Rade, mamă, rade-le!

Sub atenta îndrumare a lui Cristian Tudor Popescu, ce spunea că, dacă-i de interes, apăi de interes să fie, iaca acilea – mă plictisesc să spun “în exclusivitate, pre Jeg” – conținutul siteului trecut în neființă, care sugera c-a găsit pe jos mailurile șefului Catedrei de jurnalism din Cluj-Napoca. Mulțumim în cor pentru rigurozitate Alexandrei Groza și Danei Stoica, țucu-le, mâncu-le pe ele de drăgălașe care sunt.

Ieri, cu doar câteva minute înainte să distribuie Jegului și presei programul său cu care-și scuza faptul că nu a citit blogul compromițător și nici nu-l va citi pân’ hăt la iarnă, Ilie Rad a recunoscut în fața unor studenți din anul al III-lea și al IV-lea, pe care-i coordonează la lucrarea de licență, că adresa electronică i-a fost penetrată și corespondența făcută publică, asumându-și astfel conținutul, pe care cu o zi înainte o cataloga contrafăcută.“A intrat în sala unde eram și a zis ceva de genul: ‘Scuzați de întârziere, bănuiesc că știți ce s-a întâmplat. Cineva mi-a intrat în contul de e-mail si a pus pe Internet e-mailurile mele confidențiale.’Apoi am discutat mai mult despre ilegalitatea de-a sparge un mail și cum i se pare înjositor că a fost folosită corespondența lui personală. Eu mă gândeam c-o să susțină că nu sunt ale lui, dar surprinzător el a recunoscut”, a dezvăluit una dintre studente, pentru Jeg, informația fiind coroborată și de o altă colegă.În cursul zilelor de ieri și de azi, atât profesori cât și studenți au confirmat, desigur, tot pentru Jeg, că dețin și ei e-mailuri compromițătoare de la Ilie Rad, primite pe parcursul anilor recenți, confirmând metodologia îndoielnică de lucru a șefului de catedră și declarându-se puțin surprinși de textele publicate pe net, nefiind străini de aceste detalii.

Reîmprospătare ulterioară:

Fie UBB operează extrem de rapid (deci nu), fie colcăie de morcoviști, deoarece prețiosul blog cu dezvăluirile din corespondența lui Ilie Rad a fost șters (deci da). Se justifică titlul. Cu puțin noroc, totuși, mâine încoronăm o nouă prințesă Jeg, fiindcă s-ar putea să avem conținutul pierdut în variantă printată frumos. Să ne ținem deștele încrucișate.

Între timp, am smuls cu ghearele și dinții o declarație pe video, tot în exclusivitate, dan-diaconescu-indirect etc., și de la ăl mai decan din Decanat, Cătălin Baba. Până una-alta, împricinatul Rad mă chemase la o vorbă blajină, cum anunțasem (dimpreună cu câțiva din presă), pentru a ne da tutulora, pionieri voioși, în primire un penibil comunicat de presă [1, 2]… constând în 15 subpuncte ale încărcatului său program din “perioada următoare, a lunilor următoare, care au în vedere următoarele“, ca să citez exact toate următorile ce se succedau vijelios.

Mai extrag că și-a exprimat interesul nestăvilit de a-și citi propriile mailuri, ca să vadă de și le asumă… “în vacanța de iarnă“, când vrea să scrie o carte, probabil sub brăduț. În orice caz, ne-a dat declarațiile xeroxate, deci să-l pună necurat-murdaru’ să aflu că a manufacturat asemenea găinațuri la copiatoru’ din incintă, pe care-l plătesc și eu an de an, fără să am voie să-l utilizez… că-l și ia mama împrăștierii.

Șeful său susține că nici el nu a citit blogul înflăcărat al corespondenței, da’ că parcă a citit totuși, da’ orișicum, sunt făcături, precum și “acum zece ani milioane puteau cădea meteoriți”, da’ dacă-s anonimi, degeaba, așa că fleanca. Întrebat dacă nu i se pare dubios că Rad încearcă mișcularea unor cursuri fantomă pe la noi printre săli, răspunsul a fost clar: dacă lui Rad nu i-a prea ieșit, nici n-avem după ce ne supăra.

