[vezi mai jos accidentul de taxi primit pedeapsă pentru acest articol]
Bişniţarul divin, de-l tot invocaţi voi ori de câte ori răsare soarele şi, în general, ceva mai dificil de justificat, şi-a deschis pe parcursul istoriei toate amanetele ăstea sufleteşti, pe care le vedem în intersecţii, cu neoane pâlpâind în forma Sfântului Plus la ghişeele ofiţerilor clerici, a întors cu curu’-n sus mersul firesc al credinţei, după care şi-a băgat picioarele celeste şi a plecat.
Vă rugaţi degeaba la combinatul Edenului lăsat în paragină, pe care îngerii l-au abandonat ca să facă trotuaru’ pentru o pernă cu pene de gâscă şi din care sfinţii au plecat spre tărâmurile mai calde, de la sud, după ce au stors toţi norişorii de apă, ca să alimenteze biznisul lui Iisus de-a o transforma în vin şi a o vinde la preţ de nimic, într-o piaţă aflată în degradare, după eşecul magistral cu brazii de ziua lui.
De aceea sunt de părere că acum mai mult decât oricând ar fi optim sfârşitul omenirii. Până şi ea însăşi a început să o ceară, încă de acum aproape un secol; fiindcă Primul Război Mondial a fost branduit iniţial doar ca Războiul Mondial, cu o subtilă sugestie. “Al doilea” era deja un disperat strigăt de ajutor, o bocănire surdă în poarta Raiului, în a cărei gheretă încă sforăie mahmur Petru.
Tot ce trebuia să se întâmple pe Pământ s-a cam întâmplat deja.
Ceea ce mă duce cumva cu gândul la taximetrişti. Am început să dezvolt o oarecare simpatie pentru taximetriştii aceia siguri pe sine şi optimişti. În primul rând, pentru că unul nu poate fi decât optimist, ca să poată deveni într-o zi taximetrist. Şi nici măcar nu există al doilea rând.
Preferaţii mei sunt cei dintre ei care mă întâmpină mereu cu plafonatul “Nu-i necesar să vă puneţi centura!“. Pe care-l contrez prompt cu – vorba cui se gândea s-o zică, dar am publicat eu înaintea lui – mult pregătită spontaneitate: “Dar nu doar dumneavoastră sunteţi pe carosabil, domnule taximetrist!“. Desigur, lăsând de la mine cu indulgenţă faptul absurd că şoferul respectiv chiar e într-atât de idiot cât să creadă cu duioşie despre sine că ar fi incapabil de accidente.
Totuşi, trebuie să recunosc unul dintre taximetrişti recenţi (nu cel din pozele de mai jos) m-a luat prin suprindere. A început explicându-mi efervescent că n-am eu cum păţi nici cel mai mic lucru în maşina lui, fiindcă el înşusi evită zilnic pe puţin 5 coliziuni sigure (ceea ce-mi trezeşte într-un fel suspiciunea c-ar fi toate, printr-un concurs sau altul de împrejurări, iniţiativele lui). A continuat să-mi relateze cum chiar el a mers până şi cu 240 de kilometri pe oră, fără centură şi n-a păţit absolut nimica. Cum prietenul lui, instructor rutier, precum şi o verişoară prin alianţă, ambii muriseră din cauza blocării centurii. Şi a sfârşit cu a-mi destănui în detalii morbide cât e de uşor să tragi numa’ un pic dreapta, ca să eviţi ceva, doar ca să dai cu roata în bordură şi una-două să fii în Someş, cu tot cu maşină.
“E? Ş-atuncea ce mai faci?” Corect. M-a îngenuncheat cu argumente.
Totuşi, ce-mi place cel mai mult într-un taxi este, în mod surprinzător, nu muritul între fiarele contorsionate, ci ieşitul, la sosirea nedisturbată. Nu spun asta deloc într-un mod peiorativ; pentru mine coborâtul din maşină este un ritual foarte strict.
