Nu m-am hotărât…

sari la comentarii

Atitudine, ia spune tot!”. “Vai de bipul nostru!”. Astea-s două din titlurile ce-ar caracteriza cel mai bine ce citiţi voi, deoarece v-am scris. Şi nu-i o tehnică editorială. Pur şi simplu nu-s nici unul mai bun decât celălalt sau ambele mai rele decât subiectul.

Miercuri, în prima mea zi de cea mai recentă vizită în capitală, am conştientizat dureros două cutremurătoare adevăruri:

Adevarul 1. Uşa de la buda lui Arnaut nu se poate închide în cazul în care colacul de la WC este jos.
Adevărul 2. Ţara noastră, (România – o ştiti) se află până la nări în căcat.

Să luăm în discuţie, ca de obicei, problema cea mai puţin presantă, adică a doua. Măcar rămânem în aceeaşi zonă, cea a grupului sanitar.

După ce am ajuns, m-am întâlnit cu Ciutacu şi bla-bla-bla, deci revenind… Prin amabilitatea acestui nou şi sper eu bun, deşi tare mă tem că scurt amic, am avut plăcerea (pardon… fericita oportunitate sau cum ii zice?… ah, da: scârba) să particip la frumoasa petrecere de băută, cu ocazia festivă a rarei zile de miercuri, organizată de către tineretul PNL.

Iaca să vă prezint eu o treb’şoara succintă şi crudă ce – accept, în sfârsit – nu va schimba nimica. Şi pornind de la acest raţionament simplist, cel al irelevantei (mele şi a ta şi a ta şi a ta, deci a noastră), decid să vi-o povestesc încă sub influenţa unei măreţe greţe, care am ales ieri să i-o atribui retroactiv pentru mâine (deci acum azi) băuturii, ca să nu am regretul ei în condiţii normale, adunând sechele incurabile.

Când am ajuns la stimabila paranghelie, dânsa aducea a o adunare (nereuşită) de colegi (nereuşiti) de-ai mei de la facultă, cumva din grupul celor cu care nu ma întâlnesc extra-curricular, deoarece drumurile noastre nu au şansa să se intersecteze vreodată, iar asta o spun ca un fel de succes personal în derulare.

Acolo ne-am întâlnit, ca să începem soft, fără scandal, cu un amic de-al Ciutacului, unu’ Bogdan, mai înalt şi chel, aparent simpatic şi de treabă. Niste trăsături în care cred cu tărie şi sinceritate, convingându-mă încrederea mea necondiţionată în Ciutac (pe lângă atracţia pur sexuală faţă de el, desigur) şi, de asemenea, încredinţat de faptul că m-am lămurit singur.

Pe de altă parte, una dintre atribuţiile sale în calitate de (a, am uitat să zic?) preşedinte al Camerei Deputaţilor (adică unde dorm deputatii) ar fi să se prezinte tare de treabă şi simpatic unui cineva precum sunt eu, în statutul meu onorific de anonimeni. Iar, în acest sens, a reuşit pe deplin, ceea e pentru mine-nseamnă fie că aşa este de adevărat, fie că-şi merită banii ca să pară, ambele cazuri mulţumitoare în sistemul meu de valori. Cert e că vara-sa, care are functia de fată într-o rochie roşie, fără absolut nici o implicare politică, este de-un catraliard de ori mai tare decât el, care-i salvat doar de faptul că-i place pălinca de Zalău. Aşa de tare. Da’ nu ne interesează că-cine îi bine-bun-mai-departe, că nu de aia am intrat aici, nu?

Deci să continuăm în jurul mesei. Cu reprezentanţi cam tot din “clasa” de care m-aş fi luat cu tot arsenalul de miştocareală clujeană “la o bere”, sfârşind cu a mi-o lua satisfăcut în bot de la toţi, cât timp mi-am împlinit scopul. Şi m-am abiţnut. Da’, bă, cum m-am abţinut! Din dragostea mea eternă pentru Ciutacu, pentru ca eram şi eu acolo un invitat prin el şi pentru că nu cunoşteam oamenii respectivi. M-am auto-inhibat ca un martir ce nu se poate pişa că se reflectă pe sine în bumbu’ de tras apa. Nu ştiu cum poate bietu’ Olteanu’ să şadă-ntre atâţia ameţiţi.

