Adelina, mă doare la banană de revista ta de nișă.

De să tot fie vreo trei săptămâni încoace, o don’șorică care mie aș putea să-mi zic că-mi repugnă cu spume, mă tot somează riguroasă, printre greșeli de scriere, pe diverse căi și mai anume toate, să îi scriu un editorial pentru publicația ei online, aflată la începuturile-i glorioase, axată pe publicitate. Precum mie îmi place să particip, dacă nu cumva mai mult încurc, n-am avut vreo greață inspirațională să îmi dau un text publicului lor, că nu mă durea tastatura.

Am însă o profundă oroare față de Adelina, căci despre ea este vorba. Situația este cu atât mai dificilă, pentru că îmi place foarte mult de iubitul ei, Vlad, cu care mă aveam bine, până când nu m-am mai avut bine. Toți trei am fost colegi la Vitrina. Acum sunt doar eu coleg.

Datorită acestor sentimente, nici unul nu ne mai înțelegem luați doi câte doi, în afară de ei, deci practic eu cu Vlad, că de ea nici că-mi pasă.

Mai nou, ea s-a destrăbălat online prin acest site de care vă zic, cu a cărui activitate nu are nici în clin, nici în mânecă, însă care, prin meritul binevoitor al contributorilor, există. Mna, acum Adelina se încăpățânează să colaborăm, chit că am folosit toate șansele să fiu galant în scârba mea.

Așa că eu, băiat de comitet, am acceptat fără de crâcnire și i-am redactat articolul de mai jos, alimentat direct din călimara mea cu liberă exprimare de culoare să-mi sugi pula. Pentru că el – previzibil – nu a mai văzut lumina publicării la destinația sa inițială și fiindcă s-a considerat de cuviință de către Adelina însăși că ea nu poate face subiectul propriei sale incompetențe, da’ altfel să-i facem content pe de gratis, după ce ne fute la cap fără încetare, mă gândesc că la fel de bine pot să-l pun și aici, cu un link deontologic către unde trebuia să apară, din condescendență pentru cei care până acum au clacat insistențelor și s-au chinuit s-o satisfacă, ca să-i tacă pizda aia de gură. Mai jos, în forma în care trebuia să apară, dacă era Internetul liber, după cum se zvonește și nu durea adevărul, după cum suferă cei care încearcă să se trateze de el:

Adelina, mă doare la banană de revista ta de nișă.

Bine? Nu pentru că ar fi dilentantă. Nu pentru că nu mi-ar plăcea mie personal de ea. Nici pentru că m-aș da eu rotund și mai deosebit de context, deși fiecare ar fi îndeajuns motiv.

Însă mă lasă offline mad3.ro-ul tău pentru că tu ești diletantă și pentru nu-mi place mie personal de tine și pentru te dai tu rotundă, niciodată în vreun context care să te avantajeze. Înțelegi odată? Îți scriu acest editorial exclusiv ca să nu mă mai freci la coacăză de acum încolo, pe toate canalele posibile pe care ai ambiția să mă seci, de parcă n-am ști foarte clar amândoi că nu te respect și am cele mai mici intenții să te tolerez când sunt pus în dificila circumstanță: să lămurim înainte să-ncep că n-am nici o dispoziție pentru gărgăunii tăi.

Trecând peste aceste aspecte care, într-o lume mai senină, nu ar fi o piedică în relația de bun augur ce-am avea-o – dar care se potrivesc de minune situației noastre – îți fac concesia să recunosc că m-ar bucura nespus să putem trata un subiect mai de doamne-ajută, dar, Adelina, trebuie să pricepi că nu se face un “IQ Ads pentru publicitatea clujeană”, când tu nu ai publicitate clujeană.

De abia o duce IQ Adsul de capul lui la Bucale, să găsească ceva mai acătării între vodafoanele ălora de două parale și networkingul lor de mii de like-uri, adunate de pe la conturile în serie ale fomiștilor de plasme.

Deci pentru ce căcat ne-am uita noi, de la țară, circumspect unii spre alții, și ne-ar pătrunde ideea ilustră să facem o șezătoare la rândul nostru despre același nimic pe care nu-l au nici ei? Nu mai bine – zic! – să facem, să avem despre ce vorbi, decât să vorbim neavând ce face?…

Vezi tu, o să îți cânt despre degeabismul momentan al MAD3 și mă bucur în acest sens că nu aveți funcția de comentarii pe site, ca ulterior să fiu forțat de împrejurări să-mi irosesc și mai multă vreme pe dezbaterea mustindă de orgolii și stupid a opiniei pentru exprimarea căreia am investit deja mai mult decât merita.

Noi nu avem advertising în adevăratul sens, cel de aur, undeva în apropierea palpabilă, că nu este de cumpărat, trebuie să ni-l dezvoltăm singuri, Adelina, de ce ești toantă?

Ce avem sunt niște produse și servicii – în mai toată piața – fiecare cam la fel cu următorul, ale unor producători (clienții noștri) de cele mai multe ori prea speriați să se diferențieze măcar prin comunicare, dacă nu prin obiectul vânzării și prea limitați în bugete și viziune ca să se riște.

Ce avem noi sunt niște creativi cu un oarecare potențial la (și prea rar peste) limita confirmării, bine scuzată de o confuzie omogenă între înfrângeri nedreapte și propria indolență, care s-au apucat de treaba asta prea în graba inspirației, nefiind pregătiți pentru toate muile breslei. Și ce mai avem sunt niște accounți tocați între creație și client, da’ altfel plini de bune intenții și lipsiți de reale împliniri în a-i mulțumi desăvârșit pe toți deodată, cu reflectare imediată în materialul de comunicare final, uneori viciat până la nociv.

Și avem un public care de cele mai multe ori se va uita tâmp la ceva ce se duce mai departe decât ambalajul de plafar al vreunui ceai sau țâțoase de stock atârnând pe blocuri de Mănăștur scurgându-li-se call-to-action-uri în scârba briefului printre bucile adunate-un pic cu fotoșopul.

Pornind pe firul ăsta cu tot felul de încâlcituri, nu se-ntâmplă așa de des pe cât am vrea să se coboare din Ceruri Iisus din dreapta Tatălui la cumpărături.

Așa că la ce căcat ai mai dat banii pe hosting? Nu mai bine hai începem cu a scoate ideea aia genială, a umbla pe apă până s-o-ntâmpla minunea s-o înțeleagă clientul lucid, nu buimac de la 5-6 propuneri adiacente la kil, să știe de ce-o cumpără pe bani, nu pe șaorme și să prindă cu succes la publicul ăla nu prea pretențios? Nu mai bine hai să fim cât mai profesioniști putem, că sigur n-o să ne iasă din primele încercări și dup-aia vedem unde ne adunăm la o gură de Internet, să ne batem pe umeri.

Apropo, la mulți ani, c-am văzut pe Facebook.

***

Ulterior: VICTORIE! Adelina a izbândit în doar 4 zile să copieze textul de mai jos din mail, perioadă în care a avut timp și să bage câteva greșeli în loc de diacritice și să-l pună cu mare autoritate pe mad3.ro. L-a și semnat, dintr-un motiv sau altul, o să-mi închipui că fiind logată de pe userul ei, i se atribuie tot ce publică.

Și mai ulterior: Și mai victorie! Aparent, Adelina s-a mai gândit vreo 2 zile și a șters articolul de pe mad3.

***

***