Darius Hero

Dacă aș avea un leu pentru fiecare leu pe care nu îl am…

D

ATENȚ’E: BASTIAN NU MĂ (REPET – NU) COPIAZĂ! LERIU ÎNSĂ DA!

[în acest deosebit articol, Darius își face lansarea în cariera muzicală, ținându-se de promisiunea dată și învățând pentru cetitori ca să cânte, pe lângă să încânte]

Am zis să aștept cu subiectul ăsta, ca să apuce participanții să se facă de absolut tot penibilul înainte să scriu.

Deci! Toată lumea îl știm pe de rost și dintotdeauna pe numărul de telefon lui Mircea Badea. Da? Îl știm. TOȚI! Nu-l știm cu toți pe același, da’-l știm fiecare dintre noi pe măcar unul dintre ele. L-am notat, îl avem, este-n agendă, mulțumim. Zeroșaptepatruzeroșaptedoidoizeroșapteșasecincizeroșapte! Șase.  Nouă. Zero… Șapte. Gata, bă! Îl știm toți, îl știe Google după orice căutare! Orice cauți pe net, ieșe număru’ lu’ Mircea Badea. Nu există vreun SEO mai bine făcut decât pre numărul lui Mircea Badea.

Scurt istoric

Cum a început chestia asta? Desigur, de la Băsescu. De la Băsescu s-a ajuns la fiică-sa, de la care s-a ajuns la numărul ei dat pe post la KissFM de Cârcotași, cărora Badea s-a gândit la rândul lui să le dea numărul la el pe post, post pe care, în același context, și l-a dat și pe al lui propriu. Numărul, că la el ne referim. Astfel, doar uitându-ne la televizor, putem să aflăm toate numerele lui tuturor. Bun? Da.

De atunci, zornăie telefoanele-n emisie. Unde diverși zic diverse, iar Bădie, după caz, face ce? LE DĂ NUMĂRUL PE POST! Firesc. Nu cred că există cineva care să nu fi pătruns până acum acest mecanism simplist.

Mai nou…

Mna, acuma recent, “colegu’ de trustă blogosferică”, Visurât, s-a gândit el în capul lui că ia să-l ia pe Badea nițelaș la pulă, via metode care costă 7 cenți. Bine. De ziua lui Voiculescu, doar tot e motiv de sărbătoare… I-a trimis șpagasinului un sms, să-i amintească de importanța acelor momente, poate în vederea obținerii unui cadou financiar.

În mod absolut surprinzător, lu’ Mirciu i-a venit ideea inedită să… stupoare! îi dea numărul lu’ Sebastian pe post, pentru uzul telespectatorilor. Total neașteptat, zău.

Visurât cască ochii a uimire, după care cade pe jos, tăvălindu-se, lovit la operație. Blogerii smiorc-smiorc pe la colțuri! În frunte pretenu’ cu China Birta “Chinezul” Cristian Augustin, care, hop!, venind călare pe TV tuner, ne arată revoltat pe blogul dânsului filmul în care cu mârșăvie Mircea Badea divulga datele personale ale unui telespectator! Mai concret, pe principiul “dați-le pălincă la prunci, ca să știe ce să nu bea”.

Voi reușiți să vă dați seama, mă, sau râdeți? Bun. Cu ocazia asta, cei care nu-l știau, află și numărul lui Visurât mai clar, ca să-l adauge în lunga listă cu numere pe care le știe toată lumea.

Într-o sclipire de Iașistein ce îi, numitul își redirecționează apelurile către telefonu’ lu’ Badea, că de ce să-l sune lumea pe el, cân poa’ să-l sune pe Badea direct și în direct? Și, tot hăhăind, începe să reverse telefoane către ăla din televizor. Pe la jumătatea acestui proces fără precedent, când ălalalt răspundea cu nesaț la tot ce primea, își dă Coșmaru’ seama, hlizindu-se a pagubă, că, hait!, tot ce vorbește poporu’ cu Badea Mircea nu i se facturează celui din urmă (care râde mai bine), ci abonatului care-a operat manevra de ocolire, rămânănd astfel fără minute gratuite de pe care să sune la soață, s-o cheme după el, dar și cu cost suplimentar peste pupăză.

