“Carla_mea”, “carla_ta”, “carla_tuturorulea” – simbolul dăinuiește

Știți ce mă-ncântă pe mine cel mai tare și mai tare? V-am mai zis, da’ am descoperit o rasă nouă. Personajele care intră pe messenger să impresioneze cu bărbăția (deși câteodată-s chiar femei, vezi Carla) sau priceperea lor, ca apoi să ajungă să-mi dea ele mie ignore. Recordul meu personal e de sub 2 minute și 15 replici. Rețineți, asta-i în cazurile în care vrea cineva să-mpartă ceva cu mine, nu invers.

Da’ dacă-s și băieți virili pe deasupra, atunci mă gâdilă cel mai mult. Fanteziile mele normale, de zi cu zi, cu țâțe și funduri, câte-o fătucă cu mintea sclipitoare sau pur și simplu o iluzie efemeră nici că se compară cu realismul orgasmului neuronal ce-l experimentez ori de câte ori câte-un amețit se găsește să-și etaleze masculinitatea-n ferestrele mele de conversații.

În special dacă descopăr că are și un profil pe îngeri.ro sau alte astfel de portaluri mai mult sau mai puțin poponărești, unde își pune poze în care pupă la cameră sau asemenea ipostaze senzuale, “instantanee întâmplătoare”, trecute prin sepia sau fieșce haluri de efecte demne de posteru’ de la mijloc din Bravo Girl. Și mai ales dacă intră să mă anunțe festiv ba că mi-a spart Jegu’, ba că nu-știu-ce atacuri face dumnealui, ba că “dacă mai vreau vreodată să…” și alte cele, cu precădere când Jegu’ nu merge fie că l-am dat eu jos, fie că-s probleme semnalate oficial cu hostingu’… sau că nu i-o fi mergând lui netu’. Cam ca profu’ ăla de info, de la articolu’ cu fostu’ meu liceu, de s-o trezit să chirăie prin sala profesorală despre cum a pus el Jegu’ la pământ, prin tehnicile lui iscusite, într-un moment în care-l scosesem de pe net să rearanjăm comentariile. Deci, în general, ăștia mă uimesc și-ncălzesc, în același timp, hackeri din ăștia ce se găsesc cu revendicatu’ la orice (zălăuani în marea lor majoritate), cu profil social și date de contact, poze și o unică pasiune (femeile) declarată ca un cuvânt înainte, pe fișa lor de frustrați notorii, specimene care sunt echivalentul modern a te uita la “Din Dragoste” ca să te simți mai bine cu tine, să-ți mai ridice moralu’, să nu crezi că totul e pierdut și nu se poate mai rău.

Nu zic că am întâlnit de curând asemenea arătare, da’ iaca să vă arăt eu, total incidental, una bucadă conversație cu un băiețandru internaut, pe care-l vom cunoaște mai îndeaproape din imaginile relevatoare atașate, după care trageți și voi propriile concluzii, că-i democrație.

Că tot se ivi ocazia, doresc să rog toate persoanele acestea să se îndrepte de acum înainte fie către Tudor, fie către Sorel (găsibili la rubrica intitulată “eu“), că și dacă veniți la mine cu ceva chiar valid, o amenințare reală, tot nu pricep și pur și simplu nu mă îngrijorez. Vă pierdeți vremea cu un inconștient, când ați putea obține ceva în timp util.

alin_ungurusan17: vrei sa iti mai vezi siteul sus vreodata?
Darius: Hmm?
Darius: Mă… nu-ș’ cu ce mă poți tu ajuta-n privința asta.
Darius: Da’ apreciez că-ți pasă.
Darius: Altceva?
alin_ungurusan17: pai in afara ca io iti dau DDOS pe site cum crede mintea ta ca te pot ajuta?
Darius: Mă, sunt profund dezinteresat.
Darius: Da’ de ce-ntrebi?
alin_ungurusan17: ok
alin_ungurusan17: fi asa in continuare
alin_ungurusan17: papa
Darius: Dacă crezi că vii acilea să mă impresionezi cu chestiile ăstea de copchii dobitoci, măi, Aline, dragă, apăi ai dat-o rău în bere.
Darius: Cu alte prostii te mai pot ajuta?
alin_ungurusan17: da
alin_ungurusan17: pocaiestete
Darius: Da’ ești amabil să scrii corect sau alegi voit să fii penibil în toate privințele?
alin_ungurusan17: mi groaza
alin_ungurusan17: mai ales cu tine
Darius: “Mi-i”, măi, copchile, măi.
alin_ungurusan17: domne tu esti bolnav rau
Darius: De tăt.
Darius: Deci, explică-mi, îngeraș, țelul tău în discuția aceasta, că de nu parcă m-aș uita la o peliculă cinematografică, parcă m-aș duce-n oraș, una-alta, știi și tu, activități din acestea ale persoanelor care au o viață…
alin_ungurusan17: vroiam sa vad cat de homo esti atat doar
Darius: Îmi pare rău să te dezamăgesc. Da’-ți pot găsi p-acilea câțiva, dacă ești atâta de interesat.
alin_ungurusan17: nush daca gasesti pe cineva fara viata in el… URAT .. respins de societate si unu care sa te ia cu “ingerash” ca tine
alin_ungurusan17: am plecat
alin_ungurusan17: spor la viata
alin_ungurusan17: sinucidete
Darius: Bă… apăi, tu ești îngerașu’, dragă, nu eu.
Darius: Îți poci și demonstra.
alin_ungurusan17: ignore
Darius: Încă nici nu m-ai amenințat cu bătaia, nimica.

