Acest material efervescent a fost publicat sub intense presiuni şi maşinaţiuni potrivnice, conţinutul său exploziv referitor la cum am căzut eu în cur şi Marius Iulian trimiţând frisoane de groază până la cele mai înalte nivele ale grupului meu de prieteni, care au constantul presentiment că ochiul circumspect al opiniei publice mondiale stă cu refreshu’ la RSS-ul Jeg de parcă s-ar fi rupt funia de tras apa la Wikileaks şi stă să dea p-afară.
Se fac două săptămâni de când am căzut în cur. Din picioare. M-am prăvălit cu într-atât aplomb, încât impactul m-a propulsat îndărăt în poziţie normală. Coboram până în beci să văd dacă nu cumva s-a dezlegat cineva şi de atunci mă doare curul. Nu la noadă, am stabilit.
Nu neapărat undeva anume, dar în nişte circumstanţe foarte precise: când strănut, reflex care a devenit acum un plânset preventiv. Respectiv când urmează să eliberez gazele din intestine prin anus. Ceea ce nu am reuşit să duc până la capăt în perioada imediat postmergătoare nefericitului accident.
Puterea cu care am picat m-a frapat, rămânându-mi să presupun că m-a tras în jos fie cât sunt de gras, fie cât sunt de prost, fie energia disipată din conflictul corpului meu de a se se dovedi mai gras decât prost şi invers.
Totuşi, planeta Pământ nu s-a lăsat luată prin surprindere de gravitaţie şi m-a respins imediat, într-o perpetuă convergenţă dintre forţele fizice externe şi slăbiciunile emoţionale interne.
Gravele consecinţe s-au făcut vizibile de îndată, cu precădere asupra activităţii mele favorite: statul în însuşi acelaşi cur, cu burta adineaori amintă în sus. Am ajuns constrâns la cea mai apropiată alternativă, mult prea istovitoarea întoarcere de pe-o bucă pe cealaltă.
Cumplitul blestem mi se putea arăta numai mie: o accidentare care să mă împiedice de la a nu face nimic. Fiindcă nu mă doare doar dacă stau în picioare, făcând ceva.
Necazul ăsta mă obligă să fac, ceea ce mă expune, cum ar fi, de pildă, la Marius Iulian. Despre el ştiţi, dar vă rog să mai recuperaţi: în ultimii ani şi-a strâns bani să-şi ia Vespa, dar şi-a luat de ei iPad ca să nu aibă ce face cu el şi iPhone, ca să aibă şi ceva util, decizie timpurie şi cumpătată, fiindcă urma să fie vândut degrabă ca să-şi ia de bani un câine de rasă. De la iPad s-a oprit în ultima clipită să-l vândă pentru a-i lua căţelului o zgardă de designer (fiindcă aşa ceva există), doar fiindcă trebuia să şi-l vândă ca să-şi ia înapoi un iPhone.
E biznis, nu vă bateţi căpşoarele. M-a sunat chiar deunăzi de pe el să mă întrebe cât consuma motorul meu, că el ar vrea un speedbike. Că i-l dă cineva pe puţini bani dintre cei pe care nu-i are şi-l chiar aşteaptă cu ei, să nu-i facă. Singurul neajuns e că ar consum mult, vreo 10 la sută… da’ e logic, cumva, fiindcă merge tare, prinde 310. Da’ nu are a face, că lui i-l trebuie mai mult prin oraş. Deci n-ar merge aşa tare, doar ar consuma de parcă. În schimb, nu s-ar da mult, deci nici n-ar avea ce să prea consume. Practic, numa’ ar fi dator.
La momentul scrierii acestor rânduri, Marius îşi mai calculase priorităţile. Acestea sunt acum un scuter, deoarece consumă mult mai puţin. O gândire riguroasă, alături de faptul că ar costa mai mult decât motorul, însă tot din bani pe care nu-i are urmează să fie procurat.
Toate aceste aspecte sunt totuşi derizorii, mai multă miorlăială cauzând crearea acestui articol şi nu achiziţiile impulsive ale diverselor tâmpenii strict pentru devalorizarea lor imediată şi vânzarea la dumping pentru achiziţionarea altor tâmpenii.
***
***
Mai multe prosteli, în Registrul Diverse!
