Ce-i urât nici lui Dumnejeg nu-i place

sari la comentarii

[Acest titlu a fost compus sub egida atentă şi suverană a lui Sergiu Biriş.
Apropo - nu băga limitări de uzabilitate pe Trilulilu -
acesta este răspunsul meu oficial la ce m-ai întrebat în taina discreţiei mele,
iar sper că odată cu el să-ţi fi futut şi potenţiala intenţie - ce face soaţa de mâncare? -
mulţumesc pentru înţelegere.
]

Din cuprinsul de azi: soluţia la criza economică (testată, funcţionează); visuri erotice cu maică-mea (am încercat să nu intru în analize prea profunde, dar am spus, mă ţin de cuvânt şi vi le împărtăşesc).

Pentru că încep să fie tot mai agasante micile glumiţe despre criză şi asta chiar acum, când cu poveşti de astea nu-i deloc de şagă, dar şi fiindcă afacerile familiei prezidenţiale ne-au făcut să uităm de ea, după care arestarea lui Becali ne-a făcut să uităm de ele, după care Moldova ne-a făcut să uităm de el, am decis să vă reamintesc faptul că nu prea mai avem bani. Am putea, desigur, să ne împrumutăm (cum fac eu de la Hudrea, 100 RON, şi de la mulţi alţii care n-au pretenţia să zic). Doar că n-a mai rămas de la cine. Suntem datori unul altuia şi n-avem de unde ne da înapoi, darămite înainte.

Aşa că am dezvoltat o strategie economică. Şi nu una oricare, ci una ce, prin definiţie, e sortită succesului. Deoarece aşa am conceput-o eu pe ea de la început: să meargă. Gândindu-mă şi la posibilitatea să nu iasă. Probabil într-o zi voi primi aprecierea mondială pe care o merit, la fel ca ăla ce s-a gândit prima dată la micro-împrumuturi sau ăia ce-au vândut nimica pe net, ba sub formă de pixeli… ba sub formă de NIMIC împachetat. Care costau, pare-mi-se, destul de mult. Ei bine, eu am făurit una simplă şi ieftină; în special pentru beneficiarul ei, pentru că planul meu are o singură limitare: se aplică numai la nivel de mine.

Dar aşa este în criză, unii se ridică, iar alţii dispar. Deci pornim cu premisa ca truda noastră comună să fie înadins cumulată pentru răzbirea mea şi doar a mea iniţial, apoi gândindu-vă la restul, cum aţi fi voi înşivă.

Aşadar, intenţia fundamentală a gândirii mele fiscale este următoarea: nu mai cheltui eu nimic. E destul de uşor de înţeles mecanismul. Asta nu implică faptul că n-aş consuma nimica, fireşte! Fiindcă trebuie să trăiesc şi eu – nu? Ci doar că eu anume nu voi mai achita nimica.

***

Untitled-1

***

Ce spuneţi? Eu cred că-i bine. Va dura puţin până când toţi vor înţelege pe deplin că secretul să ne scoatem – civilizaţional, cu mine ca reprezentant şi simbol al prosperităţii – din acest căcat financiar în care ne-am afundat, este să se pună (de către altcineva) mână de la mână, pentru salvarea unuia. Care, odată ajuns sus, îi va târî pe toţii după el. Eu. Da’ prima dată cu mine, bun? Că n-are rost să stricăm randamentul cu tot felul de lăcomeli. Şi să ştiţi că n-am să uit acest gest.

Pentru a demara acest îndelung proces al bunăstării mele, am dezvoltat şi câteva faze incipiente, ca să vă ajut să mă ridicaţi.

De exemplu, eu accept mâncare. O ştiţi, o consimţiţi, vă supuneţi. Aţi nimerit chiar bine, fiindcă sunt taman în toiul unei perioade de reformare constitutivă. Nu necesit mult, nu necesit elaborat. Dar necesit. Special pentru a vă uşura obligaţiunile, am să introduc o nouă clauză între principiile mele altfel foarte stricte: puteţi să mă hrăniţi şi de sărbători. Nu ţin la rigorile religioase şi nici cu familia nu intenţionez să stau mai mult decât spălatul pe mâini cu urzici şi un cinzeci de pască.

Din nou, mutual benefic, fiindcă de obicei strângeţi cureaua tot anul, ca să aveţi ce cu aceste ocazii. Numa’ bine ca să mă invitaţi. Fac această micuţă concesie. Pentru voi.

***Untitled-1***

Am tot promis că vă relatez despre plăsmuirile mele umede, fantezii sexuale (da’ în somn, da?) cu maică-mea, ca voi să puteţi râde de mine, iar pe ale voastre (cu mamele voastre sau tot cu a mea) să vi le negaţi mai departe şi să mă biruiţi la nivel psihiatric prin normalitatea voastră molcomă, într-o dulce iluzie din capul ăla al vostru, aşa prost cum e el.

Ei bine, ele s-au întâmplat în trei rânduri. Pentru a vă mai linişti, aflaţi că ea era în vis cumva icoana mamei (nu începe să sune mai bine, cum m-aş fi aşteptat), care era reprezentată de persoana mamei mele, care era ea însăşi, dar nu îmi era mamă în vis. Că aveam şi eu o urmă de decenţă. Şi era mai tânără, aşa, cam când făcea şcoala de turism. Asta ultimă parte nu mă avantajează deloc, fiindcă-nseamnă că eu eram taică-miu. Ceea ce va costa cu atât mai mult la psiholog.

