… sau cum ne tratăm între noi și pe sine.
[Vineri, adică un fel de azi, de la ora 22:30 pe NCN, în Cluj-Napoca, voi apărea grețos cum îmi stă-n fire, la emisiunea televizată “Convorbiri provinciale“. Pentru hoardele mele de fani membri ai “diasporei”, va fi acilișea înregistrarea, frumos, cum de altfel se și cuvine…]
Trăitul ăsta este cel mai simplu lucru din viață. Mai dificil într-acest sens este cu ce ți-l ocupi. Soluția mai scurtă și, spun eu, calea cea simplă este, desigur, să mori.
Însă noi preferăm – și chiar ne încăpățânăm cu obstinație – să ne umplem existența cu fel de fel de îndeletniciri, pentru ca într-un final să ajungem tot la același rezultat: până la urmă, să nu mai fim. Dar dorința supremă este în continuare să apucăm să ne prăpădim cât mai târziu.
Prima dată că avem oricum instinctul adânc înrădăcinat să nu cumva să pierim din greșeală sau neatenție, până când încă nu ar fi vremea să decedăm în mod normal. De aia mâncăm, ne căcăm și pișăm. Unii se ambiționează și mănâncă până la deces, la o singură masă, de obicei de sărbători – evenimente năzărite de noi, ca să marcheze bucuria că încă trăim. Dar acestea sunt niște erori. Intenția e alta.
Apoi ne creăm sau luăm slujbe, unde, într-o ierarhie bine stabilită, ne asigurăm unul altuia posibilitatea de-a continua să existăm. Inventăm lucruri și procedee care să ne poarte urgent și cu ușurință prin viață, dar nu ca să se termine cât mai repede, ci să ne rămână cât mai mult trăit, iar ulterior – modalități care să ne protejeze de acestea, fiindcă ne pun în pericol viața.
După care ne este necesar să concepem tot felul de activități distractive, fiindcă încercarea disperată de a supraviețui pur și simplu ne ucide.
[mulțămim, Alin Morea]
Cei mai buni dintre noi găsim metode geniale de a îngemăna ambele aspecte necesare existenței – să nu mori de foame, respectiv să nu mori de grijă că mori de foame – într-o singură preocupare, atât relaxantă, cât și hrănitoare, cum ar fi, de pildă, făcutul de clătite, iar ulterior mâncatul lor. Aceștia vom trăi veșnic, fiindcă după ce vom fi murit, lumea-și va aminti de noi până la sfârșitul vieții lor. Pentru că, evident, preocuparea noastră secundară e viața de după moarte. Dar ideea principală e să trăim deocamdată.
Există și un nivel de acceptanță a ideii de moarte, de unde și obiceiul strângerii rudelor în jurul celei care urmează, în așteptarea momentului căruia îi este totuși timpul, nu? Recunoaștem și noi că el vine, c-o anumită reținere – e drept, dar bucurându-ne tainic pentru că-i altcineva.
Dar ne supărăm când se-ntâmplă aiurea și n-o vrem nicicum, dacă n-am reușit să ne pregătim, iar cineva moare prea tânăr. De aici și “speranța de viață”. Pentru că – da – chiar avem un termen limită tolerat. După care este în regulă. Pe de altă parte, dacă ne-ntindem peste acest punct terminus și încă trăim, începem să ne surprindem. Îl căutăm între noi pe acel care n-a murit cel-mai-încă și așteptăm. Oare ce se-ntâmplă? Și mai ales… când! Ce-i acuma n-am estimat, firesc era să se fi dus deja. CE TOT FACE?!
Perpetuarea speciei este obligația omului de a trăi, o perioadă. Ca să-i facă pe alții să trăiască, da’ până aici. Restul e doar tărăgănare. Iar alte elemente civilizaționale, cum ar fi pensia, sunt simbol, dacă nu atenționări prietenoase că are voie să ne părăsească oricând alege, da’ preferabil curând. Iar începutul problemelor cu pensiile amintite, medicamentele și cele necesare (atenție!) vieții – deja astea-s somație. Să ne pregătim deci, cu toții, că efortul e apreciat…
***
Vineri am participat, din partea Vitrina, la conferința PR Trend (ediția a IV-a), în calitate de – în ordine – stătător la o masă cu alții de seamă și vorbit din gură, precum și ținător de prezentare intitulată “PR online – sau cum s-a terminat cu șmecheria” PR online – noua ordine în relații publice”. Mai jos se regăsește, într-o înaltă ținută profesionistă și atmosferă academică de vârf, “filmul evenimentelor”, cu introducerea, scurtă-prezentare și apoi prezentare.