***

Ghidul micului traficant de e-mailuri

– sau cum să dai eficient pe goarnă corespondențe fără să le compromiți –

Dacă eram eu norocosul câștigător care a ghicit în capacul de la iaurtul cu fructe parola lu’ Rad sau – să nu pierdem din vedere – care a avut acces la biroul lui, când proprietaru’ era la budă (io n-am zis că așa o fi fost, sunt mic, nu știu nimic, tata-n pod belește capra), fluxul acesta informațional modern ar fi avut un curs nițel diferit.

Fiindcă fraierul care a pus lăbuța pe texte a vrut să fie la modă, le-a pus pe-un blog. Fiindcă le-a pus pe-un blog, le-a devalorizat ca pe leu în fața dolarului după Revoluție. Recte, ele nu pot fi folosite ca probă, deoarișce s-a violat schimbul regulat intim… de scrisori, pardon, ale unei persoane private, carevasăzică.

Pentru justițiaru’ din voi, iegzistă, totuși, o cale mai bună, ia ascultați aici la taica Jeg, căci el știe ce nu vă-nvață la unde plătiți taxă de școlarizare. Asta în caz că mai găsiți pe jos mailuri deschise:

a. se citesc pe veceu, iar apoi se iau ca din întâmplare declarații referitoare la conținut de la cei implicați, preferabil dându-se fericita ocazie a minciunii – că doar n-or recunoaște; omului nu-i e greu să nege când, prezumtiv, nici n-ai nimic cu care să-l acuzi; în nici un caz nu se menționează de unde s-au scurs debitările

b. se dă forward din mail-ul buclucaș în mail-ul prietenos și sincer al celui care face dezvăluirile; mă gândesc că, dacă eu primesc de la Rad mailuri compromițătoare auto-denunțătoare, o fi vrut el, într-un moment de intensă remușcare, să mi le trimită, fiindcă mă-ndrăgește atât de profund

***

Baba, covârșit de infinitatea Internetului…

***

Rad, împărțind zglobiu. “Ș-un comunicat ție, ș-un comunicat lu’ doamna mă-ta, de vrea să citească, fi-ț-ar a naibii, că ce te-am învățat să faci…”

***

Din nou iese fum din faculta de jurnalism a micului nostru sătuc universitar și știți vorba aia brează din popor, legată de când iese fum: Hopaaa!

Ceea ce nu-mi convine este că și eu personal pun – se pare – pe degeaba bani de lemne pe focul acesta mocnit din șemineul masiv al cine știe cui, fiind student în anul (cu mari speranțe) terminal al aceleiași instituții. Deci un contributor fervent la vremuri de mai bine…

Jubilează blogosfera locală, precum ziarele au și ele orgasm editorial, de când – desigur – “internauții” au publicat pe net niște mailuri care aduc foarte tare cu a fi ale lui Ilie Rad, șeful catedrei de jurnalism a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (da, FȘPAC), din cadrul UBB, către câte-o diversă față sau variat spate de prin învățământul superior clujean.

Într-însele, misivele electronice, dacă sunt cu adevărat ca la mama acasă și reale, prin tandrețuri și respective simpatii, ăl mai mare printre profii mei discută deschis cu decanul Cătălin Baba, cu purtătoarea de cuvânt a UBB Cristina Nistor, cu asistenta universitară Mihaela Mureșan, cu lectorul UBB Rodica Mocan dar nu numai, vorba reclamei, despre felurite mișculații minimum dubioase, cărora doar timpul le va da liniște și le va planta floricele Jeg, cu bandă adezivă pe sicriul tăcerii mormântale. Printre ele, presărate destule jigniri mai mult sau mai puțin entuziaste, legate de foști colaboratori, studenți și, cine știe?, poate doar foști, în general.

