Să-i urăm la mulţi ani lui Andy Kaufman, nu neapărat că a murit sau că s-a născut pe 17 ianuarie, cât că este singurul, da’ unicul, Andrei care este cu adevărat sfânt.

sari la comentarii

O să-ncepem cu ceva mai derizoriu, până vă acomodaţi, cum ar fi viaţa mea sexuală şi dup-aia trecem la ălea mai cumplite, de pildă maică-mea şi concepţia ei sucită despre orice n-o întreabă nimeni.

A fost ziua doamnei Jeg (nu, Gimel, nu e Pălărista, nu, Gimel, nu e Timeea, nu, Gimel, nu e “care pizda mă-sii mai era, pune-i-aş hanţa-n pârghie?”, nu, Biblel, nu Miha Vas). Şi pentru că mi-am dat toţi banii pe lucruri care-mi trebuie mie, în opoziţie cu lucruri care nu-i trebuie ei, i-am făcut cadou nişte băuturi alcoolice împotriva normelor europene, obţinute de tatăl meu, deci de casă şi două partide consecutive de sex, de data asta producţie proprie. Oricum, dacă era să convertim în valută, ieşea foarte scump.

La ce vreau să ajung prin această descriere mai mult inutilă decât nesolicitată e că toată aducerea asta în stare de ebrietate curgea mai bine spre ulteriorul futai nu prin sticlele implicite cât prin nişte lubrifiant. Fiindcă la inelul ăla cu vibraţii pe care l-am luat cu 30 şi ceva de lei de la benzinărie, Lavinia, mai are baterie. Numa’ zic. Că pentru clitorisul tău e conceput. În sfârşit!

M-am dus prima dată la Billa să văd dacă au lubrifiant, ca să-l iau pe bonuri, nu că n-aveam bani (neapărat, da’ şi aia), cât că am ambiţia să iau cele mai nealimentare produse pe bonuri, demonstrând-le prin exploatarea unor mici tehnicalităţi caracterul profund comestibil şi contextul firesc al ingerării lor. În cazul a ce vroiam eu, vă las să vă zburde imaginaţia.

Da’ n-aveau până la urmă tot la farmacie am eşuat. Unde pensionarii stau cuminţi şi bine organizaţi: pe un rând, pensionarii mai în vârstă, iar pe celălalt rând, ceilalţi pensionari mai în vârstă, ambele fiind rânduri expres spre moarte pe care ei nu se deplasează în faţă, ci au venit să aştepte. Cum e şi normal, fiindcă nu sunt siguri ce să-şi cumpere, fiindcă nimica nu i-ar salva.

Unde eram? A, la coadă. Lipseau doar cei care stăteau la întreţinere, care cu atât mai mult nu-nţeleg de ce şi-o mai plătesc. Serios, nu s-a gândit nimenea până acuma ca de pe la vreo 70 de ani încolo să nu mai achite NIMICA NICIUNDE? Eu nu mă pensionez, eu voi evolua în restanţier.

Iar când simt că mai am doar o lună, aprind aragazul pe toate ochiurile şi-n cuptor, dau drumul la fiecare lumină cu tot cu debara, cu cele mai puternice becuri pe care le găsesc, pornesc apa la toate robinetele, dau muzica tare la toate electronicele (în cazul calculatorului şi al televizorului cu intensitatea sporită la ecran) şi deschid geamurile, să pierd căldura de la caloriferele neaerisite puse pe maximum. Îmi extind cutia poştală, să se adune-n ea şi trag apa cum se umple bazinul, până-mi dau duhul, cu blueray-uri puse la download pe torrenţi.

Şi îmi vine rândul, zic, la tejghea, că-n farmacie eram. Lângă mine, o… cum să-i zic, probabil fosilă. Trasă-ntr-un ciorap lycra lărgit, mirosind a naftalină, cu care probabil se dăduse băbătia pe la axile. Comand lubrifiant, îi arăt de care cu erecţia care oricum era în întârziere acasă. Însă băbătia nu se grăbea, avea chef să rezonăm în probleme noastre care ne aduseseră-mpreaună.