Bun. Prima dată aveam, cred, până-n 10 ani. Ştiu că încă nu purtasem discuţia din curtea şcolii cu colegii, despre “Bă, da’ tu ţi-ai făcut laba sau eşti poponar? – Făcuuut!“, ceea ce mi s-a-ntâmplat abia prin clasa a 5-a (şi nu, nu făcusem încă laba, da’ nu puteam tolera să fiu considerat poponar, aşa că am minţit, după care am căutat căi prin care s-ar face această curioasă “labă”; şi am descoperit repede). Deci eram tânăr, deci nu descoperisem miracolele proprii-mi puli, mai departe de nivelul că mă chiar pot pişa şi pe mine, nu doar cum fusesem educat.

Şi la un moment dat a apărut Mirmen în vis. Tunsă mai scurt, urât, demodat, foaaarte neatractiv îmbrăcată (mami, citeşti, da?), maroniu oarecum, cam de biroul agenţiei de turism unde lucrează. Şi nu ştiu în ce context eram. Şi într-un fel ea îmi făcea mie avansuri. Mie – în vis, nu mie – Dariusucu’. Cine ştie cum eram în vis, din perspectiva ei, de am atras-o?

Ce e MAI ciudat e că eu nu ştiam că ne futem, fiindcă eu nu aveam habar, cel puţin conştient, despre această activitate. Probabil văzusem undeva fără să vreau, fiindcă ulterior, când am descoperit şi de-adevăratelea, am făcut legătura cu ce se întâmplase. Eu eram încă înainte, cronologic, să văd acea pizdă oribilă de pe revista porno de pe jos, din curtea muzeului, lângă cimitirul pentru hamsteri. Deci nu pricepeam. O trebuit mai târziu să apuc să fiu traumatizat.

A doua oară a fost prin liceu, după jumătate. Şi atunci deja ştiam o treabă şi m-am speriat. Dormind îmi plăcea, că doar n-o să ratez vreo ocazie, chiar şi imaginară, da’ când m-am trezit mi-am cam pus câteva întrebări. Şi se şi suprapunea cum cu Lia (prima mea iubită, din relaţia cu care s-a şi născut Jegul) încă nu reuşisem ceea ce s-ar putea numi sex. Mai mult nişte icneli şi nişte opinteli. Mna, maică-mea, în schimb, tăt aşa mai scurt tunsă şi tăt îmbrăcată la fel. Bă, fomeie, ce-ai? A trecut un gimnaziu de-atunci! Am dat şi io o capacitate! Mai aranjează-te şi tu. Bun. Deci tot aia.

Iar a treia a fost… atenţie… în februarie 2009. Care 2009?! Februarie. Cum ai spus? Anul curent…

Hait! Acuşica ia, de recent, da? Ştiu că eu am tot felul de înnodări sufleteşti (ca să nu amintesc de ălea neuronale) şi-am spus că nu-ncerc să-ncep nimica cu nimenea în vederea unei relaţii pe timp de iarnă, pânâ târziu în martie, din motive climaterice (apropo, că n-am mai menţionat nimic: am rezolvat). Da’ maică-mea (în maro şi tunsă mai scurt) a revenit când credea că am mai multă nevoie. Şi acuma era cu atât mai evident, nu mai puteam să fiu în nici o negare, mă maturizasem; nu mai visez ca altă dată, îs conştient de mine, m-am obişnuit că am o problemă. Şi era limpede tot cadrul, eram pe canapeluţa mea modernă, vedeam laptopul pornit, vroiam chiar să-mi verific mailu’, ‘nţelegi? Era realist. Se auzea netul wireless susurând pe geam. Nu era căăă “într-un alt timp ş-alt spaţiu”, ca să am vreo scuză de subînţelesuri de ălea terapeutice. Nimica. Cum a fost? Păi, m-a ţinut până-n martie…

Untitled-1

Să nu mă laşi pradă sexului imaginar cu maică-mea. Îi foarte bună, totuşi te rog.


81 comentarii

zi si tu ceva
  1. Aprilie 10, 2009 la 19:02
    link permanent
    varzan zice ca:

    peste vreo 5 ani sa treci pe la mine sa te tratez

  2. Aprilie 10, 2009 la 19:08
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    A, sigur. Aştept.

  3. Aprilie 10, 2009 la 19:56
    link permanent
    Divricean zice ca:

    Tu crezi ca”capul ăla” e cacafonie?

  4. Aprilie 10, 2009 la 20:00
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Da. Fiindcă nu cred că e necesar să se evite, plus că oricum aş dori să vă ocărăsc cât mai mult, printr-o singură formulă.

  5. Aprilie 10, 2009 la 20:05
    link permanent
    mirmen zice ca:

    stăi să vezi cînd o citi tată-to :-W

  6. Aprilie 10, 2009 la 20:07
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Doamnă, de mult nu mai sunteţi problema mea. Şi tot de mult sunt eu a dvs.

  7. Aprilie 10, 2009 la 20:12
    link permanent
    zborplacut zice ca:

    observ ca vrei sa-l generalizezi pe sf. Radu.Econom din partea ta

  8. Aprilie 10, 2009 la 20:15
    link permanent

    Faza nu nimicul împachetat şi vândut pe net m-a dus cu gândul la un gift shop de pe net, unde, spre mirarea mea, înca se mai vinde aşa ceva.

    anume aici;

    http://www.iwantoneofthose.com/nothing/index.html

  9. Aprilie 10, 2009 la 20:49
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Darius
    Am să-ţi fac un bine şi nu am să comentez acest post… dar să nu cumva să te faci că nu vezi că am mai pus un comentariu pe postul trecut!