Fiindcă şoferul mereu se descotoroseşte de mine în milisecunda în care el apasă pe taxator, iar eu îi dau banii. În schimb, din perspectiva mea, cursa abia atunci începe. Am eu plăcerea asta obsesiv-compulsivă de-a mă apuca să-mi închei, încă aflat în vehicul, toate buzunarele, după ce le-am rearajat în prealabil conţinutul, să îmi verific de două ori compartimentele de la ghiozdan şi să-mi renumăr banii, asigurându-mă că nu mi-am pierdut ceva, toate astea doar pentru a contoriza câte formule de salut reuşeşte conductorul autoturismului să conceapă până am ieşit, doar n-o sta încremenit, uitându-se ca găina-n gard la mine: “O zi bună s-aveţi, domnu’. Succes. Spor. Baftă. Toate cele bune. La revedere. Sănătate la prunci. No, ceau. Aţi văzut ce-o făcut CFR-ul ăsta? Mna, numa’ bine. Noroc. Fir întins. Doar împliniri! Izbânzi profesionale!”
Editare ulterioară [sau du-te înapoi sus]: deoarece-n articolul de mai sus m-am luat de amicul tarabostes peste tot ce suflă şi, în aceeaşi nedreaptă măsură, de taximetrişti, cum m-am trezit să-mi continui viaţa, am şi făcut accident de taxi…
Eu eram în taxi (compania Terrafan, ca ironie a numelui), venind dinspre magazinul Central, nu în maşina EDY, probabil un diminutiv sadic pentru Eden. Omul din autoturismul de culoarea floricicii Jeg mai ofilită (foto sus, stânga), să-l numim generic “cel vinovat”, ieşea – mi se şopteşte-n cască – ilegal de pe străduţa din fundal (foto jos), de unde umblă vorba că nu-i voie stânga.
N-am păţit nimica, fiindcă, GHICI, purtam centura.
[fiindcă Jegul promovează lucrurile fericite, cum ar fi moartea, sfârşitul timpuriu şi treburile neterminate, priviţi aicilea, pe blogul de la Descoperă.ro, un alt articol simpatic, în afară de ăsta al mieu, despre bloguri şi apocalipsă în general, publicat coincidental - nu există cuvântul, dar ar trebui - exact când eu îl redactam pe acesta]
Haideţi, aşadar, să luăm exemplu de la con-globurenii noştri, japonezii, care rar îşi scot capul din cine ştie ce roboţei construiesc iar…
[plecăciuni dense Iuliei, pentru corespondenţa niponă]
***
Şi pentru că unele lucruri sunt mai bine lăsate neexplicate…
[adânci şi profunde mulţumiri, atât spaţial, cât şi temporal, Lea]
Tweet
51 comentarii
zi si tu cevalink permanent
Lumea-i gata de-un pic de vreme. Vezi, nici nu ţi-ai dat seama, măcar!
Şi-n afară de asta, a doua poză-i bună. Aşa, ca s-aibă şi legătură.
link permanent
Apăi, mna, nu m-am uitat la televizor, că s-a tăiat cablul. Poate din cauză că s-a sfârşit lumea. Un cerc vicios, vezi tu.
link permanent
Domnu’ Darius,
Hai, că se duce lumea … de suflet, nicio veste senzaţională, vedem la teveu.
Da’: de unde mai aveţi bani şi de taxi’u? Cum aţi făcut?
Asta să ne învăţaţi şi pe noi.
link permanent
Ohooo, stai să vezi ce urmează.
(Ca fapt divers, taxiul e relativ ieftin la Cluj, nu musai să mergi la cofetărie, da’, spre exemplu, mai avantajos decât opţiunea autobuzului pe traseul meu anume, unde aş plăti 3 lei pe bilet, făcând poate mai mult de jumătate din drum pe jos către şi dinspre staţii, în opoziţie cu taxiul care mă duce din poartă-n poartă cu 5 lei.)
link permanent
poooi da, cofetarie, mers cu taxi, buric adincit in tesutu’ adipos; sedentarism pe spezele lu’ mirmen care , se stie, nu-i numa’ un brand, acolo…
link permanent
si sa nu iti pui centura… sa ii mai asculti pe taximetristi. Ce ar fi iesit acum din taxiul avariat? un Darius cu botu’ zdrelit,, genunchii umflati si 2 degete de la gherutza aia care scrie jegu’ in cel mai bun caz doar luxate. Sa nu iti pui centura ca nu trebuie.. BA TREBUIE!!
link permanent
bravo dariusica, scrii mult mai frumos decat arati
)
link permanent
Domnu’ Darius, frate, uite de ce este bine pe la voi, aşa mai molcomi! Dacă erai într-un taxi al morţii în oraşul întunericului total (de la zoaie, evident) zis şi oraşul ciobanului, era musai de-un 112, tacâm complet: descarcerare, salvare şi poliţie.