Aşa că eu zic la farmacistă: Un lubrifiant de ăla.
Aproape moarta, întorcându-se folosindu-şi ultimul muşchi neatrofiat: Ne omoară bolile ăstea.
Eu, ştiind anatomie şi ştiind că pe ea o omoară că a respirat oxigen 100 de ani, care i-a oxidat celulele: Da, ne omoară. (Ştiind să nu contrazic un pensionar, dacă vreau să reduc la jumătate timpul irosit care mă va apropia de decesul cu care ei sunt atât de familiari.)
Ea, oarecum lezată că m-am asociat cu ea, clar în vigoare: Nu sunt pentru mine medicamentele, e pentru (nu-ştiu-cine, deşi am auzit “maică-mea” şi creierul mi-a respins informaţia, sper că s-a confundat pe sine cu fiică-sa). O iubesc.
Eu, contemplând: Nici astea nu-s pentru mine. Şi şi eu o iubesc. Dându-mi seama că, într-adevăr, eu cu doamna cu un animal ce părea viu peste chelie, altul mort şi înfăşurat să nu-i fie la gât şi tencuită să nu cadă de-p-olaltă până la urmă aveam ceva în comun.

***

Săptămâna trecută am fost la Zalău, unde am făcut o suprodoză de Mirmen şi mi-am amintit ce mă atrage mereu înapoi la ţâţa mamei mele, ca un magnet, doar că cu polii stricaţi, funcţionând prin cealaltă parte a Terrei decât trebuie, nevoindu-mă să fac înconjurul lumii îndepărtându-mă ca să ajung la ea: faptul că e nebună la cap. Cum am mai adus la cunoştinţă pe parcursul istoriei acestui blog, în vederea consemnării acestui fapt, în eventualitatea unui proces sau situaţia inevitabilă când asta va fi o problemă de natură legală.

De asemenea să se consemneze faptul că Mirmen încearcă să exercite presiune editorială asupra Jegului, ameninţându-mă voalat că nu-mi mai trimite de mâncare (Carcea), dacă mai scriu despre ea, sub pretextul că acum, mă-nţălegi, ea este profesoară la un liceu din Zalău şi or să citească elevii.

În primul rând, n-o să citească nici un elev de la acel liceu, în general, cât e ea profesoară acolo.

Apoi – de ce să nu citească? Te fac de râs? EU PE TINE? Hai s-o luăm cronologic:

Primăvară, 1994 – doamna învăţătoare Avram Maria venea în vizită la noi, fiindcă tu încurajai vizitele la noi ale doamnei învăţătoare, fiindcă era prietenă cu ea, monstrul lăuntric al copilăriei mele; am stat ascuns 7 ore în remorca maşinii Aro a lui Lixăndroiu, cât tu erai la serviciu, ca să o pândesc când vine şi să nu fiu acasă să-i răspund la uşă, după care m-am repezit să mănânc işlerele doar pentru ca scârba să apară senină, la zecea noaptea!

Vară, 1996 – treceam pe clasa a V-a, când doamna învăţătoare Avram Maria, prietena ta bună, monstrul lăuntric al copilăriei mele, ne-a dat teme de vacanţă deşi urma să nu ne mai predea, deci n-avea cum le verifica, teme din care n-am făcut nici o literă, ca să mă întâlnesc cu ea la sfârşitul lui iulie şi să mă ameninţă că dacă nu mi le fac, trece pe la tine în vizită (vizite pe care tu le încurajai), ca să mă verifice, urmare a cărei spaime n-am mai ieşit din casă doar seara, sub adăpostul întunericului, până în 15 septembrie, deşi toţi copiii construiseră un fort de cărămidă în curtea muzeului unde se băteau cu castane şi bucăţi de ţiglă ascuţite, cum trebuie să facă oricine la vârsta aia!

