Sunt diverse motivaţii pentru că lumea e mai mult proastă, aşa cum nu îi convine să se ştie, decât deşteaptă, aşa cum i-ar plăcea să poată să se creadă. Acestea nu justifică de ce e proastă, ci ne ajută să înţelegem cum că e proastă.
Lumea este proastă, în primul rând, pentru că nu ştie ce vrea. Mai ales când e atât de simplu să afle. De cele mai multe ori ştim ce nu vrem, iar din asta se poate deduce lesne opusul. Însă lumea alege să nu se prea gândească. Că-i cam proastă, cum vă spuneam, deci nu-i nici măcar atât de opţiune pe cât ne imaginăm. În schimb, nu există să se scuze că nu ştie ce vrea, cu exact aceste cuvinte, cu subiect şi predicat: da’ nu ştiu ce vreau. Da’-ul fiind smiorcăiala necesară în sine, care li se pare c-ar fi vreun privilegiu sau chiar drept.
Al doilea motiv pe lista că e proastă, tare proastă, e că nu face ceva, orice, fără să ştie dacă vrea, aşa… ca să vadă. De cele mai multe ori, asta se întâmplă din frica de a nu fi făcut la sfârşit ceva ce n-ar fi vrut. Asta în contextul în care oricum nu ştia ce vrea. Pe cale de consecinţă, lumea practic n-ar vrea nimic, mai bine, vrând ceva.
Dar pe departe lumea este cea mai proastă fiindcă nu face ce ştie că vrea. Înţelegeţi?
***
“Apără-mă, Doamne, de prieteni… că de duşmani mă păzeşte Nera Mureşaaan! Nera Mureşan – securitate, protecţie, pază, sisteme de alarmă.“
***
Iar pe mine mă distrează triştii şi nefericitele ăia şi alea care nu pot răspunde sau vorbi în general pe Internet, dacă trebuie să răspundă cuiva sau să vorbească cu cineva la telefon.
Pentru că o conversaţie de acest tip îi absoarbe complet, răpindu-i cu totul din orice existenţă, din lumea reală şi ambient, ei trebuind să se scufunde trup, suflet şi minte în a asculta în urechi şi grăi pe gură, în grava activitate de a discuta telefonic. Mă rog, mai puţină minte, că n-o poţi diviza, nu? Deşi eu am avut mereu percepţia că organele trupului acţionează diferit şi separat. Da’-i drept că “creieri numa unu’ ai”. Care poate-i monofazic. De aceea, timpul se opreşte-n loc, iar dialogul se petrece cu emfază, interlocutorii tre’ să se ridice, să se plimbe prin încăpere şi eventual să gesticuleze sugestiv auditorului, pentru că oricum îi este limitată puterea de exprimare (sau poate a celuilalt – de recepţie), considerând că trebuie să-şi canalizeze toate forţele şi eforturile unui singur mesaj şi transmiterii lui pe nu mai mult de acelaşi număr de canale.
Ăştia-s aproape ca ăia care folosesc hands-free, da’-l ţin în mână. Trebuie să ştie lumea că vorbesc la telefon, de parcă tocmai s-a inventat şi toţi să aştepte smeriţi după acest omagiu sfânt adus comunicării, de parcă într-un pios moment de reculegere.
Sunt destul de decis că vreau să moară toţi cei care au mereu haine pregătite. Şi umbrele. Fiindcă eu m-am dus la serviciu şi afară era cald şi senin, deci mi-am luat doar o cămaşă subţire. Când am ajuns pe strada cu Vitrina, a început să picure încet. Iar una de la semafor şi-a scos de urgenţă un fâş din ăla rulat în pacheţel, ca o pelerină. De ce ai face aşa ceva? De ce nu ai un accident grav? Astea, fiindcă tot îmi place să fac analogii, sunt ca infectele alea care se schimbă în timpul nunţii. Pentru că deopotrivă cred că arată bine îmbrăcându-se “frumos” (apropo de teoria mea, că lumea acceptă că-i urâtă, da’ se aranjează la ocazii), dar nici nu se simt bine, în acest fel. Aşa că, după ce s-au afişat şi s-au văzut între ele, revin la sluţenie, trecând printr-o cameră să-şi ia ceva mai comod. Care de obicei nu e echipament sportiv sau ceva de genul pijamalelor, cum ar fi lăudabil. Ci tot ceva festiv, da’ nu atât de.
