Deci eu am găsit prin casă o pensetă. Cu care, cel puțin până în acest punct, aveam impresia greșită că îmi scoteam coșuri, fire de păr de prin orificii și șurubăiam pe la calculator. Aiurea. Recent descopăr, de la Tudor, că fratele meu de gen masculin, Dacian, cu care împart același acoperiș, se pensează între sprâncele lui, care, la urma urmei, mă afectează și pe mine.
Nu doresc să comentez acest aspect, ci să-l las la libera voastră judecată.
Iar ieri am avut un vis erotic cu el și o fostă prietenă de-a lui, eu fiind în postura privitorului invizibil.
Nu mă exteriorizez, doar vă zic.
***
Și vă scriu aceste rânduri cu limbă de moarte, fiindcă, iaca, am fost la un stand-up comedy românesc. Teribilă entorsă de raționament. Chiar acum caut în disperare prin casă ceva de băut, ca să-mi induc amnezie. Trei nefericite făpturi cărora – mulțumesc divinității, deci mie – nu le-am reținut numele, doi masculi și o femelă, s-au întrecut grotesc, două ceasuri continue, în niște opinteli actoricești, în care-am așteptat deșart umorul, până mi-au dat lacrimile. De două ori. În sensul de necaz. Fiindcă și-au împărțit show-ul în jumătăți și fiecare făcea câte-o tură, până când toți trei au vorbit câte o dată, după care mai aveau o șansă. Degeaba.
O să ziceți “Fă tu, dacă ești tare!“, respectiv “Muie!“, după caz. Când va să vie vremea, (în ordine) băieți și fete. Deocamdată eu nu mă ambiționez pentru ceva ce știu aproape sigur că nu mi-ar ieși.
Publicul a fost unul de tot căcatul, pentru că râdea. Nu concep cum poți aprecia un coleg uman, doar pentru că face ceva de care amândoi nu sunteți buni. Încă mă trece o jenă să ies pe-o scenă, să fiu varză… și să le placă. Da, la noi reușesc spectatorii să fie de duzină prin simplul fapt că apreciază ceva ce n-ar trebui. La ce-am fost martor a fost mai dramatic decât cea mai rușinoasă emisiune la care-ți faci curaj să te uiți la televizor. Mai tragic decât cel mai slab bal al bobocilor de care vă puteți aminti din tinereți. Nu pot estima talentul sărmanilor decât prin sintagma și mai slabi decât Neuronu’ (n-o lua personal).
Această istorisire este la fel de amuzantă, doar pentru voi, precum operația mea la testicul.
Nici glumele furate nu le-or ieșit, bieții. Mi-a luat Arpi biletul și urmează să-i dau banii. A fost atât de slab spectacolul, încât nu primește nimic și încă mi-e dator. Și, colac peste secretariatul de la Vitrina, am o colegă (ghici unde?) care chirăia că “super, ca Seinfeld”. Doamnă! Avem o limită!
***
Iar acum, încă o mașinațiune perfidă a serviciilor secrete străine și române, ale căror ițe încurcate duc până hăt la Cotroceni. Specialiști în investigație mi-au confirmat că toate calomniile și supozitoarele nefundate ridicate pe acest website sunt comandate de la nivelul cel mai înalt. În timp ce milioane, poate miliarde de români, sunau cuprinși de griji la redacție, să se intereseze de situația Transilvaniei și integritatea patriei mamă.
Şi eu care credeam că faci un autodenunţ că foloseşti penseta ca să scuturi de jăratic un joint, precum bidiviul năzdrăvan (Că altfel nu înţeleg de unde a luat el atât de brusc, şi mă refer la cal, aportul de energie să se facă bidiviu din mârţoagă şi încă vorbitor de limbi străine. Chiar, ce limbă vorbea Roş Împărat?). Dar cine mai stă să analizeze ce fel de jăratic avea împăratul de roşu prin palatul său cu termopane de paie?