Dacă aș zice că “șeful catedrei de jurnalism nu e străin de scandal“, aș folosi cu unul prea multe clișee dintre cele pe care deseori ne-nvață acolo, deci o să v-o spui p-a dreaptă:

N-am o părere prea bună despre întâiul om al educației jurnalistice din Cluj, Ilie Rad, cu inflexiuni flagrante spre a-mi fi foarte antipatic chiar. În urmă cu 2 ani, a ieșit în spume de la curs din porniri împotriva-mi și pot spune că de atunci n-am prea ieșit neapărat cu el la beri.

Așa că doresc de pe acum să imprim cu fieru’ roșu asupra acestui articol ștampila usturătoare a prezumției de vinovăție, din oficiul subiectivității mele.

Cei teribil de fascinați de subiect puteți citi aici blogul anonim care se ocupă cu deversarea prețioaselor scrisorici, Scânteia de WordPress (l-au șters, mișeii!). Ceilalți puteți afla că, pe scurt, în ciuda oricăror versate tertipuri de eludare, situația-i destul de limpede:

Pe lângă micuțe mite, drăgălașe presiuni prietenoase asupra mai multor, mai câte-o cloceală de sabotat colegi, cărora, v-am zis, doar vremea și ignoranța noastră le va da uitare, probabil cel mai important aspect îl surprinde unul singur dintre texte. În sistemul meu de valori, dacă e-pistolele aparțin într-adevăr lui Rad, aspectul cu pricina mă-ngrijorează cel mai mult: am “scos din buzunar” aproape 4 ani aiurea, pentru un sac gol, peticit cu tot felu’ de cursuri de mâna a doua, spălate-ntr-o troacă și scoase mai roase decât erau înainte.

Ăsta ar însemna că, într-adevăr, faculta noastră nu e nimic mai mult decât o iluzorie masturbare culturală, cum destui foști și actuali studenți o consideră – printre care resemnat și eu: doar o mânuță (de tâmplar cu prea mulți ani serviți la discul circulei) de profesori pe care te poți baza și-n rest o cloacă corporato-ceapistă.

Una dintre cei puțini și merituoși, Cristina Nistor, figurează și ea surprinzător între confidenții online ai lui Rad, în presupusele e-mailuri. Fiindcă este printre prea rarele ce și-a câștigat respectul, am întrebat-o prima ce crede ea despre tărășenie, fiind și purtătoarea de cuvânt.

Din celălalt pol al, totuși, limitatului meu respect, într-o discuție telefonică surprinzător de amicală (era să-nchid, de spăriet ce eram că chiar mi-a răspuns), în care l-am întrebat doar legat de acel unic mail de mă frământa pe mine, Primul Fiu al Faculții a declarat pentru jeg.ro că nu s-a uitat pe blogul public al inboxului său intim, că nici nu prea vrea să se uite (deși nu-i mai trebuie parola), că nu are timp și că oricum nu ține minte despre vreo discuție, care-ar putea fi contrafăcută. Deci exclusiv, da?! Nu a uitat cu atâta strictețe pentru nici un alt ziar local sau național.

Pentru o discuțe mai largă, m-a chemat pe mâine la sediu, unde-o să mă duc, fiindcă probabil vrea să-mi țină minte trăsăturile faciale pe când a fi să-i prezint licența. Așa că, dacă nu mă-ntorc, știți unde mi-am dat ultima suflare otrăvită.

Adi Dohotaru, un fost viitor eu, deci alt molestat al sistemului cum, nu mă-ndoiesc, după acest articol voi fi și eu, se regăsește onorant actor principal între multe dintre povestirile în ceas de noapte scăpate pe jos pe proaspătul blog de casă. Iacă-l și pe el ce crede.

Între timp, sfătuiesc tainic pe cei implicați să – dacă-i p-așa – se sincronizeze foarte bine cu ștersu’ mailurilor, căci prietenarii de la Yahoo! una-două boră toate logurile. Iar, la presă, bateți-vă puternic cap în cap și “nu mai țineți minte”.

Cât despre Rad, îi amintesc festiv că eu mai am câta lucrarea clădită pe temelia Jeg, semnată și aprobată imprudent de el însuși… Așa că să nu se sperie de bloage, că fac bine la digestie.