Cum?… Cum nu?!

sari la comentarii

Dragă prieteni şi, abia în ultimul rând, stând în picioare, Marius Iulian Bulia,

Vă anunţ festiv că în următoarele două săptămâni voi fi prezent în localitatea Londra, la Seinfeld la spectacol, respectiv în Barcelona, unde, prin bunăvoinţa Vitrina Advertising, eu şi cu Camelia Imbuzan (care şi-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naştere cu Barack Obama), vom reprezenta agenţia prin participare la OFFF, de unde vom executa admirabil activităţi de live-totul, pe blogul, Twitterul şi Facebookul Vitrina.

După acest scurt mesaj de la sponsor, aflaţi că îndeletnicirea mea constantă de a scrie aici pe Jeg puţin, rar şi prost nu va fi afectată de aceste desfăşurări de evenimente.

Vă mulţumim pentru înţelegere,

DIRECŢIUNEA!

Vom povesti, în cele ce urmează, despre părinţi, în special ai mei, rezumându-ne doar la maică-mea şi taică-miu, ei fiind, de altfel, singurii mei părinţi.

Carcea, de profesie tatăl meu, este un bucătar extraordinar. Îl ştiţi de pe la evenimentele culinare, sau când găteşte-n duet cu domnul Hădean, independent sau împreună cu care-i umileşte prin pricepere pe mai toţi bucătarii de rang international cu care concurează, după care le dă să mănânce de la el, că-i milos cu ei.

Maică-mea Mirmen, de exemplu, a trăit într-un huzur nemeritat indescriptibil, de când l-a cunoscut, stand tolănită cu burta plină în sus, c-o mână mângâindu-şi ca o faraoancă mâţele turbate de la care am dat eu în astm, citind Sandra Brown din doască-n doască, cu cealaltă mână uitându-se pe net la filmuleţe cu alte mâţe şi cu a treia mână aruncând de la balcon la a treia serie de mâţe vagaboande specialităţile create de taică-miu, atâtea cât nu încăpeau în sine.

În tot acest răstimp, de când sunt cei doi căsătoriţi, taică-miu robotea în bucătărie, pe care altfel şi-a făcut-o singur,  de la instalaţii electrice şi gresie, la mobilier şi dotări, cât maică-mea probabil se întorcea de p-o parte pe cealaltă, chirăind că vrea ceva nou.

În sfârşit, cert este că mie nu-mi place mai nimica din ce găteşte taică-miu, spre oroarea prietenilor mei, care mai sunt invitaţi ocazional la masă.

Însă eu nu mai sufăr mâncarea lui, din motive bine întemeiate: acelea că m-am îmbuibat cu ele de când eram sugar, zi de zi de zi, numa’ dubioşenii gastronomice, niciuna la fel cu ce-am mâncat înainte, toate experimentale. Desigur, acum, la maturitate, pot aprecia ca delicatesă o salată cu rechin. Vreo linte romană din ceva reţetă pe care numai el o are tradusă. Sau vinete cu tahini. Ori vreo supă de creste de cocoş şi alte drăcovenii.

Dar când eram mic tânjeam după o pită cu salam. Un papricaş de pui. O ciorbă de cartofi. Încet-încet, tatăl s-a adaptat dezamăgit şi s-a coborât pe cât a putut la nivelul meu de haple nerecunoscătoare şi, în scârbă, mi-a mai făcut… de mâncare. Lucruri fireşti, care există în oale, se consumă cu lingura sau furculiţa şi care nu au manual cu instrucţiuni de utilizare.

Însă Carcea are un teribil defect, când se nimereşte să chiar apreciez vreo năstruşnicie pe care o încearcă el şi mi-o înfundă pe gât: în terminologia specializată se numeşte obsesia patologică de a nu-mi face o mâncare la fel cum mi-a făcut-o prima dată, odată ce am apucat să-i spun că mi-a plăcut şi că mai vreau.

