Special TIFF, live şi în viaţă, pentru Vitrina Viral Debates.
Tudor Giurgiu
***
Cristian Mungiu
***
Primarele şi Tudor Giurgiu
***
Mihai Chirilov
***
Echipa TIFF 2009, cu câţiva absenţi. [click pe poză pentru mai mare]
***
Se proiectează “Amintiri din Epoca de Aur“, de Ioana Uricanu, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu şi Cristian Mungiu. [click pe poză pentru mai mare]
***
Dorel Vişan şi Cristian Mungiu
***
Deci ăştia se încăpăţânează!
Noi avem blocul construit în acest fel, încât geamul budei noastre dă hăpt ochi în ochi cu geamul budei colocatarilor noştri de la acelaşi etaj, pe alt palier. Că între ele, apartamentele în care locuim, există o coloană liberă, proiectată pentru a se căca porumbeii în ea, probabil până se umple. Dintr-atâta, putea mai uşor să fie un singur geam, pe perete comun şi să aierisim unul în buda celuilalt. Dar mă rog…
Bun, şi vă zic toate acestea ca să ştiţi cu toţii că ei, vecinii de vizavi, ei sunt cei care au cedat primii, acuma doi ani şi jumătate, când au optat să instaureze pavăza prosopului permanent prins în peveceul termopanului. Nu eu! De parcă mă uitam eu la ei cum se freacă-n cur cu tix şi nu-mi ajungea cum behăie când se fut ca buldozerele de gips-cartonul de care-i lipit patul meu în care eu nu-mi permit decât să dorm ortodox şi smerit. Că de ar fi capabil ăla de-o erecţie mai decentă, îmi ajungea şi mie-n gură, cu puţină determinare, la cât îi de groasă despărţeala firavă dintre locuinţele noastre.
Aşadar, repet şi întăresc, ei, subliniez, ei şi înclin, ei sunt cei care au decis că nu putem fi destul de intimi cât să ne uităm verde în ochi, când suntem la baie! Şi ei şi-au ascuns ruşinea după frunza textilă, ca-n metafora biblică a Genezei.
Eeei bine, fiindcă roată-roată mere roata, trecând probabil într-o nouă etapă a vieţii lor pudibonde, s-au gândit să rişte, dizolvând clauza scutului vizual. Pentru că imediat ce intru la WC – hait! – unu’ se spăla rânjind la subraţ, făcând bulbuci ostentativi, la ochii mei la fel de bulbucaţi. Ce! M-a surprins ca neobrăzarea unui penticostal care te-njură că nu vrei să-i cumperi icoanele. Stătea acolo şi se hlizea, cum a dispărut cârpa şi – iată – totul e transparent.
Dar m-am dezmeticit rapid, că nu-s io de ieri, dă azi. Da’ ceee, oi fi mai prejos? De atunci, ţin în mine. În fiecare dimineaţă. Mai bine fac piatră la rinichi toată ziua, cu geamul larg deschis… iar seara, târziu, când totul e luminat ca la curtea penitenciarului… îi pândesc. Şi cum îi aud că se duc să se spele, CUM MERG SĂ MĂ PIŞ! Vâââjjjjşşşt! Cu jet. Şi cumva pe vârfuri, eventual aburcat c-o bucă pe maşina de spălat, să aibă cea mai bună perspectivă, dacă asta căutau.
O veni, lasă-tu-las’, domniţa la Cluj! Numa’-n pielea goală o să-ntindă ciorapii pe balcon. În fandare laterală! Cât timp eu mă cac făcând genuflexiuni. Şi sex numa’ cu detentă şi doar atârnaţi de uşile de la dulap, prinşi cu lanţu’ cu care leg bicicletă de balustradă, să zăngăne şi să hâţâne tăt apartamentu’ din îmbinări. Că taică-miu a prins tot mobilierul între el însuşi cu holşuruburi! “Să fie soliiid, să reziiiste”. Da’-l scoatem noi din tăţi ţâţânii! Deci aşaaa?! Măăămăliguţa voastră de potlogari!
***
***
Nu vi se pare că surdo-muţii, când vorbesc (generic spus), par foarte scârbiţi de ceva? Uitaţi-vă, când gesticulează, la fizionomie. Nu parcă-s extrem de sictiriţi şi iritaţi?
Oare aşa-i expresiv? Or fi ştiind ei mai bine. De ce nu încearcă mima optimistă? Totul să fie într-un ton mângăietor, blajin. Am impresia că surdo-muţii mereu se ceartă. Nu există prieteni surdo-muţi. Doar puncte de vedere contrastante. Sper deosebire de orbi, care n-au puncte de vedere deloc, deci mai mult stau şi se uită. În gol. Hai, că deviem.
