Darius Hero

Quid est latin vergo

Q

Nu vi se pare dubios că, de obicei, netul mobil e ăla care nu merge?

Să vedeți! De fapt, nu, că vă zic la sfârșit.

Vorbind eu cu niște fete, așa, ca activitate mai amplă ce-o practic zilnic pentru întărirea caracterului, în speranța că vom trece cândva la pasul următor, acela de a mă obișnui cu refuzul, am dat de-un conflict în termeni surprinzător, referitor la care doresc să mă consult cu voi. Nu că n-ar fi fost de așteptat să se lase cu partaj ofuscat, în discuția mea cu vițicile, da’ am descoperit ceva ce nu reușesc nicicum să-mi explic, în cadrul larg al lucrurilor pe care nu le-nțeleg la ele: aparent, acestea, domnișoarele, acceptă fără crâcnire că sunt niște animale, doar că nu de orice fel. Aparent, se face o mare confuzie cu privire la regnurile concrete din care fac parte, fiindcă sunt unele anume tolerate, iar altele nu, sub nici o formă.

Să lămurim un aspect, înainte de toate: eu nu sunt un misogin. Chiar îmi plac femeile pe lângă casa omului. Dar ele par să nu fie întru totul de acord.

Cel mai mult le convine să fie “pisi”. În general, ele sunt, desigur, niște biete mâțe ce se ling singure și le e lene să se ridice de pe buci, până chiar înainte de a fi imperios necesar să utilizeze litiera, preferabil când te incomodează cel mai mult, unde toată fraza ce se încheie e o metaforă spusă cu patimă. Dar cert e că oricărei fete îi place să fie considerată o felină grațioasă, totuși de temut, iar în cazul meu, probabil, se adaugă și plăcerea sadică de a-mi provoca crize respiratorii măcar conceptual.

Imediat următoarea lighioană pe listă cu care ele încă tolerează să fie asociate este iepuraș. Iepurașii sunt buni, în opinia lor. Avem voie. Și în a noastră, fiindcă, vedeți, noi cu orice ocazie reușim să ne-ndreptăm încetuc spre ceva cu subtrat sexual. Da’ ele cât timp e “pufi” nu își pun această problemă.

Mna, dacă ajungi să-i zici lu’ una purcică, deja ne certăm. Ce-are, dragă, purcică? Noi nu ne dăm seama. Noi nici între dacă suntem boi sau porci nu ne-am decis și nici nu prea ne pasă a ne diferenția de oricare dintre ei sau între noi, cât timp suntem așa, o ciurdă.

Ceea ce ne aduce iar la oile acestea de care vorbim. Nu le convine nici găini. Se poate constata destul de limpede că în mai multe nu se regăsesc, decât cele care parcă le-ar contura.

Pe de altă parte, am remarcat că nu le convine nici să fie soțiile noastre în aceste comparații. Dacă un băiat este un superb cal, ei nu-i place să fie iubita lui, iapa. Dacă noi suntem niște câini ageri, ele, cățelele, parcă au ceva de lătrat. În schimb, lângă un papagal, ele sunt întotdeauna niște privighetori, chiar dacă unui vultur i se întâmplă mai des să dea peste-un cârd de gâște, decât peste niște lebede gingașe. Da’ degeaba se dă el cocoș, fiindcă mereu se va găsi o cloșcă să facă din el struț.

***

jegtaxi

***

Care-i (partea cu orătăniile) practic esența a cum fie fetele au chef sau, mai concret, n-au. Deoarece în funcție de aceste două variante se stabilește mișcarea de rotație a planetei, atâta că dacă, cât și în ce sens. Doar la ele se întâmplă așa fenomen. Pentru noi, băieții, cheful doar că nu-i atâta de puternic, fie că el se află sau nu-i. Fetele însă depind de el, iar noi prin ele, la fel. Eu, personal, niciodată n-am fost încercat de-un chef de nu-ncăpea în mine și trebuia să dau pe afară. Iar, pe cale de consecință, nici nu m-am confruntat cu vreun neavut cronic de chef, încât să nu mă pot urni fără el. Pentru tinere, există doar extremele. Fie posedă tot cheful din lume, iar pentru noi nu mai există cale de scăpare, fie nu dețin nici un pic de chef, cheful nu mai există nici măcar pe cale de dispariție.

