Cuvinte la care după ce inversezi inițialele nu sunt mai frumoase: pulă, pizdă.
Live blogging de la nunta:
 UPDATE 1 – Prrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
UPDATE 2 – A-iuiuiuiuiu! Duț-duț-duț-duț-duț-duț-dudu-duț!
UPDATE 3 – Nu ne mai aduceti, va rugam, o furculita? Am scapat-o pe jos… you come from where did you go/Where did you come from Cotton-Eye Joe.
Duminică mă duc la nunta unui fost coleg de liceu mai apropiat. “Apropiat” este menit să rezoneze pentru ceilalți colegi care vor fi de față, care nu sunt apropiați și care vor avea nunți la care nu mă voi duce, Ciupe Sergiu. Așadar, mă duc duminică la Vlad.
Nuntă. De la ora 14:00. 14:00 după-masa. Nu doresc să comentez cu privire la asta, pentru că nu-mi place să umbresc un moment solemn pentru un cuplu atât de frumos, da’ să știți că mi-am dat ochii peste cap și consider toată chestia un eșec din start.
Bine, e drept că eu și viitoarea soție nu ne-am prea avut la suflet încă de când ne-am cunoscut. În mare măsură fiindcă ea nu are unul și n-a ajutat nici faptul că eu am cât două. Totuși, din mărinimia menționată, voi considera oficial că mă duc la ziua lui Vlad, unde Uănuga este o invitată. Iar ca să mă ajute să privesc altfel rochia de mireasă, vom conveni că s-a îmbrăcat așa doar ca să iasă în evidență, cum încearcă mereu. Și nu-i iese. Deci mă voi duce la ZIUA DE NAȘTERE a lui Vlad. Pe care o voi strica, răsturnând tortul. Pentru că nu e firesc să fie tort etajat la o aniversare. După ce termin cu el, va fi un tort-parter și va fi bine.
***
Care ar fi verbul “a căca”, dacă ai căca miere? E o dilemă personală. “A miera” ar părea prea la fel cu a îmbuna. Și cu ce m-ar ajuta asta la digestie? Eventual dacă persoana mierată sau de mierat (că nu poate fi altfel, dacă face ce face) ar ține ocupată buda. Or după ce-am mierat-o, de ce să mai merg la budă? Și ați remarcat faptul că pisicile oferite prin donație sunt mereu perfecte prin descriere? Nimeni nu vrea să scape de niște năpârlite turbate. Toate sunt niște îngerași.
***
Pentru că s-a tot zis că sunt frumoase recenziile mele de filme (laudele au venit dintr-un mediu profesional: o vânzătoare la un magazin de închiriat DVD-uri), m-am gândit să mai fac una. Între timp, am aflat și că le zice cronici.
The Worlds Fastest Indian. Moare la sfârșit. Este un film despre cum unul trage o motocicletă, timp jumătate de Glob distanță. Da, pentru că spațiul se poate măsura în unități de timp, dacă îl parcurgi. Ea este cea mai rapidă din lume și cea mai “Indian”, așa cum sugerează și titlul, titlu care este mai mult sau mai puțin tot filmul, de altfel. În mașina second-hand cu care este trasă pe 90% din durata filmului cea mai rapidă motocicletă Indian din lume (fiindcă-n restul timpului, deci vreo 5 minute, minus generic, chiar se dă pe ea), conduce un bătrân pe moarte, jucat de actorul pe moarte Anthony Hopkins.
