ce trebuie să facă toţi cei la care am fost, dacă eu aleg să nu mă căsătoresc niciodat’? Respectiv, dacă nu, pot avea totuşi puterea deciziei de a nu veni ele/ei cu cei/cele cu care s-au căsătorit la momentul respectiv, de care firesc că nu-mi place, considerând că dacă eu n-am putut strica nunta lor, ei de ce-ar avea şansa prin simpla prezenţă să o strice pe a mea?
***
***
Nu ştiu dacă am mai ridicat această propunere, da’ începând de acum mă voi comporta cu toţi reprezentaţii legii ca un ultim infractor, de la umblat suspect şi ascuns faţa, până la comportament recalcitrant şi prefăcut că-s turtă . Numa’ ca să nu-mi găsească nimica şi apoi să fac pe abuzatu’.
***
Iar deoarece azi este ziua Monicăi, am stabilit dimpreună cu alţii trei, minus unu’, să-i închinăm fiecare ce-om putea. Date fiind ultime desfăşurări de evenimente între mine şi cea despre care ne bucurăm, dar şi pentru că n-am înţeles exact ce moment solemn marcăm, precum şi ca să meargă cu articolul… mă rog, vedeţi voi, eu sunt ultimul în filmuleţ, că le-am pus în ordine crescătoare a cât de bine-or ieşit. [Îi mulţumim pretenţios şi lui Olix, care-a avut cu ce să filmeze Zapa, care n-are nici bumbi la aragaz şi că i-a mai şi montat p-acolo, pe unde ea-şi băga obiectivul în ochi şi ochii în obiectiv.]
[pe YouTube, aiciea]
Ulterior: iubiţii de la Low Riders au trimis ţogleta, cu frumuşele floricele Jeg pe dânsa; aripa a fost “iniţiativa” şăfului, care-o insistat s-o fac personal, ă cu mânuţele lui stângi; nu, n-o vopsesc neagră pe deasupra, este dovada autenticităţii.
Tweet
107 comentarii
zi si tu cevalink permanent
APLAUZE!!!!talent, frate, talent. na, uite, mr biblio, filmuletu.
la multi ani monica.
link permanent
Da, exact, exact! Aşa este!
link permanent
premiul: o scara!
link permanent
Care doar coboară. N-avem de urcat pe stoc.
link permanent
Deci ma simt… Ma simt. [emoticon cu monica care sniffaie] Ah, cit m-ati emotionat! Stiti, desigur, ca vorbesc serios. Pe rind:
]
Sa-mi pastrezi si mie un linguroi de supa aniversara. A big heart in a big body, dupa cum am mai zis.
. Dar iti multumesc si tie pentru ca ti-au preluat astia numele, s-au folosit probabil si de ideile tale si dup-aia te-au virit ca villain in toata istoria.
Zapa draga, simt nevoia sa te duc de minutza la Palatul Copiilor. Grupuri vocale mai sint. Peste citiva ani, te lansez parinteste in industrie si 90% din incasari au sa-mi revina mie, nu-i asa? [la tine am plins, proasto!
Bastel draga, …draga! Ce-mi doresti tu mie iti doresc eu tie, minus partea cu tuciuriii si, of horse, cu Popescu, ca nu cred ca te coafeaza
Darius draghe, Rodica iti multumeste din suflet pentru priveghi, pentru montajul minunat, pentru spaţiul de hosting si pentru uploadul pe Youtube. In plus, faptul c-ai facut-o cu un an mai tinara nu poate decit s-o flateze la riduri.
Hudrea cheri, tu n-ai nici o vina, bietul de tine
Dragii mei toti, voi rulati. I’m proud to be a part of your 2.0 universe, as you’ll always be a part of mine.
[zgomot de nas suflat ca trompeta]
VA MULTUMESC!
link permanent
Numai tu puteai sa faci asa ceva (daca nu-l punem la socoteala pe Basty, pe Jimi si… pe mine)! Si anume sa faci un intreg articol despre inmormantarii, in finalul caruia sa spui “la multi ani” unui apropiat care, in acest caz, este “unei”. Frumos…
LA MULTI ANI VEVERITZO!!! De fericire ca este ziua ta, aproape am uitat de poza cu mine, defect, cu care ma tot santajeaza Bija.
link permanent
Tu, parcă zici că eşti la o înmormântare, şi parca spui nişte cuvinte de genul, când întreabă popa:
“Dacă mai doreşte cineva să zică două cuvinte”
link permanent
Io-am aflat ulterior că e ziuă de naştere, ştiţi, eu nu prea citesc bloguri şi mna…
Iar tu, nemernică, nesimţită! Hudrea s-a OPUS! O să pui înregistrărili! S-a ÎNPOTRIVIT ÎNBRĂCAT ÎN ÎMCĂPĂŢÂNARE!
Iar eu… eeeu am ţinut totul într-o organizare exemplare, cât ameţiţii ăştia fugeau ca bezmeticii de colo-colo. Şi eşti cu un an mai tânără doar fiindcă te-ai dus prea timpuriu, fiindcă pentru mine eşti moartă. Sau poate fiindcă nu ţi-ai updatat profilu’ de Hi5. Sau poate doar am calculat eu proasto! Pardon. Vreau să zic “greşit”. Ştii, când atingi perfecţiunea, jegnirile vin instictiv.
link permanent
Cum te chinui tu sa ma faci sa te-njur… Dar nu vei reusi. Azi e ziua mea, zi senina ca mine, mai ales la fel de calma si linistita. Sa nu carecumva sa ma obligi sa te piei din ochii mei!
link permanent
Lăcrimile alea nu-s veritabile, aşa-i?
link permanent
Am deja prima problemă, habar nu am unde arunc uleiul, la mine se consumă în integritatea lui. O fi ceva grav?
Poza M.J. dovedeşte că discuţia despre m de dinainte de p şi b foloseşte cuiva.