Nimeni nu-i înţelege pe ăştia de la nivelul înalt, acolo este aerul rarefiat şi oxigenul pe sponci. Cică encefalul consumă 60% din oxigen… să plătească intelectualii mai mult taxă de poluare, sau de poluţie, ca aşa e de “brand gust” să spui… “Dragă am ieşit în centrul capitalei şi pur şi simplu nu mai poţi să respiri de atâta poluţie ce este. Nesimţiţii cu maşinile lor cu tot. Hai că mă duc să-mi scot maşina din service. Pa tu!”
Văleu, ‘mnezăule, doamne şi domni, o comentat nebunu’ primu’!
esti un perfectionist desavarsit…
Să înţeleg că ţi-am făcut o bucurie. Acum nu recunoşti că m-ai sunat azi 4 ore… “Pune-mi şi mie un comentariu…!” 🙂
ca seinfeld?:) ca garcea-n monolog poate.
viata este scurta. incalca regulile, iarta repede, saruta incet si des, iueste cu advarat, razi in voie si nu regreta nimic din ce te-a facut sa zambesti. e k sa-mi placa prietena unui amic ? si pe langa asta ea sa-mi faca avansuri? nefiind curva!…cred..:D
Mă, tu iară te-am îmbătat şi-ai venit pe Jeg, singuru’ loc în care te simţi în siguranţă. 😀
sertaru’? unde-i sertaru’? am acasa sampanie vin bere tuica si n-am cu cine le be’! tot te lauzi ca vi si faci si alea alea….bine ma… m-am nascut io noaptea, da’ nu aseara.
Nu vin acuma, vin când vreau io. Sau bere.
tu si replicile tale not so smart! dume…
Râde azi că mâine ar putea fii prea târziu! sau Romanian Stand-up Comedy – arză-l-ar focul! Nu că n-am avea oameni care se şi pricep la aşa ceva, puţini câţi or fi dar este mulţi care they suck… O fi pofta de râs de dinainte prea mare şi dezamăgirea pe măsură? Nu ştiu da-i mai rău ca atunci când ai ocazia unică să ţi-o pui în sfârşit cu piesa aia bună rău cu care tot ai fantezii sexuale de trei ani încoace şi când în sfârşit eşti la centimetri aproape de fericire, prostul, idiotul şi amărâtul de tine începe să se zgârie pe ochi când fata îl intreabă cu o voce suavă: n-ai uitat de prezervativ aşa-i?
“Mai bine-şi aducea tac-tu aminte de prezervativ!” a fost şi concluzia mea în urma unei astfel de interpretări SUCK(Stand-Up Comedy Killer) la care mi-am nenorocit existenţa anul trecut… Actorul? Posibil unul dintre cei care te-au “încântat” şi pe tine că e clujean de-al vostru pe nume: Robert Pavicsits. Oricât de ciudat şi de greu de pronunţat ar fii, spre deosebire de tine am reţinut numele ucigaşului de umor şi mă va bântui cate zile mai am de indurat pe pământ de acum încolo… Ardelean de loc din Arad şi stabilit în Braşov, am avut întotdeauna convingerea că umorul ardelenesc e umor românesc de cea mai bună calitate; ei bine vine unul precum domnul Pavicsits (cine-mi scire cum se pronunţă are un măr de la mine :D) şi-mi demonstrează contrariul (după nume pote nu e ardelean şi totuşi am dreptate :D) şi nici acum nu ştiu dacă lacrimile de la sfârşit erau de bucurie că s-a terminat chinul sau de jale că se termină şi n-am auzit încă poanta pentru care am venit, care să-mi smulgă măcar un zâmbet… Ba am şi râs două minute când fata de la masa de alături, presimţind dezastrul, s-a ameţit mai repede şi-a dat-o într-un râs alcoolic care a reuşit nu numai să întoarca toate privirile dar să şi scoată publicul din starea de anemie generală spre care se îndrepta.
În caz că te bate năucitorul gând de a te apuca de stand-up, dragă Darius, pentru buna sănătate mentală a celor ce te vor asculta, un sfat îţi dau: dă shot trei beri înainte…
Io dacă mă apuc, apci o să fiu bun, ca toate lucrurile ce le-ncep. 😀
de terminat le termini?:)
Bibliotecarule, si pe mine m-a sunat. Si m-a bombanit sa comentez. Na, ma, comentez, ca tot nu vrei sa dai cafeaua.