Deci dacă ar putea să zică prin viu grai surdo-muţii, ar fi ca nişte ţaţe. Nu vă prindă acuma corectitudinea politică, n-am nimica împotriva lor, e doar o opinie. Îi văd, aşa, pe stradă. Mereu se ceartă! În linişte.
Nici n-ai voie, de fapt, să te uiţi. Da’ de ce să n-ai voie să te uiţi? Care-i echivalentul surdo-mut la trage cu urechea? Nu poţi trage cu ochiul, că trebuie să fii atent. Ai nevoie de concentrare. Dacă eşti prea atent, cât să pricepi, deja te holbezi. Te acuză că te miri de ei, că nu-s ca tine.
Nu-i adevărat! E ca-cum-virgulă ai ciuli urechea. Ar trebui să se accepte de comun acord că, dacă mă zgâiesc la doi sau mai mulţi surdo-muţi, înseamnă că sunt indiscret şi ar trebui să se prefacă măcar că nu mă văd. Din bun simţ. Că şi noi, tot din bun simţ, ne prefacem că nu-s surdo-muţi. Plus că ei au un avantaj, că nu putem râde de ei când vorbesc singuri pe stradă, fiindcă atunci nu mai îs surdo-muţi, spontan. Şi zic în gând. În loc să gesticuleze ca pentru sine, cum ar fi normal. În contextul acelui handicap, mă refer. Că normal, în general, pentru noi, ne-surdo-muţii, e să chiar părem surdo-muţi care vorbesc singuri, când vorbim singuri. Fiindcă ne surprindem gesticulând şi certându-ne pe noi înşine, în şoaptă. Ce căcat!
***
Dacă v-aş zice că-i în acelaşi cămin, la o zi distanţă, m-aţi crede? V-aş minţi eu pe voi?
[plecăciuni recunoscătoare pentru ambele capturi domnului Gyorffy Zsolt, care se deduce c-ar avea o iubită în locaţia cu pricina, fapt pentru care ne exprimăm pe această cale teribilul regret şi sperăm într-o despărţire cât mai igienic posibilă]
***
De ce se ung fetele pe faţă? Întreb. Nu vorbesc de fardat, că şi împotriva ăluia voi milita câte zile voi mai avea, nici nu mă porniţi. Ci despre uns pe faţă. Eu cred în frumuseţe. Am privit-o în faţă şi era frumoasă. Dar de ce se ung? Ca să aibă ce să cură de pă ele în troleu? Ca să fie frumoasă pielea? Nu e mai frumoasă deloc. E urâtă şi unsă. Nici nu mă uit la piele, că mă uit la unsoarea aia şi nu pot vedea de ea dacă e frumoasă pielea. Iar dacă pe dedesubt e urâtă, unsă pe deasupra e tot urâtă. De ce se ung fetele pe faţă? Nu înţeleg.
***
Iată aici ce-am adunat eu de prin titlurile de pe Antena 3 Online, draga de ea. Unele dimpreună cu frumoasele lor comentarii.
***
Mă duc la gară. De ce să mă duc la gară? Ca să iau, fireşte, trenul. Singura mea vrere de la un tren este curentul electric. Alte tipuri de curent disponbile în tren sunt: curentul la urechi; diferite curente vestimentare, nu tocmai fericite; curenţi de aer, olfactivi. Eu oi fi mai fandosit, uite-bine, da’ eu îl vreau pe cel electric şi doresc să plătesc pentru el, cu cardul meu falsificat şi cupoanele altcuiva de reducere, da’, oricum, să plătesc, să nu fie discuţii de nici un fel.
Altceva nu mă interesează. Dorm pe grilajul ăla suspendat la un metru jumate, lângă budă, dacă astea-s condiţiile. Sau nu dorm, că nu trebuie, mă pot rezema cu buza pe rama din mijloc de la geam, pe aia de blocat, dacă-i necesar. Dar curentul electric e musai, deoarece îmi trebuie la laptop. Net, mulţumesc, îmi aduc eu, da’ curent electric aveţi?
Au. Pe cale de consecinţă, îmi cumpăr bilet la clasa I, nu că-s domn, ci ca să nu risc. Mă doare-n cur dacă-s cu babele sau cu pocăiţii pe banchetă. Mă costă cu minus un Long Island în plus, nu-i pagubă, aşa mi-am calculat. Bă, şi deci îmi iau la clasa I. Şi dau io dublu decât clasa a I-a. Şi bat io tot peronu’, că alea-s hăt în capăt, să urc în ele, vagoanele. Bă, şi de nu mă aburc eu cu tăte, hăăăis!, mă-ngrămădesc acolo, dau din toate, să mă-nghesui, mă prăvălesc peste toţi, nu mă interesează, daţi-mi priza. Nu este. PIFTOM?! Nu este priză. Păi, şi prin ce scot curentul electric din tren?! Prin nimica!