Totuși, cum spuneam, pe la începutul filmului și pe la sfârșit, în aceste momente cheie fără de care filmul nu ar exista, bătrânul chiar apucă printre pastile de inimă să și piloteze motocicleta, asta dacă nu e ocupat cu câte-un infarct sau cu puțălit câte o bătrână pe traseu – cam tot de atâtea ori cât atacurile de cord, da’ fără legătură între ele. Dăți în care – când motocicleta este condusă – se răstoarnă fără excepție. Ba, pardon, o dată se mai răstoarnă și când era doar agățată de mașină. Deci motocicleta se-mboardă la fiecare folosire, plus încă o dată. În fine, se poarte spune de ansamblu că motocicleta mai mult cade decât este condusă…
Pe parcursul poveștii, legenda vitezei se confruntă cu absolut toate problemele din lume, care se rezolvă. Și atât. Nimic mai mult. Nu se rezolvă greu, cu dificultăți. Ci simplu. Ele trec. Fără nici o emoție (măcar atâta, pentru boala de inimă). De la oprit de poliție care-l iartă, încurcături la vamă ce se descurcă, lipsă de bani – “bine, lasă”, avarii la transport care se repară, până la încercările zilnice, cum ar fi prostata, toate se soluționează pe rând cu succes, că altfel ar fi fost un film despre eșecuri lamentabile particulare consecutive și cine s-ar fi uitat la așa ceva?
Între altele, motocicletei îi sunt stricate absolut toate componentele separat, precum și că nu funcționează împreună. Asta cel mai probabil pentru că unele piese sunt turnate chiar de către eroul principal, în garaj acasă, în timp ce altele au fost confecționate din lemn de plută, ca să nu tragă greu pe pistă. Fapt care-i face coada, evident, să oscileze, dar nu contează, pentru că în ziua de dinaintea cursei, pilotul și-a improvizat o cărămidă din plumb, ca să echilibreze motocicleta – oarecum incapacitată de structura ei majoritar compusă din dopuri pentru sticle. Ca norocul, anvelopele sunt date cu cremă de papuci peste crăpături, ceea ce le face să arate ca noi, că de utilizat ce importanță are?
Miza este să treacă de 200 de km per oră. Ceea ce face. Din nefericire, îi ia foc piciorul. Și se răstoarnă. Și moare.
Hait! Nu moare! Iote-l că respiră. Deșcide ochii. La naiba! Nu moare. Dar parcă așa ar fi trebuit. Miere! Motocicleta s-a bușit bine măcar? Mnu. E chiar curată…
Amintirea (căci este inspirată dintr-o întâmplare adevărată) ne spune că, de fapt, era aproape să nu participe, fiindcă nu vroiau organizatorii să se sinucidă în încercarea lui. În mod ironic, fix asta l-a salvat – sacrificând finalul, zic eu – fiindcă ar fi crăpat de depresie.
Zice la sfârșit că a mai participat la încă vreo 8 sau 9 ediții ale concursului. Probabil tot așa, din bătrână-n bătrână, ba una-i suda osia la trailer, ba alta-l culca la ea, după ce-i arăta sugestiv mormântul soțului decedat, ca să fie sigur. Așa e-n film, ce, credeți că pun io de la mine?
Oricum, cât a fost plecat, un băiețel s-a pișat cu consecvență pe lămâiul său, așa cum i se lăsase vorbă, că e cel mai bun îngrășământ – morala filmului, probabil. Da’ altfel, credeți-mă… “o magnifică poveste despre vise și oameni care cred în ele, ambiție și determinare”.
***
Între timp, susținătorii fervenți ai lui Adrian Năstase se duc cu pluta pe ulei. Cine? Sperăm că nu toți. Unde? Cu puțin noroc, acolo de curge apa sâmbetei. Ce e de făcut? Nu știm și nici că ne interesează. Dar să-ncercăm să exemplificăm.
Desigur, am scos din context, că de aia-i snap-shot. O să ziceți că-s meschin. Sunt. De aia eu administrez la Năstase, pe gratis… ca să vorbească gura lumei și să se-nșele. O-ntreagă conspirație, vă spui! Da’ hai să băgăm înapoi în context.
Ocheeei…
(Cineva-mi sugera odată să scriu despre lingăii din Nastysferă și Ilicisferă, mai ales că pe prima eu am inițiat-o și pe-a doua instigat, indiferent ce inteție am avut. Da. Ei sunt. Se există. Lingăii, mă refer. Grămezi. Și la alții. Și la ei. La toți, deci. Și la noi. Consider exemplul de mai sus bugăt cât să mă sperie. Mihneo, dacă-ți vine să fugi la dom’ președinte să mă pârăști, știi cine moderează, dă-mi bip că rezolvăm.)
