Darius Hero

Eu iau, tu, ei, el, ea.

E

Până acum nu-mi plăceau înmormântările. Nu știu de ce, dar mie unul să moară cineva nu mi-a părut niciodată motiv de bucurie. Recent, însă, am ajuns să privesc din total altă perspectivă o manifestație de acest tip, pusă în opoziție cu altele de aceeași speță, doar că din timpul vieții sărbătoritului. Concluziile la care am ajuns sunt următoarele. Notați.

La înmormântare nu se duce cadou, spre deosebire de botez, naștere, onomastică, nuntă. Dacă vă ambiționați însă și duceți, nu cred că va găsi cineva vreo rațiune logică pentru care să se obiecteze, precum nici nu puteți supăra mai tare lumea, iar mortului cu siguranță o să-i placă orice, față de starea în care îi. Oricum, să fie ceva mai vesel, că atmosfera e mai mohorâtă de obicei. Poate ceva în culori țipătoare, să facă sunete eventual, să cânte o melodie vioaie când o apeși și să se rostogolească. Să întrețină toți oaspeții, să le placă tuturor.

La înmormântare este mâncarea mai bună. Nu-i meniul ăla cretinoid, cu toate făcute până la jumătatea inferioară din margarină, mai puțin margarina, care este făcută în întregime din căcat depigmentat natural, pigment cu pigment. De asemenea, la înmormântări nu “intră friptura”. Cineva o pune discret pe masă când ești la budă și gata. Și nu trebuie să te oprești de câte ori vrei să bagi în gură, că totuși și-a amintit bețivu’ ăla versurile de la “Tatăl Nostru”, la a 8-a încercare. Și nici naiba n-o să te roage să mai stai, când ai terminat de mâncat.

***

PentruTaraniiJegosi

 Eu nu arunc uleiul folosit pe geam (nici nefolosit, nici pe suprafața sa, cât nici în exterior, prin fereastră), nu locuiesc la apartamentul 12, nici la etajul 3, nici nu sunt de profesie agricultor… da’ tot am o presimțire misterioasă că se referea la mine. Și culmea, nu era la mine-n bloc. Mulțumim, Gârlene.

 ***

Nimenea n-o să te pună să dansezi! La înmormântare,  că acolo rămăsesem. Da’ nimenea! N-o s-o ia razna dj-ul pe la mijloc, să-și pună “piesele lui”, iar la chelnerițe n-o să le vină prietenii și n-o să se pună la masă cu mirii mortu’, când toată lumea e criță. Și, din nou, cu puțină determinare și muzică adusă de acasă pe-un telefon mai performant, până la orele dup-amiezei îți poți lua frumos la revedere de la popă și de la rude, cel puțin până mai moare cineva, asta dac-o să te mai invite. Iar referitor la rude – la cât mai multe reuniuni doar în aceste condiții, că nici cu una cu care nu vrei n-o să trebuiască să vorbești, printre ele făcându-ți loc spre care te interesează cu un versat umor negru.

Dacă veți cronometra, slujba la biserică și starea civilă la nuntă țin, cumulate, mai puțin decât toate tânguielile din garajul de sicrie și până la bătătorirea bine a gropii, minus drumul de la ea, pe care nu-l punem, considerând că-i spre mâncare și care, la rândul lui, este mai scurt decât omologul lui spre cantina tinerilor căsătoriți, cu tot cu opriri.

Poate cel mai important aspect – la înmormântare nu se dau bani. Nu se cheltuie bani, nu se cer, nu se pun în plic, nu se strigă pomana, nu se nimica. Chiar și drumul ți-este asigurat de supraviețuitori și Daciile lor, care sunt prezente cu menirea să alimenteze cadrul funebru. Dacă vă urcați într-una a cărei benzină se umple, respectiv evaporă din/prin interior, puteți să vă scuzați plecând mai repede că vi-i rău sau dându-vă foc ca din greșeală

***

Inbracaminte

 [‘țam, M.J.]