La cât pleacă trenul? Peste şase minute. Eeei, comedie! Am zis că-s de la oraş? Am greşit cu câteva grade: sunt de la Hida! Mă duc la ghişeu, domnucă dragă, mie să-mi schimbaţi biletu’ pe clasa a II-a, că am plătit în plus pentru nişte degeaba, de care aveţi acolo din belşug. Bine. Mă costă penalizare 5 lei, pentru speranţa c-ar avea curent electric în luxul clasei I. Iau biletul de clasa a II-a. Târăsc toate după mine înapoi – unde-i clasa a II-a? Între locomotivă şi clasa I, să ţină tampon, dacă-i ceva, normal. Hurducăi toate-n compartiment. Ce văd?! Păi, da, mă, curent electric!
***
***
Am făcut pasul cel mare şi necesar şi totodată un pustiu de bine întregii societăţi şi am dus la cimitir maşina de spălat deja faimoasă şi pe fratele său mai obscur, frigiderul; apropo, este ceva mecanism de tipul “rabla” şi pentru electrocasnice, pentru care nu ştiţi: primeşti un voucher de reduce, în funcţie de noua achiziţie; domul din imagine a fost foarte săritor, contra a 50 de lei.
[fotografia executată de maistrul Moafle]
***
Na, mă pulă, poate vă şi vin spectatori cu ocazia asta… (Biletele sunt 20 de lei unu’, se găsesc acolo.)
Tweet
98 comentarii
zi si tu cevalink permanent
aţi lăsat şi Dacia picăp la rampă?
link permanent
nu stiu, dar pleonasmele sunt o idee proasta intotdeauna, chiar si ca poanta.
link permanent
O fi fost fostă. Da’ greşelile nu sunt idei proaste, din singurul motiv că nu-s intenţionate. Dar deocamdată, până-mi vin corectorii galop, mă voi preface că nu ştiu la ce te referi. Deşi admit că pot fi amuzant involuntar, deşi prost.
Ionuţ… şi cu ce să mai meargă rotundul acasă? E drept că fie că merea cu maşina de spălat şi Dacia-n cuvă, fie invers, tăt aia era.
link permanent
Jeg.
link permanent
lol si eu care credeam ca ai scris intentionat “as prefera mai degraba”. ma rog.
link permanent
“Că de ar fi capabil ăla de-o erecţie mai decentă, îmi ajungea şi mie-n gură, cu puţină determinare, la cât îi de groasă despărţeala firavă dintre locuinţele noastre.” – rotâfâlî, rotâfâlî.
Chiar, cum ar fi să ajungă ăsta verb, a rotâfâlui?
link permanent
A, da. Aia e intenţionat, că nu m-oi fi împiedicat în taste şi-o ieşit cuvinte. Dar, dacă ne uităm în dicţionar, vom remarca plini de surprindere că a prefera, pe lângă a da întâietate (caz în care ar fi pleonasm), mai înseamnă şi “a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva”. Aşa că cât (zi de cacofonie) e comparativ, pot să-l compar până la cer. Deci pot prefera pe ceva sau cineva, după care, dacă mă ma gândesc, pot prefera mai degrabă pe altceva sau altcineva. Ooof, viaţa taaa. Ooof, iniiima ta.
link permanent
Dară că-i pleonasm. Ca şi “prefer mai bine”. Prostea! Schimbă repede până nu văd şi restul. Şi şterge dup-aia comentariile astea.
N-ai pentru ce.
link permanent
Am decis că e intenţionat, fie că e în glumă, fie că e intenţionat din greşeală. Bun? Ca să fie şi oximoron. Sau ce-i ăla anacolut? Bă, deci serios – am treabă. Pa.
link permanent
Pătuţ pentru copil de lemn.
link permanent
da mare domn esti tu cu clasa-ntai si cu long island.
link permanent
vesnica poveste oximoron-anacolut. am zis vesnica pentru ca voi sa va inchipuiti ca de cate probleme si dileme d-astea academice tre’ sa ma impiedic eu zilnic de a ajuns asta chiar sa se repete obsesiv. da’ pula, mai mult lipesc bilute pe fundul scaunului sau biroului. asta de mai sus care zice “lol” glumeste?
link permanent
al treishpelea!
link permanent
@ Hudrea
Omul are dreptate, se poate “prefera mai bine”, alternativa fiind “a prefera mai rău” sau “a prefera mai prost”, de la caz la caz.
Sunt foarte interesat de preluarea verbului “a rotâfâlui” pe blogul meu de cuvinte preferate. Îmi puteţi da o definiţie completă a lui şi eventual originea sa?