Nu ţi-e ruşine obrazului? Care-mi zici mie să nu mai “liorcăi” cola şi să mănânc “căcăţişuri”, iar tu mănânci papricaş de pui într-o farfurioară pentru ceaşca de cafea, că tu ţii cură şi mănânci doar porţii mici, când nu conştientizezi că 62 de porţii mici îs cam nouă porţii imense? Şi care ai venit ca ghid cu clasa mea în toate taberele şcolare unde nu m-am putut beţivi cu Bîrjac, care dădea de băut la toţi elevii, în afară de mine, că erai tu acolo? Tu, care ai avut două mâţe – feţele – “birmaneze” turbate, corceli abjecte la care am făcut alergie degenerată în astm bronşic, fiindcă tu susţineai că nu mă şterg bine la duş şi de aia-s mereu “răcit”, cinci ani de zile?

***

În interpretarea don’şoarei Najmah Salam.

Ş-acuma fiecare cuminte, la el la scară, să se vadă, dacă n-a văzut, “Man On The Moon“.


34 comentarii

zi si tu ceva
  1. Noiembrie 30, 2011 la 21:47
    link permanent
    jimerino zice ca:

    aia cu sa te duci pe copca dator fiind a mai zis-o un mos din filmele alea cu ocean. “i want the last cheque i write to bounce”. altfel, exagerezi cand zici ca as zice eu ca “sau care pizda ma-sii alta…” ca eu n-as zice asa ceva, ca sunt principalul sustinator al ideii ca au fost numai doua si nici alea cu vreun mare folos.

  2. Noiembrie 30, 2011 la 22:02
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Singurele ocazii în care aflăm şi noi adevărul despre tine este când te minţi pe sine.

    (Să-ţi chiar notezi asta, ca să o scrii pe sonete, când termini şi tu liceul.)

  3. Decembrie 1, 2011 la 01:01
    link permanent

    Nu pot să trec mai departe… Chiar de-o fi să folosesc limbaje din astea de clujean devenit bucureştean… să nu zic boculean, că seamănă cu boulean şi nu-mi e în intenţia aluziei aşa ceva.

    Tre’ să spun, tre să spun. Nu pot să-nchid ochii la ce vad în jur. Simt durerea băietasilor mei, lacrimile fratilor mei!

    Bre nea Bija. Două partide de sex consecutive dacă sunt în acelaşi timp e una la mână, dacă sunt separat e alta la cealaltă mână… dar cu siguranţă e una sigură, pentru că sunt două etape ale aceluiaşi partide. Pentru că partida este de la început până la sfârşit, chiar şi de ar dura o săptămână. Se pune a doua partidă numai când pleci şi apoi te întorci de unde ai plecat, adică vremelnic eşti despărţit şi nu mai poţi să faci bunga-bunga.

    Na! Am spus-o!

  4. Decembrie 1, 2011 la 01:10
    link permanent

    Mda, mai trebuie să spun că domnişoara Najmah Salam este o domnişoară titrată… dar era şi mai bine să fie subtitrată.

  5. Decembrie 1, 2011 la 01:14
    link permanent

    Mi-am adus aminte că ai mai pus o dată filmul ăsta şi că am spus că a reuşit performanţa să cânte şi backing vocals, muzicuţă şi ale alea.

    Apropo, ce mai face Miha Vas?… ţi-a trimis poze, un film, o urare de bine…?

  6. Decembrie 1, 2011 la 09:18
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Na, tre` să fac iar educaţie sexuală cu voi. Cu ăsta micu` mai treacă-meargă, dar… domnu` bibli, e păcat, zău aşa, la vîrsta dumitale…

    Mă, deci tu i-ai tras două NUMERE. Asta doar teoretic vorbind, că eu tot nu te cred. Chestia presupune preludiu, intromisiune, ejaculare, perioada refractară, duş şi d`a capo. După 5 minute sau 5 ore, în funcţie de vîrstă.