Poza cu burgărul este foarte ciudată. Înţeleg să apară undeva hamburgăr, este normal, dar burgărul are alăturat eticheta de pe sticla pe care o expui. Este ca şi cum ai pune o etichetă cu chieceap… ştiu că este o discuţie despre cum se scrie, dilemă care “confuzează” până şi “autorii de lebăle” de pastă de tomate, dar pui ce scrie pe sticlă, ca să se ştie ce vinzi şi e OK. Să fie greşeala lor.
După ce m-am emoţionat de “la crima” lui Darius, mult mai reuşită ca “lacrima Dragă Stolo”, m-am simţit ruşinat că nu o cunosc mai bine şi mai de aproape pe sărbătorita Monica să-i fac videoclip, prin fotografii succesive, pentru că nu am cameră video la telefonul mobil. Soluţia, legată de stilul meu de mare porc (mama a zis că la maternitate a avut de ales între mare porc şi schizofrenie; a ales marele porc pentru că nu suna atât de pretenţios), este un memento cultural pe care m-am gândit eu să-l dedic mihailo-gavrililor de astăzi. Probabil monica şi-l va aminti întreaga viaţă, îl va spune şi nepoţilor de la copii care i-au fost doriţi mai sus, şi iată că va fi şi un serviciu cultural important.
http://www.trilulilu.ro/acroche_coeur/5bfb11ac5953a2
Ludwig van Beethoven, Concertul nr. 1 în do major pentru pian şi orchestră, OP. 15, o lucrare în trei părţi.
Prima parte are forma unei sonate rapide, Allegro con brio. Începe, obişnuit aş putea spune, cu o expoziţie orchestrală care introduce materialul tematic. Urmează puntea de legătură cu cea de a doua temă, a viorilor. La sfârşitul expoziţie există finalizată şi cea de a doua temă. Procedeul aminteşte de tehnica Mozart.
Urmează intervenţia solistului prin readucerea temelor şi o a doua expoziţie caracterizată de pasajele pianistice de legătură. Dezvoltarea este scurtă şi pune în evidenţă pasajul de virtuozitate şi expresivitatea conceptuală a temei.
Repriza, reluarea temelor, este marcată de linia melodică de la început, de data aceasta în fortissimo.
Cea de a doua parte este cu mult mai puţin optimistă şi sensibilă şi este scrisă în Largo, cheia este trecută în Fa minor. Răspunsul orchestral este rapid, cu secvenţe în creştere de volum. Tema apare de câteva ori şi de fiecare dată părând a creşte legătura cu auditoriul.
Partea solistică induce şi o altă idee muzicală, o idee cu filon romantic. Caracteristic concertelor lui Beethoven, pianului îi sunt rezervate frazele de largă cantabilitate. Secundar, rolul important în coordonare revine clarinetului care subliniază şi întregeşte sonoritatea, procedeu întâlnit şi la compozitorii romantici.
Cea de a treia parte este un rondo revenit în Do Major, încă o asemănare cu Mozart. Se începe cu refrenul foarte dansant. În primul cuplet avem un capriciu şi mai multe figuraţii de ocupare a volumului sonor. Solistul, începe în minor pentru a trece în major spre refren, reluarea orchestrei fiind o soluţie firească. După un motiv ludic, repetarea refrenului şi primului cuplet, avem o cadenţă solistică.
Finalul aparţine unei atmosfere vesele, deliberante, senine.
Audiţie plăcută!
La mulţi ani, monica!
link permanent
Ba da, mă pot face să plâng intenţionat, de cele mai multe ori în mai puţin de 30 de secunde.
Monicea – nu din ochii tăi. Da’ din ai mei da, PIEI!
link permanent
Acum, după momentul special, pot să revin la un comentariu scurt. Am fost impresionat de prima parte cu cântecelul. Un moment mult mai delicat decât lasă să se vadă la prima vedere, eu unul l-am apreciat, sper, la adevărata valoare. Brava Zapa!
link permanent
Deci AICI este dovada incriminatoare căci Hudrea.
link permanent
Şi aialaltă cum o cheamă? Groza asta e “grav de grav”.
link permanent
link permanent
“Ii cantam lui Zappy…lu’ ailalta, cum o cheama, Monica”. Asta nu e ceva mai grav decat “grav de grav”?
link permanent
Da’ nu creca mai conteaza din moment ce Darius a avut doua contributii la aceasta zi a Monicai. Filmuletul si cantecelul! Nu?
La multi ani, Monica!
link permanent
@ andrada
Eu sunt de mare porc, am mai spus. Am pus “doi în unu, ca şamponu,” episodul în două părţi cu acel “cum o cheamă”.
link permanent
Contribuţia majoră a lui Darius a fost acea Lacrimosa cu foiţă de ceapă pe post de lentilă de contact.
Fără nici o legătură, tocmai ce aud o mămăiţă care spune, de sub căciulă, despre Obama, că este semi-negru.
Semi-adevărat. 
link permanent
…. <—- Ala a fost zgomotul facut de fisa care mi-a picat.
link permanent
“nu se strigă pomana” ce-am mai ras la faza asta
, da’ acum mi-am revenit, slava domnului.
link permanent
deci remarc si multanesc pe monica cu placere.
si cum ai facut-o ba cu un an mai tanara? e majora bey prostea. e-a dat voe deacasa sa stea cu iubitu.
haipupiu.
link permanent
Mi-a reperat toader onoarea. Mersi, nene.
link permanent
bibli, ingratule, pentru miha nici un gînd de onomastică?! aşa superficiale obsesii ai
link permanent
@ mirmen
Aşa că iertaţi, sunt şi eu un biet ‘telectual scăpătat, ratat şi în mizerie boemă.
BIBLIOTECARU (mâhnit): Îmi pare rău! tocmai coana Mirmen, tocmai dumneei, care de!… să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie…
Recitiţi Noiembrie 8th, 2008 la 1:01 pm, please! Este pentru toţi Mihailii şi Gavrilii lumii. Sunt un om modest, eu nu am laptoape şi camere din astea video, nici măcar un microfon de doamne ajută. Nu pot decât scrie. Ba şi scrisul mi-a provocat ameninţări cu lunetişti politici, se înghesuie pe acoperişurile din jurul blocului meu, doar vor avea o cale liberă să-mi încălzească encefalul cu un bumb de oţel fierbinte.