Și să nu mergi undeva, departe, ca să nu te mai întorci? Visurâte, dacă îi ceva, dă-mi bip (0741028758), că te sun. Badeo, la fel, că te sun la Visurât.

***

Windows1895

***

Sorel “Programatorul Minune” Mihai, îl știți de pe Internet, a efectuat recent un studiu de popularitate pentru Jeg, fără să mă anunțe, ca să-mi facă o surpriză de ziua morților. Nu s-a mai răbdat și s-a scăpat cu rezultatele.

Poll-ul a fost executat pe un eșantion reprezentativ din comuna Hațeg. Pentru rezultate de-o relevanță mai puternică, Sorel Mihai a chestionat doar subiecți de vârsta lui, deci minori și doar de sex feminin, deci așa cum este și el. Finalul se vrea unul de o sporită relevanță, considerând că Sorel Mihai susține că în afară de el, există doar două persoane localitatea amintită cu un grad mai ridicat al celebrității: Para, taximetristul, respectiv o fată care a murit la 14 ani. Deci o concurență nu tocmai foarte activă.

MostreChestionarSorel

Din declarațiile operatorului sontajului:

“Dintr-un total de cel puțin 8 fete au răspuns afirmativ la întrebarea “Te-ai dezbrăca pentru Darius?” 3 fete, a existat o abținere și  două refuzuri. La băieți s-au înregistrat două refuzuri, un răspuns afirmativ și un răspuns necontorizat. Asta face ca, în cazul în care Darius ar fi dispus să lase oamenii să se dezbrace pentru el, mai mult de 83.45% și-ar da textila jos, în timp ce restul.

Asta face din Jeg.ro cel mai vizitat blog neînscris în Trafic.ro. Sondajul a avut loc între orele 15-16, marja de eroare fiind practic înexistentă în acest interval orar. Cei intervievați au fost aleși aleatoriu (la întâmplare).

În arhiva atașată (documentul fiind atașat arhivei) găsiți o imagine ce vine în sprijinul celor spuse mai sus.”

Sorel-Mihai

***

BatetiSiVoiDeschide

***

Pentru echilibru, Sorel a intervievat și un băiat, care, pentru a extinde sfera reprezentativă, este din Capitală și a fost atent selectat din rândul blogărilor, dar la fel – minor. La prima întrebare, Ariel nu s-ar dezbrăca pentru mine, iar la a doua, Ariel s-ar dezbrăca pentru mine “într-o situație de viață și de moarte”. De asemenea, răspunsul este afirmativ și pentru “două situații de viață și de moarte” ș.a.m.d. Deci exponențial crescător.

În teorie, deducem că eu aș putea convinge aproape orice persoană, chiar și de sex masculin, dacă este minoră, să se dezbrace pentru mine, amenințând cu suicidul.

***

Așa cum v-am promis (pentru că eu sunt un om de cuvânt, nu-i așa?), când voi fi învățat prima muzică pe ukulele, vă voi fi arăta-o. Undeva e greșit un timp verbal aici. Oricum, poftiți. Alăturea de mine a stat și cântat struța Mirona Pascu Augustina, pe care o cunoașteți din rolul mâinii, în filmul cu cubul lui Rubik.

[se dedică Bibliotecarelui și Cameliei de la serviciu]

[pe YouTube sau de downloadat]

244 comentarii

  • Mie sa imi canti “For the windows in paradise, for the fatherless in Ypsilanti”. Ca e una din preferatele mele. Si mai e si la Ukulele. Si dupa te voi iubi iar. DA? Ok.

  • Doresc pe această cale să-mi retrag cuvintele azvârlite anterior fără pic de discernământ. După a atentă şi minuţioasă analiză, am ajuns la concluzia cum că acest articol, sub care tocmai ce scriu şi noi, este minunat, unul dintre cele mai bune articole ce-au văzut albul blogosferei prin mijlocirea şi purtând amprenta genială a Dariusului. Şi este excelent în totalitatea sa, holistic vorbind, dar în special partea cu sondajul, carele le le întrece pe toate.