 ***

Legat de mersul la nuntă ca favoare, cititoarea Roxana teoretiza că în statut de corolar ar fi obligația de a returna mersul la nuntă (în opoziție cu dreptul de a cere răsplată pentru favoruri), când se va ivi ocazia, celui care a venit la a ta. Pornind de la această idee, ce trebuie să facă toți cei la care am fost, dacă eu aleg să nu mă căsătoresc niciodat’? Respectiv, dacă nu, pot avea totuși puterea deciziei de a nu veni ele/ei cu cei/cele cu care s-au căsătorit la momentul respectiv, de care firesc că nu-mi place, considerând că dacă eu n-am putut strica nunta lor, ei de ce-ar avea șansa prin simpla prezență să o strice pe a mea?

***

Burgăr

***

Nu știu dacă am mai ridicat această propunere, da’ începând de acum mă voi comporta cu toți reprezentații legii ca un ultim infractor, de la umblat suspect și ascuns fața, până la comportament recalcitrant și prefăcut că-s turtă . Numa’ ca să nu-mi găsească nimica și apoi să fac pe abuzatu’.

***

Iar deoarece azi este ziua Monicăi, am stabilit dimpreună cu alții trei, minus unu’, să-i închinăm fiecare ce-om putea. Date fiind ultime desfășurări de evenimente între mine și cea despre care ne bucurăm, dar și pentru că n-am înțeles exact ce moment solemn marcăm, precum și ca să meargă cu articolul… mă rog, vedeți voi, eu sunt ultimul în filmuleț, că le-am pus în ordine crescătoare a cât de bine-or ieșit. [Îi mulțumim pretențios și lui Olix, care-a avut cu ce să filmeze Zapa, care n-are nici bumbi la aragaz și că i-a mai și montat p-acolo, pe unde ea-și băga obiectivul în ochi și ochii în obiectiv.]

[pe YouTube, aiciea]

Ulterior: iubiții de la Low Riders au trimis țogleta, cu frumușele floricele Jeg pe dânsa; aripa a fost “inițiativa” șăfului, care-o insistat s-o fac personal, ă cu mânuțele lui stângi;  nu, n-o vopsesc neagră pe deasupra, este dovada autenticității.

LowRiderJeg

109 comentarii

  • APLAUZE!!!!talent, frate, talent. na, uite, mr biblio, filmuletu. :)la multi ani monica.

  • Deci ma simt… Ma simt. [emoticon cu monica care sniffaie] Ah, cit m-ati emotionat! Stiti, desigur, ca vorbesc serios. Pe rind:
    Zapa draga, simt nevoia sa te duc de minutza la Palatul Copiilor. Grupuri vocale mai sint. Peste citiva ani, te lansez parinteste in industrie si 90% din incasari au sa-mi revina mie, nu-i asa? [la tine am plins, proasto! 🙄 ]
    Bastel draga, …draga! Ce-mi doresti tu mie iti doresc eu tie, minus partea cu tuciuriii si, of horse, cu Popescu, ca nu cred ca te coafeaza 😆 Sa-mi pastrezi si mie un linguroi de supa aniversara. A big heart in a big body, dupa cum am mai zis.
    Darius draghe, Rodica iti multumeste din suflet pentru priveghi, pentru montajul minunat, pentru spaţiul de hosting si pentru uploadul pe Youtube. In plus, faptul c-ai facut-o cu un an mai tinara nu poate decit s-o flateze la riduri.
    Hudrea cheri, tu n-ai nici o vina, bietul de tine 😛 . Dar iti multumesc si tie pentru ca ti-au preluat astia numele, s-au folosit probabil si de ideile tale si dup-aia te-au virit ca villain in toata istoria.

    Dragii mei toti, voi rulati. I’m proud to be a part of your 2.0 universe, as you’ll always be a part of mine.

    [zgomot de nas suflat ca trompeta]

    VA MULTUMESC!

  • Numai tu puteai sa faci asa ceva (daca nu-l punem la socoteala pe Basty, pe Jimi si… pe mine)! Si anume sa faci un intreg articol despre inmormantarii, in finalul caruia sa spui “la multi ani” unui apropiat care, in acest caz, este “unei”. Frumos…

    LA MULTI ANI VEVERITZO!!! De fericire ca este ziua ta, aproape am uitat de poza cu mine, defect, cu care ma tot santajeaza Bija.