Noi, dacă ne trebuie chef, mergem la unul, fiindcă pentru noi el se află organizat sub formă de el însuși, iar noi ne deplasăm într-acolo. Și de cele mai multe ori mergem doar în ipoteza că sunt fete la fața locului care-l au pe el, cheful. În schimb, dumnealor ascund cheful. Asta dacă-l au – de unde și petrecerile exlusiv de fete – invenție tot de-a lor, ca să ne strice nouă cheful nostru. Or la noi cheful e tot numai de fete, fiindcă noi vrem fete.

Când nu este chef, totuși, mereu e alt motiv prezentat. Aproape niciodată nu va recunoaște o fată că nu-l are, fiindcă noi ne așteptăm de la ele să-l aibă, iar ele vor  ca noi să credem că au și să ni-l trebuiască, ca să nu ni-l dea. Foarte rar vor declara răspicat că n-au chef, iar atunci e doar pentru că știu că de acea dată îl avem noi și vor să fie clar că nu ni-l primesc, că cheful nostru nu valorează nimica.

***

[alternativă YouTube]

***

Să-mi explice mie cineva de ce în latină se scrie cu italic, fiindcă toate expresiile din cărți așa le-am văzut și nu reușesc să cuprind motivul. Deși italicele mai sunt o metodă de-a se lăuda autorul că știe alte limbi și vrea să evidențieze acest fapt. La fel cum ai accentua în vorbire neologismele, cu un aer de superioritate. Și de ce a ajuns web-ul atât de doi-zero, încât o asociație de locatari să ridice cu o îngrijorătoare seriozitate ipoteza (la ședință ei de asociație, care când eram eu mic avea loc în uscător, printre sârme cu capoturi atârnânde) să-și facă blog? Nu, nu a mea și nu o să dau link până nu e stoarsă toată pentru un an de arhivă aici, de rezervă.

***

Am zis că vă spun: recent am participat la Vitrina la un proiect pentru un client, la care, ca să nu-i fac prejudicii asociindu-l cu mine, îi vom spune Zapp. Iar acest client a lansat un telefon, ca un fel de smart-phone low-cost. Vă zic imediat cum se numește, că doar vă văd bâțâindu-vă. E@sy. Așa-i zice. Și asta-nseamnă lesne, fiindcă telefonul se zice că ar fi ieftin, da’ ușor în același timp, atâta ca greutate, cât și la uzabilitate. Pentru că eu a trebuit în calitate de mine însumi să adun o două mâini de blogări (el și el și el și el și el și el și nu în ultimul rând ea) ca să le dea aceste aparate și să se uite la ele (dar și pentru că m-au pus capră, oferindu-mi și mie unul), am zis să fiu amabil și să scriu și io de el, că nu poți zice că pe Jeg se face reclamă. Da, teribilă greșeală strategică din partea amicelor de la Zapp. N-o să ne băgăm în chestiunile tehnice despre care vor scrie pesemne ceilalți mai iscusit decât mine, eu fiind străin acestor cunoștințe tehnice. Ci voi dezvolta pe marginea la cum l-am folosit eu, venit așa de la țară, cu degetoacele mele murdare de clisă și șterse de ziare gratis luate de la metrou, unde eu mă duc să mă uit de după țarcurile alea.

Să-ncepem: mă pot făli mialcoș înapoi la comuna mea că am reușit să-l fac primu’ să puște. Telefonul e, cum l-a surprins cel mai bine Teo de la Deko, o ustensilă absolut necesară, mai ales că până acuma n-aveam cu ce sta pe net, de la calculator de la serviciu, până la calculator acasă, la un preț care să nu fie iPhone, cum și-a luat el atunci când era scump, nu acuma când e ieftin, da’ abonamentul de trei ori mai scump. Deci se stă cu el pe mess, se intră pe mail de mai orice tip, iar domnii de la corporație susțin că ar merge de 50% mai oriunde decât alte rețele. Or eu când m-am conectat prima dată, PAF!, a și cedat c-o minunăție de eroare, când a făcut cunoștință cu lista mea de messenger.