  • Am plans ieri, dar azi m-am gandit sa salvez ce mai e de salvat. Dar daca te porti asa, ma retrag gratios. Daca asa vrei.

  • Zappy, zic sa vina tovarasha sa va cuminteasca. A, nu, nu poate acum. Shade la catedra si zice nushtiuce despre analize si amprente. Da’ cind termina, poate se ocupa si de voi.

  • Te-ai retras tăt în crize şi aruncând cu farfurii şi ai venit iară şi ai apelat la prieteni şi-ai bocit şi ai trimis cerere la “Iartă-mă”, dar ţi-or respins-o şi o zis Mircea Radu că nu-i spectaculos. Da’ acuma eşti graţioasă.

    Hudreo – adică celălalte articole n-ar fi fost la fel de bune?

    Monica.

  • forumularul – fara mistouri tampite cred ca acest cuvant descrie cel mai bine acest jeg. jegul in sine este un forumular.

    opinii pentru? opinii contra?

  • Io nu ştiu voi ce simţiţi da’ io cred că Hudrea mintenaş nu mai rezistă şi îi rade cuiva vreo două peste degete cu rigla. Numai vă zic.

  • OLiX: jimi are dreptate, ajutorul nu va intarzia sa apara, de fapt, ce spun eu, cred ca esti deja rezolvat!

    Si nu sunt de acord cu ceilalti, mie chiar imi place articolul! Despre ce este? Si ce i-ai facut lui Hudrea? L-ai amenintat, il santajezi? Zi ma, ca nu se razgandea el asa dintr-o data… Ceva s-a intamplat…

  • Formular de inscriere. Si ar trebui semnat cu amprente digitale si dupa, acceptat de DumneJeg, sau Director general Jeg!

  • Nu există “ceilalţi”. Există Hudrea. Îl bănui c-o-ncercat să-nceapă următorul sabotaj.

    I-am propus două variante (doar comentarii de critică negativă sau doar laude şi limbi). I-am înecat corăbiile.

  • Nu fii prea aspru cu el! El te-a sabotat doar o data, a doua oara, a fost altcineva. Fiecare cititor de jeg, trebuie acum sa vina cu o idee de boicot. Ma rog, vad ca a ales limbile… Oricum l-ai fortat sa faca o alegere grea! Ca tot veni vorba, cum l-ai fortat?

  • IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conţinând o uşoară batjocură, folosind semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. 2. Categorie estetică şi filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificaţii opuse sensului obişnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunţă ceva pentru a se înţelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare].

  • RULMENT – RULMÉNT, rulmenţi, s.m. 1. Organ de maşină construit din două inele concentrice, separate prin bile sau cilindri cu acelaşi diametru, care transformă mişcarea de alunecare în mişcare de rostogolire, micşorând prin aceasta rezistenţa de frecare. 2. (În sintagma) Fond de rulment = totalitatea resurselor băneşti şi materiale de care dispun întreprinderile şi organizaţiile economice în procesul activităţii lor; mijloace circulante. – Din fr. roulement. rulmént s. m., pl. rulménţi RULMÉN//T ~ţi m. 1) Dispozitiv al unei maşini (constând din două inele concentrice, separate prin bile, role etc.), care serveşte la ghidarea fusurilor de arbori sau de osii. 2): Fond de ~ ansamblul capitalului şi valorilor disponibile pentru cheltuieli curente. /<fr. roulement RULMÉNT s.m. 1. Piesă de maşină compusă din două inele concentrice separate prin bile sau role cu aceleaşi dimensiuni, care transformă mişcarea de alunecare în mişcare de rostogolire. 2. Fond de rulment = materiile prime şi celelalte materiale necesare procesului de producţie, precum şi mijloacele băneşti necesare funcţionării continue a unei întreprinderi. [< fr. roulement]. RULMÉNT s. m. 1. organ de maşină, compus din două inele concentrice separate prin bile sau role, cu aceleaşi dimensiuni, care transformă mişcarea de alunecare în mişcare de rostogolire. 2. fond de ~ = materiile prime şi celelalte materiale necesare procesului de producţie, precum şi mijloacele băneşti necesare funcţionării continue a unei întreprinderi. (< fr. roulotte)