Au mai grăit alăturea Dorina Guțu-Tudor de la Fulbright Commission România, dom’ profesor Ioan Hosu, de la CRP, Bogdan Oltean, media analyst la Trend Communication, Marius Bența de la Seven Times (ziar online de știri transilvănene, în limba engleză), Bogdan Colceriu de la Trilulilu, Florin Danciu de la Foaia Transilvană și Dan Petre, de profesie domn.
Iar sunt primul. Bine, nu e nimic ieşit din comun, dar totuşi e o remarcă pertinentă, fiind singurul tău cititor. Suntem în 1987.
Da, genial… trabantul cu live for speed face toti banii… e oare de vanzare?
Bine că măcar mai râd pe la oimr, că pe aici….
A, da, uite-l pe nenea Hosu, ihihihi. Retrag ce-am zis superior.
Apăi, omu’ i-a făcut poză, s-a ţinut puţin după el, depăşindu-l din ambele părţi, în rânduri repetate, să vadă exact ce-ntrebi tu, gândindu-se chiar c-o să-ntrebi. Da’ apoi Trăbănţelul a ambalat şi s-a pierdut în depărtare…
Apoi mo, ai zis ca la juma’ de ora iti ei sapca jos, apoi tio bagi din nou pe cap.
apoi sa mai zic ca acol parca era o adunatura de Amway di pe vremuri … , sau atunci inca nu erai nascut 😀
Zâmbeau tăcut, să nu mă-ntrerupă. 😀 (Am uitat şapca, ai văzut ce pătruns eram; se băteau ăia în curte – ş-aia m-o dat peste cap, înţelegi…)
Cat de tare ii cugetarea despre… trait 🙂
La fel si prezentarea. Bravo.
Esti cel mai creativ om de care am auzit.
o… sa-mi bag picioarele.. nu trebuia sa rimeze !
oricum, un piar meeting foarte reusit fost
1. cat o sunat sirena pa-fara trebuia sa te duci, ca te cautau
2. in prima parte a filmarii cred ca era sendinta de aplauze, sau asa a fo programa
3. Doamna Regina fost-a multumita de produsele Amway ? 😀
Cred ca acest propozit: “Esti cel mai creativ om de care am auzit.” este copyvriteurit sau se mosteneste ?
Doar dacă e cu rima de mai sus de ea. Hăhăhăhă.
1. Hahahahahahahaahah.
Şi alte râsete, pentru alte subpuncte. 🙂
hăhă-lesti atitea si tu, crez ca ma dai pe spate ? ….. (am cine sa ma deie)
defapt vroiam sa te-n-treb , piar mitingu a fost o organizare zonala , oraseneasca sau cartiericeasca?
Oh… p***că au trecut 41 de minute şi n-am găsit nimic coerent de răspuns la incoerenţele de mai sus. Diferenţa dintre mine şi ceilalţi comentatori pe care-i inventezi este că dânşii au avut bunăvoinţa de a-şi arunca un ochi asupra filmării de proastă calitate pe care ai postat-o în urma unui montaj făcut cu capsele de la şapcă. Sau de ele.
monsenior stefan bine ca esti tu coerenta sau coerent 😀
Mă refeream la incoerenţele din articolul domnului (cu permisiunea d-voastră) Jeg, ca să fiu mai coerent, oricât de imposibil ar părea.
