Am văzut doi boschetari gemeni. Și Dacian m-a întrebat cu surprindere “Cum?! Amândoi erau gemeni?!“. Iar eu am răspuns condescendent că “Da, Dacian, amândoi erau gemeni. Nu doar unul, ci ambii.“. Stupizenia cronică a fratelui meu m-a dus totuși cu gândul mai departe: într-adevăr, nu putea fi doar unul dintre doi gemeni boschetar. Asta-i condiția cu care se nasc: dacă unul e boschetar, celălalt trebuie să fie și el. Nu are cum altfel! Ce, ăla să aibă voie-n vizită, da’ să nu poată rămâne? Ș-atunci vă dați seama ce-nseamnă să te naști geamănul leneș? Să arunci toată reponsabilitatea pe ălalalt. Câteodată cred că eu cu Moafle suntem gemeni. Asta dacă nu ar fi atâta călocu’ prost, desigur, și dacă nu s-ar fi născut cu 2 ani mai devreme. Da’ în rest boschetar-boschetar.
Am mai dezbătut noi problema lui “Ce faci?” și cum mie mi se pare inutil, deci o problemă, fiindcă e în plus. Și cum de cele mai multe ori nu mă interesează ce face cel cu care mă întâlnesc și am cu atât mai puțin chef am să-i satisfac lui curiozitățile.
Mna, am ajuns la concluzia că nu mai vreau nici să salut. De ce se salută persoanele care se cunosc și nu cele care NU se cunosc? Pune lumea un preț pe salutul ăsta, de zici că-i cea mai mare bucurie a lor să vadă pe cineva. Pot înțelege salutul de plecare, ca să își mai facă oamenii o idee despre cât mă interesează conversația. Da’ salutul de întâlnire mi se pare o imbecilitate de neîntrecut. Nu pot să concep că trebuie să mă opresc lângă cineva, să-i conștientizez prezența, persoana în cauză să mă vadă înapoi cu ochii, să ne recunoaștem reciproc… și să trebuiască să zic un cuvânt convențional, ca să își poată da seama ce se petrece.
Singura ipostază în care ar avea vreun sens salutul e dacă am fi departe. Și nu la telefon! Că la telefon vezi că te sună cineva, iar răspunzând înseamnă că veți vorbi. Ci undeva la mai puțină distanță, dar nu destulă cât să vă vedeți imediat. De pildă, peste drum. Atunci poți să saluți. Cu toate că și în acel caz trebuie înainte să menționezi pe cine saluți. Și odată ce-ai apelat persoana respectivă pe nume, de ce s-o saluți, dacă vă cunoașteți? Concluziile sunt două: ar trebui să se salute doar necunoscuții sau să nu ne salutăm deloc și, dacă e absolut necesar, să trecem direct la subiect: “Bă! BĂĂĂ! Bă, tu să-mi dai banii, bă! Da, tu, tu!”
***
Am ajuns la concluzia că ajung la multe concluzii. Pe care de obicei le deosebesc între ele separându-le prin trei steluțe.
***
De câte ori sau – după unii autori – ori de câte ori mă întorc în municipiul de baștină, Zalău, mă lovesc violent cu același proverbial revers al medaliei: dacă în Cluj am net (pentru că-l fur de la un wireless din vecini), da’ n-am televizor (deoarece mi-am anulat abonamentul de net, dat fiind că acesta nu-mi mai trebuia), viiirgulă, în schimb la Zalău am teveu, dar… stupoare!… nu Internet. În teorie, răspunsul corect la întrebarea “Aveți Internet la Zalău?” este “Da.”, în condițiile în care întrebarea este greșită. De fapt, chestiunea consistâ în “Vă merge Internetul la Zalău?”, caz în care soluția invariabilă este “Nu.”.
Pe cale de consecință, sunt nevoit să îmi emulez obișnuitul meu program porno, mereu constrâns de opțiuni. Or nu există perioadă mai improprie pentru asta decât în week-end, adică singura perioadă când pot eu să fiu acolo unde e mai puțin fericit să fie cineva, adică la Zalău.
În primul rând, de la orele 00:00 trebuie să revin din oraș, adică să urc înapoi în bloc, din fața lui. Lucid și pregătit, pentru că preț de o oră am să alternez reclamele erotice, unde erotice înseamnă cu numere de telefon peste unde erau înainte haine, pe care nu mai îmi explic astfel de ce le-au mai dat jos.
La fiecare 15 minute există un răgaz pe toate posturile, de câteva zeci de secunde, timp în care eu tre’ să dau repede-repede pe-un canal liber, unde să-ncep să caut de la poziția 00 pânâ la 99 programul porno, care începe abia de la 01:00 și care mereu pare să fie scos din grilă, de fiecare dată când ajung eu acasă.