  10. Aprilie 10, 2009 la 20:52
    link permanent
    soare zice ca:

    dar nu e posibil doar sa ti se para ca e mama ta? te rog.

  11. Aprilie 10, 2009 la 20:57
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Măgarule!

  12. Aprilie 10, 2009 la 21:06
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Hîhîhîîî, cum au amuţit. Prea mult, brotăcei?

  13. Aprilie 10, 2009 la 21:13
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Stăi, amu am citit şi restul articolului. Măgarule era numa pentru sută. Am ţinut să zic repede, să nu uit. Deci măgare!

    Altfel, nimic deosebit, tăt Darius, nu mă mai şochează nimic la tu. Ce mă îngrijorează însă e că n-a psihanalizat Biblio deloc. Dar deloc. A chiar declinat. Aia mă sperie. La Biblio mă sperie, nu la tine.

    Duminică seara, de Paşti, te hrănesc eu. Bine-aşa?

  14. Aprilie 10, 2009 la 21:17
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Accept. Biblel e în stare de şoc pentru prima dată ş-a ales negarea.

  15. Aprilie 10, 2009 la 21:28
    link permanent
    Ralul zice ca:

    I still “heart”you… :) )

  16. Aprilie 10, 2009 la 21:51
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Darius şi anume Groza
    Eu am şoc de la aprecierea doamnei Dorian… nu am auzit de când sunt o asemenea părere bună din gura ei (mă rog, de data asta a scris, dar cu atât mai mult, că scripta manet).

  17. Aprilie 10, 2009 la 21:52
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Ai verificat postarea trecută ultimul comentariu?

  18. Aprilie 10, 2009 la 21:57
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Da, dragă, nu ştiu, apreciez, că-mi spui tu. Mă bazez pe recomandările tale cu privire la orice şi mă-ncred.

  19. Aprilie 10, 2009 la 22:02
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    “Psihanaliza cazului Darius” este o chestie de doi lei… este normal ca copii să se identifice cu părinţii de acelaşi sex. Majoritatea copiilor mici spun măcar o dată în viaţă că se vor căsători cu părintele de sex opus, sau cu o verişoare, cu fratele/sora… Este absolut normal să identifici ca partener pe cineva aflat în imediata apropiere şi în cercul de siguranţă.

    Freud identifica apariţia senzaţiei sexuale pe la 3 – 6 ani, şi a numit această perioadă Stadiul Falic.

    Psihologul Madalina Cîmpeanu-Stefanescu spune aşa: În stadiul falic (3 & 6 ani) al dezvoltarii psihosexuale energia libidinala se concentreaza la nivelul organelor genitale, iar trairile devin, în mod clar, sexuale. În acest stadiu apare celebrul complex al lui Oedip, respectiv Electra.

    Iacă aţi învăţat ceva nou, complexul lui Oedip la femei se numeşte Electra. :)

    Eu unul nu văd nimic deosebit în asemenea vise…

    De analizat ar fi nu visele ci motivele pentru care Darius doreşte să le facă publice. :D Dar asta este altă “lecţie”.

  20. Aprilie 10, 2009 la 22:15
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Adică, eu ce ziceam prin “[...] voi să puteţi râde de mine, iar pe ale voastre (cu mamele voastre sau tot cu a mea) să vi le negaţi mai departe [...]“, chiar fără să urmez cursuri?

    Partea a doua da. Aia da. Şi ca s-o duc mai departe, Biblel: până la urmă – dacă pe noi toţi ne uneşte această intimitate, se mai cheamă că io o fac “publică”?

  21. Aprilie 10, 2009 la 22:27
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Faptul că mai mulţi avem aceleaşi intimităţi nu înseamnă că este normal ca intimitatea să devină publică. Anatomic toţi bărbaţii suntem similari, toate femeile sunt similare… nimeni nu merge însă dezbrăcat vara pe stradă.

    Şi eu am început o carte unde-mi povestesc coşmarurile sau interpretarea lor… dar nu am să scriu acolo nimic din ceea ce este intim, nu de “ruşine”, ci din “decenţă”. Descoperirea intimităţii este indecentă înainte de a fi ruşinoasă.

    Problema sexuală este simplă. În timp ce copilul căruia îi este sete sau foame plânge şi nevoia îi este satisfăcută, cu nevoia sexuală este un pic mai greu. Faptul că nevoia sexuală este restricţionată, tocmai această restricţie implică traumele. Animalele nu sunt restricţionate sexual, în consecinţă ele se folosesc de plăcerea sexuală pentru a se împerechea. La oameni plăcerea sexuală implică mult mai multe, aspectul fizic, o sticlă de lichior, lumina lunii sau pur şi simplu un dialog inteligent… restricţionarea plăcerii sexuale duce la frustrare, frustrarea duce la energii, energia acumulată te face să exişti mult mai tâmp decât ar fi cazul şi, uneori, te face să o iei razna.

  22. Aprilie 10, 2009 la 22:32
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Ce zici tu este extrem “ruşine”, cu dezbrăcatul pe stradă (depărtându-ne de simbolistica religioasă). Ce zic eu e tot o extrem, a “decenţei”, într-un fel. Da’ e fiindcă în concepţia e mea e deja publică. Şi fiindcă în evoluţia civilizaţională lucrurile sunt în proces de relaxare. Se va ajunge şi la extrema “ruşinii”, până ca fi normală. Nu încă. Da’ până la “decenţă” (şi demontarea ei) s-a ajuns. Deja. Nu în sens rău, că n-ar fi bine. Deja se trec limite şi nu e nimica neobişnuit în asta. Subiect pa, că de aici o lungim degeaba.