  • În ciuda faptul că am un calculator mai vechi decât abacul şi că nu am avut nici un bit de program de editare, am făcut şi eu un filmuleţ plin de nuditate.:) L-am dedicat, cum era şi firesc, oamenilor politici care mi-au mâncat ficaţii în ultimele zile.

  • LOMBOSCIÁTICĂ s.f. (Med.) Nevralgie localizată în regiunea lombară şi pe faţa dorsală a membrelor inferioare. [Gen. -cii. / < fr. lombo-sciatique].

  • CÁPRĂ, capre, s.f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari şi diferenţiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ♢ Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roşcată şi cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producţia de lapte (Capra hircus). ♢ Expr. A împăca şi capra, şi varza = a mulţumi şi pe unul, şi pe altul; a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte şi curbate la vârf şi cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăieşte în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou şi care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (I 1) care bate ritmic din fălci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalţi sar peste el. II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucişate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucişate care serveşte la susţinerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruţei şi pe care şade vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat aşezat pe patru picioare, cu înălţimea reglabilă. 5. Arşic de miel. – Lat. capra.

  • ati remarcat partea : “…Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou …”

  • legúmă (-me), s.f. – 1. Produs vegetal de grădinărit, verdeaţă. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Puşcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s.f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca şi a bea puţin; a cruţa; a economisi); legumeală, s.f. (acţiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puţin).

  • LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură, servind la perceperea gustului, la mestecarea şi la înghiţirea alimentelor, la om fiind şi organul principal de vorbire. ♢ Expr. A-şi înghiţi limba = a) a mânca cu poftă; b) a se abţine de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tăcut. A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preţ să obţină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ieşi) limba de-un cot = a) a-şi pierde respiraţia, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, a nu păstra o taină. A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate şi fără prudenţă, a spune şi ce nu trebuie. A-şi scurta limba = a vorbi mai puţin. A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească. A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroşa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească. A-şi pune frâu la limbă sau a-şi ţine (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea. (A avea) limbă ascuţită (sau rea, de şarpe) = (a fi) răutăcios, maliţios în tot ce spune. A înţepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva. A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, făţarnic, prefăcut. A-şi muşca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-şi putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunităţi umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică şi lexicală proprie. ♢ Limbă comună = a) stadiu în evoluţia unei limbi, anterior diferenţierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace şi procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei şi sentimente. Limba surdomuţilor. 4. (Înv. şi reg.) Vorbă, cuvânt; grai, glas. ♢ Expr. Cu limbă de moarte = ca ultimă dorinţă (exprimată pe patul morţii). A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ţi îndeplinească o ultimă dorinţă, exprimată înainte de moarte. 5. (Înv.) Prizonier folosit ca informator asupra situaţiei armatei inamice. 6. (Înv. şi arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeaşi limbă; popor, neam, naţiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcţional cu limba (I). 1. Bară mobilă de metal, agăţată în interiorul clopotului, care, prin mişcare, loveşte pereţii lui, făcându-l să sune. 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesneşte încălţarea pantofilor; încălţător. 4. Bucată de piele, de pânză etc. lungă şi îngustă, care acoperă deschizătura încălţămintei în locul unde aceasta se încheie cu şiretul. 5. Lama de metal a unui cuţit, a unui briceag etc. 6. Flacără de formă alungită. ♦ Fâşie de lumină care străbate întunericul. 7. Fâşie lungă şi îngustă de pământ, de pădure etc. 8. Deschizătură, gură lăsată la coteţul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscariţă; limba-boului = plantă erbacee acoperită cu peri aspri şi ţepoşi, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferigă mică cu rizom scurt şi târâtor, de obicei cu o singură frunză penată compusă (Botrychium lunaria); b) plantă erbacee cu flori de culoare albăstruie-liliachie, care creşte în regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mieluşelului) = plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arăriel (Borago officinalis); limba-oii – a) plantă erbacee cu frunze dinţate şi spinoase, cu flori purpurii, care creşte prin locuri umede şi mlăştinoase (Cirsium canum); b) mică plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă şi cu flori roz grupate în spice (Plantago gentianoides); limba-peştelui = plantă erbacee cu frunzele verzi-albăstrui şi cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante înrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasă şi flori roşii, albe sau galbene; limba-şarpelui = ferigă mică cu rizomul lung, cu o singură frunză, de formă ovală, răspândită prin locurile umede, prin tufişuri şi păduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrăbiei = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate şi cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limbă-de-mare = peşte marin cu corpul oval şi asimetric, cu ambii ochi situaţi pe o singură parte (Solea nasuta). – Lat. lingua.