Desigur că televizorul, fiind luat de la un magazin de reparații, la preț de două defecte, nu poate să caute decât în ordine și manual și să salveze o singură dată. Dacă nu mă încadrez în scurta pauză de la reclamele erotice, tre’ să încep de la 00, după următorul calup, ca să dibuiesc în timp util pornetul. Ultima dată l-am găsit pe poziția 99, după ultimul sfert de oră înaintea orei 01:00.
În al doilea rând, am descoperit, cu la fel de multă mirare ca voi citind, că vinerea este program cu homosexuali. În timp ce sâmbăta este program cu femei care te calcă cu tocurile pe coaie. Eu m-am uitat la ambele. Data viitoare, în cel mai bun caz, mă duc doar vineri. Sau îmi iau liber luni, fiindcă duminica e sex oral!!!
***
Nu pot să-mi explic de ce sex-shop-urile sunt deschise în timpul zilei, când lumea este la serviciu sau la coadă la facturi, când e clar că ar trebui să fie deschise noaptea. Ui’, de exemplu, magazinele de băuturi… Ele știu.
***
[mulțumim, Răzvan, deși nu meriți, băga-ți-ai Black Berry-ul în cur să ți-l bagi, pus pe vibrații]
Ca mi-am adus aminte: toader, sa poftesti sa dai copyright. Stii tu pentru ce. Cakalamburu’ ala nu l-ai scos tu. Am zis!
deci io sunt de acord cu monica. trebuie sa imi explice insa dinainte la ce anume se refera.
aşa… pentru ‘nceput, jegosferă: mîinile la spate!! dom’ profesor ocupaţi loc, decent, la catedră(mai calcă prin jeg şi alţi exponenţi ai corpului profesoral :-$), zappy, păi se poaaate?!?! să simţi nevoia să comentezi-politic incorect-în devălmăşie despre părinţi…despre homosexuali… 😛
toader, se referea la căci ai zis whodreo şi whodrea e doar al ei. Şi-a pus copyright-ul pe el. Cred că asta a vrut să zică. Adică pe cuvânt, nu pe eu.
ioi… o revenit. 😡 lipsi-tu-mi-ai.
@Zappy: Dacă îl convingi să cânte “Stairway to heaven” la ukulele, atunci da. Face Darius al nost’ performanţă.
Am uitat să menţionez că trebuie să cânte cu limba ? La ukulele ? Nu ? No bun.
Mai înainte o cerut “For de windows in paradise”, or eu ştiu doar “For the MacOS X in Paradise”. Deci. Greşit.
fcb adica agentia? te pitchuiesc si altii? :))
🙂 Păi cei doi puteau să fie fiecare gemeni, dar nu între ei, fiecare să fi avut alt frate. 🙂
Offff, deloc nu analizezi situaţia. Când unu spune Salut!, el de fapt anunţă salutul dar nu salută efectiv, te lasă în aer. Unii mai spun şi Vă salut cu respect! sau pe scurt, Cur espect!, pardon Cu respect!. Salutul este de fapt o urare de bine, de genul Bine te-am găsit! sau Fie ca Zeiţa Fortuna să-ţi lumineze ziua cu bunăstarea ta şi a familiei tale!. Salutul este un semn de bunăvoinţă, de bune auspicii.
Eu acum văd că prietenul Arpi te desenează cu talent…se vede că ţine la tine.
Deci Bibliotecaru, după ce răspundea la fiecare alt om cu un alt comentariu, acuma dă “bagă” la fiecare trei steluţe din articol.
Faptu’ că mă opresc să vorbesc cu interlocutoru’ nu îi destul semn de bun ospiciu? 🙂
Da bine ca tu te intalnesti numai cu oi ma!
E o metaforă, nu te nelinişti… Deşi îl bănui pe Arpi că o-ncercat şi doar o oaie i-o ieşit.
Doar o oaie? 😮 Iar atentezi la integritatea morală a Behăiței!…indirect…da’ tot nu mă neliniștesc…
Behă aia n-are integritare morală care să fie atacată. Îi cântă Pamfil la fluierel de nu se vede.
Hai să nu reluăm polemica… Eram eu să zic ceva de Pamfil…are noroc că mi-e drag…
Neah, dacă te opreşti şi vorbeşti cu cineva înseamnă cu nu ai ce face, eşti încolţit, nu poţi traversa pe celălalt trotuar.