BIBLIOTECARU (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv): Famelie mare… remuneraţie, după buget, mică…
link permanent
Da’ nu te-ai referit specific la ea…
link permanent
S-a deschis YOURVINTAGEWARDROBE, magazinul tau vintage! Viziteaza-ne la http://yourvintagewardrobe.blogspot.com si daca iti place, te mai asteptam pe la noi!
Ne poti gasi si pe http://yourvintagepolice.blogspot.com – discuta si citeste despre vintage, da-ti cu parerea, critica si lauda asa cum consideri tu de cuviinta!
Am fi onorati sa facem schimb de link-uri! Daca nu se poate, nu se suparam! Iar daca mesajul nostru te-a deranjat, te rugam sa ne ierti!
P.S. Daca tot citez de pe jeg.ro pe yourvintagepolice mi s-a parut nu stiu cum sa nu trec pe-aici macar ca sa salut. Nu-l considera spam – e mai degraba o invitatie.
Salam de ren din carne de porc?
link permanent
mda, bibli, deci s-a destrămat magia! ACEA miha a rămas, acolo, o miha printre toţi Mihailii şi Gavrilii lumii P
link permanent
De vină nu e decât domnul Groza Darius, care nu a făcut filmul cu Miha.
Eu i-am spus să, dar el nu şi nu… 
Domnule Groza, măcar nu am spus… “Şi ailaltă, cum o cheamă?” precum domnia voastră.
Am tăcut şi nu am îndrăznit, m-am ascuns în spatele propriei timidităţi.
Tocmai ce am făcut astăzi o mărturisire că sunt “de mare porc”, că a zis mama că nu poate pronunţa schizofrenie (ceea ce nu înseamnă că nu aş fi şi schizo)
Dar uite, acum că am îndrăznit, am să-i transcriu aici una din poeziile mele.
Visuri potrivnice – Gheorghe Florescu
Feb 2006
Firi potrivite, eu şi tu…
Dar ne-am îndepărtat
Centrifug
Şi acum
Existăm
Ca două idei
Lipsite de substanţă.
Unul fără altul.
Mi-e mintea golită
De înţelesul altei întrebări,
Decât una singură:
„Ce ar fi fost dacă…?”
Şi fără de răspuns e ea…
Iar fiecare „dacă”
O altă viaţă duce
După sine
Şi un alt
„Ce ar fi fost dacă…?”
Separaţi
Încetăm perfecţiunea
Ca nişte nări delicate
Ce prind a ronhăi
În miez de noapte
Cu promisiunea
De a renaşte, delicate,
Dimineaţa şi, apoi,
Înşelând realitatea,
În toate dimineţile.
link permanent
deci dedicam poezia de mai sus monicai.
link permanent
LA MULTI ANI Monica!
Cum nu pot sa-ti daruiesc un buchet urias cu flori, iti daruiesc niste versuri ale dragului Nichita
Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.
Autor: Nichita Stanescu
Poezia Dreptul la timp
…darius cata singuratate in titlul tau. …toate pronumele sunt la singular…nici un “noi, voi, ei, ambi”…ce trist…te simti singur darius? …de fapt cand ne nastem suntem singuri, cand murim o facem tot singuri…ne nastem in tipetele de durere ale mamei si murim in linistea unui lacrimi de despartire…
link permanent
si pe aceasta poezie o dedicam monicai.
link permanent
Poate acolo la voi în celălalt capăt al ţării nu se dau bani la înmormîntări, Bîje.
link permanent
Tu ei ? Eu dau. Ups, nasol momentu`…
link permanent
Ei, nu era vorba de bănuţul din batiste, ci de “cadoul” în plic cu strigare. De la taica părintele ce vorbi de cele sfinte… fără număăăăăăăăăăăr.
link permanent
Există biciclete din acestea şi mai solide?
link permanent
Zi-mi Darius, dacă observ bine în prima poză cu bicicleta, în colţul din stânga sus… e canapeaua extensibilă din Auchan? Aia cu verde şi albastru? Visul meu împlinit dacă nu-mi stricam banii pe bărbaţi? Împrumută-mi-o!
link permanent
Într-o zi să-mi explici şi mie de ce eşti măgar şi deformezi realitatea, prin mijloace specifice. Poţi s-o faci când vii la examen, de exemplu; să omorâm doi iepuri dintr-una. But in a good way.
Mâine vin să mă dau cu bicicleta. Am să fac tot posibilul s-o stric.
Ordinea e desigur descrescătoare, căci Zapa a fost cea mai mişto. Pe Basty de ce l-ai cenzurat? Singurul lucru mişto din bucata dumitale-ţi de urare a fost poza cu monica din fundal. E trucaj sau ai chiar printat-o?
Dacă mergi la înmormântare mai tre’ să mergi şi la parastas? Sau la parastas merg doar cei care-au ratat primul episod?
link permanent
monica cherie, la mulţi ani!
link permanent
Chireo – poveşte de-o foloseşte.
Bibliotecare – pardon, da’ asta ce-are? Tătă ziua a rezistat abuzurilor mele.
Tătă lumea întreabă de poză… alo, dragă, da’ lacrimele? Lacrimele sunt reale! Poza aşijderea. De ce să fac totul mai complicat, pe calculator, când merge de-adevăratelea. Mai ieşiţi de pe Internet! Este Jeg şi în viaţă, eu doar îl scriu acilea.
Hudrea – Ăvai! Da’ ce de marcat ai fo’ tu, o fi cântat Zapa sublim, da’ nu cumva ai plâns şi tu pătruns? Nici o supoziţie sexuală, desigur, n-aş ‘drăzni să te acuz de subiectivitate masculină. Ne vedem la trezire, pe cicle. Plus halit, că-s plin de bonuri, de-mi curg pe lângă. Mie, zic, mie-mi curg, tu să munceşti pentru hrană, ca s-o meriţi.