  • BALALÁI//CĂ ~ci f. Instrument muzical popular rusesc având o cutie de rezonanţă de formă triunghiulară şi trei coarde, care emit sunete prin ciupire. [G.-D. balalaicii; Sil. -lai-că] /<rus. balalaika

    CONCUPISCÉNT, -Ă, concupiscenţi, -te, adj. Care are înclinări către plăceri senzuale, trupeşti; luxurios. – Din fr concupiscent, it. concupiscente.

    PAMFLÉT, pamflete, s.n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepţii politice, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.

    PÓMPĂ1, pompe, s.f. Maşină de forţă sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mână sau acţionat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ♢ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanţă pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă“) Aparat de pompare adaptat mai ales la puţuri; p. ext. cişmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.

    PÓMPĂ2, pompe, s.f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea şi cu efectuarea înmormântărilor. – Din lat. pompa, fr. pompe.

    DADAÍSM s. n. curent literar şi artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea şi răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul iraţional, suprimarea oricărei legături dintre gândire şi expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii şi de culori în artele plastice; dada. (< fr. dadaïsme)

  • Adrian Hudrea: tu paranoic cum eşti pun pariu că deja credeai că am vb iar cu tăţi, să facem boicot
    Adrian Hudrea: de-amu nu mai tre’ să organizez nimic
    Adrian Hudrea: numa’ să dau tonul, vine restul de la sine
    Adrian Hudrea: :))
    Groza Darius: Nu, eu am sugerat boicotu’ încă din acest articol.
    Groza Darius: Te-ai ales cu un cârg de papagali vorbitori.
    Groza Darius: Care şi personalizează repetiţia.
    Adrian Hudrea: io ce să le fac?
    Groza Darius: Să le zici. Ho! Proastelor. Doar îmi suflam nasul.

  • De fapt daca stau mai bine sa ma gandesc m-as dezbraca pentru tine oricum. Mai ales degeaba. Ce am de pierdut, nu? E o onoare sa te dezbraci in fata lui Dumnejeg.

  • Uite aşa ai reuşit tu să îmi smulgi o lacrimă care mi s-a prelins pe obraz şi am şters-o cu un şerveţel plin de muci, minunat cântec!

  • “carg de papagali vorbitori”, asta e tare rau… si eu m-am gandit la asta, da’ n-am zis nimic, sa nu se ridice multimea impotriva mea! papagalii nu ar trebui sa umble in stol? ma rog, tot e amuzant…

  • Si ca sa ne fie clar, la faza cu rulmentu’ eu eram ironic la ironicul lui Hudrea! Clar? Clar. De restul nu pot raspunde,poate erau ironici la rulmentul meu.