***
[Mulţumesc cu ecou lui Dan, pentru poze. Nu ştiu care Dan. Dan din mail.]
***
Şi îmi mai plac mie reţelele de socializare. Pentru că au prostit lumea. Care-am lămurit deja, săraca. Există cineva care s-a gândit că oamenii sunt capabili să-şi spună: “hai să mă împrietenesc pe net cu prietenii mei din viaţa reală!” Şi dup-aia, eventual, tâmpit fiind şi singur, că toţi prietenii mei sunt deja doar pe net şi nu mă mai văd cu ei, să mă împrietenesc cu alţi oameni cu care n-o să mă mai văd niciodată după ce le-am cerut să mă împrietenesc cu ei sau am acceptat să se împrietenească ei cu mine. După care să dăm clickuri pe ce-or fi butoanele alea acolo. A, nu erau prieteni? Erau nişte reclame? Oh! Oare ce naţionalitate sexuală am?…
Da. Există şi acest test. Asta-cum-o-cheamă-vă-mai-amintiţi? mi-a arătat de ceva săpătămâni că, pe site-ul pe care intră ea cu prietenii ei, ai mei, ai voştri, ai lor şi deci ai noştri, ai tuturor, sunt diverse quiz-uri care mai de care mai cretinele. Iar lumea stăăă, stă şi le efectuează, după care împărtăşeşte celorlalţi ce le-a ieşit. Spre deosebire de oamenii care chiar au o viaţă persoană, cum este Timea – na, că v-aţi amintit – şi care nu îşi ocupă timpul preţios completând căcaturile alea.
Doar când i-ar mai rămâne vreme să se uite la toate rezultatele ălorlalţi, nu? Însă astea sunt de obicei dintre cele mai neutre, cu culori fericite, personalitate foarte vagă, mai horoscop de Formula As, aşa… Fiindcă n-am văzut niciodată să-i vină notificare întregii liste a unui ca: “Amun Corcochiftelul este 89% poponar! AFLĂ ŞI TU CÂT DE POPONAR EŞTI!” Sau “Bibliotecaru este o fire închisă şi retrasă; nu iese din casă şi are înclinaţii spre violenţă sexuală, viol şi masturbare sugrumată controlată. Aveţi 3 prieteni în comun. Click aici ca să-l adaugi în reţeaua ta de cunoştinţe!”
***
Iar acum, pentru că se cade, o scurtă enumerare de diverse proberbe care nu înseamnă nimic (deşi sunt convins că desemnează Biblel să însemne ceva): Socoteala deasă e frăţie aleasă. Sita, cât e nouă, stă în cui. Somnu-i rupt din moarte. Spun nucile ca din rodul lor sunt migdalele. Stomacul plin nu învaţă bucuros.
În fine. Tot casc de o lună, cu ceva gust dulce de ciocolată în gură. A ceva ce am mâncat când eram mic. Dar nu mai ştiu ce. Provocarea voastră e să aflaţi ce. Propuneţi-mi. E din rândul salamului-de-biscuiţo-prăjituri-din-alea-cubice-tăvălite-în-cocoso-checo-negresă. Da’ nu astea.