  23. Aprilie 10, 2009 la 22:37
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Ştii de ce cred eu că faci asta? De teamă…

    Dacă ai observat un pui de câine care este mirosit sau lătrat de un câine adult? El se dă pe spate, adică permite accesul la beregata sa, şi eliberează câteva picături de urină. Se spune că de obicei câinelui atacator, la vederea acestui gest, i se blochează fălcile şi nu mai poate să atace puiul. Nu ştiu dacă este adevărat, aşa am auzit şi eu.

    Eu asta cred că faci şi tu la fel, te dezveleşti emoţional tocmai de frica de a fi atacat.

  24. Aprilie 10, 2009 la 22:39
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Nu se va ajunge niciodată la stadiul ieşirii fără haine pe stradă, decât tot în cerc restrâns, teribilist. Să nu uităm că a umbla gol este punctul de plecare şi el nu va fi recâştigat decât prin recăderea în animalic.

  25. Aprilie 10, 2009 la 23:17
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Dacă e în cerc restrâns, nu e teribilist. Da’ bine. Aia cu câinele da.

  26. Aprilie 11, 2009 la 05:18
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    stai sa vezi dupa ce ai cu maica-ta, bunica-ta, bunicu-to, matusa-ta, taica-to si frate-tu. atunci ii bai. e povestea unei prietene, nu a mea [krakilla, taci macar azi, nu o cunosti]

    prietenii mei vor cu verisorii primari (ceea ce io n-am), in consecinta pun zilnic status sa-i conving ca au probleme la cap. la psiholog am fost numai o data, dar nu mi-a placut ca a fost prea tandra cu mine. am completat in schimb o carte speciala pe care a citit-o maica-mea, normal. ce nu gaseste ea…dupa aia am avut probleme si mai mari la cap. am inceput sa visez animale. dar iarasi ma intind, imi place sa vorbesc despre mine.

  27. Aprilie 11, 2009 la 05:19
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    *nu eu, prietena mea

  28. Aprilie 11, 2009 la 08:15
    link permanent
    mirmen zice ca:

    păi se lasă el, micu’ jegos, a fi mai prejos decît emil brumaru, bunăoară /:)

  29. Aprilie 11, 2009 la 09:58
    link permanent
    Andi zice ca:

    Ori Dariusul s-a apucat să înghită cuvinte, ori creierul meu îmi joacă o festă magnifică în care, pe lângă că-mi ascunde cuvinte, le şi aranjează pe celelalte astfel încât să ajungă să arate ca orice alt comentariu. Dar cred că e prima variantă.

    Nu ştiu de ce, dar intuiţia îmi transmite semnale de panică pe pagina asta. Ieri vroiam să spun că susţin moral iniţiativa de depăşire a crizei economice, pentru că, practic, nu produc mai nimic pe care să iau bani pe care să-i cheltui pe consumabile sau alte proprietăţi, însă astăzi cred că n-o s-o mai spun şi încă nu ştiu de ce.

    Poate e din cauza faptului că am citit comentariile şi m-au izbit ca o roabă plină cu cărămizi, scăpată de pe un şantier. Cred că ce m-a izbit, de fapt, a fost conştientizarea faptului că am avut şi o copilărie anormală, nu doar adolescenţa, din moment ce eu n-am avut vise sa dorinţe legate de familie. O fi poate din cauză că mă certam destul sau prea mult cu sora?

    Aş vrea să-l întreb pe dom’ Bibli, că asta fac întotdeauna, ce ştie despre semnificaţiile viselor alb/negru sau în culori. Că tot veni vorba de Freud şi vise.

  30. Aprilie 11, 2009 la 13:01
    link permanent
    Sofia zice ca:

    Nu mi-am dat seama pana acum dar dl. Bibliotecar este, cred, cel mai mare sustinator al tau si probabil si cel mai “aspru”(dar corect) critic.
    Nu am avut vise cu parintii, si cele cu verisorii erau de-a dreptul puerile…nu implicau nici un “stadiu falic”. Probabil ca daca m-as concentra mai mult pe un astfel de subiect, ar avea vise mai “reusite”. :) Dar…mai bine nu.

  31. Aprilie 11, 2009 la 17:04
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Un timp s-a crezut că visul colorat este anormal… între timp s-a descoperit că multă lume visează colorat, deci ori sunteţi cei mai mulţi anormali, ori nu este nimic anormal.

  32. Aprilie 11, 2009 la 17:05
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Am glumit cu acel sunteţi… şi eu visez color. :D

  33. Aprilie 11, 2009 la 22:15
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Uite, Biblel, anume ţie. Din următorul filmuleţ, de-l tot soliciţi ş-acilea şi la biata Mirona:

    2nontalents

  34. Aprilie 11, 2009 la 22:43
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    :)
    Începe să-mi treacă durerea de cap care mă chinuie de câteva zile (dacă aţi observat, întotdeauna geniile suferă de cefalee şi migrene cumplite).

  35. Aprilie 11, 2009 la 22:58
    link permanent
    Sofia zice ca:

    Luati un aSpirin :P Sau poate descoperirea unei formule matematice, care sa rezolve sute de probleme mult mai simplu si mai “elegant”, ar face treaba mai bine?

  36. Aprilie 11, 2009 la 23:06
    link permanent
    Puppa zice ca:

    Gia ar trebui sa vorbeasca de problemele ei (daca are, zic) si nu de ale noastre. Asa!

  37. Aprilie 12, 2009 la 00:08
    link permanent
    giapapadia zice ca:

    =)) imediat o gasit!