  • Ha-ha-ha-ha! Nu eşti tu un pic amabil şi ne explici şi nouă cum ai dedus că Basty NU dar Valeriu DA? :mrgreen:
    Şi că tot veni vorba vin cu o mică completare: “Hai mă Darius mă, nu era vorba că nu mai pomenim mă de CCP cum că te copiază, mă. că se supără mă, în puii mei, la naiba…” [muzica din Cold Mountain]

    Dacă nimeni nu vrea hai că pun eu punctul pe j:

    jeg (-guri), s.n. – 1. Jar, spuză. – 2. Murdărie, rapăn. Sl. žegŭ (Cihac, II, 157; Tiktin; Conev 62; Puşcariu, Dacor., VIII, 122), cf. rus. žeg „căldură“. Primul sens, rar, se păstrează încă în Banat şi Trans. de Vest; cel de al doilea, este comun în Munt. – Der. jegos, adj. (murdar, răpănos). Este dublet de la jig (var. Olt. ojig, ojic), s.n. (fier, marcare a vitelor, marcă făcută cu fierul; arsură, piroză; anghină), din slov., sb. žig, cf. sl. žegati şi žigati „a arde“ (Cihac, II, 510, crede că sensul de „piroză“ şi cel de „anghină“ provin din mag. gyik, ceea ce nu pare posibil fonetic); jip (var. jep), s.n. (jeg, murdărie), probabil prin încrucişarea lui jep sau jig cu lip (după Gáldi, Dict., 140, din mag. gyep); jigală (var. jivală, jihală, juvală, juhală), s.f. (vătrai), din rus. žigalo, rut. žihalo (Puşcariu, Dacor., VIII, 124); jiganie, s.f. (insectă; lighioană), probabil din sb. žiganja „înţepătură“, cf. rus. žigalka „muscă ce înţeapă“ din sl. žuželica, după Miklosich, Lexicon, 201; din sl. žizek „insectă“, după Miklosich, Slaw. Elem., 22; din sl. živiti „a trăi“, cu finala de la dihanie, gînganie, după Tiktin şi Scriban; de la jig cu suf. sl. -anie adăugat în rom., după Puşcariu, Dacor., VIII, 125; de la un sl. *žeganije „usturime“, după DAR); jigadină, s.f. (lighioană), încrucişare a lui jiganie, cu gadină, este cuvînt folosit de V. Voiculescu; jigăraie (var. jigăranie, jigoare, jighireală), s.f. (piroză, senzaţie de arsură; boală a cîinilor, ftizie), de la jig „piroză“ cu diverse suf. (din sl. žigati „a arde“, după Tiktin; din bg. žegorĭ „cîine ce suferă de căldură“ şi din mag. zsigora „ardere“, după Puşcariu, Dacor., VIII, 123 şi DAR); jigări, vb. refl. (a slăbi, a se sfriji), de la jigăraie sau jigoare, fiind efectul firesc al ftiziei (din mag. szigar „slab“, szigorodni „a slăbi“, după Cihac, II, 510 şi DAR, cf. Philippide, Principii, 297); jigăreală, s.f. (slăbiciune fizică, lipsă de vlagă); ţigărit, adj. (slab, jigărit), prin încrucişare cu ngr. τσιγαρίζω „a prăji, a arde“, cf. mr. ţigărită „slabă“; jegăl, s.n. (piroză), din bg. žeglo; jigodie, s.f. (piroză; lighioană, termen depreciativ întrebuinţat pentru animale în special pentru cîini), de la jig, prin intermediul unei der. puţin clare, probabil cu un suf. sl. (după Cihac, II, 510; Tiktin; DAR şi Gáldi, Dict., 178, din mag. zsigora „ftizie a cîinilor“, explicaţie ce pare insuficientă fonetic); jigodit, adj. (ftizic); jigni, vb. (refl., despre grîu, a se încinge, a fermenta; refl., despre grăsimi, a rîncezi; a răni; a ofensa, a jigni), din sl. *zignuti „a arde“, cf. sb. žignuti „a înţepa“ (var. jicni este un hiperurbanism care a interpretat pronunţarea greşită jigni drept greşeală similară celei de a pronunţa ognă în loc de ocnă sau togmi în loc de tocmi); jigneală, s.f. (ofensă, insultă; usturime, mîncărime). Din rom. provin rut. dzigeraj (Miklosich, Wander., 14) şi probabil mag. zsigora, de la forma trans. jigoare.