Deci pe după prânz.
link permanent
doamne, cat de sinistru
))
la multi ani, monica! (uhm, rodica?!)
apropo, cum sa zici ca mancarea la inmormantari ii buna? si in alta ordine de idei, aseara am baut ceai cu gust de inmormantare. si cu lamaie.
link permanent
Foarte bună! Şi, de principiu, nu mănânc mai cu poftă decât la o-nmormântare.
link permanent
mie mi se pare ca tot are gust de mort, parca mananc mort, da na
link permanent
…ieri fiind sarbatoare, nu ti-am spus nimic sa nu te supar, dar in toate filmuletele tale ai o problema cu lumin…incearca sa faci ceva in acest sens,,,subiectele si abordarea poate fi corecta, dar daca folosirea luminilor este proasta strici totul, se atenueaza ideea….un film isi transmite ideile prin calitatea imaginii in primul rand…toate filmuletele tale sufera crunt la acest capitol…stii ce mi-a placut cel mai mult in filmulet? prima secventa cu mutunachele acela de plus in mana – parca ai fi Hamlet cu craniul lui Yoric in mana, ma asteptam sa “reciti” celebrul monolog “A fi sau a nu fi”….cu toate ca ciumbuslucurile tale forumistice aduc mai repde cu celebra “Cum va place”… nimic nu e nou, nimic nu e vechi…Shakespeare redivivus…
link permanent
Zice bine (din nou) plopu` cu pere. Ma pregateam sa te critic si eu pentru lumina proasta din film;abia se vede.
Eu ma duc sa mai beau o bere. De ce ? Fiindca stiu sa iau exemple pozitive din viata. Uite colea:
La un bar, în fata televizorului, stătea un bărbat, cu o bere în fată. Intră un tip care făcea jogging si cere un suc de portocale. Când să iasă, bărbatul cu berea îi zice:
- Nu mai bea suc de portocale! Vrei sa mori?
- Cum asa, se miră celălalt?
- Logica e totul: bei suc de portocale, pentru că sucul de portocale înseamnă sănătate. Sănătatea înseamnă sport, sportul înseamnă viată, viata înseamnă bani, bani înseamnă femei, femei înseamnă sex, sex înseamnă S.I.D.A, iar S.I.D.A înseamnă moarte. Întelegi? Mai bine stai aici si bea o bere!
link permanent
@ Darius şi Groza
Nu toată lumea are statura dumneavoastră, sunt oameni cu o constituţie mai “sănătoasă”. De exemplu cineva cam ca Bestia din K1.
Credeţi că ţine şi un om cam de două ori decât domnia voastră?
link permanent
@ plopcupere
Eu descoperisem o problemă la sunet şi încercam să-mi fac curaj să-i propun să-şi ia o lavalieră.
link permanent
Bibliotecarule,,,eu ador filmele mute, acompaniate de un pian. …pana la urma filmul trebuie sa fie multa imagine…relevanta filmului sta in forta de expresie a imaginii, completata de sunet, dar sunetul nu trebuie sa fie esential, ci numai sa sublinieze forta imaginii…asa cred eu…dupa ce rezolva cu imaginea, poate rezolva si cu sunetul, dar imaginea este pe primul plan…….pentru ca lucreaza in domeniul publicitar, unde “povestea” este obligatoriu scurta, trebuie sa stie sa valorifice expresivitatea unei imagini, mai bine spus sa dea expresivitate imaginii…ce este pana la urma o imagine?,,un joc de lumini, umbre si culoare…un pictorial in miscare…ma omor dupa filmele alb/negru sau sepia…unde nu poti face artificii…acolo talentul “facatorului” de film trebuie sa fie maxim – imaginatzie si tehnica duse la maxim…
Na, ca reusii sa fiu didactic..scuze…dra filmul este una din pasiunile mele…nu pretind ca am dreptate…filmele lui darius au multe idei, dar ne duse la capat si cu mult balast…e foarte tanar si mai are timp sa invete…..
link permanent
Si dati-mi voie sa va contrazic: nu are probleme cu sunetul cita vreme se aud bine ukulelelelele alea.
link permanent
….ai dreptate…filmul cu ukulelelelele este unul din cele mai bune realizate de “regizorul” darius…ah, iar filmuletul era dominata de niste superbe picioare lungi, care “cantau” in imagine ca niste flauturi fermecate….
link permanent
ce mişto că tu bagi de morţi când anunţ şi io că mă mărit! oricum… la nuntă mai vin şi obligaţii… nu ştii cum e? mamă, tată, la ce nunţi aţi fost voi ca să ştiu cine vine la nunta mea. A.. cel mai mişto la înmormântare e că nu să joacă găina. Urât obicei să mutilezi o biată găină moartă şi să ceri bani pe ea. Macabru!
link permanent
zapa.. să trăieşti mamă şi să fii iubită.. sorry că e cam târziu mesajul, dar acum am cetit
link permanent
Pleapo, Bibli, Mariane – lumina e proastă, deoarece e seară, că atunci am vreme să filmez. Da’ voi filma de amu’ în week-end-uri, când zilele pentru care filmez trecuseră deja, că sunteţi voi pretenţioşi. Cât despre sunet: drept. Dacă nu aveţi soluţia datului şi mai tare, voi procura lavalieră, precum vroiam şi eu, recunosc.
Rox: Ai şi citit greşit, fiind vorba de Monicea. Da’ altfel… CE GĂINĂ!? Ce se face cu ea, cum-cum zici?
link permanent
@ Darius
La nuntă este întotdeauna bucurie şi joc… se joacă mireasa, se joacă cearşaful, se joacă găina… Naşul plăteşte, că el vede primul.
link permanent
Pe vremuri, ca mesenii să ştie că cearşaful nu este contrafăcut, se chema şeful lăutarilor ca să vadă totul şi să depună mărturie. Nu ştiu dacă s-a păstrat obiceiul pământului.
link permanent
Vai cum canta Zappy, s-a dus recolta pe urmatorii 5 ani!
link permanent
IO CE ZIC?! Da’ băjeţii că nuuu, că diviiin. Libidinoşii!