  • Tu, parcă zici că eşti la o înmormântare, şi parca spui nişte cuvinte de genul, când întreabă popa:
    “Dacă mai doreşte cineva să zică două cuvinte”

  • Io-am aflat ulterior că e ziuă de naştere, ştiţi, eu nu prea citesc bloguri şi mna…

    Iar tu, nemernică, nesimţită! Hudrea s-a OPUS! O să pui înregistrărili! S-a ÎNPOTRIVIT ÎNBRĂCAT ÎN ÎMCĂPĂŢÂNARE!

    Iar eu… eeeu am ţinut totul într-o organizare exemplare, cât ameţiţii ăştia fugeau ca bezmeticii de colo-colo. Şi eşti cu un an mai tânără doar fiindcă te-ai dus prea timpuriu, fiindcă pentru mine eşti moartă. Sau poate fiindcă nu ţi-ai updatat profilu’ de Hi5. Sau poate doar am calculat eu proasto! Pardon. Vreau să zic “greşit”. Ştii, când atingi perfecţiunea, jegnirile vin instictiv.

  • Cum te chinui tu sa ma faci sa te-njur… Dar nu vei reusi. Azi e ziua mea, zi senina ca mine, mai ales la fel de calma si linistita. Sa nu carecumva sa ma obligi sa te piei din ochii mei! 😆

  • Am deja prima problemă, habar nu am unde arunc uleiul, la mine se consumă în integritatea lui. O fi ceva grav?

    Poza M.J. dovedeşte că discuţia despre m de dinainte de p şi b foloseşte cuiva. 🙂

    Poza cu burgărul este foarte ciudată. Înţeleg să apară undeva hamburgăr, este normal, dar burgărul are alăturat eticheta de pe sticla pe care o expui. Este ca şi cum ai pune o etichetă cu chieceap… ştiu că este o discuţie despre cum se scrie, dilemă care “confuzează” până şi “autorii de lebăle” de pastă de tomate, dar pui ce scrie pe sticlă, ca să se ştie ce vinzi şi e OK. Să fie greşeala lor.

    După ce m-am emoţionat de “la crima” lui Darius, mult mai reuşită ca “lacrima Dragă Stolo”, m-am simţit ruşinat că nu o cunosc mai bine şi mai de aproape pe sărbătorita Monica să-i fac videoclip, prin fotografii succesive, pentru că nu am cameră video la telefonul mobil. Soluţia, legată de stilul meu de mare porc (mama a zis că la maternitate a avut de ales între mare porc şi schizofrenie; a ales marele porc pentru că nu suna atât de pretenţios), este un memento cultural pe care m-am gândit eu să-l dedic mihailo-gavrililor de astăzi. Probabil monica şi-l va aminti întreaga viaţă, îl va spune şi nepoţilor de la copii care i-au fost doriţi mai sus, şi iată că va fi şi un serviciu cultural important. 🙂

    http://www.trilulilu.ro/acroche_coeur/5bfb11ac5953a2

    Ludwig van Beethoven, Concertul nr. 1 în do major pentru pian şi orchestră, OP. 15, o lucrare în trei părţi.

    Prima parte are forma unei sonate rapide, Allegro con brio. Începe, obişnuit aş putea spune, cu o expoziţie orchestrală care introduce materialul tematic. Urmează puntea de legătură cu cea de a doua temă, a viorilor. La sfârşitul expoziţie există finalizată şi cea de a doua temă. Procedeul aminteşte de tehnica Mozart.
    Urmează intervenţia solistului prin readucerea temelor şi o a doua expoziţie caracterizată de pasajele pianistice de legătură. Dezvoltarea este scurtă şi pune în evidenţă pasajul de virtuozitate şi expresivitatea conceptuală a temei.
    Repriza, reluarea temelor, este marcată de linia melodică de la început, de data aceasta în fortissimo.

    Cea de a doua parte este cu mult mai puţin optimistă şi sensibilă şi este scrisă în Largo, cheia este trecută în Fa minor. Răspunsul orchestral este rapid, cu secvenţe în creştere de volum. Tema apare de câteva ori şi de fiecare dată părând a creşte legătura cu auditoriul.
    Partea solistică induce şi o altă idee muzicală, o idee cu filon romantic. Caracteristic concertelor lui Beethoven, pianului îi sunt rezervate frazele de largă cantabilitate. Secundar, rolul important în coordonare revine clarinetului care subliniază şi întregeşte sonoritatea, procedeu întâlnit şi la compozitorii romantici.