Tweet
87 comentarii
zi si tu cevalink permanent
şarlotă?
link permanent
Mmm. Nu şarlotă. Şarlotă pă câcat! Nu e cu fructe, mie nu-mi plăceau alea cu fructe. Şi nici cu frică. Doar aia cu mere şi pudră de zahăr deasupra, da’ nu era nici asta.
link permanent
chec nu e, ca ar fi prea simplu. e cumva si un vag sentiment de esenta de rom pe acolo?
link permanent
Bibliotecarul îi deja personaj în textele tale. Şi mai ales dacă scoţi Jeg-ul pe hârtie… cum bine (oare) am citit în nu-mai-ştiu-care-ziar-sălăjean, de ziceai că te-ar tenta o carte.
link permanent
S-ar putea să fie esenţă de rom în el, nu-i total pe lângă sugestia… Musai se apropie. Cred, că nu ştiu.
Casi, draghe – poate scot la editare; dar da, s-a impus, cel puţin aici, măgariul.
link permanent
Dacă Jegul merită să fie imortalizat între două coperte, atunci merită şi comentatorii săi. o să fie mai lungă decât biblia
)
link permanent
hmm, rulada dupa o betie cu rom?
link permanent
O fi prajitura aia de se numea “cartof”? Stiu ca era facuta din resturile de la celelalte prajituri. Cartoful trebuie sa fie. Semana la gust cu salamul de biscuiti dar era mai dens decat acesta. Era quintesenta tuturor zaharoaselor vandute in bombele de cofetarii mioriticale.
link permanent
Mmmnu, la ambii. Către salam de biscuiţi mai moale. Salamul de biscuiţi se apropie cel mai tare de ce miros eu în gură. Da’ nu e el. Şi nici prea chec.
link permanent
Referitor la gustul tau. Din gura. Sa fie un baton de ciocolata de casa, facut cu lapte praf noname ce se dadea – de la stat – sugarilor, bomboane colorate date prin masina de mac – in loc de zahar… si juma’ de ratie de unt, juma’ de margarina Unirea?
Gustul ala nu-l vom mai regasi niciodata, nici macar in cel mai infect produs de cofetarie.
Damn, ce batrana sunt.
link permanent
pai erau niste exact ce zici tu acolo, bulgarasi din ciocolata cu margarina tavaliti prin cocos si fix in mijloc aveau una bucata visina din visinata sau un sambure de migdala, dupa imaginatia fiecarei mame creatoare. pe alea pariez.
link permanent
Carleo – mă bucur că te-am răscolit… dar reiau că nu. Nici propunerea ta. Musai – şi eu cre’că se apropie şi de bulgăraşii (la mine cuburi) în ciocolată cu cocos. Doar că în gustul din gură când căscam nu era cocos. Da’ era frăgezimea acelui blat şi aroma acelei ciocolate îmbibată în el.
Am formulat o teorie că ce ar putea fi. Dar nu-s sigur. Nu vreau să influenţez. Deci propuneţi.
link permanent
salam de biscuiti
link permanent
Mă, da’ prost eşti. N-am zis şi în text şi dup-aia şi în sugeeestiile (care nici măcar nu erau definite) ale celorlalţi că NU salam de biscuiţi. N-am zis din PRIMA că nu.
link permanent
okey. Inca o incercare:
Exista o prajitura numita “negresa”. Mama o facea dintr-un blat de cacao si/sau miere, pe care il taia in tava, cuburi, apoi insiropa toata tava cu un sos gros de ciocolata cu esenta de rom sau vanilie si lasa cateva ore la rece, sa se absoarba siropul pana la fundul tavii. Deasupra se presara, in strat gros, nuca macinata (sau nuca de cocos, migdale macinate etc., pentru cine putea procura asemenea chestii la acea vreme). In final cuburile se scoteau din tava si se consumau cu lingurita, sau direct lingandu-te pe degete…
Gustul si forma aduc mult cu bulgarii aceia dati prin cocos, insa cuburile sunt insiropate total si gustul e mai bun…
link permanent
da’ daca respectivele dulcegarii erau facute in casa, intreb eu, de ce nu intrebi la sursa?
link permanent
N-am scris “E din rândul salamului-de-biscuiţo-prăjituri-din-alea-cubice-tăvălite-în-cocoso-checo-negresă. Da’ nu astea.”? Am scris sau n-am scris? Îmi daţi variantele mele proprii, respinse de mine însumi, în rulaj? Ce-ai descris tu oricum nu e negresă, sunt tăvălitele despre care povesteam şi eu şi ceilalţi mai sus.