Ma sper ca nu era vorba de Comedica (Nicu&Co.) ca aia fac treaba buna si ridica sala in picioare. Mai da-le o sansa si la restul! :)) Unde dracu’ gasesti stand-up in CJ, apropos?
O fo’ la Teatrul Naţional.
(Pe Bendea nu l-am văzut, da’ vorbeam cu el şi nu părea excesiv de amuzant. I-am zis căci cu o ocazie m-oi duce să inspectez.)
Oana, măcar Bibliotecaru o reuşit cu chichiţa de a comenta la început, împotriva firii sale. Tu vii şi întârziată şi să-i furi poanta. Uăăă!
Ce putin ma chinui sa i-o fur. DA?
Mnu.
ooo, dar cine mananca parizer cu ciuperci si se face baiat mare?!
Pariez ca e parizer cu ciuperci cu halogenuri halogenice! 🙂 Stupefiant!
zacusca de ghebe e cea mai buna. mmm.
parizer câh.
sau ca garnitura:
Ingrediente:
2 kg de ghebe spălate, 400 ml de oţet de vin de 9 grade, 40 g sare, 20 g piper, usturoi după gust.
Dificultate: redusa
Mod de preparare:
Ghebele sunt ciuperci de toamnă care se găsesc numai la începutul lunii octombrie şi cresc mai ales în pădurile de foioase. Fierbeţi 3 litri de apă cu 200 ml de oţet şi când clocoteşte adăugaţi ciupercile curăţate de resturi de pământ şi iarbă şi spălate în mai multe ape reci. Amestecaţi continuu cu o lingura de lemn şi când lichidul începe din nou să fiarbă, luaţi vasul de pe foc şi lăsaţi-l acoperit 10 minute. Puneţi apoi ciupercile într-un lighean cu apă rece şi spălaţi-le foarte bine în 2-3 ape reci, apoi puneţi-le în alt vas cu puţin usturoi. Separat fierbeţi 200 ml de oţet cu 1/2 litru de apă, foi de dafin, sare, piper şi un căţel de usturoi tăiat cât mai fin şi când clocoteşte turnaţi sosul peste ciuperci. Lăsaţi-le să absoarbă lichid şi peste o oră puneţi-le în borcane şi legaţi-le cu celofan. Se păstrează la rece şi se consumă ca salată sau garnitură la fripturi, piureuri şi alte mâncăruri cu carne.
ia mergi de-ti da cu parera si degetele pe taste la jocul asta. 21 DE CUVINTE. initiativa nu-mi apartine,dar l-am postat pe blog. e o provocare adresata neuronilor agitati. iar ai tai au inceput sa faca galagie, dupa cate zici :))
numai bine.
aaa… si o sa-ti cer si-un autograf, daca tot treci pe-akol. 😉 asta ca sa nu zici ca n-am fost politicoasa. cu respect.
Când viu de la Geek-Meet.
Restu’ – dacă eraţi subordonaţi autentici, ştiaţi că nu-mi plac ciupercile.
Eu rămân la părerea mea iniţială, că erau ciuperci de import cu efect halucinant introduse în parizer ca mijloc de trecere frauduloasă a barierei graniţei vacii nebune… hmmm, acum îmi dau seama că parizerul se face din… hmmm. Mă rog, poate nu era de vacă nebună, dar nu contează, efectul rezistă, vânt puternic.
