Darius Hero

Nici o problemă: îmi dau EU demisia

N
[dacă n-ai apucat, vezi campania: “Blogdamnați la Internet”]

Așadar, m-am dus la vot, unde-am ales degeaba demisia. Dup-aia am plecat la un prieten, să urmărim rezultatele, în timpul apariției lor. Pe scară am furat de la o vecină de-a lui două borcane de zacuscă cu fasole, dintr-o cămară din aia, de iese cu cheița să-nchidă compotu’, da’ ușa este de tipul ăla ce nu ajunge până la tavan, că a făcut-o administratoru’ blocului mai demult, “provizoriu”, dintr-o placă ce-o avea de câțiva ani în beci, “că i-a trebuie cândva”, ceea ce s-a și întâmplat.

Dar un grup infracționar iscusit poate penetra cu lejeritate această redută a securității gospodărești. Probabil că eu o să fac totuși pușcărie, deoarece eu n-am oficializat acest act prezidențial, bătând la ușa doamnei respective, să-i pun borcanele în mână, să i le smulg și s-o numesc țigancă împuțită.

Despre ce chestie cretină cu care mi-am pierdut vremea inutil vă povesteam? Ah, da, Băsescu. N-o să zăbovesc mult descriind momentul anunțării procentelor estimative și ce sentimente mă podideau, dar un detaliu relevant ce trebuie să-l știți e că aveam un cuțit ca vai de lama lui, un pic mai prost decât dacă ai tăia cu dosu’ de la unul normal, așa că nu aveam cum să ne sinucidem cu el, dar riscam „pe muchie de cuțit” să murim de foame, că nu puteam tăia pita să o ungem, or noi eram manierați – și încă suntem, de altfel, că n-om fi murit – nu puteam rupe din ea, ca bovinele.

Aș dori să vă opresc nițel din citit, ca să vă aduc la cunoștină că vă încearcă trăiri intense, când parcurgeți aceste rânduri de electrizantă încărcătură emoțională.

Dar un alt eveniment cu urmări în derulare ce mi s-a părut mie cu mult mai interesant la momentul respectiv decât gargara taberelor politice despre cum ăla a câștigat ca un jenant, ăialalți au pierdut ca mai mulți jenanți, deci totul a fost, generic vorbind, jenant, este (la fel de jenant) povestea cu reporterița căreia i-a ciordit Preșu’ (prescurtare de la Președinte, plină de simpatie, ca dirigu’ cumva) telefonu’. Poate nu știți ce-i aia ciordeală: în termeni prezidențiali, se numește „luat public și mă cauți mai încolo să ți-l dau”.

Altceva mă frământă pe mine: dacă tot i-au umblat prin telefon și-au încercat să șteargă filmele – ceea ce, în enormitatea lor, n-au reușit – oare ce se întâmpla dacă-i mai și vorbeau de pe el la servicii cu tarif anormal? Adică mai sunau la câte vreun hotline…

Dar să reținem, în principiu, că toți cei care se preumblă prin parcări și mai subtilizează câte-un ceva, la urma urmei, fac un act prezidențial. De mult am încetat să mă șochez la diverse ghidușii din astea, imune judiciar. Dar acum îmi ridic o întrebare pe cât de tembelă, pe atât de „ferească-ne Dumnejeg, Darius, tu s-ar putea să ai dreptate”. Dânsa este:

  • Ce gafă sau grosolănie anume poate să mai facă în acest moment Președintele României, astfel încât să-i prejudicieze imaginea sau chiar să fie taxat?

Cre’că nimic. Eu tind să fiu convins că dacă i-ar deschide din greșeală ușa unei domnișoare, ar da peste cap sistemul de valori a milioane (5) de români, care s-ar bate meclă-n meclă, fugind care-ncotro, că n-ar mai putea cuprinde cu mințile ce tocmai s-ar fi petrecut.

În acest sens, mă declar primul român independent și autonom, predându-mi insigna de membru al poporului aceastei țări, declarând-o nulă, fără tremurat emoționat, fără să cer alta sau să mă agit c-aș avea nevoie. Dacă se plictisesc domnii în Parlament, iaca puneți-o de-un referendum, să alegeți cine vine să se milogească de mine să mă răzgândesc…

Iată acilea manifestu’:

[youtube]1urNN2FGsDc[/youtube]

(Da’ nu vă împacientați, e doar o chestiune formală; că doară, dacă-mi convine, mă voi suci, nu?)