Ce baftă ai!
link permanent
fain posting, tolomacule ! foarte faină introducere, m-as fi asteptat la orice subiect ( nu ca o cursă cu taxiul n-ar fi ceva enorm de complex si imens de riscant ).
crecă in patria noastra mumă moare cel mai mult popor in timpul unui drum cu taxiul- in afara de india, poate, si de china- dar numai pentru ca-s mai multi ca noi si strica statististicile
beib !
link permanent
cei de la ing /:) dau si ei un borcan de zacusca pentru product placement ?!
link permanent
ce-i rau nu piere, stiam, ca doar si eu is in viata inca, dar daca tot vrei sa vezi accident banal din cauza unor chestii la fel de banale da un clic aici.http://www.emergency-management.net/fire1.htm
link permanent
Ehei, cum creează foială orice incident ce-mi pune în pericol viaţa… A trecut şansa pe lângă voi, gata, am scăpat. Vă bucuraţi că era să mor, în sensul că nu s-a petrecut, sper.
link permanent
Domnu’ Darius,
Lasă mamă dragă, că viaţa e lungă!
Îţi zic io! Păi ce, suntem nemuritori!
link permanent
Despre ce mai scrii data viitoare? Ai grijă că deja, vezi şi tu, subiectele de pe blog de urmăresc. Scrie că o să ajungi bogat şi o să te doară-n cur. Sau, e prea devreme? Când mai este pot mare la loto?
link permanent
Hehehe, copiluţu’ fu hazliu.
link permanent
Darius, mane, intr-o zi ar trebui sa scrii o carte. Daca nu ar exista mirmen si eu as avea cu 20 de ani mai mult, te-as infia
link permanent
Apăi, să ajung eu să scriu o carte ÎNTR-O zis, chiar c-ar fi o împlinire. Dar am eu o adnotare, poate în articolul viitor, despre promiţăoarea mea carieră de autor…
link permanent
de fapt, nenea edy fuse angajat de ing si te accidenta intentionat, pentru ca tu sa scrii pe blog si sa apara si firma lor undeva. asa ca mama ta are dreptate. si daca nu zacusca, macar un snop de parz praz tot ar trebui sa-ti dea.
link permanent
Ce pârţ sufli tu acolo?
link permanent
ma darius da nu o sarit ceva sertare afara sin masina cand v-ati lovit?
link permanent
Ăsta o înnebunit!
link permanent
ma Dariusule! tu vrei sa mori??? ha? ..mai traieste un pic
remember…
link permanent
Mna, bine, mai trăiesc.
link permanent
Bă! Ăstai semn de sus, clar! Tu nu vezi, eşti orb? Cum l-ai făcut bişniţar divin, cum te-a pleznit! De data asta uşurel. Next time? Ia să scrii mata ceva şi mai dur să vedem ce se întâmplă. Scrie, de exemplu, cu litere de-o şchiopă că nu există Dumnezeu sau fă-l cu ou şi oţet, scuipă ce-ai mai acid în tine despre dânsul şi urcă-te apoi în taxi. Hai că poţi. Dacă nu tu, atunci când? Da’ nu aşa, spontan, ca prostu’! Anunţi frumos cu zile înainte (ca şi cum te-ai sinucide
) pre blog să apucăm şi noi să ne luăm o alună, o grisină, un ceai şi ne aşezăm confortabil la televizor. 
Înainte de asta poate vorbeşti şi cu ceva bănci ori companii mari pentru niscaiva product placement (vezi Mirmen, mai sus) deştept şi degrabă aducătoriu de caşcaval gros. Îţi dau ăia banul, treci frumos cu taxiul pe lângă sediul lor şi bang! Accident teribil. Fotografi, smurd, gură-cască, tot tacâmul. Ai decât (Sic! Hai miticii!) două variante: Fie te duci în vizită la ăl de (mai) sus (acoperire naţională sigur, poate chiar CNN sau Jay Leno, isterie mediatică, anchete OTV-iste, drame etc), fie scapi (da’ cu chestii rupte, paralizii, desfigurări, de-astea), deci şi mai şi (Băsescul, Năstase, Ciutacul etc. şi toată blogosfera în vizită la spital, isterie, ce mai).