    Cea de a treia parte este un rondo revenit în Do Major, încă o asemănare cu Mozart. Se începe cu refrenul foarte dansant. În primul cuplet avem un capriciu şi mai multe figuraţii de ocupare a volumului sonor. Solistul, începe în minor pentru a trece în major spre refren, reluarea orchestrei fiind o soluţie firească. După un motiv ludic, repetarea refrenului şi primului cuplet, avem o cadenţă solistică.
    Finalul aparţine unei atmosfere vesele, deliberante, senine.

    Audiţie plăcută!

    La mulţi ani, monica!

  • Ba da, mă pot face să plâng intenţionat, de cele mai multe ori în mai puţin de 30 de secunde.

    Monicea – nu din ochii tăi. Da’ din ai mei da, PIEI!

  • Acum, după momentul special, pot să revin la un comentariu scurt. Am fost impresionat de prima parte cu cântecelul. Un moment mult mai delicat decât lasă să se vadă la prima vedere, eu unul l-am apreciat, sper, la adevărata valoare. Brava Zapa!

  • “Ii cantam lui Zappy…lu’ ailalta, cum o cheama, Monica”. Asta nu e ceva mai grav decat “grav de grav”?

  • Da’ nu creca mai conteaza din moment ce Darius a avut doua contributii la aceasta zi a Monicai. Filmuletul si cantecelul! Nu?

    La multi ani, Monica!

  • @ andrada
    🙂
    Eu sunt de mare porc, am mai spus. Am pus “doi în unu, ca şamponu,” episodul în două părţi cu acel “cum o cheamă”.

  • Contribuţia majoră a lui Darius a fost acea Lacrimosa cu foiţă de ceapă pe post de lentilă de contact.

    Fără nici o legătură, tocmai ce aud o mămăiţă care spune, de sub căciulă, despre Obama, că este semi-negru. 🙂 Semi-adevărat. 🙂

  • deci remarc si multanesc pe monica cu placere.

    si cum ai facut-o ba cu un an mai tanara? e majora bey prostea. e-a dat voe deacasa sa stea cu iubitu.
    haipupiu.

  • bibli, ingratule, pentru miha nici un gînd de onomastică?! aşa superficiale obsesii ai 😛

  • @ mirmen
    BIBLIOTECARU (mâhnit): Îmi pare rău! tocmai coana Mirmen, tocmai dumneei, care de!… să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie…
    🙂
    Recitiţi Noiembrie 8th, 2008 la 1:01 pm, please! Este pentru toţi Mihailii şi Gavrilii lumii. Sunt un om modest, eu nu am laptoape şi camere din astea video, nici măcar un microfon de doamne ajută. Nu pot decât scrie. Ba şi scrisul mi-a provocat ameninţări cu lunetişti politici, se înghesuie pe acoperişurile din jurul blocului meu, doar vor avea o cale liberă să-mi încălzească encefalul cu un bumb de oţel fierbinte. 🙂 Aşa că iertaţi, sunt şi eu un biet ‘telectual scăpătat, ratat şi în mizerie boemă.

    BIBLIOTECARU (schimbând deodată tonul, umilit şi naiv): Famelie mare… remuneraţie, după buget, mică…

  • S-a deschis YOURVINTAGEWARDROBE, magazinul tau vintage! Viziteaza-ne la http://yourvintagewardrobe.blogspot.com si daca iti place, te mai asteptam pe la noi!
    Ne poti gasi si pe http://yourvintagepolice.blogspot.com – discuta si citeste despre vintage, da-ti cu parerea, critica si lauda asa cum consideri tu de cuviinta!

    Am fi onorati sa facem schimb de link-uri! Daca nu se poate, nu se suparam! Iar daca mesajul nostru te-a deranjat, te rugam sa ne ierti!

    P.S. Daca tot citez de pe jeg.ro pe yourvintagepolice mi s-a parut nu stiu cum sa nu trec pe-aici macar ca sa salut. Nu-l considera spam – e mai degraba o invitatie.
    Salam de ren din carne de porc?