Tweet
18 comentarii
zi si tu cevalink permanent
Iote colea propunere:
Toate sculele cu motor, pe două roţi, se vând în lume fără restricţii, cu excepţia celor destinate înmatriculării în Cluj, a căror viteză este limitată la 20 km/h şi nimeni nu se supără.
Ă, ce zici? E destul de îţâşă propunerea?
link permanent
“Am ajuns costrâns la cea mai apropiată alternativă“
E ceva…
link permanent
Fireşte, nu cunosc despre ce vorbeşti…
link permanent
De ce articolele tale, care toate is faine, nu au comentarii? De ce nu ai tone de urmaritori simpatici care sa comenteze spiritual la spiritele tale de gluma? De ce esti adevarat si nu te recunosc foarte multi?
link permanent
Îmi mor pe capete.
Da’ situaţia per ansamblu nu-i aşa disperată, că mereu se mai găseşte câte-un prost în creierii nopţii.
link permanent
esti constient ca ai scris la 0′23? ha
drept e ca si eu la 2
link permanent
Doar că eu primesc notificări, nu stau de veghe.
link permanent
“Fatidicul articol“.
Gata, te-am rezolvat. Bagă-l pe următorul.
link permanent
în rîndul 3, la coadă, un ‘i’ mîncat cu poftă. să-ţi fie de bine, mamă, ia cu pîinică.
deasemenea exprimarea ‘achiziţiile impulsive a diverselor tâmpenii’ pare deosebit de dubioasă, ca să nu zic greşită de-a dreptul.
dar personajul marius este ceva deosebit, de colecţie. îmi pare rău totuşi că n-a apucat să ia zgarda aia de designer, putea să şi-o pună la gît după ce-i crăpa cîinele de rasă , făcut terci sub roţile unui gipan de prin dorobanţi.
(mai e o literă mîncată pe undeva, dar n-am mai găsit-o la a doua citire (da, am citit de două ori, dar numai din considerente meschine care nu-mi fac cinste decît limitat))
link permanent
Am citit cu atenţie toate observaţiile tale… şi nu ştiu despre ce vorbeşti.
link permanent
Exact, nu reiese nimic din comentariile tale. Fii mai explicit. Cu ottfese vb.
link permanent
ce înseamnă ‘vb.’ ?
vibrator?
link permanent
Bre otetefeseeule, mata nu te-ai prins până acum că se corectează pe şestache???
Uite, par egzampl, eu. I-am atras atentia că a scris “costrâns“.
Mă aşteptam, desigur, să văd corectura… corectă: am ajuns coi strâns.
Când colo, uite ce a ieşit!
Nu mai înţeleg nimic din fraza aia, parol.
link permanent
sorel inca sta la tine?
link permanent
Într-o mai mică sau mai mare măsură, unde cea mică este cât contribuie, iar cea mare este cât consumă.
link permanent
sînt aici doar ca să spun că căzutul în şezutul tău e wax.
eu am avut cotul cusut. tot din aprilie pînă mai deunăzi, deşi habar n-am ce-i aia “deunăzi”, mă bazez pe ce-mi imaginam cînd citeam basme, acum 136.2 ani.
revenind.
cotul are carne multă-n el, oricît ar fi corpul de deficit, în rest.
şi doare mai mult ca şezutul, mai ales cînd încerci să-l îndoi şi ai aţe care se-ntind şi te strîmbi din 2 motive: că doare şi că te-a făcut mama cu faţa mai strîmbuţă,-aşea.
că restul postului, mai ales cu poze cu tot, mă depăşeşte.
link permanent
sint aici ca sa spun ca Bender a dat de inteles ca ar vrea sa cada, intr-o forma sau alta, in sezutul tau. la cum merge viata ta sentimentala, nu cred ca te afli in masura sa refuzi nici putinul/scurtul/subtirele care iti este oferit.
in aceeasi ordine de idei sunt aici pentru a intreba daca este acelasi articol ca si data trecuta, literele imi fac rau asa ca nu vreau sa citesc acelasi lucru de doua ori.
link permanent
ba, mai mult, a zis sezu si wax. ca in i’ll wax dat ass, i’ll wax dat ass! lord have mercy i’ll wax dat ass! da’ poate doar eu inteleg stramb.