Apoi, dacă se-ntâmplă să crape în fața prietenilor de pe net, trebuie ca să-i scot bateria, al cărei capac e cea mai grea centură de castitate ce mi-a dat s-o penetrez. Până aici e bine oarecum, fiindcă eu obișnuiesc să-l scap de la diverse înălțimi. Ca norocul, nu mă pot exprima cu privire la tastatura care-i ca… de tastatură, adică cu toate literele, fiindcă o colegă a avut grijă să scape suc pe ea din timp. Da’ în aceste condiții aș zice că îi bună. E drept și că dincolo de pretențiile mele barbare, telefonu’, fără să sper deșart la vreo mărire de salariu, se descurcă. Mai ales că îi pus în situația să se descurce cu mine. Aș zice chiar că, dacă l-aș fi plătit, ar fi meritat banii. Pe de altă parte, nu-i merg diacriticele. Le are, mi le arată, da’ când îi să le selectez, e mai încăpățânat, în sensul că nu vrea. Alte probleme minore au fost remarcate de grupul de înnodători în papură, din mofturi cum că nu-i merge lu’ Marius nu-știu-ce pă Tweeter, la Rezistența Urbană nu-i încarcă blogu’, ceea ce nu pot să mă abțin să zic că-i un început bun, hăhăhă.

Cui i l-am dat a zis că arată bine, eu zic că e prea puțin în greutate, mie-mi place să atârne. Îmi intră în mai toate crăpăturile (vestimentare), fără să-l îndes. Bateria rezistă cam la fel precum coafura, când ai din ăla bun în păr. Și funcționează chiar bine ca modem. Eu am testat cam elementele pe care se bazează măgăoaia când se promovează. Îi dau un 6,5 sau 7 cu indulgență. Când 10 e doar pentru Dumnezeu, 9 pentru dom’ profesor, 8 pentru olimpici etc. Nu vă bag aici poze, că n-aveți ce vă uita voi la el, nu știți ce-i aia tehnologie, că nu vă merge wireless-ul în cocina voastră acolo unde stați și citiți Jeg prin dial-up. Decât dacă vă interesează. Caz în care îl puteți găsi pe site la Zapp, pe care, de asemenea, îl puteți căuta pe Google.

Și a apărut un interviu în blogul nebunului ăluia de umblă pe la comentariile lui toată lumea și care m-a dibuit pe Internet.

***

Patronul pe bicicletă de la Low Riders zice că să mă duc la unde scrie aici, pe afișul ăsta de mai jos, să văd dacă mă răzgândesc cu privire la muzichia de tip hip-hop. Iar eu voi face întocmai. Voi alegeți pentru sine, că nu îmi sunteți pe buletin, pe care l-am pierdut, să vă dădăcesc ca pe niște prunci cu mucii pă chept.

daggalacluj

132 comentarii

  • Feriti-va de Zapp ca de o curca radioactiva ce este. Serios, feriti-va, ca va ingroapa in niste clauze contractuale de nu va vedeti.

  • Zami – dacă n-aş fi băiat şi ai susţine că-s ghei, aş zice îndărăt că eşti cititoru’ meu preferat, da’ s-ar subînţelege greşit; deci eşti cititoarea mea a doua cea mai preferată, după restul cititoarelor, care ocupă la remiză toate locul întâi.

    Băstel – nu că mă faci de mândra minune aici, că tu nu vrei să plăteşti nicicând nimica!

  • amu, daca eu as fi eu, as zice ca nu ti-o placut metafora mea, ca pe undeva se simte asa, un “bai, ia vezi!” voalat. dar eu nu sunt eu cand citesc blogul tau, fiindca devin, cumva, mai bun, mai drept, mai gras si mai viteaz. asa c-am sa-ti zic ca eu tot te iubesc – in mod apoteotic si numai cand citesc blogul – si pentru tine m-as face si cititoare.

    dar cum sa mediez conflictul inerent intre efectul blogului tau, care ridica tot ce-i mai bun in mine (inclusiv partile masculine) pe culmi si varfuri cat mai ascutite, si dorinta ta (neghei) de a ma face cititoare? habar n-am. n-am uneletele intelectuale la indemana. probabil ca le voi dobandi citindu-te mai des, lucru care greu se va-ntampla, dat fiind ca tu scrii tot mai rar. ceea ce e – banuiesc – din cauza ca te chinuie fomeile, te sereneaza Calin si zappuie capitalistii.

    si-atunci, nu-i mai bine sa facem front comun (neghei)? stiu ca nu s-a mai facut asta, deci o sa fie, asa, original, ca un masterat.