  • mda, bibli, deci s-a destrămat magia! ACEA miha a rămas, acolo, o miha printre toţi Mihailii şi Gavrilii lumii P

  • De vină nu e decât domnul Groza Darius, care nu a făcut filmul cu Miha. 🙂 Eu i-am spus să, dar el nu şi nu… 🙂

    Domnule Groza, măcar nu am spus… “Şi ailaltă, cum o cheamă?” precum domnia voastră. 🙂 Am tăcut şi nu am îndrăznit, m-am ascuns în spatele propriei timidităţi.

    Tocmai ce am făcut astăzi o mărturisire că sunt “de mare porc”, că a zis mama că nu poate pronunţa schizofrenie (ceea ce nu înseamnă că nu aş fi şi schizo)

    Dar uite, acum că am îndrăznit, am să-i transcriu aici una din poeziile mele.

    Visuri potrivnice – Gheorghe Florescu
    Feb 2006

    Firi potrivite, eu şi tu…
    Dar ne-am îndepărtat
    Centrifug
    Şi acum
    Existăm
    Ca două idei
    Lipsite de substanţă.

    Unul fără altul.

    Mi-e mintea golită
    De înţelesul altei întrebări,
    Decât una singură:
    „Ce ar fi fost dacă…?”
    Şi fără de răspuns e ea…
    Iar fiecare „dacă”
    O altă viaţă duce
    După sine
    Şi un alt
    „Ce ar fi fost dacă…?”

    Separaţi
    Încetăm perfecţiunea
    Ca nişte nări delicate
    Ce prind a ronhăi
    În miez de noapte
    Cu promisiunea
    De a renaşte, delicate,
    Dimineaţa şi, apoi,
    Înşelând realitatea,
    În toate dimineţile.

  • LA MULTI ANI Monica!

    Cum nu pot sa-ti daruiesc un buchet urias cu flori, iti daruiesc niste versuri ale dragului Nichita

    Tu ai un fel de paradis al tau
    in care nu se spun cuvinte.
    Uneori se misca dintr-un brat
    si cateva frunze iti cad inainte.
    Cu ovalul fetei se sta inclinat
    spre o lumina venind dintr-o parte
    cu mult galben in ea si multa lene,
    cu trambuline pentru saritorii in moarte.
    Tu ai un fel al tau senin
    De-a ridica orasele ca norii,
    si de-a muta secundele mereu
    pe marginea de Sud a orei,
    cand aerul devine mov si rece
    si harta serii fara margini,
    si-abia mai pot ramane-n viata
    mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

    Autor: Nichita Stanescu
    Poezia Dreptul la timp

    …darius cata singuratate in titlul tau. …toate pronumele sunt la singular…nici un “noi, voi, ei, ambi”…ce trist…te simti singur darius? …de fapt cand ne nastem suntem singuri, cand murim o facem tot singuri…ne nastem in tipetele de durere ale mamei si murim in linistea unui lacrimi de despartire…

  • Ei, nu era vorba de bănuţul din batiste, ci de “cadoul” în plic cu strigare. De la taica părintele ce vorbi de cele sfinte… fără număăăăăăăăăăăr.

  • Zi-mi Darius, dacă observ bine în prima poză cu bicicleta, în colțul din stânga sus… e canapeaua extensibilă din Auchan? Aia cu verde și albastru? Visul meu împlinit dacă nu-mi stricam banii pe bărbați? Împrumută-mi-o!

  • Într-o zi să-mi explici şi mie de ce eşti măgar şi deformezi realitatea, prin mijloace specifice. Poţi s-o faci când vii la examen, de exemplu; să omorâm doi iepuri dintr-una. But in a good way.

    Mâine vin să mă dau cu bicicleta. Am să fac tot posibilul s-o stric.

    Ordinea e desigur descrescătoare, căci Zapa a fost cea mai mişto. Pe Basty de ce l-ai cenzurat? Singurul lucru mişto din bucata dumitale-ţi de urare a fost poza cu monica din fundal. E trucaj sau ai chiar printat-o?

    Dacă mergi la înmormântare mai tre’ să mergi şi la parastas? Sau la parastas merg doar cei care-au ratat primul episod?

  • Chireo – poveşte de-o foloseşte.

    Bibliotecare – pardon, da’ asta ce-are? Tătă ziua a rezistat abuzurilor mele.

    Tătă lumea întreabă de poză… alo, dragă, da’ lacrimele? Lacrimele sunt reale! Poza aşijderea. De ce să fac totul mai complicat, pe calculator, când merge de-adevăratelea. Mai ieşiţi de pe Internet! Este Jeg şi în viaţă, eu doar îl scriu acilea.