Aceştia, adică cei ce n-au resimţit până la urmă furia incomensurabilă a consecinţelor nefastei mele furii erau alde “Tudy“. În cămaşă albă marca vezi-vezi-să-nu-versi-aia şi ochelarii de la hai-bă-serios-dă-i-jos-că-i-am-vazut-toţi. A plecat devreme, încă nu prea alterat, când i s-a terminat suflul care alimenta vocea aia groasa şi sexy, de cădeau tinerele liberale ca trestiile, după ce s-au gudurat pe după el toţi reporterii foşti prieteni de pe când lipea afise, cum zicea cineva, care, pentru protecţia identităţilor nevinovate, o să zic că a murit demult. Da’ era o metafora. Nu lipea afişe, o fi făcut el ceva, pentru că tipul ăsta, de-am crezut că-i cu un pic mai mare decât mine, care-am venit la Bucureşti cu trotineta, este, doamnelor şi domnilor, ministrul justiţiei. Adică mă uit la el şi nu-mi inspiră încredere nici cât eu însumi, pe care ştiu să nu mă bazez sub nici o formă. Nu c-ar fi rău intenţionat. Păi, un băiet ca el nici n-are intenţii.

Rămânând în aceeaşi sferă, facem cunoştinţă şi cu 15-stele-nu-12 Adomniţei, care era cam la nivel înspre mediu de linguşit de către presă, da’ îs aproape convins că era în întregime meritul frumoasei domniţe (de unde şi Adomnicăi, hmm) cu care alesese să se afişeze. Sau invers. Nu ştiu, da’ eu n-aş sta-n braţele lui, să-mi arate caru’ mare, că cine ştie unde-o sfecleşte, nu se ştie cu aştrii.

Da’ de ce vă zic eu aceste lucruri? Că m-am dus acolo şi aş fi preferat să nu beau un strop, să-i fi tras pe toţi în chip, să-i pun le blogul meu intitulat Jeg? Pen’că şefii ţării sunt nişte potenţiali “colegi” cu un puţă ca mine, în special ministrul învăţământului care mergea la examen dimineaţă, când poate-ar fi fost un rost de-un, nu ştiu, făcut ţara să funcţioneze, de exemplu? Deoarişce îi găsesc noaptea în mijlocul săptămânii, petrecându-se? Nu. Asta o facem toţi. (Deşi nu toţi controlăm trebile-n ţară. Deşi ce vedeam mă facea să cred fără urmă de-ndoială că nici ei.) Am ceva cu domniile dânşilor? Nici cea mai mică problemă. Da’ de ce atunci?

Pentru că 20 de căcaţi din presă au filmat un frumos reportaj despre un chefuleţ cochet şi cu oră de culcare al unui partid politic, după au închis “farurile”, s-au tolănit obosiţi la toate mesele şi au băgat întrânşii până s-au făcut muci, s-au pupat, bătut şi dat unii la altele (secretare de stat) ca ultimii prunci de grădiniţă ce-au fost lăsaţi de Crăciun 20 de minute singuri cu pălinca, până s-au dus părinţii să se deghizeze-n Moşu’. Pentru că nişte scursuri (la propriu şi figurat, că asta făceau p-acolo, se prelingeau), reuşesc să se măsoare-n beţie cu nişte oameni importanţi ai statului, să-i întreacă detaşat, să facă dintr-o slujbă, ce se poate păstra onorabilă, o târfă momită cu un păhărel de cei despre care trebuie să ne infomeze şi aruncată din TIR în timpul mersului de buboasa dracu’, de către cei care mai nu mai au nici singuri sub plapumă fantezia să fie informaţi.