:), defapt si neobservat este ca dansu’ poa sa fie si de la militie , adic la cat vorbeste si cat de innodat, pana la urma cred ca sa intrebat daca e ok ce a palavragit
e si asta o taktika sa te dai faultat si sa-ti acorde penalty 😀
Ştefan este agitat de faptul că filmarea LUI cu mine n-a văzut lumina proiectorului, că i-a cenzurat şcoala, că am spus de rău. Şi era proiecţelul său… Dragă, dacă erai cizdă, îţi făceai blog şi-l publicai singur, apoi băteai toba. Student fiind. Da’ nuuu… că tu vrei să termini, ai ambiţii…
bag in seama de seama ca va cunoasteti indestul de aproape
Trage de mine să-l ajut, eu îmi aplec urechea, el muşcă precum un şărpe crescut la ţâţă. Mă admiră, mna, vrea să-mi atragă atenţie. E drept, are sâni, da’ totuşi e băiat. 🙂
a deci pe intelesu tuturor e omu cu lingura, adica are nume chinezesc
eu zica sal botezezi: ling-ushi-thor
Deci, la capitolul sâni nu te pot concura, încă. Iar în ceea ce priveşte filmul, îmi bag… mâna-n foc, căci formatul în care au fost realizate este atât de prost încât nu-l recunoaşte nici maică-sa, de ruşine ce îi este. Căci altminteri, alături de colegul Eugen, fără ezitare îl lansam în pânzele internetului. De îndată ce se remediază această problemă te vom face mare, adică vom adăuga ceva efecte, astfel încât sânii tăi să fie ceva mai atractivi, iar capul tău ca o minge să capete domensiunile unui balon cu aer cald.
Copii, copii!!!
(Fănel – tu poţi să-mi zici mie acuma că n-ai ştiu exporta – ceea ce-i cu atât mai uăăă, săracu’, eu nu m-aş utiliza de asta, da’ io ştiu mai bine decât chiar tine de ce nu ţi s-a dat voie.)
ofof, in leg. cu sanii , da intradevar domnu moderator le cam are :), nu ca las fi pipait dar se vede cand transpira :))
si ia mai terminati cu cine-i mai tare si cine nu, sau cine exporta mai bine sau cine nu
Saracul Pepsi…
Darius, tare ma tem ca ai mai slabit. Sau e doar efectul de prezentare in fata publicului?\
Si poti sa iesi la pensie chiar de foarte devreme (cand inca mai poti fi numit tanar, doamna, tanar!), adica daca esti bolnav, adica daca esti cu un picior in groapa si…mda, ai dreptate.
Adică, cum măi Radius? Mă faci prost de faţă cu naţiunea? Nu neg această posibilitate, oricât de improbabilă, însă nu a fost prima dată când ne-am confruntat cu exporturi de diferite naturi. În ceea ce priveşte partea cu datul voii, ni s-a dat voie, doar că ne-au fost refuzate interviuri, fără de cari întreg demersul nu ar fi avut unitate, drag tovarăş şi prieten Automaticist. Deci a fost un fel de cenzură politicoasă ce ne-a f**** filmul, a cărui idee nu ne-a aparţinut, pentru că cine a născocit-o îl vroia pentru propagandă şi noi nu. Ne-am înţeles? Eu n-am priceput ce-am scris în rândrurile de mai ‘nainte, dar am încredere în matale.
aaa, deci futhai in grup, fain, macar sa puneti si cateo lumanare pentru sufletele celor de sub moarte
Şi s-a trecut la ora de vară. Ceasul tău a rămas în urmă, ca şi tine!
oricum, destept e generatia voastra, pacat de voi, rest in pis
Fănel – nu te-am făcut io prost. Dacă mă-nţelegi, da’ cre’că nu.
SofioDe fapt, Fănel păstă tot – am dedus că s-ar schimba singur sau, dacă nu, de către sclavii mei. L-oi regla la dimineaţ’, să nu se-ncurce acuma şiru’.Sa traesti, dar de unde preocuparile astea cu absolutul, te-ai indragostit ? Urmeaza poezii ? Sa-ti trimitem lame ?
Şit!… :-“
“5 miliarde de filmulete erau pe net cu tavanul cazut la Iulius?” – Esti sigur?
Si inca o chestie … la prezentari in mod normal as renunta la accentul de ardelean dar poate face parte din strategia ta de a ramane amator – no offense.
Nu am de gând să renunţ la accent ca idee generală, fiindcă ar fi fals. Da’ nici nu am intenţia să urmez o carieră în radio-teve, caz în care ar fi necesar… Dacă mi se va impune profesional, printr-o astfel de alegere, atunci da. Da’ acum nu.
