Am remarcat că povețele mele au mult mai multă credibilitate dacă le încep cu “Mă, când eram io p-autostradă…”. Lumea se oprește din argumentele ei idioate și ascultă fermecată.
Între alte învățăminte ultile de-ale mele: cum trec peste obstacolele vieții cotidiene, ca să mă pot întoarce la obșteasca-mi scârmare neproductivă în buric, în 1 pas simplu.
Când am ceva greu de făcut, de pildă pentru la lucru sau pentru școală, un examen, o licență, ceva, de cele mai multe ori sub presiunea timpului – deci în general treburi de fușărit – primii pași pe care îi fac în soluționarea crizei sunt să-mi epuizez toate sezoanele și sequel-urile de la orice serial sau film artistic pe care-l am pe hard-disk. După care mă apuc să citesc tot ce este scris pe Internet, despre orice. Oriunde. Iar mai apoi iau la rând toate clipurile de pe Youtube și de pe Trilulilu până le termin. Apoi mă-mbăt. Apoi mă culc vreo o oră și jumătate. După, mă scormonesc vreo douăzeci de minute în diverse orificii. Și cam cu trei sferturi de ceas înainte de deadline, mă cufund în muncă, fiindcă ferească Dumnejeg câte soluții urgente îți vin în minte când ești epuizat și cu nimic concret în mână. Găsești la scurtături superficiale pentru a ajunge la un final cârpit, de n-ai unde le pune.
***
În multiplele mele încercări disperate de a fermeca cu șarmu-mi atent contrafăcut încă o domniță, care să-mi cadă în mrejele meschine – oh, a câta oară? – după pleiada de naive ce au călcat pragul inimei miele și au ieșit care cum a apucat, pe geamuri sau ușa din dos (după caz)… am remarcat cu stupefacție că am omis un segment extrem de relevant.
Pe nesimțite (normal), nu am acordat atenția cuvenită unui eșantion reprezentativ dintre fetele pe care le puteam aborda. Să numim deci acest areal neglijat din plaja de oportunități eșuate – “partea de către epavă, pentru nudiști“, ca un titlu generic. Sugestiv, știu.
Până acum mi-am ales nefericitele jertfe fie din rândurile chelnerițelor, fie a juvenilelor nebănuitoare sau ale altor domnițe lipsite de o personalitate bine conturată, care să le ofere un firav scut protector împotriva intențiilor mele cu dublă valență.
De acum, însă, îmi voi canaliza eforturile spre… (tobe!) iubitele altora. Cred că am mai ridicat în trecut ipoteza că o iubită poate fi mai ușor de obținut după ce a fost muncită (să zic așa; în sensul de convinsă, compromisă etc.) decât de creat.
Totuși, niciodată nu am gândit în profunzime o strategie. Ei bine, A VENIT ÎN SFÂRȘIT ACEASTĂ CLIPĂ!
Am găsit băiatul (că așa-ncepe) în persoana stimabilului Liviu Oros, i-am găsit și prietena, în persoana viitoarei mele prietene, le-am dat amândurora târcoale, iar acum e momentul să atac precum o cobră de neîmblânzit. Domnișoara să rețină această metaforă, fiindcă se va regăsi în mai multe aspecte din viitoarea noastră relație.
Negreșit, caracterul meu celest nu mi-a permis să-i desființez individului viața așa, fără milă, fără o fărâmă de speranță că poate părăsi cu onoare ceea ce doar din curtoazie numim duelul. I-am cerut fetișcana cu vorba bună. După cum lesne se poate observa din planșa cu numărul 2, alăturată. Însă nenorocitul a ignorat cu inconștiență nocivă propunerea mea aristocrată. (Pe blogul lui încă se mai discută despre această dilemă.)
Nu-mi rămâne, așadar, decât să-l tăvălesc prin realitate, deposedându-l de jumătatea sa mai bună, pe care n-o merită.
***
In acest scop, am găsit accidental (pe niște dischete mai vechi pe care-mi salvasem misiunile din Prince of Persia 0.1 și Nibbles) un scurt filmuleț de 10 minute despre mine și calitățile mele extensive în materie de amor, societate, supraviețuire, afaceri etc., din prisma colegilor.
***
Începând de acum ne vom adresa fâței cu “Carolina”, uneori însoțită de interjecția “Oh!”, după interpretarea șlagărului cu același nume a cantautorului Romeo Fantastick, Regele Sexului, în direct la OTV.
De asemenea, pentru protecția stimabilei, am decis să îi cenzurez înfățișarea…
[totuși, pentru doritori ce nu se pot stăpâni, iată aici o alternativă mai puțin restrictivă]
Ca o notă personală: fă, domnișoara, ai face bine să te dovedești a fi exact cum mi te-am imaginat și când îmi vei aparține.