Cum ar fi să ne întâlnim pe stradă şi eu să-ţi spun direct:
Băi bulanchiştain (aşa spun eu la prieteni), când faci, măi, cârnat (aşa spun eu la prieteni) filmul ala cu Miha, că dau în fandaxie, de îndat’ ce intru la o idee şi de aici ipohondria e gata. Vrei să-mi tulburi liniştea, tica tic, tica tac. Cârnăţar ce eşti (aşa zic eu la prieteni)
Păi nu mai bine îţi spun eu parcimonios: Bună ziua!, dar tu să înţelegi exact ce vreau să spun, anume… “Băi bulanchiştain (aşa spun eu la prieteni), când faci măi cârnat (aşa spun eu la prieteni) filmul ala cu Miha, că dau în fandaxie, de îndat’ ce intru la o idee şi de aici ipohondria e gata. Vrei să-mi tulburi liniştea, tica tic, tica tac.”?
Iaca poznă. Băi Miha, ştiu că citeşti, spune-i puturosului să facă un film mişto cu tine, că ăsta nu îndrăzneşte să-ţi zică, îi prea timid şi adoarme cu bunele intenţii în mână. 🙂
Mamă ce mult am scris, dacă ştiam scriam o nuvelă.
Dragă. Ce simpatic eşti. Ţucu îţi ţie sufleţelu’.
Da-mi faci film cu Miha, unu pe bune, să plâng cu lacrimi adevărate?
[…] Mă doare hăpt în cot, mi se rupe inima în 7 zări albastre! Dă-vă dracu’ de lacomi, cu tot sistemul […]
@ Biblio: un sincer BRAVO pentru expresia “adoarme cu bunele intenţii în mână“. Bestial. Real. Tragic.
@ Darius: sa ne spui ca stii la ukukulelelele alea cind o sa cinti chestia asta:
http://www.youtube.com/watch?v=oEdDRIa0TpE
Ai intarziat 31 de minute.
Mi-e rau.
Era odata Darius care avea trei iubite, dar nu stia cu care sa se
insoare. Deci a decis sa-i dea fiecareia cate 5000 de dolari ca sa vada
cum ii cheltuie fiecare.
Prima iese in oras si se machiaza de toti banii. Isi ia haine noi, isi
schimba coafura, isi face manichiura, pedichiura, tot tacamul si-i zice
barbatului: “Am cheltuit banii ca sa fiu frumoasa pentru tine pentru ca
te iubesc asa de mult.”
A doua a iesit in oras si a cumparat crose noi de golf, un CD player,un
televizor si o combina si i le-a dat barbatului. I-a zis: “Am cumparat
aceste cadouri pentru tine cu banii pentru ca te iubesc asa de mult.”
Cea de-a treia ia cei 5000 de dolari si-i investeste in actiuni, isi
dubleaza suma, returneaza cei 5000 de dolari barbatului si reinvesteste
restul. Ea i-a zis: “Investesc restul banilor pentru viitorul nostru,
pentru ca te iubesc atat de mult.”
S-a gandit el mult si tare, la cum au cheltuit femeile banii, si a
decis sa se insoare cu cea cu tzatzele cele mai mari.
[…] mai plictisesc aşa mult… Cel puţin nu cu promisiuni dinastea electorale cu premii pe care unii se fac că uită permanent şi mi le tot amână: Marianscă: […]
…mai, mai…tot citesc si incerc sa ma dumiresc…da azi nu prea reactionez…
…sa saluti pe cineva nu e chestie de ceva in plus, ci dupa cum il saluti exprimi si ce simti pentru persoana intalnita – placere, dispret, bucurie, indiferenta, scarba, iubire, nepasare….
…chestia aia cu “Ce mai faci” in cele mai multe cazuri se utilizeaza pentru a spune ceva, atunci cand nu ai ce-i spune interlocutorului si nu pen’ca te-ar interesa ce face ala caruia ii adresezi intrebarea….
….o amica de-a mea, oricum ii mergea, raspundea invariabil – EXCELENT…cand am intrebat-o de ce da raspunsul asta mi-a explicat – “dusmanii vor muri de invidie, iar prieteni se vor bucura”….
…toadere, unde gasesc si eu o tipa cu atata minte, indiferent de marimea sanilor, care se pricepe sa-mi investeasca 5000 Euro (ii schimb si in dolari daca e nevoie)
Eu cred că cea mai hilară parte a anecdotei lui toader e ” ia cei 5000 de dolari şi-i investeşte în acţiuni “.
1. basty
🙂 a fost cu intentie 🙂 ma basty, tu nu esti prost.:)
(prima oara am vrut sa scriu optiuni. dupa aia m-am gandit sa vad daca isi da cineva seama de gluma daca scriu actiuni)
2. plop
ploape. ia un trader femeie care stie sa speculeze pe optiuni si e si norocos. oricum, tot pe cea cu tate mari ai sa o alegi.