@ Tuturor, cu mirare
Chiar nu mai pot ţine asta pentru mine. Aţi observat că în toate pozele personajele “complementare” arată toate naşpa, obosite, beţive, cu cearcăne, fără dragoste de viaţă, lipsite de mângâiere, iubire, cu o privire care denotă stare mentală cuprinsă de o aporie totală … numai megastarul arată bine (şi relaxat)?
@ Darius
Ai făcut un articol de tot căcatul condimentat cu sex în lanţuri, pişaturi zgomotoase şi tampoane înghiţite precum aspirina. Netamponată. La aspirină mă refer, ce te faci că nu înţelegi. Filmul… cam pe când?
Şi ca să nu zici că nu am citit cu atenţie… “M-a surprins ca neobrăzarea unui penticostal care te-njură că nu vrei să-i cumperi icoanele.”
Pe mine m-ar fi surprins şi un penticostal (neoprotestant, mai elegant şi ca să înţelegi de unde se trage mirarea) care vinde icoane. Penticostali vociferează vehement împotriva icoanelor pe baza imperativei biblice aflate la poziţiile patru, cinci şi şase în cea de a doua carte a lui Moise, capitol 20 fix.
Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
Unii numesc această imperativă “a doua poruncă”. Aş fi tăcut, dar tare m-a provocat acel somn orto-credincios şi ecumenic întrerupt de stările de juisare trăite de vecini, nu puteam lăsa doxa la o parte (şi nici la cealaltă parte, că omul se mai întoarce în somn, nu-i aşa?).
link permanent
serios, bibli, poate n-am inteles, cine arata bine? si in ce sens? tu esti cumva dintr-o secta? o ardeti cultural? in sensul de cult mai mult decat de cultura. venerati coca, mitsubishi si mickey mouse?
link permanent
ai vrut tu neaparat sa-ti vedem ‘floricica’ in ultima poza ;;)
link permanent
Adiche… spre deosebire de impresia generală, numa’ aşa puteam şede! În torpedou mi-era un jerunţe, în gaura de unde cândva era brichetă îmi încărcam degetul mare de la celălalt picior, iar adânc în rect era schimătorul de vireze. Nu mai încăpeam altcumva nicăieri!
Biblel – ştiam c-o să remarce cineva că penticostalii n-au icoane, deci m-am pregătit – pentru aceea LE ŞI VÂND! Este un măgăroc ce stă în faţă la Sora Shopping Center sau la Central şi îţi tot întinde pe Măicuţa Sfântă Printată, ca pe-un fluturaş. Şi când să-l iei – jap! – te-a agăţat cu el. Şi-ţi cere bani. Pe MUUULŢI i-a prostit, am stat să mă uit. Şi m-am dus să iau şi eu, să mă fac că nu-mi dau seama. I l-am smuls şi m-am tirat. ŞTII CUM O FUGIT DUPĂ MINE, PORCĂINDU-MĂ?!
Deci mă leşi. Azi mă duc să-l caut iară, că m-am enervat.
link permanent
Bibl,
ROTFL (ROTâFâLî, deci a rotâfâlui) = Rolling On The Floor Laughing (Zbătându-te pe jos râzând, ca un apucat).
link permanent
@ Hudrea
Gata, încep documentarea la el… cred că mâine este pus.
link permanent
Ce bine, cam deodată cu filmul!
Nu.
link permanent
Prostea! Eu chiar te-am crezut c-ai titluit o greseala intentionata. Am senzatia ca raminul unicul tau fan adevarat, care te adora si te dermato-venereaza in mod real. Hîh!
link permanent
Darius… eu am terminat. Cuvintele mele preferate: a rofelia! În curând şi pe Google.
link permanent
aia cu penticostalii am remarcat-o si eu, dar nu m-a deranjat
cred ca e legata de dormitul “smerit si ortodox”.
link permanent
Gata, a apărut şi pe Google.
Mă mişc repede.
link permanent
Nu reuşesc să pricep de ce nu este îţâşă între cuvintele tale preferate. Ar trebui să fie CUVÂNTUL tău preferat. Căci El este Cuvântul! Lui. Meu.
link permanent
@ Darius
Nu este atât de simplu. Cuvântul, chiar şi inventat, trebuie să aibă o sursă de abstractizare. Un cuvânt care nu are altă logică decât că este format numai din diacritice, din toate diacriticele repetate o singură dată, nu poate defini ca ceva, pentru că el nu este nimic.
link permanent
monica zice că: …. Mai 27th, 2009 la 14:57
Minunat, Monica, m-ai dat pe spate cu aia cu “dermato-venerarea“. Dupa parerea mea MONICA A RULAT !