@toader
Esti sigur că este vorba de 400 ml de oţet din vin de 9 grade acetice? Cu o jumătate de litru de oţet aş fi pus 10 kg de castraveciori în saramură. 🙂
Unde-i Marius acela, să ne zică cam cum îi cu gramaju’ la lucruri… şi despre LIIT Ultimate.
omule, ce faci tu aici mi se pare de tot cacatu’ pt ca daca nu le dai si numele ii cam bagi pe toti in aceasi oala. Esti chiar atat de superficial incat sa te apuci sa-i desfiintezi pe uni de ti-au futut ziua, dar sa nu te interesezi si tu macar cum se numesc aia despre care vrei sa-ti dai cu parerea. Practic ce spui tu aici este ca stand-up-ul romanesc este de cacat si ca nu merita sa mearga lumea la un show de genu’ asta. Ti se pare corect sa generalizezi la modul asta din moment ce tu nu ai apucat sa vezi live decat niste tristi carora nu le dai nici macar numele?
“şi mai slabi decât Neuronu’” …altu care crede ca ma stie doar pt ca a vazut 5 min cu mine pe net. Omule, nu am pretentia sa-ti placa ceea ce fac, doar ca mi se pare mai ok sa-ti dai cu parerea dupa ce ma vezi la un show. E posibil ca in alea 30 de min cat o sa stau pe scena sa te plictisesti de moarte sau din contra sa te caci pe tine de ras. Dar macar atunci o sa stii cat de slab sau de bun comediant sunt.
În primul rând, n-am făcut din greşeală generalizarea. Chiar cred că stand-up-ul românesc e de căcat, când “cred” exprimă părerea mea.
Partea că nu le-am dat numele este o metaforă, dragă, în sensul că-s nişte nimeni (ca stand-up, mă refer), dar şi pentru a susţine subtilitatea cu generalizarea pe breaslă.
N-am văzut un stand-up românesc care să nu încerce să imite reţeta americană (ce pur şi simplu nu funcţionează, e o direcţie greşită) sau, mai rău, cel mai mulţi dintre ei, să nu fure cel puţin o glumă. Desigur, este posibilitatea să fi omus unul, dar sunt foarte slabe şanse, trăim într-o lume prin care informaţia circulă destul de mine. Cel mult, atunci ar fi fericita excepţie.
“Mai slabi decât Neuronu” – ţi-am spus să n-o iei personal, deci nu te agita că nu te cunosc; ce este pe net se presupune că-i best-of. Şi chiar dacă nu ar fi best-of, eu – ca spectator – decid dacă îţi văd show-ul sau nu, chiar şi după 5 minute pe net, deşi am văzut mai multe. Vrei să-ţi spun mai bine că regret c-am văzut mai multe?
Ca om de show, e păcat să nu înţelegi încă faptul că am dreptul să te desfiinţez pe baza unei analize simple, chit că tu ai avut ghinionu’ să afişezi pe net doar nişte lucruri mai puţin inspirate. Că nu trebuie să-ţi dau nici o şansă şi că tu tre’ să mă conving din prima.
Eşti pasionat de stand-up, eşti demi-cunoscător, dar eşti un amator, poţi să fi şi slab, nu-i tragedie, că devii mai bun, dacă ai cu ce. Şi înainte să izbucneşti de genialitate, da, eu sunt un spectator amator, iar asta nu te avantajează cu nimic.
Fă o analogie cu Jeg: dacă un om intră şi citeşte ultimul articol şi nu-i place, e mai mult decât penibil să-i spun că tre’ să le citească pe celălalte, că am altele mai bune; l-am pierdut pe acel cititor, iar pentru el eu sunt naşpa, pe bună dreptate.
Nu esti naspa. Si gandeste-te ca pentru a citi in intregime articolul de azi cititorul nou trebuie automat sa mai citeasca cel putin inca doua mostre de jeg.
🙂 Ba-s naşpa, da?!…
Îl împingeam pe comicu’ de mai sus să-şi folosească neuronu’ într-o comparaţie. Repet, eu nu mă plâng dacă cineva-mi judecă Jegu’ din primul articol şi nu-l invit să le citească pe al doilea, al treilea etc., dacă nu i-a plăcut.
Apropo, în completare pentru Neuron: numele se pot găsi uşor, dacă-mi cere cineva anume i le zic, pur şi simplu nu cred că meritau să fie menţionaţi (PROFESIONAL, n-am nimica cu dumnealor în persoană) nici măcar de rău.
