Jurnalul Editorialistic de Groza

Îmi pun încrederea în toată lumea. Dintr-o raţiune cât se poate de simplistă: nu mi se pot aduce prejudicii de nici un fel, atât timp cât absolut oricine ştie totul despre mine. Singurele situaţii când aş putea, în teorie, să am de pierdut sunt când altcineva, diferit de mine însumi, nu este de acord cu ceva propriu mie, cum ar fi, să zicem, că-mi place să-mi miros mâna după ce mă scarpin în fund. Sau că, de fapt, eu mă beşisem, nu profa aia grasă. Sau că mă piş în vană la duş, ba chiar în chiuvetă (n.j.: la budă!), când mi-e extrem de lene (şi Cătălin!). Astea-s doar câteva din multiplele situaţii ce-ar putea deranja pe alţii sau pe mine – că le-ar şti alţii. Pe de altă parte, mie-mi convine extrem de mult să fiu eu, în mare proporţie deoarece mi-ar fi extrem de dificil să fiu altcineva. Pe cale de consecinţă, puţin îmi pasă.

Deci sunt deschis şi onest. Asta este şi o modalitate foarte bună de analiză a apropiaţilor. Fiind astfel, toată lumea îmi este mie aproape, cel puţin din punctul meu de vedere, avantajos şi oportunist (prilej cu care mă şi servesc din bunurile lor).

Dar nu mereu e cel mai potrivit să ai alături anumiţi indivizi sau fufe, deci abia aştept să-mi trădeze vreunul sau vreuna încrederea mea gratuită, ca ţac! să mă descotorosesc de el sau ea (şi implicit să nu-i mai datorez nimica).

Totuşi, există perspective îmbucurătoare. Să mă explic. În acest moment arăt într-un fel. Am tot chestionat şi inspectat printre opiniile unor persoane relevante (sau de care mă doare-n cur, dar erau la îndemână), iar acum am luat decizia să fac o concesie aspectuală.

Pentru această ocazie, am făcut special o poză mai deosebită, care – da, aveţi dreptate – mă favorizează.

(Pe care cred c-o voi folosi şi pe Hi5, cu scopul definit de a anihila cererile de amiciţie. Am pregătită şi o variantă mai prietenoasă, cu “dezbracă-te, că nu-ţi fac nimic”.)

În imaginea de mai sus se văd 3 importante detalii, care fac obiectul votării, alegerea DOAR A UNEIA fiind la latitudinea dumneavoastră. Eu executând fără crâcnire. Sunt dispus, după multe parlamentări, să accept o variantă unică şi singulară…

***

***

De slăbit nu. Nu încă. Am o pereche de pantaloni cu două numere prea largi. Şi, măcar până mi se uzează, nu-mi permit kilograme-n minus. Nu e o plăcere, fiţi liniştiţi. Tre’ să-i ţin pe mine cu cureaua Mădălinei lu’ Sid (Mădălina, nu cureaua, care-i a ei, cum spuneam).

Până la rezultate, există şi un poll cu răspuns deschis.

Care dintre următoarele situaţii este reală?
a. Am un cititor care lucra în Polonia şi care şi-a prostit şeful că Jeg este un site de analiză financiară.