  • am gasit un pasaj curatel in articolul de azi :
    “Pe de altă parte, am remarcat că nu le convine nici să fie soţiile noastre în aceste comparaţii. Dacă un băiat este un superb cal, ei nu-i place să fie iubita lui, iapa. Dacă noi suntem nişte câini ageri, ele, căţelele, parcă au ceva de lătrat. În schimb, lângă un papagal, ele sunt întotdeauna nişte privighetori, chiar dacă unui vultur i se întâmplă mai des să dea peste-un cârd de gâşte, decât peste nişte lebede gingaşe. Da’ degeaba se dă el cocoş, fiindcă mereu se va găsi o cloşcă să facă din el struţ.”

    si mi-a mai placut si desenul lui arpi cu cei doi purcei in taxi.

  • Ba, este prima data cand citesc un articol pe Jeg, despre cum nu intelegi tu femeile si, in acelasi timp, cum aveti voi (tu zici ca barbatii, eu zic ca tu cu inca cativa) nevoie de femele constant. In sfarsit ceva nou…

    In alta ordine de idei, pe baiatu’ gras si cu barba, de la Dagga, il cheama Buch, da ma, ala de seamana cu tine. Mai este un baiat de la o trupa -C.T.C- pe care el cheama Vlad Dobrescu. Baiatul din urma, are o melodie care se numeste “Barfe despre tarfe II” in care impartaseste lumii o parere despre despre Buch si Kazi (despre Kazi, vorbim data viitoare). Melodia asta, a lui Vlad Dobrescu, este cel mai tare diss care exista la ora actuala in Romania. Cauta melodia pe Google, sa ajungi acolo in cunostinta de cauza. Eu nu am nimic impotriva lui Buch, dar piesa lui Vlad este fenomenala!

  • Darius, pot spune doar atat:”OAMENI SUNTEM, PORCI MANCAM” restul – toate- sunt de umplutura!

  • Ralu… Daca combinam ce ai zis tu cu “Cel mai bun porc e puiul” atunci ai o problema in punerea problemei pentru ca rezulta “oameni suntem, pui mancam”

  • N-am văzut aşa. La mişto ai pus filmul pe Youtube, că ştii că nu-mi merge. Ruşine să-ţi fie! Dacă vedeam filmul poate îţi desluşeam logica animalieră a femeii, dar uite că nu. SÂC!

  • Între timp, dat fiind că mai mulţi colegi de provider au raportat aceiaşi problemă, încep să înţeleg că RDS-ul este de vină. Fie conexiunea lor uşoară.

  • hey! n-am pus nici o problema, nu vorbim nici de combinatii (porcul cu puiul oricum nu sunt compatibili)…a fost pur si simplu o constatare!

  • Deci bă. M-am chinuit un an intreg să scap dintr-un contract cu zapp. Că dacă nu-i anunţi că vrei să reziliezi cu 3 luni înainte de expirarea termenului contractual, se prelungeşte automat cu încă un an. Şi tot aşa.

    Încă o chestie: s-au dat cocoşei şi au crezut că mă sperie cu scrisori de la avocaţi, cum că să le plătesc jdesute de euro despăgubiri şi taxe. În schimb, când m-am dus cu avocatul la ei, să vedem ce şi cum, au mieunat un “ştiţi, 60 de lei ajung, mulţumim, poftiţi, sunteţi reziliat”.

    Mă rog, eu vă sfătuiesc să staţi departe de zapp, chiar e ţeapă. Voi faceţi cum doriţi.

    Şi dacă mai vorbeşti cu ei, spune-le să-şi mai spele nabii flamurile din faţa sediului bucureştean, că deja e penibil câtă mizerie s-a adunat pe “imaginea” lor.

  • Băstel e din Cluj-Napoca, cin’ poa’ ştii pe ce coclauri umblă. La sediu lor e un neon între alte neoane, la recepţie, înăuntru. Afară e o barieră cu un domn în gheretă. Are culoarea Zapp (bariera) în măsura în care are şi alb între fiecare culoare Zapp, da’-mi închipui că-i mai mult o chestiune rutieră. Da’ nu flutură nimic, oricum.

  • Mai exista Zapp in Cluj? 😕
    Ultima data cand le-a fost dat ochisorilor mei sa vada asa ceva a fost pe fosta 6 martie (m-am nascut in `89, da` asa zice toata lumea, in loc de Babes, sau cum ii zice in mod normal strazii cu pricina), mai jos de Narghila. Care Narghila nici ea nu se mai ezista ca asa-i filmu`. Altu` Zappu` mai este pe la Koloszvaru`? Eu credeam ca Zapp e aproape de colaps, nu ca lanseaza noi telefoane si luxuri de-astea.