Am tot vrut să tac dar acum nu mai pot. Trebuie “să arunc” şi eu câte ceva despre stand-up comedy, altfel ar fi ca şi cum m-aş renega.
Ceea ce se numeşte stand-up comedy nu s-a născut în România cu Doru Octavian Dumitru, dar el a adus stilul la culmea mizeriei. Nici un actor de stand-up care “performează” prin baruri sau săli mici şi cochete nu ar accepta că ceea ce face el se aseamănă cât de puţin cu Doru Octavian Dumitru sau cu un Nicu Constantin la teatru de revistă. Totuşi asemănările sunt foarte mari. Există nişte butoane de tip trigger pe care un actor de comedie poate apăsă cu râs garantat. Acestea sunt descoperite, la vedere. Poante cu adolescente, cu naţionalităţi, cu “Alinuta”, cu animale, cu ardeleni, cu avocaţi, cu babe, cu badea Gheorghe, cu bărbaţi si femei, cu beţivi, cu blonde, cu Bula, cu calculatoare, cu canibali, cu ciobani, cu diferenţe, cu fotbalişti, cu doctori, cu homosexuali, cu ingineri, cu moldoveni, cu moşnegi, cu muzicieni, cu nebuni, cu olteni, cu poliţişti, cu preoţi, cu Radio Erevan, cu Scufiţa Roşie, cu Sir si John…
Pe scurt, sex, violenţă, prostie, paradox…
Nu poţi fi special, original, folosindu-te de butoane de râs. Se ajunge în scurt timp la poanta clasică şi repetată de mii de ani. Este ca şi cum ai întreba “Cine este din Ploieşti? Dumneata? S-o trăieşti!” Doar că pe diferite variante. Lumea râde, pentru că în grup râsul este molipsitor şi oamenii aceia au venit cu adresă acolo, au venit pregătiţi să râdă, de obicei mai sunt şi nişte “prieteni” în sală care se simt obligaţi să râdă, sa aplaude, dar asta nu înseamnă că cel care vorbeşte are un text bun. Actorul adevărat, cu un text OK, nu-şi vede roadele imediat, ci în timp. Un exemplu mare: Grigore Vasiliu Birlic. Au existat situaţii în care Birlic era pe stradă, în situaţii nenorocoase (ca să nu zic nenorocite), el se enerva la culme şi lumea strânsă în jurul lui, ca la urs, se prăpădea de râs. El beneficia de o viaţă de actorie dusă la calitate excepţională. Ceea ce juca Birlic nu a putut fi catalogat niciodată drept mediocru sau insuficient.
Iată de ce este necesară şi munca nu numai talentul. Nu poţi spune: “Mă duc să fac comedie prin baruri că prietenii râd la poantele mele.” Mai întâi trebuie învăţat şi obţinută o rutină. Eu am urmărit într-o zi cam tot ce e pe youtube… primul lucru pe care l-am observat a fost că nici unul dintre actori nu ştie ce sa facă pe scene, nu are o “coregrafie”. Majoritatea se agaţă de microfon şi el devine punctul de atracţie. Nu ne mai uităm la actor ci la microfon. Dacă există un stativ, actorul dă energic din mâini sau, şi mai rău, îşi vâră mâinile în buzunar. Şi mai rău este stilul de la teleconcursurile de la TV… ghiceşte cuvântul… Acolo, ca omul să nu se plictisească, este impus stilul pasului înainte. Tot timpul domnişoara cu decolteu adânc face un pas în faţă, se bălăngăne un pic, şi apoi face un pas în spate, se bălăngăne un pic, cam trei sau patru cicluri pe minut. Foarte apropiat de stand-up este actorul cu marionetă. Nu-i musai să fie ventriloc, regia face spectacolul.
Sfatul meu este… studiul şi înţelegerea acelui de ce aşa şi nu altfel, şi evitarea subiectelor clasice “nevasta mea este atât de grasă încât…”. Textul trebuie să aibă un mesaj protestatar, spectatorul trebuie să plece acasă cu ideea de a se schimba şi a renunţa la obiceiurile proaste. Pentru început aş recomanda pe Radu Gheorghe.