  38. Aprilie 12, 2009 la 01:06
    link permanent
    Mironeasca zice ca:

    de ce dezvaluiesti secretele inainte de vreme?

  39. Aprilie 12, 2009 la 01:32
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Se cheamă teasing, fă dragosteo. Te ocupi tu de ce manageriez eu şi-ţi indic anume – bine? – nu-ţi bate căpşprul delicat cu amănuntele acestea ce-ţi depăşesc atribuţiile.

  40. Aprilie 12, 2009 la 02:20
    link permanent
    Mironeasca zice ca:

    dragule, surprizele nu trebuiesc anticipate, teasingul trebuie efectuat mai subtil, nu cu o poza de 657*491px. daca ma-ntelegi

  41. Aprilie 12, 2009 la 02:28
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Te-nţeleg, tu nu te-nţelegi. Nu mai e o surpriză că Bible cere şi i se dă. Ţi-a descoperit acum şi ţie blogul şi s-a sfârşit. Totul e dintr-un plan mai mare… cu el rămâi!

  42. Aprilie 12, 2009 la 02:48
    link permanent
    Mironeasca zice ca:

    sa inteleg ca daca bibli cere, bibli primeste? mai bibli, cere si tu sa iau 10 la BAC

  43. Aprilie 12, 2009 la 08:26
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Sofia
    Perioada în care reduceam problemele complicate a trecut… deja am făcut asta cu toate problemele esenţiale şi nu mai este o provocare. Acum încerc să complic problemele simple introducându-le mai multe variabile. Putem dezvolta subiectul (dacă este cazul).

  44. Aprilie 12, 2009 la 08:32
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Mironeasca
    Eu pot să cer 10 la BAC, dar pot cere să luaţi 10 la fiecare examen nu numai la unul… :D

    Din ce văd eu în jurul meu, nu este tocmai bine să ai 10 la BAC, poate un 9 ar fi mai nimerit. Nota 10 pune o etichetă pe fruntea celui care o primeşte la un astfel de examen… Eu când aud de absolvenţi de nota 10… încep să nu mai am încredere în ei (vezi Victor Ciorbea). De aceea vă spun să fiţi atente cu ceea ce vă doriţi, s-ar putea să se împlinească şi să nu vă placă. Uneori nu vi se întâmplă ceea ce vă doriţi pentru că vă este mai bine să nu vi se întâmple.

  45. Aprilie 12, 2009 la 10:58
    link permanent
    Andi zice ca:

    Atunci mai bine un aproape 10, adică o medie aproape. Şi nu doar pentru Mirona, că nu-i singura cu bac vara asta. Deşi despre mine nu ştiaţi asta, că nu mă plâng pe toate canalele :) )

  46. Aprilie 12, 2009 la 11:14
    link permanent
    Mironeasca zice ca:

    nu-i nimic, ma plang eu pentru toata lumea

  47. Aprilie 12, 2009 la 11:25
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Pfuu, pentru o clipă am crezut c-am nimerit la Zapa-n comentarii. Ca să zic aşa.

  48. Aprilie 12, 2009 la 11:30
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Andi
    Dacă toată lumea o să ia 10 sau aproape 10, care mai este rolul superlativului? Când toată lumea ia astăzi un doctorat fără să aibă prea multă ştiinţă, cei care l-au luat pe bune, ca încununarea studiului pe durata întregii vieţi, sunt sortiţi aceluiaşi oprobriu public. Important este să iei 8 într-o medie naţională de 6… atunci ai o notă îndeajuns de mică pentru a nu crede nimeni că ai copiat sau ai ştiut subiectele dinainte, îndeajuns de mare ca să fi deasupra a 80% din candidaţi.

    Eu nu cred că ţelul este să ajungi pe locul întâi, nu cred nici măcar în competiţie, eu cred că important este ca în şcoală să înveţi să cauţi şi să faci legături, să ai o idee generală din toate domeniile şi să ştii că ceva există. Formule, anii de domnie, reacţiile chimice, o poezie, o localitate, un cuvânt în engleză… pentru toate acestea există cărţi, internetul… Importantă este educaţia şi nu învăţarea. Dacă după ce termini liceul rămâi cu obişnuinţa de a asculta măcar o dată pe lună un concert simfonic, un concert de jazz, o piesă de teatru, o carte, un film de artă, o simeză, o scultură… Cine termină liceul şi trăieşte mai departe “făcând treabă” în fiecare zi, fără nici un fel de dezvoltare ca om, degeaba a făcut acest liceu, oricât de mare ar fi nota de la bacalaureat. Investiţia societăţii prin care un om face şcoală nu este în scopul specializării lui, asta o face el singur, ci pentru a socializa şi întoarce societăţii un surplus al culturii (în sens larg). De exemplu, ce face Darius la Vitrina nu aduce mare lucru societăţii, dar filmuleţele lui sunt un bun social. Munca pentru care este plătit este pentru bani, munca pe care o face ca pasiune este pentru societate. Oamenii care nu fac nimic pentru societate ci numai pentru ei, pentru bani, pentru binele personal, sunt persoane de categoria a doua, doar cei care oferă o contribuţie pentru societate fac parte din categoria omului superior, cultivat. Cine reuşeşte să le şi îmbine, este un om fericit. Dacă ar fi să alegeţi între personajele lui Wells din Maşina Timpului, ce aţi vrea să fiţi eloi sau morloci, un cetăţean teluric şi grobian sau un cetăţean serafic şi celest. Sigur, nici unii şi nici alţii nu sunt perfecţi, există argumente pro şi contra pentru fiecare opţiune, totul ţine de alegere.