Ați întreba cum îi găsesc. Da’ mă găsesc ei pe mine…

***

Mna, bun. Și io n-am nimica cu grasele, da? Sper să nu aibă nici dumnealor cu mine. Nimica. Da’, perindându-mă eu așa pe străzi, filozofând la murirea sufletului – că-s om realist – se întâmplă să văd o grămadă de fețe triste. Și acestea mă întristrează și pe mine și mă opresc cu trotineta, mă așez pe câte-o bordură, ce-o urăsc atât de mult, doar ca să fiu amărât. Văd aste mutre de băieți, care nu musai că-s faini de pus pe afișele optimiste de la Kenvelo, da’ nu-s nici chiar orătănii. Și-i surprind mereu la braț cu tot felu’ de butoaie neepilate, ceea ce-i în regulă, da’ de cele mai multe ori le nimeresc pe cele cu ifose din alea de “tu vii unde zâc io, nu căăă”.

Și stau eu – pe bordură, cum spuneam – și mă gândesc, neînțelegând un lucru: cum ajunge un om zdravăn la cap să fie de la început, cum îi vine ideea să se cupleze cu o fată care nu poate în nici o situație plăcea cuiva. Că ăsta-i adevăru’. Grașii ar trebui să fie între ei, cu grasele. Nu-mi distorsionați cuvintele: slabii la fel. Oricine. Fiecare cu ai lui, nu există altcumva. “Da’ totuși dac-o iubește pentru…” Țuci mâțu’! N-o iubește pentru nimica. Oamenii care iubesc din prima pentru orice altceva decât aspectul ar trebui să fie singuri.

***

Am concluzionat de curând cu o prietenă că înghețata este făcută de vaci polare… Alt lucru care mi se pare cel puțin magnific e să ai role de la First Bike.

***

Colac peste pupăză, conviețuim în epoca asta politically-correct, a anti-discriminării și a identității de sine. Dintr-o dată, o persoană căreia-i atârnă burta peste curea sau care-și poate înnoda sânii la spate, are pretenția să fie simpatică. Adică, pardon, nu pretenția… Că sunt exemple care chiar au darul de-a se face nurlii. Da’ unii chiar au impresia că ar trebui apreciați social doar fiindcă au un defect. Una e să ai probleme cu tiroida, alta e să bagi în tine ca un porc, să-ndeși ca o scroafă, și țac-pac!, să trăiești cu iluzia că îndeplinești condiția necesară și suficientă de-a te integra.

Eu am burtică și păr pe ea. Și pe cur. Beau bere, iar mai mult decât cu trotineta nu mă mișc. Cu trotișca o fac destul și-mi ajunge. Îmi înțeleg situația. Îmi exprim foarte clar țelurile – vreau zacuscă și nu aspir la mai mult. Deci, cum ziceam, fiecare cu a lui. Fată cu burtică, păr pe ea și pe fund, să bea bere.

Da’ dacă aș fi în locu’ lui Ernest, de la “Trădați în dragoste” și ar mai veni o grasă la mine cu “cred că mă înșeală”, aș proceda după cum urmează.

M-aș uita cu o sprânceană ridicată la ea. Aș da liber la detectivi, i-aș așeza o mână grea pe umăr și i-aș spune:

“Nu avem multă vreme de bătut ciorba-n piuă. Dat fiind că ești aici, înseamnă că fostul tău prieten este cu altcineva. Avem pauză de masă. Alege, ori mâncăm, ori vin eu cu tine, facem rapid confruntarea, că-n 20 de minute am filmare. Poți să-ncepi să plângi.” Îs convins că alege haleala și scapă și Ernest de-o grijă.