Ceea ce ne readuce, surprinzător, părţile ce mi-au placut. Din amestecătura aia de jurnăi şi jurnaţi, cântând la unison Oda Râgâielii, se găsea câte unu’ care să se comporte de-un firesc care să te sperie, să nu-ţi vină să mai ai încredrere nici în propriu-ţi sine. Cine stătea cuminte şi asculta tacit discuţiile aberante ale tuturor din jur, în împulicări de limbi şi lipsă de minţi? Dragul Orban. S-o fi legat el de fumeile din politic, o fi făcut ‘mnealui o grămadă de cretinisme pe care am preferat să nu le ţin minte, deşi părea beat, rectific RUPT ÎN GURĂ, totuşi nu l-am văzut bând un picur de alcool, iar Ciutacu m-a asigurat că nici n-o să-l vadă nimeni vreodată, nici el în oglindă măcar, deoarece nu o face… Poate am eu un fetiş pentru oameni care dau impresia greşită de beţivi notorii, când nu sunt, da’ dacă am, atunci în acestă ordine de idei, Orban e preferatul. Din această anume categorie. Şi o zic cu toată simpatia, fără nici un pic de tentă peiorativă, da’ nici fără vreo pasiune politică. Cu nenea ăsta îi pur şi simplu fain de mers în oraş, da’ fără toţi proştii ce-l împresoară, pentru că ştii că nu o să fie pic de alcool şi tot îti vine să fii mahmur dimineaţa.

Au mai fost: exu’ ministrul al agriculturii, nişte diverse tanti. N-au mai fost: Tăriceanu. Iar PNL Cluj suge, n-a fost nici unul dintre ei pe acolo, da’ simţeam eu nevoia să zic, fie şi preventiv, că am o ciudată simpţire legată de ei.

Şi am ajuns la concluzia că mă iau foarte, da’ foarte puţin de PSD, deşi tare-aş vrea să ţin un echilibru în balanţa aruncatului cu căcat. Aşa că, imediat ce se descurcă dom’ Năstase cu blogu’ şi se-nvaţă cu butoanele de pe dânsul, o să-ncep vârtos, că deocamdată-i culmea să-mi cenzurez propriile-mi comentarii.

Căci da, da, Năstase şi-a luat blogul, eu i l-am dat ş.a.m.d; da, da, am luat şi Tânărul Jurnalist pentru blogging organizat de FreedomHouse România, gura târgului adevăr grăieşte, 50 de milioane vechi e valoarea, nu primiţi nimic, luăm “Iulian Book Pro” pentru Jeg, jos labele, băi, toţi noii mei prieteni.

[adăugire ulterioară: am participat cu articolele din Vechiul Jegstament (concursul fiind pentru 2006 - şi, câcat, nu pot participa şi la anu', dac-am câştigat - anume "Colegiul Naţional Silvania. Povestea completă", "Aş vrea să-mi anunţ oficial sinuciderea", respectiv "Jurnalism... cu premeditare"]

***

OfflinePentruCiutacu

***

OfflinePentruJeg

***

Offline

***

Online

[deci, bloagări, bloagăriţe, mâine (vineri), 19:00, fântâna peste drum de TNB; sâmbătă însoţesc Blogoreea la Iaşi]


26 comentarii

zi si tu ceva
  1. Iunie 22, 2007 la 05:05
    link permanent
    Z zice ca:

    Dacă-s treaz la ora aia inumană, trec prin zonă, trag în poză şi photoshopez :)

  2. Iunie 22, 2007 la 08:27
    link permanent
    Piticu21 zice ca:

    da … deci … eu o sa intarzii ca tre sa fac un pic pe vedeta, nu ca eu as fi … ci ca …

    Intre altele tre sa fiu un pic acasa sa platesc curentul si sa`mi faca aia ceva la apometre :)

  3. Iunie 22, 2007 la 09:02
    link permanent
    WhiteWolf zice ca:

    Lungul, pianisticul si prea frumosul “finger” al Ciutacului imi explica atractia animalica. Si reciproca sper :)
    Pe partea de premiu, vorba aia “bani buni, bani buni” si o tzàrã mai bine ca niica”. Iti poti da cu sama ca l-ai aruncat pe ala cu zozoismele intr-un coshmar continuu, da ?
    Partidistii i-ai desenat cu mult sub alerta de comfort tehnic dar , af cors, explicabil din unghiul unui musafir al altui musafir. E de apreciat moderatia-ti necaracteristica.
    Una peste alta, te-ai castigat cu (o) experienta de viata. Nu-i de colo :P
    Greu tare, era, sa bagi un _target blank la imaginile alea ?

    p.s.; bin’ c-ai ramas in viatsa

  4. Iunie 22, 2007 la 09:29
    link permanent
    lovingvama zice ca:

    Şi asta a fost povestea întâlnirii JEG-ului cu mai marii ţării.