  49. Aprilie 12, 2009 la 11:31
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Iar mi-a ieşit lung… asta este… scurtul merge o dată, de două ori… dar la un moment dat simţi nevoia şi de un comentariu lung. :D

  50. Aprilie 12, 2009 la 11:37
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Bibel are darul de-a rula când te aştepţi mai puţin.

  51. Aprilie 12, 2009 la 11:42
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Am citit tăt la Biblel, până acuma nu mi-am dat seama că şmecheria lui îi să mă laude la final, ca să mă ţină-n priză. :)

  52. Aprilie 12, 2009 la 11:42
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Biblio, ştii tu vreun licean care să fi putut sau să poată vreodată conştientiza ce zici tu la vârsta respectivă?

  53. Aprilie 12, 2009 la 11:49
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Fă, io-am început Jegu’-ntr-a 11 şi aveam ş-un ziar. Local şi de satiră, Zalău Times, făcut în apartament şi prin amabilitatea tipografiei, e drept, da’ trecea ca pita caldă – da? – şi le era frică de el ca de… Jeg, da? Sunam la inspectori şi vorbeam numa’ cu soţiile, ei erau mereu “în grădină”. Ceee, vroiai de p-atunci să lucrez şi la Vitrină?

    Deci sunt eu… şi băiatu’ ăla dubios de-o apărut odată la Naşu, pe B1 TV (poate ne ajută Biblel cu numele şi-un snap-shot, era ăla jegnial, foarte inteligent; nu ştiu ce făcea, da’ era prezentat drept gubilul mileniului şi vorbea frumos). Mna. Altfel, alţii nu conştientizează ce ziceţi voi nici tătă viaţa, de ce să fie liceul un criteriu?

  54. Aprilie 12, 2009 la 11:57
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Hudrea
    În afară de mine? Mai ştiu câţiva… Problema este că părinţii în loc să-şi educe copilul, să citească cărţi împreună cu el, să discute un film, să-l ia de aripă să-l ducă la un concert simfonic, se rezumă la a-l întreba, un pic răstit, “Ce-ai făcut la şcoală?”…
    Cum ai luat 4!?!?!
    Dar nu ai ştiut chiar nimic?
    (pauză de palmă)
    Nu ştiu ce am făcut să merit asta? Ţi-am dat de mâncare, te-am îmbrăcat… şi uite aşa sunt răsplătit (respectiv răsplătită)…

    Sau, de la caz la caz…
    Am fost la şedinţă şi mi-a crăpat obrazul de ruşine. Mă, alţii cum pot şi tu nu poţi? Am crescut un handicapat (respectiv handicapată) la uşa mea? Nuuuu, că profesoara mi-a spus că eşti capabil (ă), dar ce folos… puturos (puturoasă). Şi eu ca prostul (respectiv ca proasta) îţi iau calculator că vezi doamne înveţi mai cu folos. De mâine să nu te mai prind la calculator.

    Ca să vinzi bilete la gheretă cineva te învaţă ce şi cum, poate este nevoie şi de un curs special “de vânzări”. Nimeni nu învaţă însă părinţii să fie părinţi şi nici copii nu au instrucţiuni de folosire. La început părinţii au bunăvoinţă, învaţă să hrănească un copil, să-l spele, să-l şteargă în urechi… La un moment dat aruncă cartea Mama şi Copilul (cu toţii am fost crescuţi după această carte) şi devin autodidacţi, în sensul că îşi văd de treabă.

    Este un mesaj şi pentru părinţi (că ştiu că sunt şi părinţi pe aici. sau viitori părinţi). Muncind să câştigaţi bani pentru a îmbrăca copilul cu haine de la Baby Gap şi nu de la angrosişti chinezi, provocaţi suferinţă şi copiilor şi nici dumneavoastră nu vă bucuraţi de creşterea lor. Orice copil îşi doreşte atenţie şi iubire mai mult decât cine ştie ce haine de firmă sau o bucată de carne în farfurie. Abia după un timp îţi va găsi refularea în haine şi mâncare.

  55. Aprilie 12, 2009 la 12:00
    link permanent
    Andi zice ca:

    N-am învăţat nimic din şcoală. Tot ce-am învăţat în timpul liceului a fost din activităţile extraşcoalare, voluntariat, diferite acţiuni cu colegi de prin alte clase sau şcoli, olimpiade la care tot în afara orelor m-am pregătit, lecturi proprii, în afara bibliografiei şcolare, piese de teatru şi expoziţii pe care le-am privit, admirat, absorbit şi înţeles pentru că am vrut şi nu pentru că m-ar fi trimis cineva, chiar şi orele de filosofie de anul trecut, pe care nimeni nu le face în clasa a 11-a, tot din proprie iniţiativă le-am urmat. Deci toată viaţa mea din timpul liceului s-a desfăşurat, practic, în afara orelor de curs. E ca şi cum în orele alea ar fi trecut un timp mort, util doar pentru tocarea neuronilor într-un fel de pastă pe care apoi am reconstruit-o zilnic, după ore. Nu ştiu ce alt chin poate fi mai intens.

    Iar media mare la bacalaureat îmi e utilă doar pentru intrarea pe bază de dosar la facultatea pe care îmi doresc s-o urmez, la buget, ca să nu-mi pun părinţii să cheltuie şi mai mult decât până acum. Şi nu vreau să merg la facultate ca să am încă o diplomă, că am destule cu care nu fac nimic, ci pentru că sper ca de-acolo chiar să pot scoate ceva care să-mi permită să ajut lumea asta. Chiar şi dacă statutul de student nu mi-ar aduce mari satisfacţii, voi profita măcar accesul nelimitat la bibliotecile universităţii. Şi numai pentru asta merită să am media mare la bac.

