Jurnalul Editorialistic de Groza

Mă-ntreb şi eu, firesc, cu un amic, lăbar.

Am decis că, de acuma înainte, vreau şi e mult mai facil să fiu permanent cel de-al doilea blogăr al României. Indiferent de care ar fi primul şi cum se succed restul pe acel loc. De fapt, în năzuinţa mea de altfel nobilă, voi face tot posibilul a fi îndeajuns de precaut încât să nu-mi calc strâmb pe principii, riscând să mă întrec şi să fiu înaintea mea – un câştigător absolut, într-un moment de neatenţie. Nici nu cred că am mare concurenţă pe locul secund, aşa că ar fi pur şi simplu corect să primesc asta din oficiu.

Deşi nu ştiţi, suntem într-o dată magică, aşa că vom păstra incipitul pentru o dedicaţie deosebită, intitulată “Fiindcă o să te duci de râpă cu ecou, înainte să intri în cultura populară…“.

O profundă prosternare lirică în faţa celui care ne-a dus cu cel mai dulce zăhărel, Traian Băsescu, căruia azi îi comemorăm nefericita zi a naşterii.

E freamăt în giur şi tremur tot
A venit patru promorar!
Ieri până-n seară am scrijelit
Cadou lui marinar.

Sunt frânt dar împlinit şi demn
Nu i-am găsit picior de lemn,
Dar îi închin umil onor.
Din inimă de alegător:

Se adună în curând trei ani
De când suntem cu tine.
Câţiva din noi ne-am resemnat,
Nu vrem să trăim bine.

Nu mai vrem lacrime-n teveu,
Scandal şi anticipate,
Ţigănci, găozari şi păsărici
Şi alte mai deşarte.

Eşti cu tupeu şi cu talent, bă,
Nu spriţ la Blitz… nici măcar apă plată.
Dorim, de ziua ta, Traiane,
Să mergi chiar s-o faci lată.

Notă:

Diana Tuşa (da, PNL) este, probabil, cea mai persoană dintre câte le-am cunoscut. În această perspectivă favorabilă sunt scrise următoarele rânduri, pentru a nu lăsa loc de interpretări.

Stimabila domniţă este noua mea febleţe politică, în contextul în care administrez blogul lui Năstase, mă am binişor cu Alexandreasca şi, în general, de fapt, “iau bani” de n-am unde-i pune de pe la toţi, învârtind corupt jocurile politice pre Internet, cu un entuziasm de care sunt capabil, se pare, dar total inconştient, aflând despre asta, fireşte, citind în diverşi, care ştiu mai bine decât însumi.

Să mă explic. Am rămas, constrâns de împrejurări, la Capitală, pentru sfârşit de săptămână. N-a fost chip să plec. Iar sâmbătă seara, aproape forţat de Ciubotaru, m-am deplasat, strâns la inimă, împreună cu sus numita penelistă şi dubiosul ei anturaj, într-o înfiorător de tristă locaţie bucureşteană de bani gata, dosită-ntre blocuri şi fumuri specifice, ca să consum o beiuturică alcoolică şi să dospesc un nou Jeg, precum este acesta de-l citiţi.

Vă povestesc una dintre marile revelaţii ale vieţii mele spurcate, deci solicit sporită atenţie.

În această nouă teribilistă experienţă, am învăţat, pentru voi, că până şi orgasmul social al fiţei, din ipocrita noastră ţărişoară, este abia capabil să se identifice LEIT cu nimic mai mult decât vărul meu din comuna Hida, judeţul Sălaj, medic veterinar, un fecior simplu şi fără pretenţii. Amărâţii cu care am avut de-a face în dramaticul club al fandoselii sunt o penibilă scuză pentru nişte fiinţe cu tente umane. Am vomitat în sine de scârba profundă provocată de banalitatea greţoasă a acelui cumul mustind de idioţenie.

Voi încerca să explic minţilor dvs. puţine morala acestui riscant experiment, cu pizde dansând într-un fel ce se vroia lasciv, dar ieşea dizgraţios, pe tejghelele cretine ale degradării umane. Am vizitat un penibil local, unde, bând mult, ca să am curajul să recunosc pentru mine depresivul evident, am constatat irevocabil căci cele mai favorabile succese personale la nivel social al întâiului pârlea cu impresii pălesc fad înaintea autenticităţii elementare a unui caracter format pe structura unei personalităţi reale oricât de simple.

Va las o clipită să rumegaţi.

Mi-am dat seama, printre tot felul, uitându-mă la alţii că, dacă aş avea destui bani şi, totuşi, aş arăta exact la fel, poate chiar mult mai rău, aş fi încă extrem de sexy, în contextul propice. Că, între potrivitele panarame, oricine se poate integra fericit, cu anumite condiţii, iar majoritatea pizdelor par favorabile în minimum de circumstanţe atenuante.

Agăţat de Capitală:

Auzi, semeni izbitor de bine cu Monica Bârlădeanu…

Agăţat de Cluj:

Auzi, Monica Bârlădeanu seamănă izbitor de bine cu tine…

***

Da, aceea este o pisică moartă, dar asta proaspăt, ca restul obiectelor din imagine. Nu are vreo legatură directă cu articolul, dar îi mulţumim lui Florin Bretotean pentru conjunctura puţin stânjenitoare, pentru – la urma urmei – un animal, în care a găsit-o.