Iar acum haidem, deci, să-i dăm lui Hudrea cele 777 comentarii dorite, ca bateria, ca să-l pot suna…
ei, asa mai da. incepe sa samene a blog.
Şi tu-ncepi să mai dutenpulamea, vorba Ciutacelui. 😛
baneaza-ma daca nu iti convin.
Cum poate fi o vânzătoare la un magazin de închiriat DVD-uri? Le vinde sau le închiriază. Ar trebui să fie închiriatoare. Ştiu că termenul potrivit este agent comercial, dar ar trebui să aibă o funcţie personalizată, rent manager… sau, mai bine, “fata de la închirieri” (asta sună şi poetic de când cu Timpuri Noi).
Aaaaa, am uitat că voi sunteţi cu mult peste anii 90 când Timpuri Noi erau unici în România, Europa şi în Lum Universului Cosmic, cel puţin aşa credeam eu. Rrrrrruuuuuuuullllllsssssss!
Vreau sa las fumatul ce ma face sa tusesc mereu.
Imi mananca banii si scobeste in plamanul meu a a aaa a a a
Cine-mi poate spune cum e bine,
Sa ma las deodata sau treptat?
Medicul imi spune doar un lucru:
Sa fiu cumpatat! da da da da
Alerg, fac jogging mult, alerg, alerg,
Cu aer proaspat pe plamani acum ma sterg.
Alerg, fac jogging mult, alerg, alerg,
Cu aer proaspat…
Cum mergeam pe strada,
M-am indragostit
De fata de la debit,
Unde m-am oprit…
Observaţi personalizarea “fata de la debit”.
Hai, toţi în cor: Vreau sa las fumatul…
http://www.trilulilu.ro/Willma/d9e28610e5437d
Precis nu erau 200 mile pe oră? Eu am trecut de 200 km/h pe motor şi eram pasager din spate. Nimic interesant. Trebuie că este o încurcătură. Dacă nu fac eu o mare, mare confuzie prin amintirile din copilărie, Indian avea şi model pe motorină. 🙂
Poate de aia de benzinit motorina, dar scânteie nu scânteia că era pe compresie şi nu prin scânteie.
Mihnea Georgescu este un individ cuminte, orice cuvinte ar spune. La început am avut şi eu o astfel de reacţie, dar curând m-am obişnuit. În lumea blogurilor sunt alţi indivizi mult mai… dar am promis să nu spun la nimeni.
Şi acum să mă întorc la început… Mai întâi un fundal sonor:
trilulilu.ro/Vasuianca/a91567ce86f259
Zamfira a plecat
Să-şi caută bărbat
Zamfira lui Pârvan
Frumoasa de la han
Bărbatul însurat începe să se dezvolte a două oară (prima dată a făcut-o la apariţia părului pubian, când i s-a îngroşat vocea). El preia de la soţie mult, mult, foarte mult estrogen. Dar asta nu este foarte grav, el nu mai poate lua decizii fără soţie, este ză bigist largi piuc. Un soţ aflat cu soţia în magazin va purta o discuţie elevată timp de 10 minute asupra modelului necesar de hârtie igienică. Un şoţ devine bicefal, iar capul lui este cel în plus. Nu este voie să intervină nici o greşeală. “ce spui, dragă, de care e luăm?” Galben, albă, roz, albăstruie, cu model… totul este important. Nu are sens să ajung la discuţii despre cum nevasta hotărăşte până la urmă totul, de la ciorapi şi până la numărul de copii. Bărbatul care se însoară nu este deloc cel pe care îl ştii cu o lună înainte. Cei doi au tot timpul nevoie de intimitate. Cel puţin primele 6 luni sunt intimi rău de tot. Dacă eşti prieten şi intervii cu “hai, bă, la o bere…” situaţia este gravă de tot. Petrecerea lui Vlad s-ar putea să fie ultima în calitatea sa de Vlad. După aceasta va fi un nou om. Dacă tortul va fi răsturnat, este semnalul clar că nu-l vei mai vedea niciodată. Nu ştiu dacă mă înţelegi, NICIODATĂ. De ce? Pentru că vei deveni “cel care a răsturnat tortul la nuntă”, fără altă identitate, fără altă caracteristică.
