Ferice doliu

In al doilea rând, vă rog insistent să mă iertați că nu am scris de atâta vreme, cum și eu vă iert pe voi, la rândul meu, că n-ați citit de când eu n-am scris. Și nu în ultimul rând: trec printr-o teribilă dramă de familie. Mi-a murit cineva. Vă dezvălui imediat, vă rog să nu bociți în batiste, că faceți pe jos. 

Înainte de toate detaliile, m-am întors spre divinitate, în aceste clipe de grea încercare: m-am apucat să citesc despre Domnul Iisus Hristos online, fiindcă-n Biblie nu sunt linkuri și durează, iar eu aveam nevoie de alinare imediată.

Și scria acolo pe ‘ternet că învățații contemporani nu s-au decis exact când s-a născut… în sensul că unii sunt de părere că s-a născut în anul 4 î. Hr, pe când alții teoretizează că ar fi fost de fapt în anul 5 d. Hr. Deci nu e foarte limpede dacă înainte sau după el însuși, totuși noi numărăm, că ne zic ei la sfârșit.

Mna, cam la asta s-ar rezuma, să revenim așadar la deces. Eu am astm bronșic (dar nu, nu eu am murit). Am dezvoltat această abilitate de a nu putea respira când vreau eu în decurs de 5 ani, cât am stat în aceeași casă cu mâțele la care de altfel sunt alergic și care aparțin maică-mii, care susținea că nu, jivinele sunt nevinovate și că-i de la umblat cu capul ud după duș.

Ei bine, săptămâna asta, odată cu desființarea României prin tratament politic, s-a mai întâmplat un alt moment dramatic: a murit una dintre dânsele. Mâța mai mică.

Am simțit ca-cum-virgulă pe dinăuntru m-am rupt în două bucăți de cantități aproximativ egale, fiindcă cu un ochi râdeam, c-a murit asta, iar cu altul plângeam că mai îi încă una. Dacă n-o punem pe aialaltă, ce i-am dat-o unei foste Prime Doamne Jeg, în total ele cumulând un număr total de trei (atât mâțele, cât și doamnele Jeg).

 Vă las acest paragraf să vă reculegeți. 

***

Criza se desfășoară mai mult la nivelul solului, decât printre norișori…

 [Hail, Carcea!] 

***

Bun, iată-ne în fața unei descoperiri care cu siguranță va schimba mentalități, iar copiii voștri vor învăța de prin manuale, după cum am dictat eu: bețivăneala este un lucru bun. Pe lângă că stimulează real nivelul mulțumirii de sine, bețivăneala diminuează dramatic nivelul depresiei în clipa în care, tot mulțumită bețivănelii, reușim să evităm periculoasa începere a unei relații cu o domnișoară, ale cărei consecințe grave nu avem spațiu pe server să le enumerăm. Și, pentru că bețivăneala este un element complet și circular, tot datorită ei ajungem să ne – cum notam – mulțumim pe sine, odată rămași fără de fată ca să o facă pentru noi. Și – decisiv – tot bețivăneala ne pune înapoi în cursă (pentru ca, tot ea, recursiv, să ne oprească la timp).

Bețivăneala are grijă de noi! Luați exemplu picatul în față pe ciment. Când e mai puțin important – beat sau treaz? Vomitatul pe cineva – beat sau treaz, când contează cel mai puțin? Pierdutul lucrurilor? BEAT! De fapt, însuși realizatul pierdutului lucrurilor se petrece CÂND EȘTI TREAZ și nu când ești beat. Ceea ce denotă că, dacă rămâneai beat, erau șanse mari să nu fi aflat vreodată. Dacă persoana pe care vomiți e beată, cu atât mai mult – nu va fi atât de relevant nici pentru ea!

Alt lucru pe care l-am descoperit eu – firește, uitându-mă la oameni beți în vastele mele ieșiri de documentare – e că le place să doarmă diferit față de data trecută. Spre exemplu, eu mi-am luat canapea rabatabilă ca să am și un pat mare, să le alternez. (Dormitul meu se aseamănă cu viața sexuală a multora – e în pat, vreau să experimentez, îmi plac paturile altora.)

Fiindcă nu sunt genul care să-mi doresc un singur tip de pat, ci mai multe. Doresc să dorm în cât mai multe paturi diferite – nu intrați la bănuieli, am zis să dorm; iar paturile să fie toate ale mele și să nu se facă în ele sex, acolo unde dorm, că nici eu nu dorm unde fac alții sex. Sex deci altundeva, că nu-i prioritar.

Mna, și tot observând cum se-mbată unii ca depravații și își cumpără canapele, mi-am dat seama că la un moment dat se satură și găsesc alte căi să doarmă diferit, cum ar fi să schimbe direcția, deci să doarmă invers în paturile lor, dublând astfel variantele. Ceea ce, vă spun eu, ca om ce-am observat îndeaproape multe beții și cunosc bine oameni cu canapele cumpărate ca să doarmă altfel, face foarte dificil mersul la budă. Deoarece, ridicându-te din pat, beat fiind deja, e destul de greu să găsești closetul, darămite amestecând camera cu ea însăși în fiecare noapte.

Deci bețivii sunt cu atât mai responsabili, considerând că trebuie să țină minte atâtea. Ați văzut vreun om treaz conducând cu 20 la oră? Nu, doar bețivii! Eu am auzit mai multe “făptașului i s-a făcut etilotestul și, surprinzător, nu era băut la volan”. Carnetele ar trebui să se elibereze doar în și celor în stare de ebrietate.

***

[prin amabilitatea lui Tibique]

***

Și una tematică…

[mulțam, Nojel]