Jurnalul Editorialistic de Groza

Acesta NU este articolul hiper-amuzant pe care l-am tot anunţat şi voi l-aţi tot aşteptat zadarnic. Acesta este doar un articol hiper-amuzant. Dar totuşi, în mod absolut miraculos, chiar am terminat la timp de schimbat scutecele Jeg. Ne-am sincronizat aproape perfect: şi eu cu şezutul şi nefăcutul de nimic – în afară de dat ordine, scărpinându-mă-n diverse orificii sau biciuind, şi Dacian cu grafica, şi Sorel cu partea tehnică de trecut pe platformă de WordPress. Este încă azi, aşa cum era plănuit, iar noi, ÎMPREUNĂ, ca o echipă unită, ca un mecanism în care fiecare rotiţă – fie ea şi burtoasă, cu picioru’-n gips, coiul pansat şi îngropat în şerveţele cu muci, ambalaje de Eugenia şi de supozitoare – contează, am izbândit! Slavă mie! Şi celorlalţi.

Acum, din raţiuni de cronologie, vom explica aceste rânduri cititorilor ce va să vie, care nu ştiu ce-i aia Jeg, de unde a început el şi când nu se va sfârşi vreodată. Punem, deci, primele trei steluţe despărţitoare, din noua serie.

***

Aţi ajuns la capătul Jegului şi, implicit, al Universului. Dar un capăt înseamnă doar un nou început sau un… ceva, care-i vechi… da’ pentru voi este… mă rog, citiţi voi mai departe, că vă dumiriţi pe parcurs.

Venind dinspre recent spre indecent, aţi reuşit performanţa (Ura!) să terminaţi toate articolele. Sunteţi în faţa căldării unde dă în clocot supa primordială ce fierbe Jeg. Spre deosebire de alte religii ce promovează chipuri cioplite, Jeg chiar vă dă ocazia să veniţi aici, la începuturi – contra cost, desigur, da’ cu reducere pentru studenţi – să vedeţi că el l-a făcut pe tot, că datorită şi pentru el există tot, inclusiv voi şi că este pe cât se poate de real.

Dar nu disperaţi! Acest final se limitează (că ce altceva să facă?) doar la până de când am trecut pe altă platformă, care, în totală opoziţie cu cea precedentă, sunt convins că va merge la fel de prost. În fapt, Jegul este – ştim cu toţii, iar dacă nu, vă zic eu şi voi mă credeţi fără crâcnire – infinit.

Ce citiţi acum este de fapt prima pagină a Noului Jegstament. Spre bucuria voastră ce n-o să vi-o stăviliţi, există şi unul Vechi (dar veşnic verde şi cu muşte roind în jurul lui), pe care-l puteţi găsi, scris direct în piatră, cu ghearele de la picioare, că aşa erau condiţiile. Tot ce trebuie să faceţi – curaj – este să efectuaţi clic unde scrie “aici“. Pentru că vă va duce la el, unde găsiţi articolele cele frumoase de dinainte, care nu mai sunt “aici fără link”, fiind acolo, unde tre’ să mergeţi. Aşa că repet, că văd că vă-ncăpăţânaţi în prostie: clic acilea. Sau acolo sau sus, unde scrie aici, dacă e subliniat. Mă rog… oriunde, de fapt.

Jeg împlineşte azi 3 ani. Vă blogoslovesc pe toţi.

[colecţionează noii membri ai Cercului de Rugăciuni Duminicale Jeg, de la rubrica eu]