Există mari transformări la o fată mare după 6 luni de legătură, conjugală sau nu, dar asta altă dată.
Când am început să scriu eram primul :))
Deci tu nu glumesti cu Nastase…
A mierla suna mai melodic:) A mierilifera suna mai tehnologic… Ar mai fi a mierista…
@ Toader… ce intelegi prin blog?
@Bibliotecaru parca ai fi un disperat care scrie pe blogu’ lui Tolontan:)) “Primu!!!”
inca ceva… Am incerc sa mangai o pisica oferita “unor oameni marinimosi pentru crestere” si aproape mi-a smuls vena de pe mana dreapta… Son of bitch.. Or cat.. Musca tare pisicile oferite spre donatie…
@ Anduu
🙂
Păi aici era un strigăt de surpriză, pentru că de obicei sunt ultimul (adică am ultimul cuvânt). Eu sunt cel care dă la manivelă genericul de sfârşit, care spune cine a jucat în film… adică un fel de cântăreaţă grasă care termină opera.
“Or cat..” sau “Ori cat..”, cu câţi i?
Fara i…
🙂
Ar trebui să facem o reclamă poveştii “câţi i”, văd că nu o cunoaşte toată lumea.
cu i ca e mai sugestiv
Vlad esti dubios… Cred ca voi ramane pe “son of a bitch… or cat” decat “ori cat”… Nu stiu… Zic si eu!
:))))
OR ORI … dubitativ… până la dubios nu e decât un pas, pentru că şi dubios conţine sensul de dubitativ.
Suntem intr-o lume dubitativa si plina de ORORI.
pai daca ramai…. faci oarecum referiri sugestive la regnul animal.. incepand de la bitch care e feniminul de la, scuze, “catea” pana la cat… care stim cu toti carevasazica ce relatii exista intre catea, caine, dog in general si pisic, pisica, cat in la fel de general… intelegeti ?
Băieţi. Băieţi. Să revenim. Vă rog.
Deci. Hm. Hm. Am mai comentat la articolul anterior, deci fuga şi citiţi. Tu, Biblio şi M@riansky. Vă priveşte.
Nu sună bine a miera. Cum poţi spune unuia, proaspăt ieşit din baia din care s-au auzit icnituri şi pocnituri în ultimele 3 ore: no, te-ai mierat împrăştiat ? Nu e kosher. Nu e.
insa mirosul de miere in putrefactie e mai deosebit decat cel de fecal in vas de toaleta ?
Dar ar merge te-ai mierat usor lichid? Sau te-ai mierat mai zaharisit?
Mierea nu intră în putrefacţie. In fact, mierea nu se strică. Never. Ever. Se zahariseşte. Sar nu se strică. Sacă ne-am miera toţi în lumea asta, am sta pe munţi de miere şi nu am şti ce să facem cu ei.
functie de consistenta, desigur
Sacă şi sar nu sună bine inversate. Am incercat. Deci dacă şi dar.
Da’ ce acum avem munti de cacat ca sa avem munti de miere in cazul mierarii?
Ăia nu se numesc munţi, pentru că sunt realizaţi de o acţiune antropică, fenomen antropogen (tautologie de subliniere), se numesc halde.
Apropo. Nu ştiu dacă v-am dat explicaţia “Nu orice muscă face miere…” 🙂
“Mierea nu merge de multe ori la apa”
Hai hai, ca mai avem pana la 777. Sa debitam deci!
… dar când merge la apă, se face fleaşcă.
Cine ma? Mierea? Se lichefieaza!