Sa votam.
link permanent
pe aceasta cale il salut pe costel si zic si eu…sa fie zis: vand pereche de bascheti verzi, frumosi, doar semi-gay, ti-e rusine sa iesi cu ei pe strada da’ macar nu simti gadilaturi dubioase si per total, pula mea, nu sunt rosii. a, ieftin, impartind si adunand, adica aritmeticand, iese cam la vreo doua glume juma’.
link permanent
Nu pot să dorm gândindu-mă la film…
Dar azi e gata… da?
link permanent
Bă, io acuma-mi dau seama că, de fapt, mai sus era în sensul de “mai degrabă prefer”. Nu cum prefer, ci ce mai degrabă. Mna, veeej’?
link permanent
@Bibliotecaru
Zic io-n gandul mintii mele: pentecostal, pentecostali vociferand si penticostalii vocifereaza. i+inc-un i. Cam ca doi ortodocsii care ei vocifereaza. Ca doara vociferatori is tatz. Aaah, asta, cum ii zice .. Crestini is tatz. Amin
link permanent
ioi, da’ io urasc cremele, da’ nu asa, ci din tot sufletul. plus ca put. a unsoare. arata ca o unsoare, they feel ca o unsoare si put ca o unsoare. drept urmare ghici ce cadouri tot primesc? lumea ranjeste cu sadism cand vede ca desfac ambalaju sa vad ce ii. am deja un depozit in caz ca doreste cineva. cu placere.
da’ sa vezi cand ajungi sa te certi in pat cu barbatu’ ca se da EL cu crema si nu vrei sa-l atingi sau sa stai cu el in pat ca e uns si pute a garnier cu extract de slanina.
cu ocazia asta, am mai exprimat o frustrare care nu intereseaza pe nimeni. multumesc, darius. a, ideea era ca nu ca femeile.
link permanent
UNDE! MI-S! CHILOŢII!!!
link permanent
Păi… Glad, poate-s în noua maşină de spălat despre care încă n-am aflat dacă ţi-ai luat-o. Sau or fi în aia veche, acum casată, transformaţi împreună cu minunăţia într-un cub de aliaj de metal şi textile. Sau îs sub/lângă/plutind pe pat. Sau îs pe tine. Sau altundeva. Numai urlă şi tu mai în şoaptă, că unii încă dorm.
link permanent
Ai tăi îi am, tu eşti bine. Stai jos. Şi da, mi-am luat. Am întors-o pe dos: nici un chilot.
link permanent
Mai cauta.
link permanent
@ alMic
Ce pot să spun, aveţi dreptate.
@ Darius
Păi nu ai spus că astăzi cobori şi smulgi (sau mulgi, nu-mi este prea clar) chiloţii de pe coaste?
Prea ermetic?
Fie, explic şi de data asta.
Spuneai:
“Azi mă duc să-l caut iară, că m-am enervat.”
Cu referire directă la penticostal.
Ei?
PentiCostal, coaste cu chiloţei, panties… Întrebarea este de care or fi, classic briefs, hipster, high-cut briefs, bikini, thong, boyshorts… Dacă sunt thong, de streaper, neapărat să faci poze… vreau să văd domnişoare leşinând…
link permanent
PS.
Tăt pentru Darius… nu cumva sunt ăia de la duşul de fete? Vezi că i-a lăsat pe hol… cică..
link permanent
Prostea, te anunţ că eşti în Caţavencu, la pagina 12. Te despart cam patru degete de băsel.
Vrei poză?
link permanent
Daţi.
Până te-ai mocăit tu, m-am dus şi mi-am cumpărat. Să-mi dai banii înapoi.
Eram mai aproape de Băsel, în ziar, decât de Ilici, în poză.
link permanent
Dacă nu daţi un link, măcar spuneţi titlu ca să pot citi.
link permanent
E doar o bulă peste poză. A, şi: nu mă poci abţine; la câtă prostie-ncape pe-o singur planetă.
link permanent
*titlul
link permanent
Darius, nu este aşa… Dacă pandemia va înseamna… ştiu eu… 4 miliarde de morţi, îţi dai seama că cel care a declanşat această reformă economică care dă gata criza şi şomajul şi lipsa materiei prime… trebuie sărbătorit. Hernandez nu mai poate primi premiul Nobel pentru rezolvarea crizei interplanetare (a rulat, nu-i aşa, mai tare decât orice profesor de fiţe), deoarece e decedat, dar măcar o statuie îi poate face planeta recunoscătoare.
link permanent
Io mă refer predomaninant la cum s-or dus prostălăii FIX în focar. Turiştii. Şi doar un pic din imbecilitate e că ăia îi cacă statuie. Altfel, copchilu’ în sine n-are nici o responsabilitate.