    Hudrea – Ăvai! Da’ ce de marcat ai fo’ tu, o fi cântat Zapa sublim, da’ nu cumva ai plâns şi tu pătruns? Nici o supoziţie sexuală, desigur, n-aş ‘drăzni să te acuz de subiectivitate masculină. Ne vedem la trezire, pe cicle. Plus halit, că-s plin de bonuri, de-mi curg pe lângă. Mie, zic, mie-mi curg, tu să munceşti pentru hrană, ca s-o meriţi.

    Deci pe după prânz.

  • doamne, cat de sinistru :)))

    la multi ani, monica! (uhm, rodica?!)

    apropo, cum sa zici ca mancarea la inmormantari ii buna? si in alta ordine de idei, aseara am baut ceai cu gust de inmormantare. si cu lamaie. 😐

  • …ieri fiind sarbatoare, nu ti-am spus nimic sa nu te supar, dar in toate filmuletele tale ai o problema cu lumin…incearca sa faci ceva in acest sens,,,subiectele si abordarea poate fi corecta, dar daca folosirea luminilor este proasta strici totul, se atenueaza ideea….un film isi transmite ideile prin calitatea imaginii in primul rand…toate filmuletele tale sufera crunt la acest capitol…stii ce mi-a placut cel mai mult in filmulet? prima secventa cu mutunachele acela de plus in mana – parca ai fi Hamlet cu craniul lui Yoric in mana, ma asteptam sa “reciti” celebrul monolog “A fi sau a nu fi”….cu toate ca ciumbuslucurile tale forumistice aduc mai repde cu celebra “Cum va place”… nimic nu e nou, nimic nu e vechi…Shakespeare redivivus…

  • Zice bine (din nou) plopu` cu pere. Ma pregateam sa te critic si eu pentru lumina proasta din film;abia se vede.
    Eu ma duc sa mai beau o bere. De ce ? Fiindca stiu sa iau exemple pozitive din viata. Uite colea:

    La un bar, în fata televizorului, stătea un bărbat, cu o bere în fată. Intră un tip care făcea jogging si cere un suc de portocale. Când să iasă, bărbatul cu berea îi zice:
    – Nu mai bea suc de portocale! Vrei sa mori?
    – Cum asa, se miră celălalt?
    – Logica e totul: bei suc de portocale, pentru că sucul de portocale înseamnă sănătate. Sănătatea înseamnă sport, sportul înseamnă viată, viata înseamnă bani, bani înseamnă femei, femei înseamnă sex, sex înseamnă S.I.D.A, iar S.I.D.A înseamnă moarte. Întelegi? Mai bine stai aici si bea o bere!

  • @ Darius şi Groza
    Nu toată lumea are statura dumneavoastră, sunt oameni cu o constituţie mai “sănătoasă”. De exemplu cineva cam ca Bestia din K1. 🙂
    Credeţi că ţine şi un om cam de două ori decât domnia voastră?

  • Bibliotecarule,,,eu ador filmele mute, acompaniate de un pian. …pana la urma filmul trebuie sa fie multa imagine…relevanta filmului sta in forta de expresie a imaginii, completata de sunet, dar sunetul nu trebuie sa fie esential, ci numai sa sublinieze forta imaginii…asa cred eu…dupa ce rezolva cu imaginea, poate rezolva si cu sunetul, dar imaginea este pe primul plan…….pentru ca lucreaza in domeniul publicitar, unde “povestea” este obligatoriu scurta, trebuie sa stie sa valorifice expresivitatea unei imagini, mai bine spus sa dea expresivitate imaginii…ce este pana la urma o imagine?,,un joc de lumini, umbre si culoare…un pictorial in miscare…ma omor dupa filmele alb/negru sau sepia…unde nu poti face artificii…acolo talentul “facatorului” de film trebuie sa fie maxim – imaginatzie si tehnica duse la maxim…

    Na, ca reusii sa fiu didactic..scuze…dra filmul este una din pasiunile mele…nu pretind ca am dreptate…filmele lui darius au multe idei, dar ne duse la capat si cu mult balast…e foarte tanar si mai are timp sa invete…..

De Darius Groza

Sociale