Zlabutz! Azi – cinci comentarii, dintre care unul e trackback, iar celalalt e al meu. Na-sol!
Darius…? [unde “…?” = “ce-ai de gind, bah?!?!?!”]
Să mă scuze cei care ştiu deja (adică toată lumea) şi cei pe care nu îi interesează (adică restul), dar am citit astăzi pe net că George Augustin Becali, viitorul Preşedinte al României, şi-a făcut glob, pardon, bolg. Şi fiindcă deja anticipez o migraţie masivă a cititorilor şi comentatorilor Jeg către blogul bunului piperean, nu pot decât să le uşurez transhumanţa, arătându-le scurtătura către pajiştea cu cea mai grasă iarbă din câte sunt în blogosfera românească: [nu].
– Salut! —-> Cine, io?
– Ce faci? —-> Nimic. Praf
– Cum o mai duci?—-> ??? Pe cine?
– Baaaa —-> Asa, spune!
Darius, tu esti anti soc ial?:P
Şi water-rezistent…
Uhuuu, Ghiţăăă blooog, nici nu îndrăznesc să îi şterg linku’. Bine, îndrăznesc.
Zalăul, patria pornoşagurilor…
Aici ca de obicei. Nimic interesant.
la blogu’ de tarfa e mereu ceva interesant. not. mi-a iesit asta, ca-n sex and the city. retard serial.
Heheeei, Carmeeen. Ceea ce-mi dă impresia că ai stat şi ai citit Jegu’ în taină. Altfel nu ziceai “ca de obicei”, că ziceai “data trecută”. Hai. Că a ieşit porumbelul.
Cât pe ce să spun ceva…
nu te cenzura bibliotecare. tre’ sa ajungem la dialog, nu? zi cum zici!
Păi bine măi, a reapărut Carmen S si voi nu-mi daţi de ştire ? Parcă odată era vorba să ne măritaţi !
pai ce-ti mai trebuie? vrei sa-ti spuna marian ss?
Mic ombilic cu terminatie (relativ) umanoida. Eu am acelasi IP de vreo 4 ani. Sunt convinsa ca daca-ti pui maiestria semidocta la treaba poti afla f simplu cand am accesat ultima data acest blog. Acum 3-4 luni? Eu nu retin.
Esti doar un biet porumbel cu orgoliul ranit, si zau ca nu eu te-am scapat .
stupoare. uitat stanga-dreapta.
Mă ombilic dragă, fata asta ţi-a cam strivit coiţele.
Carmen S., chapeau bas!
Dragoste… nu am reuşit să delimitez dacă tu sau IP-ul tău eşti/îi/sunteţi schizofrenic, dar poate sunteţi una personalitatea celuilalt; totuşi, poate eşti capabilă să-mi explici care dintre IP-urile ăsta e unicul tău, de patru ani încoa’. Sau la unu’ n-ai plătit factura şi erai la un net-cafei?
Ca să nu mai adaug că tu cu crengile tale ai scris că aici îi “ca de obicei”, de parcă te-ai fi deprins cu Jegu’. Eşti o cititoare fidelă, nu-i o ruşine. Şi nici nu tre’ să-ţi placă. Da’ citeşti şi revii. Şi ce poate îmbucura mai mult un scriitor decât aplecarea celor interesaţi operei sale? Asta ca să fac o analogie nefericită condiţiei feminine, să sară Ben Dover cu erecţia la înaintare.
Ah, să nu uit: Hudrea mă-ntreabă jubilând cine eşti, ca să probabil întreţineri aceleaşi raporturi de care aminteam. N-am putut să-l ajut, vă fac legătura?
Staţi, că mă anunţă Hudrea pe messenger că scrie şi că scrie de rău, că de ce-am scris eu de rău de el… Voi pica lovit la operaţie, ca să zic aşa.
Of, de-ar scrie Darius precum comentează. Oare unde am mai zis asta? Ah, da! Hehe. Cin’ se-aseamănă…
Mă Bâjel dragă, atâta de excitat ai fost să i-o tragi fetei, că ai zburat către Mac cu pantalonii desfăcuţi şi-ai scăpat din litere pe jos.
Operă, scriitor. Mpffuu. Balzac. Din Zalău. Mă, moare Hugh Hefner, aşa fereastră de oportunitate nu mai pupi tu cât îi jegu’.
Ioi, era să uit. La examen, vii acu’ în februarie, sau numa la vară?
Încerci să-mi dezbini familia, văd, dai cu examenele, nouăzeci şi nouă!
O suta?