Jurnalul Editorialistic de Groza

[Umblă vorba că azi, ziua de marţ', la 21:00, la Motoare. Mai vin prospectiv - Adrian Ciubotaru, Geo Atreides, Piticul Gratis, Gogu Kaizer, Artpi, Sebastian, Talida Păcurar, Răzvan Medrea, Adrian Hudrea Augustin, George "Gimel" Russo]

[sau pe YouTube]

***

[Călătoria pe Twitter.]

[Citeşte primu' articol acilişea.]

[Citeşte al doilea articol dincoloşea.]

[Citeşte al treilea articol acoloşea.]

[Citeşte al patrulea articol încoaceşea.]

Programul zilei la Capitală:

Mă duc pe la Noumax, să le dau îndărăt Macbook Pro-ul, sperând să nu-l scap în ultima clipită, în faţa gardului, în şanţ.

Mă duc pe la Vitrina Bucale, să văz pe Artpi şi colegii.

Mă duc şi pe la McCann Erikson (unde lucrează un fost coleg de la Vitrina), cu scopul de a le vedea tăte planşele cu clienţii şi lucrările în desfăşurare şi a le fura tăte piciurile.

Mă văz cu Mana Ciutacu.

Dacă-i bai, sunt disponibil la numărul de deplasare 0741028758, unde mă sunaţi ca să vorbiţi cu mine, iar eu vă răspund.

Mă văz cu amicii de la Low Riders.

Hát, cu siguranţă că regiunea Deltei şi litoralul au format partea frumoasă a excursiei noastre, care-i acum la mijlocul distanţei, da’ aproape la finalul timpului.

Considerând că bunicul Petrică este din Beba Veche, cel mai vestic punct al teritoriului românesc, am decis în ultima clipită să schimb biletul de apăbus luat spre Sf. Gheorghe, cu unul pentru Sulina, cel mai estic punct al teritoriului românesc. Şi-a urmat ca amicul austriac să meargă pe braţul sudic al Dunării, pentru a pescui, o activitate care, nefiind wireless, nu mă pasionează în mod special. Chiar m-am gândit la un sistem prototip de pescuit cu magnet-momeală, care să aducă prada la mal, dar fiind încă în dezvoltare proiectul, mă voi rezuma la a folosi internetul, ca obiect de divertisment.

Pe vapor înspre vărsarea Dunării m-am întâlnit cu 4 sibieni, care mergeau şi ei tot ca să prindă peşte, cu scopul de a îl găti şi mânca cu sălbăticie. Pe oameni îi chema Alina, Lucian, Florin şi prietena lui, pe care nu mai reţin cum au botezat-o, însă ultimii doi îşi spuneau între ei “măăă, pupu”, deci o să presupun că mă pot referi la ea la fel. Şi pe toată durata şederii mele în Deltă am dorit cu ardoare s-o prind pe “măăă, pupu” de fund, da’ fără intenţii mârşave, doar ca să văd cum îi, însă nu s-a găsit momentul propice, deşi pe tricoul ei scria clar “you’re cute”, care sunt convins că-mi era adresat.

Am campat corturile dimpreună şi, dacă m-a prins ziua de naştere cu două zile îndărăt la Galaţi, am zis s-o serbez cum se cuvine la baltă, cu prăjituri “din care erau la magazin” şi un Fanta festiv, cu cei patru. A doua zi am luat vaporul întors, pentru a grăbi spre mare.

Am luat drumu’ cu vântu’-n meclă, care mă încetinea la 5km/h pedalând cu greutate. Din cauza vântului, nu meclei, care ştim ce alte dezavantaje are.

M-au cules de pe drum amabilii muncitori Octavian, Ionică şi Silviu, cocoţând întregul calabalâc pe Dacia lor şi m-au dus de-a gratisu’ la Eforie Nord, ceea ce mă ajută la câştigat timp pentru pedalat pe Litoral, undei îi ceva, nu pân Dobrogea, unde-i câcat.

Am înâlţat cortul zvelt la 22:00, orbecăind, cu ajutorul gălăţenilor dintre care o treime erau jandarm şi poliţistă, încă o treime erau mămică şi nenea care dă apă Galaţiului, iar restul o puzderie de prunci. Familia lor e deja vedetă, deoarişce au fost la Din Dragoste, ca să ştiţi, da?

În prima zi de mare am pedalat la Constanţa, la chemarea desperată cu oferte flexibile până la favoruri sexuale ale Alexandrei Bărbulescu, al cărui tată ne-a sponsorizat cu mers la aglutinat fructe de mare ca sparţii, costând aproape cam cât am cheltuit eu în călătorie per total. Apoi ne-a mai dat şi vită şi ciuperci, din care eu nu mănânc pe principiul din copilărie, da’ tura asta mi-au chiar plăcut; iar eu ştiţi că nu-s politicos, dacă era, le scuipam în bucătăria oamenilor. Ulterior, fata m-a dus şi-n oraş, udne-am băut – ceee?! – un Long Island Ice Tea. Haaait!

Am ajuns, da, bă, biiine, şi-n Vamă, că trebuia să umblăm în puţa goală, să vedem ţâţele goale şi tăte căcaturile boeme. Ne-am întâlnit cu fosta primă prietenă Lia, ştiţi, aia de-a născut Jegu’, fecioară fiind. Muza. Fufa. Cum doriţi s-o numiţi. Şi anturajul. Şi am beiut şi halit cu ei, după care eu am plecat, iar Flo a – ghici ce? – rămas.

Vom tăia însă nişte “curbe”, vorba ‘ceea, hâţânind toate catrafusele într-un tren, deoarece drumul spre capitală este o inutilitate. Voi saluta roial lumea la Bucale, fiind prezent din 27 seara (luni), până hăt miercuri, tot seara (între timp sperăm că ajunge şi ălalalt ameţit). Dorm la iubitul Sebastian. Sunt acolo aici chiar acum. Apoi grăbim tot feroviar la Timişoara, fiindcă ne aşteaptă Tatiana în criză de timp, să ne-ntoarne şi arate Herculanele. Apoi reluăm la pedală, pe ultima treime, via Arad, către Oradea, Zalău şi apoi Cluj. Bine? Bun.