Io nu-nţeleg ce găină se joacă şi cum îi cu mutilatu’…
link permanent
Am întrebat-o pe Mioara, că ea ştie mai bine. Şi mi-a zis că se”ciuieşte” adică se trag nişte strigături, de către o doamnă care are o găină împopoţonată în braţe şi o tot mişcă în timp ce le zice. Am întrebat dacă găina trebuie să fie moartă şi mi-a zis că nu, dar dacă n-ai vie poţi să iei una impănată sau ”un fazan că sunt destui”.
link permanent
“A chiui”. Şi ăsta-i jocu’ găinii? Că se poate face aşa şi jocul gâştii sau alte paseri, jocul pisicii de mult pierdute, jocul vulpii din vitrină de la clubul pădurarilor din Zalău, pe Corneliu Coposu, jocul laptopului, unde laptopul chiuieşte singur. De ce găină? Să ne spună Mioara.
link permanent
Bine, Grozo, acuma sa-ti dam bani si de lavaliera, nu?
link permanent
Grozo, să nu te aud că e mult scris că tu ai întrebat. Iaca ce înseamnă jocul găinii:
Jocul găinii
După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
Faceţi-mi loc c-amu ziu,
Da’ să-mi faceţi cât de bine
Să nu ptic pă oricine
Ori să ptice el pă mine,
Să mă facă de ruşine.
Ziu cu găina-nstruţata
Nănaşa de mult o-aşteptă,
Tăt întină şi sustină
Şi-i cu gându’ la găină.
Găina-i cu coadă scurtă
Nănaşa la ie să uită,
Da’ găina-i ciupilită
Şi cu bani trebe plătită.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută,
Tăt cu grâu din cel ales,
Nu cu pleve de ovăs.
Nănaşă nu asculta
Ce zâce socăciţa,
Găina care-i în mână
O găsât-o la fântână,
Perită de-o săptămână.
Nănaşa: – Eu găina oi lua,
Da’ mă tem că n-oi mânca.
Când cu găina-i lucrat
Pă mânuri nu te-ai spălat;
Du-te-n vale, la fântână,
Şi te spal-o săptămână!
Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
Că nu-ţi place dumitale,
Că poate că n-ai parale;
Da’ oi da-o la nănaş
Că mi-a da şi aldămaş.
Dacă-i da, nănaş, parale,
Găina-i a dumitale.
Nănaşa: – Socăciţă, vino-ncoace,
Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
Ţi-i găina hohoiată,
Nici îi friptă, nici îi seartă!
Da’ oi prinde-o io de guşă
S-o arunc pă după uşă.
Socăciţă dezgătată,
Găina deloc nu-i seartă;
De la casă pân la şură
Tăt îi strâgi mereu din gură:
Să scoată nănaşa-o sută,
Că-i aduce carne multă;
Nu să vede că-i de zină,
Că nu-i carne pă găina,
O mâncat-o socăcţta
Laolaltă cu druşcuţa.
Ş-o mai rămas nişte oasă,
Învârtite-n poptiroaşă,
Numa capu l-o lăsat,
Cu clonţu-n sus rădicat
Şi i-o pus ţâglare-n gură-
Zină şi horeşte-n şură!
Socăciţa: – Zi, nănaşă, câte-i vrea,
Că te aperi cu gura
Dacă ţi-i goală punga.
De nu au nănaşii bani
Dăm găina la ţâgani,
Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
S-o mânânce şi neseartă.
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
link permanent
” ciuieşte” nu ”chiuieşte”…am întrebat-o şi n-a ştiut şi apoi l-am sunat pe moşu meu: ” ce faci doră? găina? ooo întreabă o muiere de prin zona voastră, că pe-acolo se joacă. că şi la Mărie la nuntă a fost una…da-i de bine doră. Tu nu te măriţi? Să vindem şi noi o vacă”
Poate că e una dintre găinile celea ce sunt aduse de către femeile din sat şi gătite în curtea miresei toate la un loc.
link permanent
Eu am scris cum e exact cu găina, doar că a intrat în moderare sau aşa ceva, că nu a rămas nimic din scris.
link permanent
La Multi Ani Monicooooooooooooooo
>:D<
link permanent
…darius, problema cu luminile se rezolva cu cateva reflectoare (poti rezolva si cu cateva veioze la care le pui niste becuri de putere mai mare si care dau o lumina alba,,,acu vine arta de a asheza luminile si de a vede cum cad umbrele…la un film este esential jocul de lumini si umbre…poti filma intr-o zi noroasa si cu cateva umbrele imbracate in staniol (folie de aluminiu) care sa reflecte lumina si niste veioze…asa reusesti sa faci un film de zici ca-i facut in plina vara pe un soare turbat…tot asa daca dai cu niste fum de lumanare pe becuri, tragi jaluzelele poti obtine un film intunecat de zici ca-i noapte….niste hartie de ziar foarte usor umezita poate sa rada intr-o cratita si sa iti dea o ceata londoneza…etc..etc…trucuri…trucuri…ieftine si la indemana oricarui muritor si pe bani putini…chiar si cine veriteul necesita un pic de ‘machiaj”…
link permanent
Tătă lumea dă sfaturi. Hai cu veioezele!
Bibliotecare – amu’ că chiar că ai dat bagă fără să scrii, nu tăt acuza în stânga-n dreapta.
link permanent
….nu am vrut sa te supar darius…chiar voiam sa-ti transmit ceva din experientza mea….scuze…
link permanent
MINŢI! Bagi de dină!
link permanent
Eu mai scriu o dată, că nu îmi este lene.