  • Deci bă.
    Au un sediu sau ce abatoru’ lu’ peşte au, pe DN1, pe dreapta, cum mergi către (greşeala) capitală. Prin Otopeni parcă, da’ nu-s sigur, n-am reuşit niciodata să diferenţiez pe acolo. Sau mi-am dat interesul. Să.

    zapp încă mai are, da, sediu în Cluj, tot pe 6 martie. Şi mai are, da, acelaşi manager care dospeşte în aceeaşi debara de unde, când odata cu solstiţiul de echinocţiu mai iese şi el să-şi calce cravata în picioare, se uită la tine cu aceeaşi privire pe care o arunci căcatului propriu înainte de a trage apa.

  • A, şi să nu uit. În faţa acelui abator sau ce sediu’ lu’ peşte e, flutură nişte flamuri zapp de aproximativ 1 metru pe 6 metri, zdrenţuite, decolorate şi mizere. Despre acelea expuneam eu în prealabil.

  • Senior Glad,
    Iaca toţi prietenii, în frunte cu arhi şi Ciutacu, au câştigat premii serioase, nu şi JEG care a fost nominalizat numai la secţiunea bancuri. Lucrurile sunt grave, dar rău de tot. Lumea nu vă ia în serios, domnule viitor licenţiat. Eu cred că este cazul unei campanii de studii primordiale din care să nu înţeleagă nimeni nimic, la fel ca iluminarea latină.

    http
    luciaverona.blogspot.com/2009/02/premiile-fara-canguri-transmisiune-live.html

  • Sărut-mâna de film… auzisem eu ceva venind de departe şi de aia mă ofticam că nu pot vedea… acum e OK, a fost şi cu MIHA, totul s-a luminat… Este un început bun. Eu cred că senior şefu’, cel cu sfârcuri torturate, ar putea fi produs “pe bune” într-un videoclip, e de mare talent şi cred că s-ar descurca să susţină un show.

  • Hai să-ţi spun un pic din secretul animalier, un secret foarte bine păstrat. Între femeie şi bărbat există o deosebire a gândirii esenţiale, cu rare excepţii. În timp ce bărbatul este orientat spre sex şi, eventual, spre o mâncare caldă atunci când se uită cu interes la o femeie, o femeie se uită la bărbat cu interesul procreări, adică bărbatul trebuie să aibă “gene” compatibile cu dorinţa de imagine a moştenitorilor, în plus este necesară şi asigurarea cuibului. Cu alte cuvinte, atât bărbatul cât şi femeia gândesc cu glandele genitale, bărbatul să se înmulţească şi femeia să ocrotească fătul. Desigur, acestea sunt premisele subconştiente, societatea perverteşte aceste premise şi le simbolizează, le stilizează, le abstractizează… dar undeva în adâncul normalităţii, de acolo unde nu pătrunde nimeni cu înţelegerea, pleacă totul ca la începuturile lumii. Iată de aici o concluzie interesantă a paradoxului. O nimfomană este de fapt o femeie cu subconştient bărbătesc, oricât de feminină ar fi. Iată deci o cale sigură de a “agăţa” atunci când observi că femeile nu receptează “boncăluitul” tău, în loc să-i faci avansuri îi spui cât se poate de clar că nu eşti interesant (dar trebuie să joci bine asta) şi că în nici un caz nu ai lăsa să se întâmple ceva intim. Orice femeie normală va încerca din toate puterile să verifice dacă nu cumva eşti tu alesul… practic se schimbă rolurile în psihologie şi… exact, o a doua concluzie care decurge din prima, subconştientul femeii începe să se manifeste ca un subconştient bărbat, deci va avea tendinţe nimfomane. O dată cu consumarea actului sexual, totul devine la normal, relaţia deci se va termina şi nu mai merge, din păcate, să o iei de la început. 🙂
    Varianta 2 a chestiunii de mai sus o vezi cu ochiul liber la acele femei delicate, frumoase şi care ar putea avea orice bărbat dar stau lângă un grobian, beţiv, cu mâna grea… Aici chestiunea cu inversarea modelului subconştient se obţine prin violenţă.

    Poate că la mine în cap totul este logic, verificat şi aşezat în sertăraşe, nu ştiu însă cât de coerent am fost, mai ales că am scris pe întuneric 🙂 . Posedând acest adevăr, analogia animalieră capătă un cu totul alt sens şi mai ales o explicaţie.