Am o sora de-a dreptu’ numita Cosmina!
Pe maine…
misto clipul, fantastik e fenomenal.
De ce nu a zis nimeni ca ai trasaturi alese?
da… di ce ii trist Sebi?
Educativ filmuleţul.
Una peste alta, nu crezi că-i cam necugetat să asipiri la iubita altuia chiar aşa în mod direct? :>
Nu e deloc necugetat. Darius e un barbat adevarat care nu se teme de nimic si de nimeni. Numai lasii se ascund in incercarile lor patetice de a convinge tinerele domnisoare sa dezerteze.
@ Ancutza… te rog, vorbim de Darius aici. Sebi va fi subiectul unui filmulet separat.
apăi dacă Leeview ăsta nu ţi’i preten, merită osteneala. În fond viaţa’i o junglă.. 🙂
Fanul lui Darius… deci şi purtător de cuvânt?
Bine mey, ai cenzurat fata dar ai lasat sa se vada Dacia. Chiar doo. Faci reclama mascata ?
Băi! Deci bă! Mă culc, nu căăă!
[a doua zi, dimineaţ’]
Fanul lui mine are dreptate – în mare parte fiindcă este fanul meu, care-nseamnă că mă aprobă, deci nu se poate înşela.
Marian S. – fac reclamă mascată la fată, că de aia are mască.
Adrian Rus – Ah, pardon, mai am un Adrian Rus, îl purtam în gând când scriam, ăla are o Camelie. Voi corecta neîntârziat, mă voi face de oprobiul public în buricul târgului etc.
Filip are blog?! O_o
Maica-sa e PNL-ista din consiliul local si fratele lui mai mic, ergo colegul meu nu stie matura.
Bine, Olivia. S-a notat. Mă duc să-i spun. Ai belit-o.
^_^ Filip mi-a fost dirijor la corul instrumental de “clopotei” la un momentdat.
Si cred ca stie ca frate-sau nu stie matura…
ce se mai aude de zalau times?
Vrei ediţie aniversară, după 5 ani?
pai o astept cu sufletul la gura!
deci
(de mult astept o ocazie sa incep un comentariu cu “deci”)
tolomacule! filmuletul a fost foarte pe gustul meu, you are fishing for compliments, amuzaaant de vazut. imi place ca n-ai chiar nici o jena 😀
colegii tai sunt foarte interesanti, anca rulez a big time, hahah! si colegutzul tau cel sobru si trist, mi-a placuuuuut!
(pe nenea ala exoftalmic l-as trimite la frizer 😀 atâta scutura din plete, e felul lui de masturbare, i guess)
mai Darius, cum se face ca de la 5 lucruri frumoase despre tine s-a ajuns doar la 3?!..nu erai sigur pe afirmatiile colegilor tai?:)
Pân’ la urmă ajungeam să mă milogesc de unul! Nici nu ştiu dacă-s cinci în total.
Lui Sebi ii e sufleteste rau. Mai mimeaza normalitatea, dar tot mai rar. Ca are un nod in gat.
Nu, mai, am vrut numai sa il pun pe carlos daniel asta intr-o lumina buna 😛
Măi Darius… am stat şi m-am gândit… şi după aia… m-am mai gândit un pic. Dacă acel domn Ibrahim undescore ro de fapt a avut un moment de ezitare nu pentru că nu ar fi vrut să renunţe la jumătatea lui cea bună ci, dimpotrivă, pentru că nu a vrut să nenorocească un virtual necunoscut?
S-au mai văzut cazuri din astea altruiste, acum ceva timp şi, uite aşa, au apărut mucenicii.
Eu sunt absolut uimit că cei care stau pe lângă tine nu pot spune câteva lucruri bune… Îţi spune măndelul, fratele tău roz:
– Prima calitate este sinusoida… Nimeni nu se aşteaptă la ceva anume de la tine, eşti precum vumetrele pe muzică tehno, când jos, când sus… niciodată constant. Aceasta este o calitate colosală, pentru că plictisul este principala cauză a ruperii unei relaţii. Expansiv şi persuasiv în hotărâri, determinat de a duce totul la capăt, acestea legate de spontaneitate fac din tine un bărbat-copil lângă care te distrezi. Într-un cuvânt, cool.
– A doua calitate este aceea de artist. Sunt unii oameni care au un har, acela de a amplifica virgulele până la nivel de roman, fără a lăsa impresia ca fac mare lucru. Dacă mai îţi aminteşti în Shrek cu ceapa… multe “leiere”. Din păcate, calitatea de a simţi mai profund decât ceilalţi se întoarce, de cele mai multe ori, împotriva ta, pentru că artistul, chiar şi atunci când este apreciat, nu este întotdeauna înţeles pe deplin şi de aici se naşte frustrarea.