Jocul găinii
După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
Faceţi-mi loc c-amu ziu,
Da’ să-mi faceţi cât de bine
Să nu ptic pă oricine
Ori să ptice el pă mine,
Să mă facă de ruşine.
Ziu cu găina-nstruţata
Nănaşa de mult o-aşteptă,
Tăt întină şi sustină
Şi-i cu gându’ la găină.
Găina-i cu coadă scurtă
Nănaşa la ie să uită,
Da’ găina-i ciupilită
Şi cu bani trebe plătită.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută,
Tăt cu grâu din cel ales,
Nu cu pleve de ovăs.
Nănaşă nu asculta
Ce zâce socăciţa,
Găina care-i în mână
O găsât-o la fântână,
Perită de-o săptămână.
Nănaşa: – Eu găina oi lua,
Da’ mă tem că n-oi mânca.
Când cu găina-i lucrat
Pă mânuri nu te-ai spălat;
Du-te-n vale, la fântână,
Şi te spal-o săptămână!
Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
Că nu-ţi place dumitale,
Că poate că n-ai parale;
Da’ oi da-o la nănaş
Că mi-a da şi aldămaş.
Dacă-i da, nănaş, parale,
Găina-i a dumitale.
Nănaşa: – Socăciţă, vino-ncoace,
Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
Ţi-i găina hohoiată,
Nici îi friptă, nici îi seartă!
Da’ oi prinde-o io de guşă
S-o arunc pă după uşă.
Socăciţă dezgătată,
Găina deloc nu-i seartă;
De la casă pân la şură
Tăt îi strâgi mereu din gură:
Să scoată nănaşa-o sută,
Că-i aduce carne multă;
Nu să vede că-i de zină,
Că nu-i carne pă găina,
O mâncat-o socăcţta
Laolaltă cu druşcuţa.
Ş-o mai rămas nişte oasă,
Învârtite-n poptiroaşă,
Numa capu l-o lăsat,
Cu clonţu-n sus rădicat
Şi i-o pus ţâglare-n gură-
Zină şi horeşte-n şură!
Socăciţa: – Zi, nănaşă, câte-i vrea,
Că te aperi cu gura
Dacă ţi-i goală punga.
De nu au nănaşii bani
Dăm găina la ţâgani,
Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
S-o mânânce şi neseartă.
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
link permanent
Cred ca va trebui să pun pe bucăţi, numai ca să nu mă ia lumea de prost că nu ştiu să fac o postare.
Jocul găinii
După ce se încheie jocul, se pun iar mesele şi începe „ospăţul”. Când ospăţul este în toi, când limbile încep să se dezlege şi cântecele de nuntă se revarsă ca un izvor nesecat, apare socăciţa, cu poalele prinse-n brâu, aducând pe o tava tradiţionala găina de nuntă, pregătită cu „zgardă din pancove, verdeaţă, cipce colorate şi ţâglare-n gură”. Găinile, deşi sunt dar pentru nănaşi din partea gazdelor, sunt predate contra cost. În timp ce se aduc găinile, socăciţele strigă „hori” specifice, numite şi „ horile găinii” sau „strigături la găina”, concepute sub forma unor dialoguri în care nănaşii sau nuntaşii „hulesc” socăciţa:
Socăciţa: „- Frunză verde de sansiu
Faceţi-mi loc c-amu ziu,
Da’ să-mi faceţi cât de bine
Să nu ptic pă oricine
Ori să ptice el pă mine,
Să mă facă de ruşine.
Ziu cu găina-nstruţata
Nănaşa de mult o-aşteptă,
Tăt întină şi sustină
Şi-i cu gându’ la găină.
Găina-i cu coadă scurtă
Nănaşa la ie să uită,
Da’ găina-i ciupilită
Şi cu bani trebe plătită.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută,
Tăt cu grâu din cel ales,
Nu cu pleve de ovăs.
Nănaşă nu asculta
Ce zâce socăciţa,
Găina care-i în mână
O găsât-o la fântână,
Perită de-o săptămână.
Nănaşa: – Eu găina oi lua,
Da’ mă tem că n-oi mânca.
Când cu găina-i lucrat
Pă mânuri nu te-ai spălat;
Du-te-n vale, la fântână,
Şi te spal-o săptămână!
Socăciţa: – Nu-i bai, nu, nănaşă mare,
Că nu-ţi place dumitale,
Că poate că n-ai parale;
Da’ oi da-o la nănaş
Că mi-a da şi aldămaş.
Dacă-i da, nănaş, parale,
Găina-i a dumitale.
Nănaşa: – Socăciţă, vino-ncoace,
Ce-ai făcut nimic nu-mi place!
Ţi-i găina hohoiată,
Nici îi friptă, nici îi seartă!
Da’ oi prinde-o io de guşă
S-o arunc pă după uşă.
Socăciţă dezgătată,
Găina deloc nu-i seartă;
De la casă pân la şură
Tăt îi strâgi mereu din gură:
Să scoată nănaşa-o sută,
Că-i aduce carne multă;
Nu să vede că-i de zină,
Că nu-i carne pă găina,
O mâncat-o socăcţta
Laolaltă cu druşcuţa.
Ş-o mai rămas nişte oasă,
Învârtite-n poptiroaşă,
Numa capu l-o lăsat,
Cu clonţu-n sus rădicat
Şi i-o pus ţâglare-n gură-
Zină şi horeşte-n şură!
Socăciţa: – Zi, nănaşă, câte-i vrea,
Că te aperi cu gura
Dacă ţi-i goală punga.
De nu au nănaşii bani
Dăm găina la ţâgani,
Că ţâganii-abdie o-aşteaptă
S-o mânânce şi neseartă.
link permanent
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
link permanent
offff, şterge tu ce e blocat.
link permanent
Sau
Socăciţa: – Faceţi-mi şi mie larg
Să pot sări de pe prag,
Să pot sări mintenaş
Cu găina la nănaş.