Nu ca mie mi-ar fi placut stand-up-ul cu pricina, dar experienta a meritat. De ce? Cred ca o data-n viata ti-e dat sa-l vezi pe “jeg” postat chiar pe randul din fata ta, facand fete posomorate si foindu-se apoi iesind ca din pusca din sala. Faza e ca i-am citit inca de pe-atunci din timpul showului postul pe care urma sa-l scrie 🙂
Hát, iar eu cu ce m-am ales?…
Vezi, deci, că pentru voi, mă copchii, mă expun eu la de astea cu inconştienţă. Uă, că nimica nu apreciaţi! Pentru viitorul vostru vesel mă sfarm eu şi-mi pun amintirile traumatizante la bătaie. 😀
Nu ma pronunt asupra formelor de stand-up comedy romanesti; daca vreti intotdeauna ceva nou si foarte bun nu trebuie sa-l pierdeti pe Hugh Laurie.
Subscriu. My two cents: singurul român care s-a apropiat cel mai mult de stand-up si care a facut-o cu măiestrie a fost Toma Caragiu.
Daca tot veni vorba, in stand-up topul meu ar fi: Eddie Izzard, Robin Williams, Ricky Gervais, Eddie Murphy, Jimmy Carr, Bernie Mac.
Hai să zic io ce nu-mi plac, că e mai fain. Mie nu-mi place Robin Williams. Da, ştiu, e legendă. Nu-mi place stilul. Nici Ricky Gervais prea mult. Mai e ăla legendar, bătrân, nu reţiu cum îl cheamă şi mi-i lene să-l caut, poate-şi aminteşte altinceva-n locul meu.
De exemplu, mi-a plăcut Pablo Francisco. Da’ NUMAI şou’ de feature pe Comedy Central, scurtu’, de 20 de min. Şou’ mare sugea.
(Apropo, da – Toma Caragiu rulează; şi iaca, n-am văzut multe de la el, da’ tot îmi place din 5 minute. Surpiză.)
Pablo Francisco reciclează la greu si are cred doar 5 poante bune. Si da, show-ul extins nu merită deranjul.
Legendarul bătrân sa fie George Carlin, cumva ? Sau vorbim de cei ce acum Restează In Pace ?
Carlin, da. Nu-mi place….
Tucurel, sunt mai mult ca sigur ca poti gasi figuri de stil dragute, dar incearca sa si judeci. Ca te cam dai in barci.
Pentru ca stii ce e cel mai deranjant? Nu prostii. Prostii sunt ok. Cel mai deranjant lucru sunt prostii care sunt totusi destul de destepti incat sa-si argumenteze prostiile.
Imi e asa de sila sa ma bag in cacatul asta. Si mi-ar fi fost foarte usor doar sa zic: “Am citit ultimul tau post, parerea mea: esti prost!”. Dar deh, ai atins o coarda sensibila si tre sa sar.
Mai iti aduci aminte cand blogareala era la inceput? Si se gaseau unii din presa cu pula sculata sa-si dea cu parerea in totala necunostinta de cauza? Ala esti tu acum.
Problema mea cu tine este urmatoarea: ai vizibilitate (ca orice tabloid, normal) si mi se pare nasol sa imprastii o parere biasata de dragul liricismului blogului tau. Nu iti mai da cu parerea aiurea ca risti sa fi penibil.
E normal sa o faci. Dar pretentia mea, draga Darius, este sa-ti faci temele. Atat.
Exista doua optiuni: fie iti asumi incompetenta si taci. Fie incerci sa-ti faci temele
Ai dreptate, e foarte probabil sa fi fost tristi si incompetenti. Ai dreptate, e foarte probabil ca momentele lui Neuronu de pe YouTube sa nu fie cele mai bune. In rest, esti total pe langa.
Pablo Francisco? Da-mi voi sa te compatimesc pentru inteligenta-ti scazuta. Si nu e “o chestie de gust”, e o chestie de inteligenta. Nu e nevoie sa te jignesc in vreun fel. Ai facut-o singur prin afirmatia asta.