– A treia calitate este că eşti inovator, faci multe lucruri la care nu s-a gândit nimeni, nu pentru că ar fi grele ci pentru că sunt la îndemână. Cum ar fi chestia aia de scris pe maşini prin spălare. Sunt soluţii spontane şi ludice, nu căutate, nu formatate în înţelegeri. Uneori prosteşti, uneori nebuneşti, ele capătă valoare şi scop în momentul în care sunt înregistrate, sunt grupate, sunt comentate.
– Simţul umorului… poate ar fi trebuit să trec drept prima calitate. Râsul este cel mai bun prieten. Şi mai plăcut este că nu vorbim de umorul grosolan care jigneşte iremediabil ci de umorul fin, pe care nu te poţi supără, chiar dacă asta înseamnă, acel “prietena ta acum la mine fugeeee.”
– Şi ultima pe ziua de astăzi, construcţia echilibrată la nevoie, acel ceva care te face să cazi în picioare din orice situaţie.
La începutul filmului este o fată cu ochelari, parcă Miha… Am rămas surprins când am văzut-o, mi s-a părut că o cunosc de o sută de ani, dar nu am mai vorbit un timp şi o revăd în arhiva mea de filme. Cred că de aşa ceva ai nevoie, ea este o fată bună pentru tine, aici ar trebuie să cauţi. Nu ştiu eu ce şi cum, dar sfatul meu este să nu o scapi din ochi. Mă rog, dacă este deja “luată” de cineva, am văzut că ai brevetat un sistem de rezolvare a situaţiilor de acest gen.
Probabil că acea fată din poză care seamănă un pic cu Monica lui da Vinci, este încă copil, o dă de gol cureaua desfăcută de la rucsac.
😀 Pe la început, pe acolo, nu te-ai gândit încă destul: ibrahim_rom este eu, că eu ceream domniţa.
În rest, mulţămiesc de feed-back-ul ce n-au reuşit măgarii să-l încropească. Şi aşaaa-i că Miha exte pentru mine? Mă refuză cu consecvenţă cotidiană, nămernica.
Mai Darius, am stat si m-am gindit, dupa aia am mai citit si iar m-am gindit si gindit si gindit…
Si iata ce concluzii (preliminare) am tras eu, numai pe baza de cunostinte efemere luate de pe net:
1. Iti place zacusca. Dar asta nu mi-ai spus-o decit mie mai demult, ceilalti nu stiu.
2. Esti prieten cu Victor. Cum dracu` ai reusit mah ?
3. Esti cel mai îţâş dintre îţâşi. Cre` ca mama ta a vrut o fata si daca ii ieşea pasienţa azi erai îţâşă.
OFFTOPIC (doar putintel):
4. Nea` giconet trebuia sa se faca profesor de psihologie nu bibliotecar.
PS: sper ca te duce mintea la lucruri bune nu la alea rele: notiunea de mai sus este cu definitia data de tine, NU cu aia data de mine !!! (îţâşă mey, de aia ziceam).
Draghe, zacusca-i lait-motiv pre Interjeg.
băi Darius, ti-as ura bafta in viitoarele preocupari malefice, dar n-am nici o indoiala ca iti iese distractia
semnat,
fan vechi.
mai micutule, cam cate au iesit pana la urma? Ai destule? Ma gandesc ca acum ar trebui sa te interesezi si de alea rele despre tine. Parca sunt mai bune alea decat cele bune. Ma intelegi? Cum ar fi ca ai o gura care turuie intr-una si nu poate tine in ea nimica, ceea te intoarce cu inauntru in afara in fata oricui si te trezesti ca esti al dracu’ de sincer. De exemplu. Nu de alta, dar mi se par cam subtiri calitatile tale si cred cu tarie ca de fapt nemernicia ta e marea ta caliatate. Jeg ce esti!
Fleanca.
Darius, iti tin pumnii! Presimt ca o sa ajungi acolo unde nici un alt om nu a mai ajuns! Ma refer la fata, bineinteles! /:)
Aia vreau şi io să subliniez, că nu crez c-a simpţit vreodată mână tandră de bărbat. Motiv pentru care eu sunt un fel de salvare, finalul fericit al unei perioade întunecate.
Iegzact asta am spus si io! Da cu alte cuvinte…Si in plus, stiu cu totii ca sta cu el din obisnuita….
Da, ştiu că aia ai zis, da’ vroiam să scot în evidenţă, cum vreau şi acuma.
De obicei, finalurile carpite in criza de timp sunt geniale. Vorbesc de ale mele …
Darius, evident că m-am prins de primul sfert de secundă de clinciul cu messengerul, dar nu era să desfac poanta foarte frumos închegată. Altfel băgam din top versul acela din Termopanele lui Chilian cu mâna prea aproape. 🙂
Marian S, mulţam de compliment. De fapt nu sunt nici bibliotecar, nu sunt nimic, dar aceasta este altă poveste.