Nu sunt sigur că erau făcut în casă, a mea sau alta, sau afară.
link permanent
Ii fi scris tu, da’ io te’am citit pe diagonala, dand refrresh-uri pe ascuns, ca toti oamenii cu si de la job. Treaba prost facuta si pe graba, stiu.
Plus de asta, poate la voi la Zalau negresa se facea mai altfel decat la noi la Temesvar.
… Ca noi fix la treaba aia descrisa anterior ii zicem “negresa” (google ti-ar da retete similare, btw), iar “tavalitele” voastre se fac dupa cu totul alte retete si procedee, ti-o spune o bucatareasa grasa!
Anyway, ma dau batuta. Ca daca tacaeam (ca intotdeauna pe aici), filozoafa ramaneam.
Astept cu interes si mare pofta deznodamantul.
link permanent
La noi se făcea la laboratoarele de cofetărie ale Magazinului Universal Silvania – Zalău, jos, când mai era terasă. Şi era genială, odinioară visam să am un bloc lângă mine, plin cu negrese, numa’ să scot mâna pe geam din blocu’ meu, de la ultmul etaj, patru, şi să mă servesc.
link permanent
Guguloaie cu ciocolata si visine din visinata (astea erau in modul optional dar fara ele n-aveau farmec). Are textura salamului de biscuiti dar sunt inchise la culoare (ca na is cu cioco), multa esenta de rom si cam atat stiu despre ele. Insa mi-au delectat copilaria si nici nu stiu denumirea stiintifica.
Poate ca la ele te referi. Lumea-i proasta ca obiect de comparatie. Fara comparatia cu alta parte de lume nu ar fi proasta, pentru ca na…si prostia e asa prin comparatie cu ceva mai evoluat. Deci lumea proasta e si ea necesara chiar daca e prea multa.
link permanent
Greşit! Cu partea de dulcegării, zic. (Îmi vine ideea să-mi faceţi tăt cele cu care eşuaţi. Drept pedeapsă.)
link permanent
Darius, da’ spune absolut toate esentele pe care le mirosi tu prin gura, in legatura cu prajitura in cauza.
Poate iese ceva la un giugal sarci pe o reteta cu ce zici tu acolo.
link permanent
isler?
link permanent
>:D< bre nu te amărî, da?
link permanent
Mhm
şi să nu fiu rău
uite că şi eu am
În rest… ţi-a plouat într-o zi în cavitatea bucală, căscat fiind, şi te-a prostit Dacian că-i prăjitură.
link permanent
Da’ nu se pune c-ai nimerit, Sofio, dragoste.
Mea – nu işler; da’ bine că mai variem, vedeţi, fata gândeşte cu capul.
Flavio – da’ deloc.
link permanent
Atunci niste poze cu jegvente dintr-un episod de mima? Ca aia-i nimereala…nu?
link permanent
Vargabeleşti din ăla…?
link permanent
Error. Nu.
link permanent
ciocolată cu lebeniţă şi cucuruz?
link permanent
De la chiloţi la prăjituri. Un salt remarcabil de la un capăt la celălalt…
link permanent
toate-s trecatoare spre un capat sau altul. e drept ca mai des inspre celalalt.
link permanent
Depinde ce upload faci la capătul de ţeavă. Să ne spună Darius, năpîrlit proaspăt fiind de o sumă de kile. Din cauză de reducere la upload. Am o întrebare: şi downloadul s-a diminuat pe măsură…?
link permanent
Marianschea e aproape de foarte departe. Monica nu struneşte cum o făcea altădat’.