Cu poti sa ridici problema calitatii unui spectacol cand tu consideri pe Pablo Francisco bun? (Chiar si numai in showul ala) Acest trist beat-boxer si monkey-boy care nu are altceva decat voci, scalambaturi si tipete.
Iar sa spui “si mai slabi decat neuronu (n-o lua personal)” e ca si cum de fata cu ma-ta ai spune ca “toate femeile sunt curve, peroanele de fata se exclud.”
“Nu concep cum poţi aprecia un coleg uman, doar pentru că face ceva de care amândoi nu sunteţi buni.” – Da-mi voie sa-ti explic: e ca atunci cand unii fut femei bune da’ prost, iar tu o arzi pe laba. Nici unii nu sunteti buni… da’ unii macar o fac.
Si atatia melancolici tristi ce vorbesc despre Toma Caragiu. Hai da-o dracu…
Lasa figurile de stil deoparte si discuta ca un barbat.
PS: Generalizezi ca prostul.
Am zis că Pablo Francisco e slab. Unde ai mai înţeles pe dos? 🙂
Baiete, tu nu mai stii ce tastezi?
“De exemplu, mi-a plăcut Pablo Francisco. Da’ NUMAI şou’ de feature pe Comedy Central, scurtu’, de 20 de min. Şou’ mare sugea.”
Măi să fie, chiar m-am uitat în sus să nu produc confuzii, da’ văz că tre’ să-ţi descompun frazele şi să ţi le explic pe propoziţii. Mi-a plăcut. Într-o vreme. În trecut. NUMAI şou’ mic. Ce nu-i clar?… Apoi, pe axa temporară (că toată lumea vede iniţial şou’ mic), am văzut şoul mare, care era şi este şi va fi de căcat. A fost şi feed-back de la alt cititor referitor la aia: “Pablo Francisco reciclează la greu si are cred doar 5 poante bune. Si da, show-ul extins nu merită deranjul.” Iaca acilea tocmai ce stabiliserăm împreună că suge şi de fapt e naşpa.
Spre exemplu, într-o altă eroare, mi-a plăcut Carlos Mencia. Pentru că era de râs. “Dar nu era râsul lui” (ca să zic aşa), am aflat eu ulterior.
Apropo de asta, vezi tu, proverbialele prime 5 minute prin care asimilezi pe cineva pot fi ţais şi restul, mai târziu, naşpa. Invers… mai greu, zic eu, dând cu părerea de pământ.
Când am zis că îs spectator amator, mă refeream la vasta gamă de comediani. Da’ am văzut tot ce este pe net sau găsibil la noi în ţară, pe orice cale posibilă. Per total, noi n-am văzut la un loc nici un sfert.
Hai mai… recunoaste. Suntem intre prieteni aici. Vorba aia 😉 Merge un Pablo Francisco la o petrecere.
Lasa axele temporale si datul cu parerea de pamant sa nu sara din vreun ciot sa te loveasca ‘mne fereste unde.
Tu confunzi showrile cu oamenii. Analizeaza.
Si sper ca mai incolo sa realizezi ca tot intr-o eroare au fost si parerile exprimate de tine p-aici. (Sa nu zici ca nu iti acord credit)
Am deviat de la subiect, cum stii tu mai bine.
My job here is done. Recycle!
Iubite, Pablo Francisco a fost primul stand-up străin pe care l-am văzut. Şi şoul lui mic e fain. Şi în acelaşi timp un fluke. Sunt alţii care au găsit mai potrivit decât noi să-l promoveze, cum ar fi Comedy Central. Câteva alte milioane de oameni. În rest, e vorba de gusturi. Cum nu-mi place mie Carlin, da’ e bun.
Şi, dacă tot vrei să-ncheiem, părelile nu sunt greşite. Ele sunt păreri. Greşelile sunt greşite. Iar când ai dreptate în legătură cu ceva nu a fost dintr-o părere a ta.
Incearca sa-ti seama singur cat esti de prost si unde gresesti. Mai trec pe aici la anul, sa te-ntreb daca ai reusit.