Faceţi-mi cărare lată,
Că-s cu sumna sufulcată
Şi cu găina-nstruţată,
Cu găina ce’ ciuclată,
Nu să dă fără de plată.
Uită-te, nănaşă, bine
Ce găina grasă zine,
Pregătită pentru tine.
Pă stinare-i cu untură
Şi are ţâglare-n gură.
Stai, nănaşă, să grăim
Ş-apoi să ne târguim:
Găina plăte tri sute
C-o mâncat grăunţă multe.
Vai, săraca nănaşa,
Cum să uită ca hulpea
Ca să-mi fure găina.
Vai, săracu nănaşu,
Cum să uită ca uliu
Ca să-mi apuce puiu!
Ca şi-a me găina nu-i,
Şi cu ouă, şi cu pui!
Tare bine mi-o ouat
De tăbacă la bărbat,
Straturile le-o scurmat;
Stratul cel cu busuioc
Şi-amu n-a scurma deloc.
Ie, nănaşă, dacă-i vre,
Găina din mâna me,
Că-i ţânută de doi ai
Cu grăunţă de mălai.
Nuntaş: – Găina care-i de nuntă
Trebe mai bine ţânută!
Nu cu pleve de săcară,
Ci cu grâu de primăvară!
link permanent
Socăciţa: – Am ţânut-o pă costişă
Cu mure şi cu pomniţă,
Ş-asară-o sărit pă poartă
Ş-amu-n clonţ bănuţu poartă;
Ieri o sărit pă nuiele
Şi astăzi îi cu mărgele.
Ieri o fost pă după şură,
Astăzi îi cu ban în gură.
S-o-mbătat găina me’
Nănaşu numa de-abde,
Nici nănaşu nu-i de ptiatră
Şi să-mbată cateodată.
Nănaşa: – Găina ţi-i cât o cioară
Şi îţi trebe bani de-o moară;
Găina ţi-i cât o sarcă
Şi iti trebe bani de-o vacă.
Nuntaş: – Frunză verde, ruptă-n tri
Nu-i mândru a să sfădi
Într-o casă cu mnirii,
Nu-i mândru a să certa
La o nuntă c-aiasta.
Socăciţa: – Nănaşu m-a săruta
Şi găina-a căpăta,
Nănaşa mi-a da o sută
Să n-o spun cum să sărută,
Să n-o spun nănaşului
Cum dă gura mândrului.
Nănaşa: – Socăciţă lăudată,
Găina ta nu ţi-i seartă,
Nici îi seartă, nici undată
O poţi da fără de plată;
Nici îi seartă, nici călită
O poţi da şi neplătită.
Mireasa: – Socăciţă hirluită,
Găina nu-i pârjolită,
Găina nu-i friptă bine
Şi te-o făcut de ruşine.
Socăciţa: – Faceţi bine-a mă ierta
Nu mi-i friptă gaina,
Mi-i friptă pă jumătate
N-am avut lemne uscate,
Ca-s pădurile departe;
N-am avut lemne pălite
Că pădurile-s oprite,
Şi-n pădure sunt ardăi
Şi să dau după femei;
Şi după mine s-o dat,
C-o ştiut că n-am bărbat.
Fă bine, nşnasă, ie
Gaina din mâna me!
Nănaşul: – Nu te-atâta lăuda
Că găina nu-i a ta,
C-am adus-o eu de-acasă
Să mi-o pui aici pă masă.
Socăciţa: – Nănăşucă, de n-ai lei
Oi da-o pă la femei,
Nănaşule, de n-ai sute
Oi da-o pă la mai multe;
Nănăşucă, te gânde
Şi găina o-mpărţă
O-mpărţă cum ţi-i voia,
Pă nime nu supăra.
Nănaşa: – Clonţu-i a ţiganului,
Aripa-i a mnirelui,
Coada-i a nănaşului.
Nuntaş: – La mnireasă ce să zine?
Nănaşa: – Ştie mnirele mai bine,
Că-i mai lotru decât mine.
Nuntaş: – Nănaşă, nu te greşi,
Fă parte şi la socrii,
Nu uita nici socăciţa
Că tata şi-o ars sumniţa
Până ce-o fript găinuţa.
Nănaşa: – La socru şi soacră mare
Untura de pă stinare,
Cioantele la socăcită,
Că i-or trebui la iţă.”
link permanent
Deci nu mă tot acuza că nu ştiu să dau click, da?
link permanent
bibli, o productie institutul cultural roman in lemonde.
am pus link direct dar poti gasi pe prima pagina.
poti sa le-o dedici unor mari mancatori de tot felul.
link permanent
hattepeslashslashwww.lemonde.fr/a-la-une/portfolio/2008/11/06/les-paysages-roumains-vus-par-philippe-lopparelli_1114451_3208.html
link permanent
si inca in front page. criticii literari gadea si stan (cu prietenii lor cu tot) vor fi suuuper incantati sa demonteze aceste fotografii fiindca sunt in alb-negru.
link permanent
@ toader
Mulţam, chiar am văzut foarte multe noutăţi pe site-ul ICR.
link permanent
Daca am putea alege evitarea asemeni unui lucru care are un pret….