    Dar pentru că oricum nu contează aşa de mult, nu m-aţi văzut aducând vorba de bac, până acum. Momentan încerc să sintetizez viaţa mea din ultimii ani şi să găsesc nişte linii, cabluri sau funii de care s-au legat câte unele gânduri sau acţiuni ale mele, încerc să-mi vizualizez tot timpul ăsta pierdut şi toate informaţiile inutile adunate, alături de toate detaliile pe care le-am ignorat, deşi le-am perceput. E ca şi cum aş face un inventar într-un depozit IKEA. Presupun c-aţi văzut cum arată. Un culoar are kilometri întregi. Ăsta e şi motivul pentru care mă contrazic. Acum sau în trecut.

  56. Aprilie 12, 2009 la 12:03
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Nu prind B1 TV, dar îl ştiu pe unul care tot apare pe la Realitatea TV, prezentat ca scriitor, şi pe care l-a lansat Adrian Păunescu pe vremuri când avea emisiune pe undeva (emisiunea aceia la care a fost Dem Rădulescu chiar înainte de a muri). Pe atunci era un puşti de şcoală generală şi vorbea despre Bacovia şi Blaga ca un “om mare”. Copii geniali sunt însă precum bolnavii de gigantism, nu prea ating vârsta senectuţii. De ce? Pentru că de obicei sunt copii forţaţi. Părinţii îi văd că e ceva de capul lor şi forţează, în îndoapă cu cunoaştere… la un moment dat este un declic în ei, se satura de viaţă, se plafonează.

  57. Aprilie 12, 2009 la 12:17
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Ce-a rulat Biblel cu ante-comentariul său, de deasupra Ănzii. La mine era cu “o să ajungi la cartoane-n piaţă”.
    Andeo – ai învăţat din şcoală să-nveţi ce-ţi place mai bine din afară.

  58. Aprilie 12, 2009 la 12:29
    link permanent
    Andi zice ca:

    Cred că mi-ar fi plăcut să-nvăţ şi din şcoală, dacă era cineva care chiar să vrea să predea copiilor altceva decât scrie în programă, anume nimic sub diferite forme şi denumiri.

    Dar nu cred că mă supăr dacă-ţi dau dreptate. Asta dacă te referi la liceu. Că din şcoala generală (de fapt, din clasele 1-8) am învăţat ceva. Gramaticile. Adică româna, engleza şi franceza, scrise corect, adică după normele gramaticale. Că eu una numai cred în sensurile cuvântului “corect”.

  59. Aprilie 12, 2009 la 12:30
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Andi
    Pot întreba care este acea facultate pe care-i musai să o faci?

  60. Aprilie 12, 2009 la 12:38
    link permanent
    Mironeasca zice ca:

    si cand ma gandesc ca toata discutia asta a pornit de la mine… :) )
    tin sa mentionez ca nota 10 la bac , dupa cum a spus si andi, nu ar fi atat de importanta daca nu s-ar tine cont de ea la admiterea pe un loc bugetat. in cluj s-au scumpit aproape toate facultatiile de la UBB si UT, unele chiar cu 50% fata de anul trecut. si nu e tot una sa mergi linistit la facultate cu mana in fund si sa fii linistit sau sa mergi la facultate cand ai liber de la lucru pentru ca muncesti ca idiotu 8 ore pe zi sa ti-o platesti si sa nu apuci sa inveti nimic la ea.

  61. Aprilie 12, 2009 la 12:39
    link permanent
    Mironeasca zice ca:

    plus, in ultimii ani, mediile de admitere au crescut destul de mult. o sutime poate sa strice totul

  62. Aprilie 12, 2009 la 12:41
    link permanent
    Andi zice ca:

    Da, cred că vă stă în putere.

    Doar că nu-i musai, dar nu ştiu ce să fac ca să nu dezamăgesc poporul (părinţi, bunici, nepoţi încă nenăscuţi, câini de pe stradă, pseudoprieteni şi prietenii imaginari ai prietenilor mei imaginari, că ai mei ştiu că nu dezamăgirea vine din prezenţa propriilor dorinţe şi nu din incapacitatea celorlalţi de a ne îndeplini dorinţele). Pe lângă faptul că dintotdeauna am avut o înclinaţie spre tot în general şi nimic în special, iar facultăţile pe care mi le-am ales sunt ideale pentru oameni fără viitor ca mine.

  63. Aprilie 12, 2009 la 12:55
    link permanent
    Andi zice ca:

    Am şi eu o întrebare neînlegătură cu subiectul discuţiei de faţă sau cu articolul. La voi, la Cluj-Napoca, acolo, mâine se merge cu locsolitul? Ăă, scuze, cu stropeala.

    Că la mine în orăşel, în fiecare an, mâine, adică luni de după paştele catolicilor, reformaţilor şi-al cui o mai fi, mai mult de jumătate din populaţia masculină, echipată în costum din-ăla de-i zice “elegant” şi cu o sticlă (mai mare, mai mică, mai de sticlă, mai de plastic, mai de aluminiu, după posibilităţile buzunarului fiecăruia) de parfum (apă de toaletă, apă de parfum, spray, asemenea) cu arome îmbătăroare (de obicei put de-ţi/-mi mută nasul, dar asta e industria parfumurilor de azi) se plimbă galeş pe străzi (mâine cu siguranţă curate) şi sună din uşă în uşă (la cunoscuţi, evident) ca să “stropească” femeile, fetele, domnişoarele, ce-or mai fi, după ce le-or urat cu tot felul de poezioare hazlii (ce-am auzit eu a fost tot timpul în maghiară, deci n-aş putea să reproduc) şi să ia în schimb ouă roşii, ceva bănuţi, câteva păhărele de ţuică şi tot aşa. Acum citiţi fără paranteze, că-i mai clar.