    Două partide sunt oarecum aşa (şi îi dau parţial dreptate lu` bibli): beţiveală (în loc de preludiu), intromisiune, verificare intromisiune (adică dacă intră şi degetul e clar că nu e băgată bine, se reia procedura), misiune, dez-intromisiune, vomat în baie, duş, ţigara de după (sau invers, mă rog), îmbrăcat, mers la non-stop după cola, replay.

    Altfel, ce să zic, e simpatică filipineza aia, acum înţeleg de ce ţi-ai montat monitor în baie.

  7. Decembrie 1, 2011 la 11:46
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Marian – în mod surprinzător – o rulat pe durata unui comentariu întreg, fără să fie din întâmplare.

    Bravo, mă. Ai voie să mergi să vezi parada.

  8. Decembrie 1, 2011 la 17:26
    link permanent
    jimerino zice ca:

    in loc sa te tii de prostii, cum sigur ti-a zis si doamna mirmen, mai bine ai pune mana si te-ai ocupa de treaba cu care te-am insarcinat, ca sa nu insarcinez prematur pe stii tu, nu-i zic numele minorei ciocan.

  9. Decembrie 2, 2011 la 21:41
    link permanent
    geretus zice ca:

    d-ra canta tot ata de misto precum ii sunt tzatzele…

  10. Decembrie 3, 2011 la 04:58
    link permanent
    Dan zice ca:

    Am vazut cel putin 3 typos… Daca nu gasesti pe nimeni care sa te suporte indeajuns incat sa-ti faca proofreading, ma ofer eu :)

  11. Decembrie 4, 2011 la 06:14
    link permanent
    krakilla zice ca:

    Nu am putut citi toate cuvintele, ca-s in continuare prea multe, dar nu pot sa ma intreb cum doarme fata care manipuleaza acordeonul. Nu i se inchide unul dintre ochi si jumatate de gura. Ori e predispusa la un accident vascular, ori deja l-a avut. De mai multe ori.

    In cealalta ordine de idei, nu pot urmari Man On The Moon din nou, incerc sa memorez The Sunset Limited si El Zorab, fara sa imi expun laturile sensibile in vazul lumii, gen, imbracat.

    Ce sloboz sunt alea “3 typos”? Sunt de la tara…

  12. Decembrie 4, 2011 la 08:13
    link permanent
    Dan zice ca:

    @krakilla – http://www.merriam-webster.com/dictionary/typo

  13. Decembrie 5, 2011 la 15:47
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Da, deci aprob să îmi zici greşelile (pe care le-am văzut şi eu, dar sunt prea puturos să le reiau). Şi apoi să le corectez şi să neg c-ar fi existat.

  14. Decembrie 5, 2011 la 19:15
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Ehei… într-o vreme nu făceai greşeli. Şi ştii de ce? Fiindcă scriai mai des, de-aia.
    Mai bine lasă fandoselile şi spune ce vrei să-ţi aducă moşul. Ai voie orice, mai puţin o blondă cu ţâţe mari, că aia am ales eu.

  15. Decembrie 9, 2011 la 12:41
    link permanent

    @ Dan
    Ave Daniel, cu respect vă salut intelectualitatea.

    Cu webster nu am probleme, web este nu ştiu ce fabrică de ţesut, sterul este unitatea de volum pentru lemne, webster este deci un fel de pătură de vreascuri, adică solomit. Cine este însă doamna Merriam? Sună shakespearean… Nu de alta, dar typos pe româneşte mai că iese tifos la un “h” distanţă (unul din cele mute).

  16. Decembrie 9, 2011 la 13:13
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Of, Doamne, pe unde umblă ugyvedu`???

