Jurnalul Editorialistic de Groza

De curând, uitându-mă la Antena3, l-am văzut pe nimeni altul decât colegul meu de facultate Petrică Nichita, trasmiţând în direct de la Cluj pentru… meteo. De mult am remarcat că anteniştii îşi trimit vremiştii la joacă, să facă reportaje despre „cum mai îi pe afară”. Găselniţa în sine e bunicică, aşa, ca să mai aducă a muncă. Numa’ că Petricăăă… Eu pe Petrică îl ştiam om serios, l-am văzut bătându-se cu mulţimea să ajungă la Băse, trăgându-şi cameramanu’ dupe dânsul, la miting, credeam că-i conştincios. Da’ nici vorbă: când trebuia să-mi prezinte mie, înnecat până-n gât de viituri, c-o găină pe cap, el, nici o graiji – era-n tricou, în faţa sediului Antenei 1, de pe strada Paris, în Cluj. Aia ţi-i, mă, „ieşitu’ pe teren”?! Da’ aşa te-nvaţă la şcoală? Atâta hal de efort depusese. Aproape că trecuse strada. Măcar bine că nu era făcută ambianţa de birou, eventual un pic aplecat pe geam. „Ia, ni!, acolo-s nişte nori, poate a ploua, nu ştiu, uitaţi-vă pe net. Da’, de fapt, dacă sunteţi pe net, tăt nu ieşiţi afară. Andreea, ai legătura.” (Da’ lasă, că şi Maria Coman a lu’ Petrişor şi-a tras jurnal online şi face live blogging la vremurile contemporane. În sensu’ că dacă-i cald sau frig.) Nu mai pot, eu dau pe ProTV. Unde-s bătrânii cu topoare-nfipte-n spate? Unde-s ţigăncile cu pizdele (DA’ NU AŞA ÎI?!) fluturânde către jandarmi? Unde este, doamnă, suporterii beţi?! Aia vreau să ştiu.

Şi precum eu n-am ieşit zilele astea afară, deoarece Petrică n-a fost concludent, deci nu ştiam cum să mă îmbrac, aşadar am ales să şed în puţa goală la calculator, m-am uitat foarte mult – cu scopul de a vedea, nu? – cum arde ţara pe posturile teve ce transmit pre vastul tărâm al Internetului online. Şi cum mă uitam eu aşa, la ştiri, aflu din dânsele că se vinde cuvintele, nenicule! Spre exemplu, chiar de curând ziarele l-au luat pe NU în braţe şi NU oricum. Că pe bani. Adică oriunde e scris în articole, îi scris mare şi cu portocaliu, ca să ştie ţara-ntreagă, să-i intre bine în cap, că Băse mai vrea la timonă. Că el NU merge, DA?!

Aşa că eu, eu ce, îs mai prost? Şi eu vând cuvinte. Da’ nu partidelor. Nu mă apuc să spurc „DA”-ul PUR (mă-nţelegeţi?) şi să fac risipă de tot felul culori, să-şi cheltuie mogulii banii pe mine. Io vând jeg. Cuvântu’. Pardon, nu-l vând, că-l închiriez. Şi direct la client. Şi nu voluntar, că cu de-a sila, că i-l trebuieşte, că nu.

Adică dacă politicienii ăştia tot insistă să se jegnească în trei, în timpul liber, desigur, când nu jegmănesc populaţia, de ce să n-o facă cu un cuvânt nobil, profund, care are în spate o întreagă istorie de injurii şi imprecaţii?

Asta cu „oligarhii” este fumată (mai tre’ frunzărit DEX-ul), „grupurile de interese” e băută (la Golden Blitz), „puiuţul de comunist” e dată, ne pare rău. Deci tre’ o jignire nouă, inovatoare, cu priză, uşor de integrat. Să bage la cap consilierii, nu mere la nesfârşit cu aceeaşi placă. Uitaţi-vă la „măi, animalule”, ce s-a ales de el, cum s-a pierdut în analele „găozarului”, să-mi scuzaţi imaginea plastică…

Noi, cei de aici de la Jeg, punem un preţ (modic, mizilic, reducere pentru soacre, o grămadă de oferte favorabile) pe inconfortul altora. Iar până şi cea mai simplă insultă este mereu tratată cu maximum de profesionalism. Ofensele, atât personale, de familie, cât şi generale, pentru prieteni sau duşmani, sunt dospite printr-o reţetă transmisă din tată comunist în fiu. Experţii noştri vexanţi aduc mereu îmbunătăţiri acestei sudalme ideale, polisemantice, polivalente, poliţie politică şi poli-tăt-ce-vreţi-voi, întrunind armonios criteriile de ultragiere cu lezare, făcând din ele nu numai o simfonie de hule, sudalme şi suduituri, dar şi concert public de băsău, atât dosadă, cât şi obidă.

Astfel, începând de acum, se poate folosi „jeg”, în construcţii lexicalo-morfologice cu scopul de a răni, doar în schimbul unei taxe rezonabile, ce poate fi plătită prin orice formă de tranzacţiune modernă (bancară, lichidă, în produse sau natură). De fapt, vom face o analiză de piaţă, iar oricine din clasa politică care a folosit deja acest termen este rugat să se prezinte pentru a plăti retroactiv.

Cât despre buletinele de vot, ca să nu mai fie nelămuriri,
pe cine vei suţine şi cum să votezi, tot Jeg propune o nouă formulare.

***

Da’ ca să fie mai clar, că tot se face artă anti şi pro Băsescu, iaca şi una pentru programatoru’ din tine. Sau ecologistu’, dacă te gândeşti la mediu şi reciclare.