Constructiv şi mai ales bine argumentat.
“ce este pe net se presupune că-i best-of” …bai, nu e! Iti spun si de ce. Pt ca daca pui pe net cele mai tari dume ale tale risti sa pierzi sala la show. Ma roog, pana la urma nici nu conteaza, sunt niste glume care prind bine in spectacol, nu cele mai bune, dar nici cele mai slabe, evident. Mie imi plac, tie ca nu. E ok. Pana la urma e o chestie de gust. Nu aici e problema.
Pe mine ma deranjeaza ca te apuci sa pui etichete si sa generalizezi chiar daca tu nu ai vazut decat un show live. Si ala s-a nimerit sa fie cu niste baieti care cel mai probabil sunt la inceput. Si dupa show-ul asta vi si spui ca stand-up-ul romanesc este de cacat. Asta e ca si cum as merge la concert la Bambi si dupa, ma apuc sa scriu ca muzica romaneasca nu merita ascultata ca e de cacat. Fanii lui Iris poate au alta parere. Si asta, in mod sigur, pt ca au fost la un show la Iris intai. Nu ti se pare mai corect sa spui ca ai fost la Bambi la show nu merita vazut?
Si zici ca-ti place Pablo Francisco, aa? Asta spune multe despre tine! Probabil ca tie nu-ti place stand-up-ul romanesc pt ca nu se stramba nimeni ca Doru Octavian Dumitru. Nu aparem cu pantalonii rupti in cur, nu ne punem dresu’ pe cap. Asta e! Nu suntem pe gustu’ tau!
@Bibliotecaru…”Lumea râde, pentru că în grup râsul este molipsitor şi oamenii aceia au venit cu adresă acolo, au venit pregătiţi să râdă” …ca si cum asta este ceva rau! Dar si rasul asta molipsitor trebuie sa-l starneasca ceva, nu? Daca eu am poante slabe nu o sa rada nimeni si o sa transmit o plictiseala la fel de molipsitoare ca si rasul.
“Există nişte butoane de tip trigger pe care un actor de comedie poate apăsă cu râs garantat.”… si te apuci sa faci o lista intreaga cu tot ce exista pe lumea asta. Pai daca poti sa faci TU o gluma buna cu fiecare din categoriile enumerate de tine, esti genial, omule!
Asta este o alta chestie pur romaneasca. Ce, glume cu sex, batrani si bautura??? Aaaa, s-a mai facut! Deci nu esti original. Deci esti varza! Dar toate astea ce le-ai enumerat tu acolo fac parte din viata si te lovesti de ele in fiecare zi. Nu e normal sa vorbesti despre ele?!?
@ Basty
Toma Caragiu nu a făcut aşa ceva. La el era un text rafinat pe care trebuie să-l tratezi cu inteligenţă. El încerca să descopere şi să ascundă totodată. Textul trebuia să fie deopotrivă lejer încât ca publicul să înţeleagă “şopârla”, dar şi închis încât să nu se înţeleagă nimic special fără interpretare. Toma a înjurat Partidul Comunist prin acele monologuri ca nimeni altul, pentru că totul era făcut din ton. Toma a fost un răspuns în condiţii de cenzură, astăzi nu mai există nici măcar autocenzură.
@ neuronu
“Nu eşti original” nu este acelaşi lucru cu “eşti varză”. Dacă eu îmi fac o trupă şi cânt la chitară de “nu se poate” în stilul lui Jimmy Hendrix, voi avea spectatori, dar nimeni nu va mai da pe spate pentru că deja Hendrix a fost, a trecut… Una este să asişti la un concert cu Elvis Presley şi alta e să vezi în Las Vegas o sosie a lui cu un spectacol extrem de reuşit.
Dacă cineva nu este de acord cu mine, nu e nici o nenorocire. Există loc pentru toate părerile, nu punţi pasiune în a desfiinţa pe cineva numai pentru că altcineva are o altă părere. În cazul de faţă, părerea mea este şi “umilă”, nu sunt nici măcar absolvent de IATC sau UNATC că nu ştiu cum îi spune azi.