***

Colegă ÎN ANUL 3 la Comunicare și PR, Advertising, mă-ntreabă de ceva zile:

“Îmi spui și mie ce face un copywriter?”

***

Cel mai enervant lucru în greșirea numelor, dintre toate citirile eronate din catalog și botezările de care ai parte fie la examen, la ghișeu, în autobuz sau chiar la iarbă verde este să ai un nume care nu conține diacritice… dar care ar putea.

Dacă te cheamă cu trei dublu ș-uri, patru ț-uri și toate vocalele din nume poartă șepcuțe, dar pe foaie ești scris de calculator ce nu are instalate caracterele românești, absolut sigur că nimeni – DA’ NIMENEA – nu va nimeri batâr una corect, pusă aiurea măcar. Da’ deloc, nimic!

De exemplu, discuție între cetățean și reprezentant al autorității publice, poate polițist, să zicem, citind de pe țidulă titularul scris: „Domnul TARARAUTA!”

– Domnu’ Tărărăutan?
– Nu.
– Târărâutăn?
– Nu.
– Țărârăutân?
– Mnu.
– Târârăuțăn?
– Nu.
– Țârârârârâ?
– Tărărăuță.
– Tărărăuțăn?
– Fără n.

Eu am un prieten „mai norocos” pe care-l cheamă „doar” Pantoc. Cu T! De la Țudor, DOAR CĂ CU „T”! Și nu-l mai scoate lumea din Panțoc. Și bine face. Decât să-l bage-n ceva. Cert e că prietenul meu, Panțoc, mă slăvește. De curând, a scris Jeg pe-o toacă, la o mănăstire. Că se zice că “aduce bine”. Acolo, imediat deasupra la unde scrisese cineva STEAUA, îs trecut și eu. Așa să ne ajute ‘mnezo. Și Panțoc e mândru de mine și i-s drag, motiv pentru care-a promis că-mi fac statuie în centrul Iașului, precum de altfel merit. Și a făcut-o-n fotoșop, adăugând moaca mea peste cea a lui Ioan Cuza, crezând că mă surprinde. Și m-a și surprins, având în vedere că a luat poza de pe Jeg, doar că nu era cu moaca mea, ci a doctorului ce-mi reparase coiul, acum o lună.

***

Apropo (de nimic), blogării joacă între ei “mâțe online”. Leapșa, tagging. Că v-am mai povestit, în vechiul jegstament, de-i link sus în meniu cu dânsul (sau jos). Adică se provoacă unu’ pe altu’ la tot felu’ de chestii de genul “arată-ne biroul” (să vedem dacă ai ceva bun de ciordit), “zi-ne și nouă trei lucruri fără de ce nu poți trăi” (în caz că mergem undeva izolați, să știm de ce să te privăm) și alte astfel de cerințe tâmpițele de umplut blogu’ și făcut trafic intra-blogstituțional. Și, recent, am fost provocat de Gramo (cei doi care apar în puța – respectiv pruna – goală pe la posturi TV, abuziv, peste timpul de emisie al reportajelor despre mine) să zic eu acilea ce jocuri joc sau am jucat sau îs de jucat sau le joacă cineva, că n-am citit tot postu’, apoi de către VisUrât (care ia premiile-ntâi la festivaluri de blog, ca să am și eu o clipă de liniște) că să-i spun eu ce dorințe aș avea dacă m-aș întâlni cu un peștișor de aur (?!) sau l-aș prinde sau ceva similar – ultima dată când m-am uitat, ăsta nu era un banc?… sau mai multe? -, și de către Cristian Greger (care nu face nimica), care vroia să-mi știe medicamentele mele de astm și alte chestii în lipsa cărora mor în spasme.

Așa că le voi spune cât mai concis pot, fără să-njur, deși la VisUrât parcă mi-a venit să-l întreb: “Pizda mă-tii!”. Pentru că ieri o intrat taică-miu prima dată pe Jeg fix când era o înjurătură taman în titlu, singura parte care-a apucat s-o citească, până m-o sunat să se jure că mă dezmoștenește, deoarece el a “dat linkul pe la oameni”.

Deci, Gramo, dragilor: mă joc multe joace. Unul dintre ele nu-i mâță.

VisUrât: I-aș cere de trei ori să nu mai primesc vizite de la tine.

Greger: Ție ce-ți mai poci zice? Tu auzi voci (.ro), te-ai pierde între a mea și altele, precum și medicamentele ce tre’ să le iei deja pentru tine. Nu te-ncărcăm, că-i claca.