link permanent
În principiu, copilul în sine nu mai are nimic, că e dus la cele sfinte. Partea fericită, dacă se poate spune aşa, este că scăderea demografică a planetei poate fi atât de importantă încât să se rezolve de la sine toate problemele, şi cu poluarea, şi cu seceta, şi cu nesimţirea politică…
Eu nu pot să cred că cineva poate măcar suspiciona că viruşii aceştia nu sunt creaţi în eprubetă. Desigur, este greu de crezut că nu s-a întâmplat nimic în timp de 100.000 de ani şi acum se întâmplă de la an la an. Dar şi mai greu de crezut…
Dacă un copil de cinci ani într-o localitate micuţă din Mexic moare de gripă, îmi poate spune mie cineva că dintr-o localitate care nu are probabil nici cabinet stomatologic cumsecade se descoperă un virus mutant greu de identificat şi la cele mai mari spitale (până şi cei de la institutul de virusologie din Bucureşti au trimis eprubetele cu viruşii la Londra). Este evident că acest virus a fost plantat acolo.
link permanent
Am uitat concluzia.
Acum, acolo, nu mai este un focar, că virusul a fost eradicat local, dar poate fi readus de turişti.
link permanent
Ce, murisă copcilu’? Că la film nu m-am uitat. N-o murit, mă! O murit?
link permanent
Păi atunci de ce să fie victimă, că i-a curs un pic năsucul?
link permanent
N-a murit.
link permanent
Ăia zic că “iz ricavăr”, dar la cum trăiesc copii acolo este probabil că mama nu mai ştie care a trăit şi care a murit. Ştiţi principiul, îi schimbăm pempărşii ăstuia sau facem altul?
link permanent
bai mexicanezilor!
link permanent
cate articole a scris asta cat am fost plecat. am lipsit si io trei saptamani pe net si asta a bagat ‘jde mii de articole. acu’ cica sa le citesc. mai incolo.
link permanent
Sushi A and sushi B. Sushi A says to sushi B: Wasabi.
link permanent
Pro fund!
link permanent
Absconcs!
link permanent
curiosity meets the cat. hello, my name is cat. hello, i’m curiosity, you know, in the end i’m gonna kill you.
link permanent
altceva vroiam sa zic. voiam, ma sugeti. aia cu (citez din memorie) “unde mi-s chilotii” n-ar fi trebuit sa fie urmata de o d-asta? <- si apropos, pe cap te-ai uitat?
link permanent
În cur, te-ai uitat?
link permanent
Cu filmul… ce se mai aude cu filmul?
link permanent
Deci, prezentul literat nu-si gaseste chilotii. Sau pilotii- nu e prea clar…..Oricum,deci ne gasim in prezenta unui literat in fundul gol.
Interesanta imagine, izul eminescian-boem capata inflexiuni coloristice si umoristice de Bacovia la umbra Ganditorului de Rodin.
Ecce Homo.
link permanent
aha, deci iliescu iti comenteaza pe blog. ‘ca-i-as meandrele lui!
link permanent
Pick someone at random & convince them they’re the heir to an enormous, useless & amazing fortune–say 5000 square miles of Antarctica, or an aging circus elephant, or an orphanage in Bombay, or a collection of alchemical mss. Later they will come to realize that for a few moments they believed in something extraordinary, & will perhaps be driven as a result to seek out some more intense mode of existence.
link permanent
mare problema cu baile astea la comun…eu am stat in apart cu 2 tipe, in chirie si erau cele mai finute si aranjate fete cand le vedeai pe strada. Dar in baie ce jeg lasau, ambalaje, tampoane, par in chiuveta. A fost un adevarat cosmar sa locuiesc acolo
link permanent
Ia să ridicăm un pic nivelul comentariilor, că prea s-a redus nivelul de inteligenţă al rahatului pe chilotul uitat la duş. Îmi doresc un rahat mai inteligent:
Harpista de Duiliu Zamfirescu
Orgia se sfârşise… ieşeau grupe glumeţe
De capete aprinse, de ostenite feţe,
Mergând să se întinză sub cerul cel senin,
Beţi unii de câştiguri, iar alţii beţi de vin.
În umeda tavernă abia mai rămăsese
Câţiva beţivi de fructe ce dormitau pe mese,
Trei lampe fumegânde, trei calfe de cizmari
Şi Paola harpista cu ochii săi cei mari.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ţi duci harpa prin orişice tavernă,
Îţi pleci frumoasa-ţi frunte pe orişicare pernă,
La orişicare bal?…
Din lampa fumegândă scăpând o lungă rază
Pe bucle catalane uşor se-mprăştiază…;
Din harpa încântată zburând accente vii
Spun razei tot misterul cerestei armonii…;
Din ochii ei, mari lacrămi, din suflet, trist suspin
Spun notelor murinde omorantoru-i chin.
Ş-atuncea… tot mai tare la sân harpa şi-o strânge
Şi plâng coardele mute şi însuşi glasu-i plânge:
“Spre tine, ah! Spre tine, ţărm vecinic înverzit,
E dusă-a mea gândire de-un dor nemărginit…
La tine, golf poetic, cu apele senine,
Speranţa mea visează… la tine, tot la tine!