Era să uit Darius.
Miha este o conştiinţă a simbolurilor, este preocupată de subtil, îi place manifestarea liberă, lipsită de constrângere, preferă o carte bună decât o sticlă de bere… probabil că nu te percepe ca fiind sincer. Primul pas este să-i araţi că o simţi aproape. Apoi există programul în trei paşi (nu poţi să sari direct la program, nu funcţionează). Încearcă deci pentru început cu un trandafir alb aburit (e musai aburit) şi cu coadă lungă. Ai grijă să rupi ţepii. Pasul doi, un castron de îngheţată: vanilie, cacao şi sirop de ciocolată într-un loc neaşteptat, undeva mai izolat în parc sau la serviciu când toată lumea a plecat… mai am eu nişte idei, dar nu vreau să le banalizez făcându-le publice. Vezi că vasul să fie din acela de tablă, ca la cofetărie, şi neapărat îngheţat. Este foarte important. Pasul trei este un film de artă uşor emoţionat şi clasic, cum ar fi Vokzal dlya dvoikh (1982) adică Gară pentru doi. E subtil şi cu final fericit, iar Nikita Mikhalkov, Oleg Basilashvili şi Lyudmila Gurchenko sunt extraordinari. Poate şi un The Wall ar putea funcţiona. Acum sper să nu citească şi ea aici 🙂 Dacă citeşte, improvizează pe aceiaşi temă. Atenţie la trandafir, dacă este de altă culoare decât alb, schimbi mesajul radical…
da. si eu sunt de acord ca miha este viitoarea lui sotie care are sa ii toarne trei plozi. cate trei pentru fiecare calitate. aceea ca e pufos.
e pufos cu adevarat.
A, bun, sunt salvat. Acum pot face si eu “o treaba”, sa-i zic asa.
oricum. tu trebuie sa retii esentialul. mihaela e jumatatea ta. si tu esti sfertul ei pufos.
Ciudate gusturi ai si tu 😀
Este mult mai simplu sa iei gagica altuia decat sa cuceresti una libera pentru ca prima s-a lamurit deja ca printul pe cal alb este de fapt grajdarul, pe cand cea de-a doua inca este disperata dupa tipul cu sange albastru de care este satula prima …
Suna complicat, dar este simplu !
Just do it !
A ajuns la moda sa facem autostopul? Si eu spun sa nu-ti bati capul cu astfel de cazuri. Cauta una potrivita pentru tine
Da’ ce-are, dragă, autostopu’? Autostopistele sunte de felurite caractere… Ai de unde alege. 🙂 Am. Eu. Pardon. Că pă mine mă vrea fetele, da? 😛
Felicitari si nu am nimic cu autostoapele:). Totusi nu s-a apucat nimeni sa posteze satfel de evenimente pana n-ai postat tu si asta ma face sa ma gandesc ca ori s-au luat dupa tine, ori asa au vrut si ei sa faca
Eu sunt singurul care a vazut ca respectiva are fata? Pe link-ul catre blogul nefericitului viitor celibatar. Si daca nu-ti iese planul malefic (desigur prin absurd. poate daca domnisoara este poponara), lasa ca mai are balta peste. Succes si sa faceti o gramada de copii dolofanii cu chef de duca prin tari straine…
Sorin – aleg varianta că se iau după mine. 🙂
Krakilla – nu ştie lumea aştea să dea clice pe lince, se-nvârt din colţ în colţ pe Jeg, ca screen-saveru’ ăla de la Windows. 🙂
sa speram ca il accepta miha. fiindca altfel nu prea are sanse la nic’ asta mic. nu intelege sireacu’ de ce i se da cu flit din buric. si ar fi pacat sa ramana singurel fara sa aiba si el putirinta de a invata diverse.
pufi! n-ai abordat din directia buna problemuta ta (ca n-ai nici o problema de fapt, numa’-ti cauti motive sa ne radem cu tine, si sa ne-ntristam de penibili – ua! ca nu te mai saturi 🙂 ). nu calitatile, nu lucruri bune! sa zica lucrurile rele, defectele. ca daca-s minore si insignifiante, vin fetele….ualelelu. ca de restu…. au fetele acea convingere nestramutata ca modeleaza ele, te schimba.
eu zic ca esti idealul. usor de abordat, usor de agatat, usor de folosit, si usor de parasit. usor de reluat acest ciclu ori de cite ori se simte nevoia. nime’ nu se supara. numa’ satisfactii de ambele parti. fetele din ziua de azi! numa’ la socluri le sta capu’.
ori era sa ne-ntristam cu tine si sa radem de penibili? cu tine nu-s sigura niciodata.
S-a mai zis că că defectele mele mi-s cele mai favorabile calităţi…
care defecte?