Da ce ar trebui sa manance un om ca sa cace miere?
p.s. am tinut o bere in congelator si cand am desfacut-o a spumat peste tot pentru ca am uitat de regula nu lasa lichide in gongelator ca explodeaza. si acuma am tastatura lipicioasa. tineam sa spun cuiva. multumesc.
Ca sa intru in tema si sa folosesc un cuvint “la care după ce inversezi iniţialele nu sunt mai frumoase“:
Ce pula mea aveti fratilor ?
Vorbim si noi sa ne aflam in treaba. Te superi?
O nevoie acuta de a vorbi lemne…
Eu una o fac pentru a pastra vie legatura jeg-hudrea, care moare daca nu atingem pragul de 777…
777 ce? Comments?
1
2
Dariuse, cît e la tine gigabitu` la hosting tată, că mă mut şi eu ???
Mariane….la Groza Jeg Ltd. lăţimea benzii se măsoară în metri cubi. Ignorantule !
Bună seara Zappy. Ca să nu fiu nesimţit ( de fapt să-i dau toaderului motiv să speculeze iar ).
Eu zic să facem o sesiune de mierat in comun.
Mieram la gramada?
eu cred ca Darius cand nu face sex cu o prietena (sa se inteleaga la ce ma refer) scrie pe blog. deci ce face el? sex sau scrie. in rest…oricum pe tipa o ura toata familia si la nunta lor probabil ca urma sa auzi: “Bine, e drept că eu şi viitoarea soţie nu ne-am prea avut la suflet încă de când ne-am cunoscut…etc”. deci incepi sa crezi ca tot raul spre bine. slava Domnului ca nu i-a spart capul cu fermoarul de la bluza sau nu i-a scos un ochi cu acea clema de par..sau mai rau, nu l-a lasat impotent cand l-a lovit tocmai cu Pamfil…undeva. Sia, fata, lasa ca gasesti tu unul mai bun! asta e cu nasul pe sus(increzut), te inseala si cand nu o face si, in plus, ce viitor sa ai cu stigmatul de jeg in frunte?! eu am zis de la inceput ca e de rau. eh, gura pacatosului adevar graieste. nu am citit comentariile, nu cunosc personajele…pacat ca nu am trecut pe la terasa de la inter sa vad cum sunt prajiturile. oricum nu aveam invitatie, dar era langa casa.
Mierăm şi apoi ne mirăm. Că ” uite băi, cât a mierat Anduu şi cu Bibliotecaru, ăştia au capacitate, dom’le ! ”
Eu sunt chinuit de festipenibilul de la Callatis la teveredoi dar mi-e lene să mă întind după telecomandă. A. This is a cry for help.
@ Anduu zice că: August 15th, 2008 la 8:06 pm
Cum puii mei avicolari (ori aviari) se lichefiază mierea, ce e gaz? Uite cum se ajunge iar la flatulaţii (doi i, din franţuzescul flatuler) de gâşte… sau raţe… ce erau, că am uitat? Memoria mea e vraişte (un singur e şi origine necunoscută).
Erau gâşte. Crecă vraişte vine din latinescul lecitină ?
Nu. Lecitina vine din franceză, lécithine, respectiv neogracă lekithos, dar să leagă de gâşte, pentru că s-ar traduce gălbenuş de ou, probabil pentru că lecitina se găseşte mai ales în gălbenuşul de ou.
Deci ştiam eu ceva. Vreau credit !! Vreau recunoaştere !!
Basty, eu te recunosc oricând, după aluniţă.
Ioi mă Bibli, nu mai zi la toată lumea. Ioi. Mă.
Cică un tip se uita la un afiş pe care scria mare: Beţi lapte ! Se tăvăleşte ăsta pe jos de râs: băi nene, am văzut beţi morţi, beţi laţi, beţi turtă, dar beţi lapte n-am mai văzut !
Făcînd o analiză a textelor de mai sus am tras concluzia (de împins o împing mâine la loc) sunteţi beţi pulă !!!
Sau aţi fost pe blog la pacientul ăla şi aţi luat microbi. De fapt asta e, acum m-am prins.