De pildă, acuma recent, mi-a trimis la serviciu, din alt oraş, să gust musai-musai, o supă cremă de leurdă, cu pită prăjită cu ulei de măsline şi usturoi. Am zis fie. Bag în gură. Călin şi Cami de la Vitrina desigur că au fost extaziaţi. Am făcut o concesie şi am apreciat-o şi eu: Bravo, tati, eşti o divă.

Aşa că îl sun să-i dau feedback, îi zic că vrea şi Grindean, deci să ne facă o ulcică. Care-a fost reacţia lui? “Le-o plăcut? Da’ la toţi? Şi să vă mai fac, deci? Păi, bine că data viitoare vă fac cu măcriş, că se poate şi cu măcriş, să vedeţi cum îi cu măcriş.”

DE CE CÂCAT SĂ VEDEM CUM ÎI CU MĂCRIŞ? CE PIZDA MĂ-SII ARE LEURDA?! NE PLACE CU LEURDĂ! Se poate cu măcriş?… Da’ cu leurdă, cum ai făcut deja şi ne place, cu leurdă se poate, oare, să ne faci o supă cremă de leurdă, care să conţină leurdă, în loc de măcriş, care nu vrem?!

Un alt neajuns al tatălui meu e că dacă îmi face ceva ce, invers, nu-mi place, deci ceva ce detest cu pasiune, fie că ar conţine ciuperci sau alte căcaturi pe care nu le tolerez, este că-mi trimite până la tâmpenie acelaşi fel de mâncare, crezând că mă convinge. Când eram mici, ne-a zis de Sărbători, pregătind răcituri (piftii, aituri, răci), că ne face îngheţată de carne. Că aşa-s părinţii mei, ar spera să fiu deştept, dacă-i musai, totuşi îndeajuns de prost să le meargă.

Mna, şi de când am vomitat prima gură de răcitură şi până în prezent, an de an, ei au impresia că or să mă convingă, cu mecanisme în genul celora că schimbă ceapa verde cu usturoi verde, că adaugă boia şi alte decoraţiuni. Odată taică-miu m-a plătit să mănânc jumătate de porţie. Şi am scârmat un pic în ea, până am decis că eu nu vreau să fiu bogat.

De asemenea, nu ştiu dacă am menţionat, Mirmen e nebună la cap, pentru că vorbeşte singură, dar adresându-se cuiva, deci nu cu sine şi mi se transmite că persistă în a arunca de la balcon cu hrană, în curtea din spatele blocului.

Mamă, te rog insistent, cât lipsesc, să vizitezi reşedinţa Jeg din Cluj-Napoca şi să faci tot ce e omeneşte posibil în a râni ca la o cocină, ca pe când mă întorc, să arate şi casa mea ca un spaţiu locuibil. Ştii la ce mă refer. Însă, în acest proces, te somez public să nu îmi amesteci toate hainele în dulapuri, în ceea ce tu numeşti ordine. Fiindcă eu oricum o să le spăl amestecate şi n-o să le scutur înainte să le întind şi o să le aşez înapoi pe rafturi, înnodate, în haosul care mi-este mie conformabil. Deci mă refer strict la mâzga depusă prin toate muchiile din apartament. De restul nu te atingi. Poftim aici un filmuleţ cu pisicuţe, drept mulţam.

Şi, dat fiind că sunt în “fost-ai lele când ai fost”, doresc să revedem diverse momente din viaţa mea, surprinse audio-video. Cu precădere, iubesc momentan pe: Cami (care şi-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naştere cu Barack Obama), Călin, Sebi, Arpi, Vlad Sulea, Mirmen şi Carcea, Cristina Tătar şi Laviniu.

***

***

***

***

***

4 comentarii

zi si tu ceva
  1. Iunie 12, 2021 la 12:22
    link permanent
    Encaply zice ca:

    isotret

  2. Iunie 13, 2021 la 23:16
    link permanent
    Encaply zice ca:

    herbal female viagra

  3. Iunie 15, 2021 la 02:23
    link permanent
    Encaply zice ca:

    nolvadex uk paypal

  4. Iunie 18, 2021 la 19:41
    link permanent
    Encaply zice ca:

    levitra brand online

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)