Darius, nu poţi rata aşa ceva! E momentul vieţii tale!
link permanent
Domnu’ Darius, vorba Isei, bine ca purtai centura, ca altfel nu mai avea cine scrie pe blog.
link permanent
Unu la mână, că retrag ce-am zis… nu e un bişniţar divin, e un bişniţar divin eşuat, nu-i iese nimica din ce-şi propune – am supravieţuit.
Doi la mână, că te ascunzi dupe degetul arătător (adică chiar al doilea la mână), îmbiindu-mă cald pe mine să fac toate alea, chit că el, care nu există, oricum te vede.
Trei la mână, unde ţi-i organizarea, când plănui un sfârşit de lume, care se termină doar cu mine? Cine şede să verifice dup-aia audienţa care nu-i?
Patru la mână, un’ să reduc eu viaţa mea compusă din momente în doar un singur moment al vieţii mele ?
Şi, cinci la mână, fiindcă şi-O cere, că El ne-a dat, ipotetic, atâtea degete: care, bă, credinţă, când “Codul lui Da Vinci”, numai pe net, îi, într-un an, şi carte şi film, pe când Biblia lui se mai vinde doar prin barter cu hoteluri din SUA, de 300 de an încoa’i?
link permanent
si marmota invelea lupul in ciocolata, si dupa aceea il pune in , unde?, ghici!, da!, sertarul… de la…. frigider!
link permanent
Mă, Monteo, tu nu eşti bine poziţionat, draghe, n-ai nici măcar un sertar în capu’ ăla, în care să mai intre altceva decât însăşi noţiunea de sertar.
link permanent
Domnu’ Darius: mare dreptate ai!
Chiar că Dumnezeu a uitat lumea “pornită”!
link permanent
din pacate superficial de asta data. cuvinte mari fara mare lucru in spate. pe unele teme ar trebui sa treci dincolo de copywriting. ideea nu poate fi compensata de shock atunci cand vorbim de divinitate. a fi rebel si a te revolta impotriva nu se aplica in cazul asta.
e o chestie subtila. poti fi revoltat impotriva religiei sau bisericii si sa le contesti rolul social. nu poti face lucrul asta atunci cand vorbesti de DUmnezeu fiindca nu mai e o problema sociala ci una sufleteasca (asta in cazul in care accepti existenta sufletului).
ca sa il contesti pe Dumnezeu nu e suficienta simplul teribilism adolescentin. e necesar cu mult mai mult. Cred ca in capul tau e o confuzie teribila intre Isus si Dumnezeu. Isus e un profesor deci poate fi contestat pur si simplu prin rebeliune, ca un profesor (lucru care ar fi explicabil in cazul tau dat fiind conflictele tale cu sistemul scolar). Dumnezeu e deja ceva la care ai acces doar prin revelatie.
gata, ma intorc la treaba. sper sa ma fi inteles.
link permanent
Superficial de data asta? Mă jigneşti…
Cât despre Iisus, a fost un om. Dumnezeu… n-a fost, în general.
link permanent
Cat de tare poate fi prima parte…
Oricum… cel mai tare blog pe care-l citesc. Felicitari
link permanent
‘ţam fain, eşti cel mai tare cititor pentru care scriu.
(Mă rog, într-un fel.)
link permanent
sa iti arenajez un interviu cu D-zeu? ca am ceva pile…
link permanent
N-am timp să-l primesc.
link permanent
pai va consultati agendele si gasiti o zi care sa convina ambelor parti.
link permanent
Io pot numa’ duminica, adică fix când el, trântoru’, e la muncă, adică se duce să i se răs-răs-citească blogul ăla al lui, în public. Pe lângă cât mărcăndais îşi vinde de la poartă până la uşă.
link permanent
Ei, nu stiu de ce, dar am eu asa o presimtire ca si Darius crede in “Bişniţarul divin”! … pana la urama, Darius era un conducator intelept!
link permanent
De la Octavian Paler cetire: Interviu cu Dumnezeu
“Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp.… am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;
sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…
link permanent
Mălina, draghe, înţelege că la “familie” pui cum te cheamă, iar cui te adresezi apare-n cadrul comentariului.