Adio, cer albastru, ca sufletul senin,
Adio, vânt de mare, ca cugetul de lin,
Alerg mereu prin lume, dar gându’ mi-e ‘napoi…
Cu voi e fericirea, cu voi…, numai cu voi…”
Şi glasul ei se stinge încet… încetinel.
Rembrandt, dacă vreodată celebrul tău penel
Ar fi voit să puie, în umbra delicată,
Doi ochi plutind albaştri în lacrima-nfocată;
Orpheu, dacă pe tine, zmintitul tău amor,
Te-ar fi făcut să cauţi un lung cântec de dor…;
Orpheu, îţi găseai dorul cântat într-o tavernă
Şi tu, Rembrandt, modelul plângând pe-o neagră pernă.
Cântă… De la masă o calfă de cizmar
Sculându-se, la dânsa veni cu un pahar:
- Destul, de două ceasuri ne duci într-un suspin.
Mai bine bea… Îneacă-ţi suspinul tău în vin.
În vin! Ce fericire!… Bea Paola şi cântă!
Ce stai cu ochii-n lacrimi, spăşită ca o sfântă?
Sărută-mă mai bine, îţi dau doi gologani…
- Doi bani pe-o sărutare!… Doi bani! Pentru doi bani?
Şi-n faţa mamei sale va mai veni ea mâine?
Doi bani!… O şoaptă-i spune: doi bani azi sunt o pâine.
Primeşte!
Trist atuncea ea capul şi-l întinde
Iar el, cizmarul vesel, în braţe-o şi coprinde.
Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ţi duci harpa prin orişice tavernă,
Îţi pleci frumoasa frunte pe orişicare pernă
La orişicare bal?
O… da, căci sunt pe lume mizerii omeneşti
Ascunse, fără milă, în piepturi femeieşti.
Sunt suflete pe care mizeria le pierde
Cum pierde vântul toamnei un dafin încă verde.
O lacrimă e-o lume de tainice dureri
Ce sunt şi-n corp şi-n suflet şi nu sunt nicăieri;
Un zâmbet printre lacrămi e raza cea din soare
Ce vesel se răsfrânge pe-un lung câmp de ninsoare.
Şi când gândesc că-n lume sunt suflete menite
În veci de blânda rază a nu fi încălzite,
Când văd că sunt fiinţe ce port pe frunte scris
Eternă suferinţă şi-n trai, şi-n somn, şi-n vis,
Mă-ntreb de nu-i mai bine a-şi duce fiecare
Adânca sa durere pe şesuri sau pe mare
Spre groapă sau spre bal?
De nu e drept să moară talente prin taverne
Şi ochii mari să plângă, pierduţi pe negre perne,
În nopţi de carnaval…?
Cu ochii stinşi de viţiu, cu sufletul de rele,
Cu gându-n cercetare cătând cum să se-nşele,
Îşi dau sudoarea frunţii pe cărţile murdare
Ş-apoi câştigătorul o dă pe-o sărutare.
Călin, iubit de soartă şi iubitor de vin,
Venise lângă dânsa să vadă-un alt Călin
Ce-n ochii ei cu lacrămi, uşor se oglindea…;
Ş-atuncea îi vrea ochii; el ochii ei îi vrea!
- Ascultă-mă, fetiţo, stai, cântă-ncetinel:
Ai ochi limpezi ca vinul şi-mbătător ca el.
Vin vechi, asta se ştie… – Dă-mi ochii să-i sărut;
Îţi dau trei bani… Sau cere cât vrei. – Cât ai cerut?
Ea tace. Gându-o duce, în repedele-i zbor,
Spre casa mamei sale în care vede-un nor.
Din norul de lumină o mână stă întinsă
Poruncitoare, crudă, spre candela cea stinsă.
- Primesc – ea zice iute – primesc trei gologani…
De ce nu pot a-ţi vinde şi zilele-mi pe bani?
…………………………………………………..
Şi când se duce-acasă, cu ziua dimpreună,
De candela madonei atârnă o cunună,
Apoi uşor se pleacă pe-a mamei faţă mută
Şi buclele ei albe cu drag i le sărută.
Bătrâna, cum o simte, de sânul ei o strânge
Şi plânge şi-o sărută şi-o-ntreabă şi iar plânge:
- Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare
Unde-ai cântat în duo cu întristata mare
Suspinul unui val,
Vii astăzi să-ţi duci harpa prin orişice tavernă,
Îţi pleci frumoasa-ţi frunte pe orişicare pernă,
La orişicare bal?
Iar ea, abia-i răspunde, cu vocea ei cea stinsă:
- Dormi, mamă, dormi în pace, ai candela aprinsă!
