Adică, dacă există bani gheață și bani lichizi, de ce n-ar exista bani vapori?

FIINDCA NE-AM LUNGIT LA LOW RIDERS CU PALINCA, INTALNIREA DE LA 14:00 ESTE DE FAPT DE LA 15:00. SERVUS.

Adică banii altcuiva, în contact cu mine…

M-am simțit precum o maică-mea la cratiță, când m-a chemat cineva afară, iar eu am zis că “am ceva pus la downloadat”, de parcă așteptam după cuverturile stoarse din mașina de spălat.

ULTERIOR:

***

Apropo, i-am trimis Marianschelui premiul, că deja era nesimțit…

 

Pentru că vine vara, voi merge în localitatea București, cu ocazia acestui week-end al sfârșitului de săptămână. Acolo mă duc cu treabă. În primul rând, ca să negociez la sânge banii voștri dați pe triciclul meu Pegas, pentru care ați fost într-atât de darnici (avem 1001 RON și banii încă curg în cont de la donatorii anunțați; nu întârziați să-i trimiteți, pentru că nici eu nu voi întârzia să vă pleznesc). O să-ncerc să-l cumpăr mai ieftin nu ca să-mi rămână mie de-o gumă Turbo și-un vargabeleș. Ci ca să vi-i împart pe toți banii rămași îndărăt, după un complex calcul pe proporții. Și nu în ultimul rând pentru că nu-i aia achiziție, dacă nu te-ai tocmit un pic pentru ea, dacă nu chiar să te țigănești. Iar aici departe de mine gândul să folosesc sensul peiorativ și discriminatoriu, referindu-mă exclusiv la târguieli sau tocmeli mahalagești, ci vorbesc anume despre țigani, acei oamenii de etnie romă de la care s-a derivat cuvântul, fapt cu care va trebui să vă obișnuiți fără să vă mai căcați prea mult pe dumneavoastră… Pentru că asta fac ei și nimic nu admir mai mult. Dați-vă două palme corect politice și apoi politice corect și reveniți-vă.

Pe de altă parte, excursia mea de la vară, în care voi face turul României pe bicicletă, îmbrăcat în mire, cu intenția explicită de a intra la cât mai multe nunți, cuprinde acum o nouă dimensiune.

Deoarece că iubiții dragi de la lowriders.ro au găsit de cuviință să ofere prin donație o a doua bicicletă! Da. Asta au făcut. Izbucniți în urale controlate, ca să putem trece mai departe.

Considerând că planul inițial era să mai merg cu cineva (și da, știm deja cine-i alesul), gestul lor e binevenit, fiindcă n-aș dori să alerge persoana respectivă după mine și să trebuiască să mă tot opresc să se odihnească.

În ziua de sâmbătă mă voi înființa la depozitul lor, unde, în prezența reprezentanților companiei și a consilierului meu pe probleme juridice și fiscale, Canalia (creierul – generic spus – care a pus la cale întreaga operațiune), fotograful meu oficial și Arpi (care n-are vreun sens în tot cadrul, da’ vine), îmi voi însuși simpaticul biciclu. Voi posta poze într-acest sens, odată cu primirea.

Desfășurător

Sâmbătă
07:00 Ajungere.
07:10 Preluare de către Arpad Rezi Augustin.
08:00 Mers la biserică 4 ore.
12:00 Mers la depozitul Low Riders. Văzut toate modelele, pus mâna pe fiecare, răsturnat ceva vâscos, zgâriat o vopsea proaspătă, plecat cu țoagla.
14:00 15:00 Mers la diverse băuturi cu anumite persoane cunoștințe de-ale mele, unde pot ca să vină și cetitori, în Lăptărie. [orice modificări vor fi anunțate aici; pot fi contactat, precum de obicei, la zeroșaptepatruunuzerodoioptșaptecinciopt] 17:00 Mers la spectacol cu Arpi.
20:00 Ceai dansant în vreun birt local.

Duminică

07:30 Aburcat bița-n tren și plecare. (această zi se poate gestiona în funcție de ce magnifice programe artistice îmi sunt oferite pe parcurs, dar în principiu m-aș cam cărăbăna cât de timpuriu, că Bucureștiul e urât, iar oamenii din el așijderea; voi)

***

***

Am tot discutat cu prieteni și apropiați succesul meu în materie de fund-raiser cu determinare, într-o manieră fără fund-kissing (unii ziceau c-ar trebui, pentru mai mult succes, să chiar mă aplec și spre implementarea acestei proceduri, dar apoi au cedat și cu forța) și alte șmenării. Și am găsit de cuviință să mă intitulez în acest sens un venture capitalist cu capitalurile altor persoane. Nu ai de pierdut dintr-al tău și ai de câștigat dintr-al celorlalți.

Exemplu de servicii promovate de mine, fie abuziv, fie subliminal.

De asemenea, s-a ridicat comparația între acest mod de câștig prin blog și metodele tradiționale, făcându-se o clară delimitare între ce-am reușit eu și cum alții stau să numere clicurile.

Până acum s-au strâns bani pe Jeg în 3 circumstanțe, toate pentru mine. Mă bucur să observ că sunt iubit aproape la fel de mult cum mă iubesc eu și mi se dovedește asta mai des decât o fac singur.

Prima dată a fost când chiar era nevoie, deoarece mi se stricase ustensila de scris, iar pe atunci nu câștigam o lecțaie. De atunci, de când câștig o lecțaie, a fost a doua ocazie, când nu era absolut necesar, deși, paradoxal, supraviețuiam cu acei bani, da’ nu era nevoie să mă pun în acea situație, cu excursia mea în-jurul-lumii-prin-Europa. Iar ultima dată, acum, total degeaba, pentru triciclul Pegas. Deci mergem încet spre bine, deși încă nu-s mulțumit. Aș vrea să ajung la statutul în care primesc banii și produse gratis, când mi-s chiar în plus, nu doar pentru un scop stupid.

Un alt egzemplu.

[pentru ambele aceste fotografii avem să-i mulțumim unei tinere domnițe pe care nu mai știm cum o cheamă și nici nu-i găsim mailul, da’ să intre pe mine să-mi amintească]

Așa. Și cineva (care încă n-a achitat) sugera că până la urmă e tot o formă de monetizare a blogului. Adevărat. Am tot propovăduit ideea ne-preacurvirii blogului cu bannere, advertoriale, șantaj și alte chești. Și rămân la asta. Modelul inventat de mine este diferit: dacă vreu bani din asta, o să elimin intermediarul – care este eu, de cele mai multe ori. N-are rost să aibă lumea de-a face cu mine. N-o să facem schema complicată cititor-publicist-plătitor. De ce să să îmi mint eu mie cititorii că nu le vând reclamele altora, iar ei să se facă-ca-cum-virgulă nu știu pe ce dau clic,  în timp ce alții, din spate, cu reclamele, să se mai chinuie să-i refuz cu consecvență? O să plătească bir cetitorii direct Jegelui, fără să vând ceva. Fiți mereu peregătiți să căcați banu’, deoarece cu siguranță mai scornesc ceva ocazional care să merite.