    În altă ordine de idei ce mai fac premiile mele? Ai grijă de ele nu? Te rog! :faţă_verde:

  • PAPAGÁL, papagali, s.m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale căţărătoare, cu ciocul mare şi încovoiat, cu pene felurit şi viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ♢ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (şi convingător), a fi bun de gură. ♢ Compus: papagal-ţigănesc = stăncuţă: papagal-de-brazi = forfecuţă. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. şi peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Cleşte cu dinţi, folosit la lucrările de montare sau de reparare a ţevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(1)os, it. pappagallo.
    Sursa: DEX ’98 | Trimisă de valeriu, 3 Feb 2004 | Greşeală de tipar

    PAPAGÁL s. v. gură.
    Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

    papagál s. m., pl. papagáli
    Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

    PAPAGÁL ~i m. 1) Pasăre exotică de talie medie sau mică, cu cioc încovoiat, cu penaj divers şi viu colorat, care, fiind dresată, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ♢ ~-ţigănesc stancă mică; stăncuţă. ~-de-brazi pasăre de talie mică, cu cioc scurt, încovoiat, cu penaj brun, având vârfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuţă. A avea ~ a fi bun de gură. 2) fig. Persoană care repetă întocmai spusele cuiva, fără să le pătrundă. 3) fam. Organ al vorbirii; gură. 4) Cleşte dinţat folosit la montarea sau repararea ţevilor. /<ngr. papaghálos, it. pappagallo
    Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

    papagál (-li), s.m. – 1. Nume de pasăre viu colorată care poate imita limbajul uman. – 2. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. papagal. It. pappagallo, ven. papagal, prin intermediul ngr. παπαγάλλος, cf. alb., bg., sb. papagal, tc. papagan, mag. papagaly. – Der. papagalic, adj. (de papagal); papagaliceşte, adv. (mecanic); papagalicesc, adj. (de papagal); papagaliza, vb. (a învăţa mecanic, fără a asimila); papagalism, s.n. (psitacism), cf. it. pappagallismo.
    Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 6 Jul 2008 | Greşeală de tipar

    PAPAGÁL s.m. 1. Pasăre tropicală cu ciocul gros şi încovoiat, cu pene viu colorate, care poate emite sunete asemănătoare graiului omului. 2. (Fig.) Om care repetă mecanic părerile sau vorbele altuia. 3. Cleşte cu dinţi folosit în lucrările de montare şi de reparare a ţevilor. [< it. pappagallo].
    Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 16 Jan 2007 | Greşeală de tipar

    PAPAGÁL s. m. pasăre din zonele tropicale, cu penajul viu colorat şi ciocul gros şi încovoiat. ♢ epitet dat cuiva care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. (< ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)
    Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greşeală de tipar

    papagál-de-brázi s. m.
    Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

    PAPAGAL-ŢIGĂNÉSC s. v. ceucă, stancă, stăncuţă.
    Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

    papagál-ţigănésc s. m.
    Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

  • clipu…cam slabutz(haide ca poti mai mult!!!!!!) in pula mea.
    Concluzi art.:
    1.faza cu badea…hmmm…nici badea nu i tocmai un dumnejeg. cam loser la unele faze, da hilar la altele…cam ca basescu de treij de ani. da i simpatic. iar la RRuman place simpaticu si ala care da cu flitu si nu face nimic, si ala care ia la pula pe toata lumea insemana ca ar ajunge si el un mic consilieras :))
    2.visurat—-> fucking shit, chiar ii urat. oricum ii tare ca raspunde la scandal.
    3.darius azi numa locu tri il iei. titlu ii tare. tre sa te faci titlonagiu 😉 ies bani buni .
    Spor!

    p.s.:ma sughy bughy ce tare-i asta cu Baga :))

De Darius Groza

Sociale