  17. Decembrie 11, 2011 la 23:11
    link permanent
    toader zice ca:

    darius nu merita sa fie iubit de mirmen. poate sa facem si un sondaj pe facebook.

  18. Decembrie 20, 2011 la 22:44
    link permanent

    Oricât de rar aş intra pe aici, tot nimic nu se întâmplă…

  19. Decembrie 21, 2011 la 11:12
    link permanent
    jimerino zice ca:

    ba, tu te prinzi ca blogul asta foloseste la a ne povesti chestii mie, lu’ marean, lu’ toader si lu’ bibli, nu? nu e mai simplu sa ne zici mai in statusuri pe facebook ce e cu tine si cu ce te mai ocupi?

  20. Decembrie 21, 2011 la 17:10
    link permanent

    @ jimerino
    Eu nu posed facebuci… şi nici nu am de gând să…

  21. Decembrie 21, 2011 la 22:48
    link permanent
    Next zice ca:

    Eu îl folosesc pentru a lua probă de praf pe widescreen.

  22. Decembrie 21, 2011 la 23:41
    link permanent
    Gia zice ca:

    Nu ca articolul tot in sine n-ar fi interesant si amuzant, dar chiar poti lua chestii de la farmacie pe bonuri? Ce fel de chestii? Am un carnet intreg pe care scrie “Sarbatori fericite!” si toata lumea ma bate la cap sa-mi iau pantofi.

  23. Decembrie 21, 2011 la 23:41
    link permanent
    Gia zice ca:

    Nu ca articolul tot in sine n-ar fi interesant si amuzant, dar poti lua chestii si de la farmacie pe bonuri? Ce fel de chestii? Am un carnet intreg pe care scrie “Sarbatori fericite!” si toata lumea ma bate la cap sa-mi iau pantofi.

  24. Decembrie 21, 2011 la 23:42
    link permanent
    Gia zice ca:

    Bine, poti sa stergi unul dintre comentarii.

  25. Decembrie 21, 2011 la 23:44
    link permanent
    Gia zice ca:

    Preferabil pe primul.

  26. Decembrie 22, 2011 la 01:23
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Pâine mai doriţi?

  27. Decembrie 22, 2011 la 09:48
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Lăsaţi-l măi, că o fi şi el la ţară, să taie porcu`.
    A, da, şi să bea precum rima de mai sus.

  28. Decembrie 22, 2011 la 20:46
    link permanent
    jimerino zice ca:

    am citit initial “de la tara”, care da, normal.

  29. Decembrie 23, 2011 la 00:52
    link permanent

    Am nişte citate lungi din Stalin… că aşa face omul la plictiseală…

    Se mai adaugă un post nou (preferabil cu un film bine ţintit) sau mă plictisesc?

  30. Decembrie 25, 2011 la 11:25
    link permanent
    toader zice ca:

    traditionalul fieca.

  31. Decembrie 27, 2011 la 19:23
    link permanent

    Măi Bija,
    Am văzut la TVR patru sau cinci gorobeţi cu bicle urmate de căruţ, ca al tău, cu două roţi… mergând prin ţară. Ar trebui să ceri drepturi de autor.

  32. Decembrie 27, 2011 la 19:50
    link permanent
    Marian S zice ca:

    E clar că ăsta micu` nu mai scrie nimic pînă pe 17 ianuarie.

  33. Decembrie 27, 2011 la 19:52
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Zi 33! Am zis.
    (33 se mai numeşte şi “linguriţă“, dar vă desenez altădată)

  34. Februarie 24, 2013 la 00:41
    link permanent

    One thing I’ve noticed is there are plenty of misconceptions regarding the financial institutions intentions while talking about foreclosures. One misconception in particular would be the fact the bank would like your house. The bank wants your cash, not your property. They want the bucks they loaned you together with interest. Averting the bank will undoubtedly draw some sort of foreclosed summary. Thanks for your posting.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)