link permanent
si uite ca negresele din copilarie s-au prefacut in tziganci ce vand N95 si Habtronic. io zic ca o evoluat prajiturile, manalear mama lor prunele
link permanent
Cu placere mestere…Cand mai am material o sa mai contribui …. LONG LIVE THE JEG!
link permanent
LING LOVE THE JEG.
venea natural, n-am avut ce sa-i fac.
link permanent
moni!! popescul unde-i !? o fugit cu hudrea
link permanent
Sarumina, da’ io sper ca Hudrea fuge mai repede…
link permanent
ciocolata cu alune ?
link permanent
Greşit.
link permanent
ciocolata cu prune?
link permanent
Rahat turcesc, garantat.
link permanent
In alta ordine de idei sa ne explici si noua ce dracu e aia “masturbare sugrumată controlată“ ca mie nu imi iese deloc.
link permanent
Greşit, respectiv greşit.
Masturbarea sugrumată controlată e când te masturbezi (de unde şi “masturbare” din sintagmă) şi te sugrumi de pulă şi testicule şi de, anume, gât. De obicei cu o sfoară. E o chestie. Nu ştiu exact cum să-ţi iasă, că nimic la mine n-a funcţionat, considerând că n-am încercat. Da’ dacă tăt vrea Biblel filmuleţ…
link permanent
să vezi c-acuma tătă lumea o să vreie filmuleţ
şerbet
link permanent
Un câcat, şerbet! NU!
link permanent
Colivă. E şi asta o posibilitate.
link permanent
O posibilitate falsă.
link permanent
era ceva prajitura gloante sau bombe, cu compozitite asemanatoare cu salamul de biscuiti, dar mai multa ciocolata si rom. imi placea sa le aranjez pe farfurie. secretul retetei il stie doar mama
link permanent
Ştie doamna mă-ta secretul dulciului ce îl simt eu în gură când casc?… Asta îmi zici tu?
Bă, IO tre’ să ştiu ce îi şi NU io NU tre’ să ştiu ce îi. Ci BA DA!
link permanent
Oi avea diabet. Ce tot atita…? Ia, treci la licenta!
link permanent
Si ce daca lumea e proasta? Asta-i un lucru bun pentru tine si pentru Jeg. Daca n-ar fi lumea proasta nici n-am mai fi auzit de Jeg, sau poate nici nu ti-ar fi venit ideea sa-l scri, pe dansul, Jeg. Eu zic ca ar trebui sa celebram prostia mai cu fast si cu incredere. Adica, prostia are deja o multime de sarbatori nu intocmai legale: 1 martie, 8 marie, etc…
De ce sa nu fie si o zi internationala a prostiei. Profitam atat de multi de pe urma ei incat ar trebui macar putin respect, capul plecat ca sa nu ne vada lumea, care este dansa, proasta, cum ne radem.
Cat despre prajitura cu pricina, eu cred ca ai suferit de o pofta nebuna de jeg-cake. Dar am cautat eu prin toate cofetariile, s-a vandut tot. Nu stiu cum am putea sa-ti facem rost ca sa poti sa infimi sugestia.
link permanent
Mai baiatule…, sa nu-mi spui ca ti-a ramas printre masele ceva marga sau coribioare. Ca astea sunt specialitati de mult date uitarii de mai marii nostri cofetari. Chiar asa, ce pofta mi-ai facut de un salam cu biscuiti din ala, adevaratu…
link permanent
corabioare
link permanent
Alexandra – s-a mai zis că Jegul are combustibil prostia. Da’ bună propunerea.
