Jurnalul Editorialistic de Groza

Nelegat de subiect, Cătălin Botezatu către prietenu-so, în cea mai frumoasă declaraţie de amor ce mi-a fost dat s-o aud (dă doară-i înregistrată şi publică, pe cancan.ro): “Dar, dacă manipularea a însemnat faptul că am vrut cu orice preţ să te ţin lângă mine, pentru că te iubesc de mă cac pe mine, da, poţi să o numeşti manipulare!“

Acuma, că ne-am liniştit, mulţam celor care susţin activ campania de limpezire a întunecatelor cotloane din ediţia online a ziarului Cotidianul şi poate obţinerea premiului promis de ei, iar apoi retras cu seninătate; poate-avem şanse să ne alegem cu el, să-l dăm lu’ un tânăr-minune sau o tânără la fel, la RoBlogFest 08, că aia contează mai mult…

În schimb, dat fiind că pe Internet există, prin lege, o bandă special amenajată pe fiecare sens (cât şi non-sens), pe care circulă doar idioţii notorii, o să-i ajutăm pe aceştia să-şi pună minţile puţine da’ dese la contribuţie şi, având astfel o juma’ de minte normală cumulat, să-i facilităm a o utiliza constructiv pentru a pricepe cam care-i trebăluiala cu Cotidianul şi banii lor imaginari ce trebuie luaţi de unde nu-s, de i-au promis de la ziar ca premiu, iar acum se trag pe augustele cururi (subiect pe larg în articolul de ieri). Am dezvoltat două variante, pentru cei al căror IQ este format din mai puţin de o cifră.

Mi-ar plăcea să-i nominalizez pe toţi, ca să vă puteţi păzi de contaminare, dar, ştiţi, deşi spaţiul e în continuă expansiune pe server, din nefericire, tâmpiţii sunt convins că vor găsi o metodă să ţină pasul şi, pur şi simplu, nu ne-ar ajunge gigea cât să-i scriu. Sunt mulţi, măi, nu încap. Acei blogări care se bălăcesc în blogosferă, bucuroşi de-o sfadă, că mai pot comenta-n locuri şi să dea lumea click pe ei.

Revenind… prima versiune, ce-o vom denumi inspirat VERSIUNEA PRIMĂ, face un scurt rezumat, cu propoziţii scurte, format text, ce trebuie recitit înainte de culcare, al întregii dume făcute de Cotidianul. Iar a doua variantă este pentru oamenii de sub acest nivel de putere de pătrundere, care au recunoscut spăşiţi că ei (şi mai au prieteni care) nu-s capabili să proceseze informaţii, dacă acestea se regăsesc în natură doar sub formă brută de litere alăturate, fără poze.

VERSIUNEA PRIMĂ

Ziarul Cotidianul a promis un premiu. Pentru, în mod surprinzător: un concurs. La acest concurs NU ŞTIM cine s-a înscris. Ei zic că doar eu, ba că NICI EU, că totuşi nu s-a înregistrat filmul meu, pe care, la fel de totuşi, ei l-au preluat pe site, doar că nu la competiţie. Drept pentru care, concursul nu se mai PREMIAZĂ. Mai exact, nu se dă premiul. Premiul, zic eu, trebuie să se dea. De aia o fi fost anunţat, nu? Nu mie. Ci cuiva capabil, tânără speranţă, năzuinţă ferice, într-o re-editare a concursului, în cadrul RoBlogFest, pentru categoria “Jurnalism civic”, categorie la care eu nu o să particip.

Fiţi pe pace, scumpi netoţi! Mai este o şansă să vă dumiriţi vag şi voi, ăştia de vă uitaţi ca râma-n piatră, apoi vă scârmaţi în nas…

VERSIUNEA SECUNDĂ

Îmi cer scuze că n-am putut pune culori, ştiu că pe mulţi v-ar fi ajutat.

Între timp, dacă, printr-un miracol, Cotidianul descoperă că mai are un obraz şi va transfera premiul ce l-au anunţat dar apoi retras, către rubrica re-editată a aceluiaşi concurs, în Cadrul RoBlogFest, atunci sunt foarte curios câţi dintre hliziţii de acum, blogări mari şi mici şi tari şi moi, unii linguşitori, unii linşi, or să-şi anunţe retragerea de onoare din competiţia ce-au desconsiderat-o, pentru un premiu pe care au crezut inteligent să-l ducă-n trivial, din simplul motiv că au ceva personal cu mine, tot felul de sechele peste care creierul lor nu poate trece, deoarece nu-l au. Şi câţi dintre ei, oare, vor veni cu lugu-lugu şi se vor uita cu jind, ca mâţu’ la sudură? Ăştia, dragii cuiva, nici nu aveţi cu ce vă-nscrie. Fiţi pe pace – o să câştige un blogăr sau o blogăriţă adevărată, care chiar scrie ceva, cineva nepângărit de râcile voastre, care merită, care o va dovedi şi care vă va face, din nou, de căcat în propria pasiune.

Vă sărută dulce,

Tuşica Aglae