link permanent
Capisci! Sa traiti!
link permanent
@malina,capisco tre’ zis da’ te rog nu te simţi încolţită de toată familia
)
link permanent
Eu nu stiu capisceste, dar daca zici dumneata ‘capisco’, atunci, ‘capisco’ sa fie!
link permanent
Toadere, eşti din alt film, ăsta nu-i un blog serios, chil, man. Oricum, nu cred că aiuritul ăsta de Darius se ia la trântă cu Dumnezeu sau cu Iisus. Ca să te iei cu cineva la trântă, trebuia ca mai întâi respectivii să existe, pentru tine. Or, pentru Darius nu cred că există, decât ca personaje de basm. Aşa-i nemernicule? Ş-apoi ca să-l conteşti pe Dumnezeu nu-ţi trebuie nimic special, e destul să nu.
link permanent
nu, eu sunt de la telejurnal.
eu doar i-am spus ca inca nu are habar fiindca nu si-a pus problema. adica nu doar ca nu si-a pus-o cum trebuie
) (nu vorbesc de viata lui sexuala 
).
ce si-a pus el ca intrebari pana acum (crede el ca despre divinitate) sunt centrate pe eul lui si pe manifestarea materiala a deciziei unei entitati superioare cu puteri supermanistice. or asta dovedeste ca nu prea a inteles ca e alta treaba decat “sa prinzi ideea”.:)
cand are sa inceapa sa priceapa (si asta va veni intr-o buna zi, bunaoara cand se va indragosti ca un om matur -intarziar-ar ziua aia cat mai mult- are sa inceapa simta un pic ca trebuie sa isi puna problema, cand are sa aiba un copil incepe sa isi puna corect problema) are sa scrie o chestie care nu e superficiala.
nu am deloc habar daca va ajunge la concluzia ca exista sau nu. unii ajung la o concluzie, altii la alta. deocamdata ii explic de ce primele trei fraze ale articolului nu au avut impactul scontat asupra mea ca cititor:) de la paragraful trei incolo e un articol super. schopenhauer ii pipi pe langa darius (ce aiurea una sa spui : “de la paragrafu’ trei incolo schopi e pipi pe langa dari”) :::)))
link permanent
*ce aiurea suna sa spui
link permanent
Toadere, mă dor ochii mai râu decât când îmi recitesc Jegu’.
link permanent
Am mai postat candva pe un alt blog aceste versuricelebre.
Asadar, pentru toti Tomii necredinciosii:
“Si-acum stau si va privesc
Hohotesc, tot hohotesc
Nu de lacrimi, ci de ras
Caci sunteti, I said, micuti de sus.
Si acum stau si va privesc
Hohotesc, tot hohotesc
Nu de lacrimi, ci de ras
Caci sunteti micuti de sus
Sf. Petru-i baiat bun
Ne trateaza cu tutun
I-am cerut si marijuana
Mi-a raspuns ca nu-i Satana.
I-am cerut macar hasis
Si-am zis: “Fumez pe furis!”
El mi-a spus ca o sa vada
C-are cereri o gramada.
Sf. Petre, i-am zis eu:
“Vreau sa-l vad pe Dumnezeu.”
“Mai baiete, esti netot?! Nu fi prost!
Dumnezeu e peste tot!”
“Sf. Petre, de ce noi
Cand murim venim la voi?”
Sf. Petru a tras un fum
Si mi-a zis ca nu-i nebun:
“Nu crezi ca ar fi o prostie
Sa vin eu in Laptarïe?”
Versuri fosta “Vama Veche – Sf Petru”
link permanent
versuru_spatiu_celebre
link permanent
Versuri_spaţiu_celebre.
Acuma, cum pofteşti, lăs aşa, că se-nţelege, sau şterg tot şi corectez în primul?
link permanent
Dariuse, cred ca barbosu’ a vrut sa te sfatuiasca bland sa bei mai putzin, si ti-a pus o masina violet in cale, de culoarea cearcanelor de dupa o noapte de trascau. Si te-a lovit cu tacsiu’ de ea, ca sa o opservi mai bine. Si tot asa..
un trackback
[...] mai promovează jeg, în afară de “lucrurile fericite, cum ar fi moartea, sfârşitul timpuriu şi treburile neterminate“, filmuleţele de pe Youtube şi propria operaţie la [...]