  • ma bibli, acu’ stau si ma gandesc de ce naiba sta nevasta-mea langa mine. pana acum aveam impresia ca suntem un cuplu fericit. ma bagi la idei.

  • @ toader
    🙂
    Mai erau capitole care se dezvoltau plecând de la premisele de mai sus… Nu era însă să dau totul mână în gură. Eu încurajez gândirea…

  • Da sau nu, femeia este asa cum sa o poata surprinde cu vederea fiece barbat. Nu, femeia nu este deloc incantata de ideea de a fi vazuta ca un animal ce nu e dragut (dragut cu sensul perceput de mintea ei obscura). Despre barbati nu stiu…ne zici tu intr-un viitor jegus.

    P.S. Sunt foarte multe cupluri care folosesc cunoscuta adresare: “puiiiiii”. Deci nu place denumirea de gaina dar e ok cu pui. Probabil pentru ca pui face trimitere la o varsta mai frageda, in timp ce gaina…duce cu gandul la expresia aceea cu ciorba buna. 😀

  • @ Sofia
    Aici nu e vorba despre natura animalului, ci de sensul propoziţiei.

    Când spui “Eşti iepuraşul meu iubit!” este una, când spui “Eşti pufoasă ca un iepuraş!” este deja o atingere la siluetă, numai grăsuţele sunt pufoase, când spui “Eşti ca o iepuroaică!”, deja lucrurile au ajuns prea departe, sensul este peiorativ.

    Animalul în sine este secundar, dar sensul determină poziţia bună/rea în context. Altfel eu nu am înţeles niciodată de ce Kermit nu-ţi dorea o relaţie intimă cu miss Piggy.

  • auzi bibli, de ce i-a fost frica naparstocului sa se dea la licitatie pe dumnealui insusi? de a fugit tocmai la bucaresti.

  • @ toader
    Domnia voastră nu a înţeles încă faptul că domnul Glad este foarte leneş? El trebuie împins de la spate să facă ceva, face parte dintre oamenii care ar merge până la capătul pământului pentru a nu lua pâine de la colţul străzii. Nu este vorba deci de frică, doar s-a gândit că licitaţia ar putea avea urmări “pe bune”, adică s-ar ajunge la a face totuşi ceva.

    Desigur, dacă ar avea mustaţă şi portjartea…
    http
    www
    trilulilu.ro/sor_23/b5c95478167945

  • Între timp mi-am făcut şi youtube-ul… umblând pe la setările de securitate pentru Active X… RDS-ul cred că a făcut o anumită mişcare atunci când mi-a băgat o reclamă de oricâte ori deschideam browser-ul… Bine că merge.

  • @ jimerino
    Băutul este o ştiinţă. Din păcate, că şi în toate domeniile, nici aici nu avem specialişti adevăraţi. Tulburarea bahică trebuie uzitată cel mult o dată pe an, de preferat o dată la doi ani, altfel nu poţi beneficia de revelaţia tulburării mentale. Desigur, poţi să bei din plăcere, dar unde mai este chichirezul. Cine bea din plăcerea de a bea este un beţiv de rând şi atât.

  • “pui”, o doamne! de fapt, mie nu imi plac pasarile in general, nu stiu voua…si nici felinele.
    de fapt, nu imi place asocierea cu animale. iepuras e totusi cute and playboy. glumesc. nu am vrut sa zic nimic.
    bine, ma duc.

  • ioi istztenem chitara inhumanum est….
    talentati amandoi si artpi si … atat 😀
    ca tocmai ce mi-am adus aminte de vremile bune cand lucram si noi la mansarda

  • Iacă ca mă lovii ideea de nu m-am văzut, numai ce l-am citit pe fcb cum latinizează limba maghiară. Tot stau pe aici, nu mă învăţaţi ceva ungureşte? Aş vrea să mă mut în ţinutul autonom al Ţării Secuilor, să votez acolo, şi îmi trebuie să ştiu a întreba unde-i centru de votare.

  • Bai nea` astia, uitati care e treaba: daca mai citesc aici de erdeeshi si zappauci ma ia cu greatza.
    Si va injur de toate alea, sa n-avem vorbe !
    Care stati in Bucuresti in Titan sau Obor spre Calea Mosilor sa ma contactati ca va dau eu net de nu-l puteti duce !!!

De Darius Groza

Sociale