    P.S. Dacă nu dai o bere diseara, vei fi chinuit toată viaţa de gânduri malefice (nu că n-ai fi fost şi până acum), traficul va scădea la -2/zi şi… nu mai spun acum. Aştept partea a doua :)

  5. Iunie 22, 2007 la 09:50
    link permanent
    Adela zice ca:

    Am mai spus-o, o mai spun: esti fe-no-me-nal! Auzi, Dari, acuma ca chiar ai bani (desi nu cred ca ai atatia) ar cam trecui sa incepi sa-ti platesti din datorii. Oricum, oare iti incap toti in Bibilie unde ti-i ascundeai pana acuma? N-o sa te mai poti trage pe cur cand o sa iti zica lumea sa iei suc, cartofi sau paine. Ce-o sa zici: “n-am bani mai mici de 500 de RON?!”.

  6. Iunie 22, 2007 la 09:56
    link permanent
    andreanum zice ca:

    bravo bai jegosule. sa nu uiti ca io am avut intotdeauna incredere in tine si te-am sustinut :D vezi ca io beau numai campari, nu te complica cu sampanii si alte licori care ucid lent ficatu.

  7. Iunie 22, 2007 la 10:00
    link permanent
    Tiberiu Lovin zice ca:

    Felicitari pentru premiul de la Freedom House.

  8. Iunie 22, 2007 la 10:22
    link permanent
    koma zice ca:

    frustrare. constatarea ca unii are femei desi e prosti… cunosc sentimentul. dar e nevoie de ceva care sa supere ca sa iasa talentul. esti foarte bun jegule dar cred eu n`ai viitor pe fondul asta. ori te dai cu ei, ori vei fi exclus de la prajitura pe masura ce vocea ta va fi mai clara. o recomandare: mai da cu noroi si prin emisfera opusa a politichiei, sa nu se creada ca esti manipulat.

  9. Iunie 22, 2007 la 10:59
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Pitice, fascinantă expunerea despre cum nu poţi ajunge la timp. Să mă sui să-ţi zic unde ne-am stabilit, animale.

    Z-ule, nu că “poate”.

    Lovinge: Hâşt!

    Lupe… da, ştiu, poţi să-ţi aprinzi ţigara de la aura mea divină.

    Adelă, nu lumea zice să iau eu suc, cartoafe, paine, ca eu zic lui ei. Şi îi dosesc la Biblie că ştiu că n-o să fiu tentat, poate şi uit de ei şi nu-i sparg tăţi.

    Andrea şi Tibi, ‘ţam fain.

    Coame… am dat în toţi şi am fost în scenariile unora al lui toţi, prin rotaţie, când dădeam în altu’. Da’ până acuma am dat cu toate membrele. Şi le mai am încă. Mai dau. :)

  10. Iunie 22, 2007 la 11:09
    link permanent
    Bogdan zice ca:

    FELICITĂRI!

    Aşadar, cineva a avut răbdarea să citească milioanele de caractere dintr-un post şi să te mai şi premieze pentru asta :) )

    Eşti tare! continuă tot aşa!

  11. Iunie 22, 2007 la 11:11
    link permanent
    Bogdan zice ca:

    a propos:

    ce deget lung are Ciutacul, ştie cânta la pian?

  12. Iunie 22, 2007 la 11:12
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Era un deget de la recuzită. :D

  13. Iunie 22, 2007 la 11:26
    link permanent

    Felicitări pentru premiu, copile! By the way, nu numai la petrecerile liberale e atât de lame. Să le vezi pe alea social-democrate. Acolo marfă de vărsat pe blog.