(1880)
link permanent
Bine măi Bibli dar eu tot nu am înţeles: Călin ăsta i-a tras-o sau nu i-a tras-o ? Dă-ne te rog şi episodul 2.
link permanent
Poezia începe cu… “Orgia se sfârşise…”
link permanent
UNDE ESTE FILMUL?
link permanent
Nu este.
link permanent
tu….o sa te duci dracu….ninononooooo…..tu bei tu tragi tu bagi tu vi tu nu spui nu…tu vi tu pleci…o sa te duci dracu!!!!tututututttuuuuuuuuuu
link permanent
io cred că anca era beată
link permanent
sau repeta intr-o uzina abandonata cu noua ei formatie rap
link permanent
oare la mine se referea?
link permanent
Văd că nivelul discuţiei scade din ce în ce, filmul se lasă şi el aşteptat… sunt foarte dezamăgit.
link permanent
=))))))))))))))))))))))))eram bine…si nu era cu directie;)
link permanent
Bibli ! acum mi-e clar de ce: e ziua copiilor.
link permanent
acu’, recitind articolul, imi dau seama ca darius insinueaza ca ar putea ajunge sa faca sex. si nu singur.
link permanent
anca, mai bine te prefaceai mahmura decat sa infigi si mai tare pumnalul in pantecele-ti cu un “=))))))))))))))))))))))))” si cu ceva referinta la directie.
link permanent
Anca (e cu literă mare că e la început de propoziţie), de ce nu ai blog?
link permanent
intreb: de ce tre sa purtam sosete la fel, adica in pereche… e ca si cum ti-ai forta copiii, daca-s gemeni sa se imbrace la fel, nu?
link permanent
sa inteleg ca ai fost la TIFF! Faina treaba. O sa ajung si eu la vreo 2 filme. Cel putin asa mi-am propus! Anul asta sunt repetent, intr-adevar, fata de anul trecut cand am ras tot (acuma nu chiar tot ca e imposibil, dar am intrat si eu in atmosfera)
link permanent
Arpian – da’ ce-are să fie la fel? Oricum, voi dezvolta în articolul ce va să vie (cândva), mulţam fain, ceau.
Mariuse, dragam: aia era deschiderea, am mai fo’ şi la altele de atunci. Doar unul n-a meritat. Le-am nimerit bine. Deci ai p’erdut unele bune. Şi mai sunt. Dacă mai prindeţi, recomand – Ganes. Musai!
link permanent
cur
link permanent
Sssst!
Mi se pare mie sau “cur”-ul lui toader de mai sus a şoptit ceva?
link permanent
m-am gandit ca sunt la deschidere. faine ca ai ajund si la ceva filme. o sa AJUNG SI EU AzI. mI-AM LUAT BILET
link permanent
curu-i ca s-a intors ca nu l-a remarcat nimeni, iar ca sa se faca remarcat in suc si stil propriu ne-a bagat un cur
Total neoriginal, as fi incercat cu un acronim: C.U.R.
link permanent
Sunteţi bine, da?
link permanent
flo-mai bine taceai…ca vb aia…filosof ramaneai;)nu ma prefaceam mahmura…nu eram beata…eram bine…amu intelege fiecare ce vrea…nu eram perfect in control asupra functiilor motorii…da sinapsele fugeau ca patinele pe gheata:))))….in fine…sinapsele oricum imi ma dau cu virgula,cu sau fara ajutor,asa ca …ma dore’n pula …
si bilbi:nu am blog…ca momentan ma dixtrez mai tare citind alte bloguri in timpu liber(ala care’mi ramane pe langa alte chestii)…cand oi simti nevoia sa’mi fac blog;):D…oi face’o si pe asta…nu ma excita ideea in sine destul de mult momentan:D
link permanent
fa-ti blog in timp ce te freci pe lindic. daca nici asa nu te excita…la doctor taica!
link permanent
jimi rules.
link permanent
bija is horny
link permanent
nu-i mare diferenta intre anca fumata si anca ok. ca şi stil literar zic.
link permanent
Am înţeles…
Dar filmul? Filmul când vine?
link permanent
Aaa, chiaaar! Filmul.
link permanent
Da, da, cum zice Marians.
link permanent
Bine-aţi venit în iad.
link permanent
Mai…sa sti ca am observat si io ca surdo-mutii se cam stramba dramatic….cand vorbesc cand arata ceva cand le trebuie ceva anume.Dar NU TOTI!!!!Am vazut exceptii!!!.Si “mrs.Caca de la baie” hmm o cam exagerat posesoarea exprimandu-si in mod liber si public excrementele….loool
link permanent
I really like your writing style, great information, appreciate it for putting up : D.
un trackback
[...] Navigand azi pe bloagele din blogroll, ajung si pe acilea. [...]