  64. Aprilie 12, 2009 la 13:18
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    S-o fi mergând peste tot. Eu unul nu prea merg cu nimica, în general.

  65. Aprilie 12, 2009 la 13:18
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    @ Mironeasca
    Văd că Andi evită să răspundă la ce facultate s-ar duce… dumneavoastră îmi satisfaceţi această curiozitate? La ce facultate vreţi să vă duceţi de este atât de greu de intrat?

  66. Aprilie 12, 2009 la 13:25
    link permanent
    Mironeasca zice ca:

    probabil la una dintre cele 3 pe care le-am ales. de fapt, mai mult ca sigur ca asa.

  67. Aprilie 12, 2009 la 13:30
    link permanent
    Andi zice ca:

    M-aţi întrebat dacă puteţi întreba. Şi eu am răspuns că da. “Pot întreba care este…?” Sigur.

  68. Aprilie 12, 2009 la 13:36
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Hmmmm…

  69. Aprilie 12, 2009 la 15:04
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Ooops ! am lipsit o vreme si geniul a scris articol nou. Geniule, sunt un om “destupat“ la minte si accept multe dar de data aceasta ai mers cam departe.

    Andi zice că:
    Aprilie 12th, 2009 la 12:00 [si urmeaza comentariul, cautati-l mai sus]
    Foarte frumos scris, chiar m-a impresionat. Sint de acord cu multe din opiniile tale de acolo – doar cu o chestie nu. Si nu esti tu de vina pentru asta. Anume intrarea la facultate pe baza mediilor din liceu (bacalaureat in special). Dar discutia e atit de luuuunga… l-as depasi pe Bibli la lungimea comentariilor si nu stiu daca e indicat.
    Un singur lucru as vrea sa adaug, Andi draga. Foarte multe facultati particulare au ramas exact ca la infiintare: dai banu` si iei diploma. Foarte multe din cele de stat au ramas valabile. Exista exceptii de ambele parti dar ele nu fac decit sa intareasca regula. Eu iti tin pumnii pentru acel 10 ZECE de care ai nevoie si sper ca in curind sa se revina la examen ca baza de intrare in facultate. Mintea romanului de pe urma.

  70. Aprilie 12, 2009 la 15:05
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Diacritice n-am azi dar voi sunteti inteligenti si va prindeti repede.

  71. Aprilie 12, 2009 la 15:07
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Sau poate nu eşti îndeajuns de destupat. Maică-mea mai sus a părut să fie. Deci îs ipoteze că chiar îi sau reuşeşte să mimeze. Îngrijorător pentru tine. :P

  72. Aprilie 12, 2009 la 15:21
    link permanent
    Andi zice ca:

    Eu mulţumesc, deşi nu ştiu să am nevoie să-mi fie ţinuţi pumnii. De obicei cu mâinile scriu (mai rar cu stânga, dar.). Unde vreau eu să merg se intră cu jumătate din media pe liceu şi jumătate din media de bac. Deşi am spus că n-am învăţat nimic din liceu, ca om cu o existenţă ce va începe şi mai practic în vara asta, nu înseamnă că l-am ignorat sau că nu mi-am păstrat standardele în ce priveşte notele. De fapt, mie nici nu-mi trebuie zece, îmi ajunge dacă-mi egalez media la bac cu cea pe liceu. Hi hi.

    Plus că acolo, mai sus, nu mi-s opinii, ci fapte. Ce-am făcut, ce n-am făcut, ce fac.

  73. Aprilie 12, 2009 la 17:12
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Iar umblu la citate: Din cuprinsul de azi: soluţia la criza economică (testată, funcţionează); visuri erotice cu maică-mea (am încercat să nu intru în analize prea profunde, dar am spus, mă ţin de cuvânt şi vi le împărtăşesc).

    Bai Pulica, eu ma refeream la primul subiect. Adica ai mers prea departe gindindu-te ca tu nu vei mai cheltui nimic cu mincarea. Si cind colo el tot cu obsesia lui – visele erotice. Vrabia malai viseaza.

    PS: ai pus botul, sic, sic, ai pus botul !!!

  74. Aprilie 12, 2009 la 17:24
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    N-o-ntoarce, ca Cebeul după farsă! Cât despre subiectul întâi, îmi vei plăti totul ce-mi este necesar, cum va face şi restul Globului. Nu ieşi tu din tipar, să strici ritmu’.

  75. Aprilie 12, 2009 la 20:41
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Ultimul.

  76. Aprilie 12, 2009 la 21:11
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Cei care au dat chiloţi, nu au făcut şi ei poze la andărueruri?

  77. Aprilie 12, 2009 la 22:50
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Încă n-a venit nimica. Da’-i iau la colţ, imediat.

  78. Aprilie 12, 2009 la 22:57
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Dar măcar o poza de avant-paquet

  79. Aprilie 13, 2009 la 01:01
    link permanent
    uatzahel zice ca:

    Motherfucker

  80. Aprilie 13, 2009 la 07:52
    link permanent
    Bibliotecaru zice ca:

    Iaca şi un spiritual…

  81. Aprilie 13, 2009 la 08:11
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Hai că n-a fost rea gluma. Până şi jeg va aprecia-o.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)