67 comentarii

  • Vezi omule, daca reuseai deunazi sa-l enervezi pe Basescu cum trebuie la mini-interviul respectiv, acum chiar ca erai celebru, bagat in seama cel putin o saptamana, cu sufletul impacat. Nici macar nu mai era nevoie sa-ti dai demisia (vai, aceste cuvinte ne doare!) din functia de cetatea al Romaniei (vai!). Cu puiut de comunist nu ai reusit mai nimic. Fii mai agresiv, ca se merita. Macar un pumn in fata sa primesti daca nu o confiscare de aparat.

  • Bun, da’ io să-l cred pe vânzătoru’ de la supermarketu’ de unde mere Băse să-şi umple plasele cu logo sau să MĂ UIT PE FILMARE?! Adică aia din telefon.

    Şi ce e mai clar decât că a vrut să i-o şteargă?

    Ştiu, ştiu, nu răspunzi. Mulţumesc pentru comentarii şi apreciez discuţia. Spor. 🙂

  • @ Bogdan: M-o bătut gându’ că i-oi fi creat lu’ Băsel vreo fobie, da’ eu filmam cu cameră compactă. Deşi cre’că a ajuns la urechile lui să nu se mai apere şi să le fure, dacă tot şed prost cu logistica la Cotroceni. 🙂

  • hahaha, nu-si da nici o “demisie” asa cum si atunci cand se lauda ca se sinucide, nu s-a sinucis! e bluf! 😛

  • tare recomandarea CTP-ului de a depune toţi reporterii telefoanele cu cameră la Cotroceni. Lol, ce de poze îşi mai face Băse cu Nuţi:))

  • Nu-i momentu’ să zic că chiar m-am gândit ieri la ceva perfect identic? Ştiu.

    Mă rog, da’ să meargă vreo 50 de oameni să-l fileze cu telefoane încontinuu peste tot unde merge tot suţin… 😀

  • Ma Darius, cand m-am hotarat, in sfarsit, sa imi fut 2 minute din viata si m-am uitat la manifestu’ tau, n-am regretat decizia luata, chiar si numa’ pt. incarcatura emotionala: mi-o dat lacrimile si mi-o curs mucii ceva de speriat. Io zic ca acuma-i momentu, pana nu-ti trece: ori iti tai venele, ori apelezi la o metoda mai originala, cum ar fi asfixierea voluntara cu beshini. Si musai sa faci si un film, iti dai seama cate honors ai prinde cu un film de asta pe Youtube?

  • 1:55 îi filmu’, deci îmi datorezi 5 secunde de care mă acuzi.

    Da’, dacă tot eşti aşa deprimat atâta, taie-ţi tu venele, jur că te filmez şi promovez ca pe-un erou, post mortem. Şi salvă de beşini la înmormântare.

  • Mi-as da si eu demisia, insa nu sint angajatul Romaniei, in functia de cetatean. Nu am primit absolut nimic de la tara asta pe care o privesc din ce in ce mai scirbit.
    Felicitari Darius pt gestul simbolic, succes in continuare.

  • […] Intentionam sa abordez o cu totul alta tema, astazi si chiar imi facusem un mic plan de bataie sustinut de imagini pentru a atinge, cat mai sugestiv (nu-i asa) tema tziganiei, a tziganilor si de ce nu , a ceea ce, mai nou, ne reprezinta in Europa; in cat mai putine cuvinte, Filarmonika Rromanes. Rromii nu au de ce se aduna pentru un nou miting de protest; era de bine. E tot ceea ce , in Mai-ul lui 2007, trend setter-ul Basescu ne transmite ca ar conta. Printr-un proces a carui mecanism nici nu conteaza si nici nu am vreo intentie sa il dezvalui aici, -recunosc doar ca Y.M. poarta intreaga vina- ajung iarasi pe site-ul celui care, in blogroll-ul meu il puteti observa sub forma Jeg – Respect unde, descopar, pentru a cata oara, idei scapate din stransoarea sutienului; eventual a capastrului daca preferati caii de rasa… Inutil, cred, sa mai adaug ca ma simt aruncat direct in capitolul “fara cuvinte. Insa daca voua va mai raman, le puteti adauga sub forma de comentariu fie in blogul lui, fie aici. Mai jos aveti “imaginile”. Daca va mai tresalta naturelul dupa cuvinte suplimentare, ele se afla frumos ordonate, ca de obicei, cu introducere, cuprins si incheiere, pe blogul lui. […]

  • 1
  • 2

Sociale