Ostap – nici nu ştiu ce căcat îs alea.
link permanent
cum puteti vorbi atata de mancare pe caldura asta??!! sau numa’ la mine?
link permanent
Gie, la noi ploo cu clăbucsi.
link permanent
Dacă am ajuns subiect pe la testele din almanahele electronice, cred că am stat prea mult pe acest blog şi trebuie să mă retrag înainte de a fi mai rău…
Aş vrea să vă mulţumesc tuturor pentru clipele plăcute (sau mai puţin plăcute) petrecute aici. Vă doresc, în continuare, o viaţă liniştită şi fructuoasă.
link permanent
Netu’ se zdruncină mai rău decât după Maicăl. Ce pripit!
link permanent
bibli, de dragu’ meu, o, rămîi!! să ştii că de vrei să mă loveşti, fii de găsit după fustele(blogosferice, desigur) ale coanei udrea(ooops, am zis sferă)aşadar, treci ‘napoi nu te mai smerindi(ardelenism)
link permanent
ciocolata cu bere?
link permanent
Ce se intimpla, pleaca Bibli ??? Fugi de aici, iar am visat prostii.
link permanent
Ce sa se-ntimple? Vine-napoi.
link permanent
pireu de castane?
link permanent
Scuzati, da’ am o nedumerire insinuoasa si colturoasa.
Autorul declara, citez:”Tot casc de o lună, cu ceva gust dulce de ciocolată în gură.”
Trec pe ste atavismul imaginii sugerate.
Nedumerirea mea este urmatoarea: Adica vrei sa insinuezi ca de o luna nu ai mai facut un pic de curatenie in cavitatea bucala?
Rog raspuns la post restant.
link permanent
marga si corabioare – niste prostii de prajituri care se vindeau in chioscurile din curtile scolilor pe vremea lui Ceasca. Totusi cu greu le poti numi prajituri….
link permanent
Scoverzi?
Ce mai face Duţu?
link permanent
nu is broscuţe? dinalea verzi de chimicale
link permanent
Mes – câââh… alea-s piftiile dulciurilor.
Lupeo – m-am spălat cu pastă de dinţi cu aromă de ciocolată. E o chestie nouă: îţi strică dinţii, în timp ce ţi-i repară.
Chireo – nici nu ştiu ce-i aia, nici aia nu ştiu. Ostapeo – nu.
Mirona – nici.
link permanent
halva
link permanent
da, ciocolata cu halva.
link permanent
Numa’ căcat cu căcat şi ciocolată cu ciocolată or rămas nezise din minţile voastre puţine.
Da’ halva şi alte borăli de-astea siropoase ii plac lu’ Mirmen, ca să ştiţi din timp, in caz că v-a ajutat cândva, pe parcurs.
link permanent
“Numa’ căcat cu căcat şi ciocolată cu ciocolată or rămas nezise din minţile voastre puţine.“
Deci da. Ne dăm bătuţi. E exact ce zici tu, că doar tu ştii cel mai bine.
link permanent
Briose cu cioco ?
link permanent
Sau… cozonac!
)
link permanent
ciocolata cu carnati.
link permanent
Zacusca cu jeg.
link permanent
Ba nu, tocmai am aflat acum la radio. Apa cu amoniac de la robinet.
link permanent
fantezie cu rahat si glazura de caramel peste tot sau pe unde nu te astepti?
link permanent
sarmale in vita de vie si lebenita murata.
link permanent
Tanti Mitza biciclista…sau nenea Darius.
link permanent
Ar putea fi ceea ce la Arad se numea Şuhaida, iar în Bucureşti Mascotă : o cremă de ciocolată îmbrăcată în glazură de ciocolată.
link permanent
oh, lucia, generaţii apropiate, aceleaşi nostalgii
ce ştiu ăştia mici
link permanent
o fi de la vreo gaoaza vecinului. da-i cu palinca aia de mi-ai furat-o dupa ce mi-ai adus-o. sa-ti steie-n gat. nu palinca.
link permanent
hmm…prajitura ta se numeste trénché-flénché !
peseu: de fapt ,ideea era,sa-l scoatem pe darius la o prajitura…pana ajungem la cea cu pricina…
link permanent
http://intelegi.blogspot.com/2009/06/papanasi-cu-afine-si-glazura-de.html#links
uita-te macar la poza si gandeste-te bine