  14. Iunie 22, 2007 la 11:56
    link permanent

    Darius, nu ai povestit cea mai incitanta parte: cea cu multimurile. nu ai vre-un filmulet?

  15. Iunie 22, 2007 la 12:00
    link permanent
    Darius zice ca:

    “Vre-un”? :D Şi ce mulţumiri este vorba?

  16. Iunie 22, 2007 la 12:25
    link permanent
    Sobolan Mort zice ca:

    Daca nu te-as cunoaste personal, as zice ca ai content. Si trafic.

    Pai n-a zis elita bloggarilor ca nu se poate sa ai content original si trafic (vezi Bleg-oraia), ‘ce tre’ sa te bagi tu sa strici tot ? Baga stiri cu Mihai Traistariu si Harry Potter, poze cu Proasta zilei si pr0n cat mai mult, ca sa te incadrezi in peisaj.

    Revenind pe pamant, felicitari pentru ca le meriti, e unul din cele

  17. Iunie 22, 2007 la 12:27
    link permanent
    Sobolan Mort zice ca:

    (tre’ sa faci ceva cu HTML tags-urile alea)

    …mai putin de 5 bloguri pe care le citesc cu placere.

  18. Iunie 22, 2007 la 15:59
    link permanent
    artistu zice ca:

    Felicitari pentru premiu si vrem sa stim ce zice si mamica de PC-ist ce zice vis-a-vis de “reusita” ta !

  19. Iunie 22, 2007 la 19:14
    link permanent
    Groparu zice ca:

    Si ce te lauzi, ba, cu premiu’, ca noi nici macar nu ne mai miram! Felicitations, mah ;)

    Din cauza ca nu stiam ca pleci, uitai sa iti zic sa le zici daca ii vezi pe impotentatii aia care e la timona motherlandului, rupti de beti si cu carma rupta, ca “BAAAA, ASTA E SI TZARA MEA, LI-CHEILOR!”

  20. Iunie 22, 2007 la 22:16
    link permanent
    mirmen zice ca:

    @artistu…cu asa multiplicator de imagine ca mami a lui…te miri ?! :D

  21. Iunie 22, 2007 la 22:47
    link permanent
    doroo zice ca:

    “Adevărul 2. Ţara noastră, (România – o ştiti) se află până la nări în căcat. Hmmm… take a look htt-[nu face spam, scârbă! - opinia redacţiei]

  22. Iunie 23, 2007 la 00:23
    link permanent

    mai mai, darius, nu poate decat sa ma uimeasca evolutia ta din ultima vreme. intr-adevar, esti unul care merita atentia vremii. fii fericit cat mai traiesti, ca despre rahaturi toata lumea alfabeta poate scrie. se pare ca tu esti viitorul luminos al tarii; din toate partile, se aud turle si trambite: “fii capitanul nostru!” voi astepta totusi momentul in care iti voi citi lucrarea de licenta. nu de alta, dar sa ai si diploma aia care iti atesta calitatea de poet caragialesc. vorba ta, cu sanatate buna

  23. Iunie 23, 2007 la 00:25
    link permanent

    ps: sa inteleg din toata epopeea ca, mai nou, blog-ul face omul? …

  24. Iunie 23, 2007 la 06:19
    link permanent
    Darius zice ca:

    Hehe. Drăgălaş. Ş-adică atunci, dacă eu i l-am făcut lui Năstase… înseamnă că… (“a=b, b=c, rezultă”)

  25. Iunie 23, 2007 la 14:03
    link permanent

    De la Bucureşti la Iaşi?! Da’ ce eşti tu, măi?! Expoziţie itinerantă???? :)

  26. Iunie 24, 2007 la 20:48
    link permanent
    scantei zice ca:

    felicitari pentru premiu

2 trackback-uri

  1. [...] Q.E.D. [...]

  2. de la Despre intalnirea BRT din Iasi | Bogdan Pantoc pe Iunie 24, 2007 la 01:11

    [...] 23 iunie. De la Bucureşti au venit Bobby, Adi, Mihnea, Vlad si invitat special, Darius, care era cu treburi prin [...]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)