Şi da, erau exact 5 miliarde de filmuleţe, fiindcă le-am numărat pe fiecare în parte. De două ori, ca să verific sigur.
Ba nenea Ryu zicea asa: “Nu sunt ateu, da-l injur pe d-zeu: motherfucker!/ Ca poate-l supar, si ma omoara dreacu odata”.
Vescan nu a auzit de JEG!
Vreau timp…
Ideal e să ştii sigur sigur sigur sigur că mori pe data X.
Vei trăi deci cu adevărat pân-atunci, nu ca un robot prost ca până la aflarea veştii că viaţa e într-adevăr efemeră, cum zice de fapt în toate religiile şi curentrele filosofice, ci ca un om cu adevărat bun la existat.
Trăieşti ca un nebun excentric sau ca cel mai liniştit maestru zen care stă şi contemplează cerul toată ziua, dar mănânci ca să exişti, nu exişti ca să mănânci.
Vine apoi data fatidică şi eşti împăcat cu moartea. Ai acceptat-o, nu-ţi mai e frică de ea, ba chiar sunteţi prieteni. Nu-ţi mai e frică de nimic, ai lăsat societatea şi regulile ei (bolnave adesea) la un nivel inferior. Te-ai descoperit pe tine însuţi, ai descoperit lumea, e frumoasă. O să mori senin.
Dar hopa, era ţapă, nu mai mori. Eşti acum un sfânt venerat în secret de toţi cei din jur. Visează şi ei la împăcarea cu moartea, dar n-au timp să facă ceva în privinţa asta, trebuie să-şi umple burdihanele care oricum putrezesc până la urmă. N-or să te canonizeze, pentru că vor fi prea ocupaţi cu canonizatul vreunui handicapat care s-a căcat pe el de frică în faţa morţii şi a murit, dar nici nu-ţi mai pasă.
FIN
PS: Faină mai e şi ruleta rusească.
suntem pe varianta in care krakilla e beat si flo muta icoane, urmeaza un raspuns treaz, dar incoerent. stiu, eu ar trebui, da mi-e lene.
Multumim pentru prezentarea de pe blog…cei care n-au ajuns la Conferinta sunt foarte fericiti sa vada macar atat..:)…”succesuri” si pe viitor!;)
daca ai decis sa expiri, sa lasi palinca la dacian si sa il rogi sa ma caute, sa se prezinte si sa ne cinstim cu ea in memoria ta pana ne-o lasa. memoria. si sa plecam.
cineva sa imi explice expresia “mortii ei de viata”.
interesanta conf. un pic te ai intins la prezentare 1 parte da in rest a fost ok.
spor si la mai mare.
bipbipbip 😛
Nu stiu… poate ca-s io in afara problemei ( si nu va inghesuiti sa spuneti cum ca” da esti” ) … da voi la conferinta asta ati vorbit mult… despre nimik…
Am oprit dupa 15 minute ca era plictisitor…
Nu eşti. Da’ ce frumos am zis. 😛
Pentru a nu opri dupa 15 minute, am decis sa nu mai dau drumul deloc. Totusi, in alte ordini de idei, astept si eu cu interes explicatia solicitata de jimi. La aia cu mortii de vii sau vii de morti, nu mai retin.
A, Kraki, uite, iti dau eu o ora. E suficient? Ti-o dau de la mine. E ora aia in care tre’ sa fac doojdemii de pagini intr-o prezentare. De cacat. Da, si situatia, ca prezentarea promite oricum sa fie astfel.
Da’ de ce nu porneşti de la 15 minute-ncolo? Oricum, tu nu eşti în domeniu. Eşti doar la Mercury. (Ooo! Uuu!) 😛
mamaaaaaaa! battle: vitrina vs mercury sau jeg vs zappy. monico, maseaza-o pe aia mica. aaaa…nu. n-am vrut sa zic ce s-ar putea crede. e…pa. *jnieeeaugh!*
Nici că-i Zapp-acilea, biata. Şi ce “vs.”, măi, sărăcuţii? 😛
Şi… ţi-or plăcut aplauzele de câte două secunde?
M-au uns.
…da, dar au uitat sa te tavaleasca prin fulgi si sa te plimbe calare pe prajina. Mai mergi o data.