O seara minunata iti doresc
link permanent
bv bai, eu zic ca trebuie sa trimiti siviul la holiud, poate au loc printr-un film, macar pe post de mort sa prinzi si tu un rol
link permanent
Deci Bibli o căpiat. Bun.
link permanent
…darius eu nu mint…asa ca las-o moarta…vorbeste cu orice fost mebru al unui cineclub, ca au fost si din astea in Romania,,,,si o sa-ti spuna cum vine chestia asta cu luminile….vad ca tie nici macar sfaturile care ti-ar fi utile nu le agreezi daca ar scoate in evidenta ca sunt cateva lucruri pe care nu le stii…sa stii ca nimeni nu se naste invatat,,,daca cineva nu stie unele lucruri, nu inseamna ca ele nu exista…faima nu este egala intodeauna cu stiinta…
link permanent
Observ cu intristare… ca acest blog se tranfosforma in cenaclu…Bleah…
La multi Monico… cam tardiv…
link permanent
Geretus draga, merci. Merci si lui Olix. Cenaclu, zici?… Mai vine cite unul si salveaza situatia
link permanent
@ Darius
Nu eu sunt de vină, cenuroza, ea este cauza acestei bulibăşeli.
link permanent
La mulţi ani monicăăă!!! (vai şi eu abia acum aflu, batu-v-ar ruşinica, deci lăsând dovezile la o parte, hudrele, te-au înscenat iarăşi)
link permanent
Era parte din plan, M@riansky draga, stai tu linistit
link permanent
Ploap. Te poţi calma. Este binecunoscută problema cu întunericu’ din casa mea, precum şi sunetul… S-a mai discutat aproape de fiecare dată.
link permanent
Uai… da di shi nu aprinzi becu atunshea?…
link permanent
Iar mă plictisesc.
link permanent
Bea niste apa…
link permanent
Fratilor, a inebunit lupu !!! Ia sa va uitati voi aici dupa ce scoateti pauzele alea puse deliberat:
http: // www. bestjobs.ro/ locuri-de-munca-tara-angajez-prim-ministru/9775/5
link permanent
Dariuse, intrebare de om curios: sunetul ala din reclama cu portabilitatea e scos la ukulelelele ? iti apartine ?
link permanent
o sutaaa
link permanent
M-a prins ce e cu link-ul acela
CFerseta’s Blog
Da, impreuna cu Dorin Boerescu facem un test pe BestJobs, sa vedem daca se baga cineva.
xxx.bestjobs.ro/locuri-de-munca-tara-angajez-prim-ministru/9775/5
In principiu, asta e o discutie mai lunga. In teorie, managerii mai buni se duc unde sunt mai bine platiti. Atata timp cat un manager de tara (Ex: basescu) castiga mai putin ca un brand manager de la o companie normala, ce pretentii putem avea?
Sunt ferm convins ca daca am avea o conducere tehnocrata, angajata pe merite, lucrurile ar merge mult mai bine. Dar imi dau seama cat de utopic ar fi acest lucru. Asa ca momentan ne distram cu astfel de “what if scenarios”
link permanent
Nouă zecişinouă!
Marian – nu, e făcut de-un domn, la quitară.
link permanent
da. la inmormantari te scoti mai bine, plus ca nu se leaga obligatii de prezenta (ca la nunta) el nu mai are cum sa vina la tine si nici sa-si trimita neamurile in semn de multumire
link permanent
*m-am prins
link permanent
Comentariu duplicat detectat; se pare că ai mai scris odată asta!
(am vrut sa scriu o sutaaa)
link permanent
Da măi, uite o scuză bună ca să nu mergi la înmormântarea cuiva: da’ ce, el a venit la mine?
link permanent
S-a mai zis Hudrea, era un banc: “- Nu te-ai dus la parastas, Gheorghe… / – Mno, şi ce, nu m-am dus, nu mi-a veni.”
Evergreen, veşnic verde, dacă ai fi consultat tabelul de favoruri şi obligaţii (special pentru lămurirea acestor confuzii creat), ai fi văzut că e invers.
link permanent
@Bibli…
Daca om avea guvern de technocrati ( ipotetic) sau am fi avut… alta ar fi situatia…
Aia ar fi tratat tara ca pe o companie… si prin urmare:
- Nu ar fi existat mariri de salarii de 50% decat daca in mod exceptional respectivul ar fi facut ceva exceptional de banii astia ( ar fi dublat profitul de ex – lucru imposibil pentru profesori)
- Nu ar fi existat manarii ( ce dreacu ne furam caciula singuri)
- Economia ar fi fost pe baze reale – atat producem => atat consumam
- nu ar fi existat somaj ( technic vorbind, somerii apartina unei tari si statul le plateste indemnizatie de somaj => care companie ar plati pe cineva s-o frece toata ziua)
Sigur ca e utopica faza…pentru ca desi toata lumea spune cu voce tare ca are vrea sa traiasca mai bine… in realitate toata lumea ar vrea sa mai ciordeasca una alta…sa mai pacaleasca pe cate unii etc…
link permanent
Am aplicat si eu, ca am cont. Si am primit un email de raspuns:
Va multumim pentru aplicatia dumneavoastra. Interesul suscitat de anuntul nostru ne copleseste dar… Trebuie sa va spunem (dar sa nu mai spuneti la nimeni, da?) ca anuntul e la deruta. Ca de obicei la acest post avem deja o lista restrinsa de candidati care au luat sala, acum sunt pe traseu, in campanie. Departajarea finala fiind greu de facut vom apela la o metoda simpla: datul cu banul. Practic fiecare catindat va da cu banul, dupa posibilitati. Cam in jurul datei de 1 Decembrie vom anunta rezultatul si il vom valida in functie, bineinteles dupa ce trecem si de fazele de circoteca legate de contestatii, Curtea Constitutionala, etc.
Indiferent de prestatia sa avem o lista de cadre de rezerva din care vom alege altul in caz de blocaj.
Ca urmare va rugam sa aplicati din nou peste 4 ani. Pina atunci: sa traiti bine !!!
link permanent
A doua poza… cu “inbracamintea” e cam trucata… nu credeti?
link permanent
fratie ce sa zic:X
esti tare^:)^
te invidiez pt bike de il ai>:P
facem schimb? iti dau scuterul meu:D:>
hai bft:)
10x ca ne faci zilele mai zambarete cu prostia omeneasca:*
2 trackback-uri
[...] vizionati capodopera noastra comuna pe jeg. Pe post de articolul meu il puteti citi pe al lui, pentru ca eu nu am chef sa [...]
[...] nu? Adica am ajutat-o pe Simona cu editarea unui filmuletz, mi s-a multumit pe un alt blog si ce concluzie trage acest om? Daaaa, ca mi-o trag cu Zappy lol ! Simona i-a raspuns [...]