Jurnalul Editorialistic de Groza

Orice ţară trebuie să aibă un imn, aşa că Jegonia va avea mai multe. Deoarece Jeg este mai multe ţări într-una. Totuşi, acesta este doar primul imn oficial şi universal, fiindcă, pe lângă că Jeg este el singur nişte ţări, Jeg este şi Univers. Am ales pentru acest scop o melodie idilică, ce surprinde la ce aspiră (şi şterge praful) Jeg, care ne sunt ţelurile şi visele. Este vorba despre „N-am să alerg… şi dorinţă”, în compunerea şi interpretarea originală a lui Pavel Găgeanu, reinterpretată cu ajutorul câtorva cetăţeni binevoitori, ce i-am găsit în urbea noastră, colindând pe străzi şi cărora le mulţumim pentru interesul şi dedicaţiunea cu care ne-au ajutat.

Un imn pe care oricine-l poate cânta, fără să se facă de ruşine, de teamă c-ar ieşi mai prost decât originalul. Să-l intonăm cu toţii.

[repet şi rog să se bage la tărtăcuţă: nu, nu eu am făcut melodia, nu eu o cânt, nu eu am compus-o, doar mi-am însuşit-o ca imn şi am rugat sau obligat lumea pe stradă s-o interpreteze, pentru că nu concep să poată cineva falsa mai rău decât autorul şi bine-am ales; versurile mai jos]

[youtube]WMrP58WWFG8[/youtube]

[link pentru opţiune Trilulilu]

IMNUL JEG – LIRICE

„N-am să alerg… şi dorinţă!”

de Pavel Găgeanu (nu, habar n-am cine-i)

N-am să alerg peste căi prea pustiiiii
Chiar în ziua în careee…
Lumina îmi bate în fereeeşti!

N-am să mă-ntorc nici la clipa ce-a fooost,
Să mai ştiu şi acuma uuunde eeeşti!

MAI APROAPEEE!
Sunt ochii calzi ai celor care viiin,
CU SENINUUUL!
La care mâine am să mă-nchiiin.

La-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la-laaa!!!

La-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la-la-laaa!!!

Poze de making-of găsiţi într-o compilaţie de acilea. Melodia originală nu se găseşte nicăieri, este ilegal să o am în format mp3, trebuie solicitată cumva, nu-mi imaginez cine-o poate avea, da’, dacă găsiţi pe cineva, cereţi-i-o. Îi mulţumim pe această cale autorului, că a făcut-o şi ne-a împrumutat-o, deşi nu ştie încă. Mulţumim şi lui Patric că ne-a adus-o la cunoştinţă, pentru ca de acum să marşăm pe ea.

[Capitolul trei al ultimelor întâmplări, ca urmare a celor celui întâi şi de-al doilea, ce le-am scris zilele trecute, va apărea şi el în curând, iar Eta să mă interpeleze de urgenţă la comentarii, să treci mailu’, fată, fără de-ntârziere am zis!]

Precum ziceam şi ieri, fix, da’ fără de urmă de schimbare: Nu trebuie nici un momenţel pierdut din vedere faptul că tre’ să mă votaţi în continuare la cel mai bun blog, cel mai bun design, cel mai bun de divertisment, cel mai bun personal, la fel cum trebuie să-l susţinem Dacian cu cel mai bun foto/video şi pe Budorel, în scârbă cu al lui în curând cel mai bun tehnologic. Pentru căci aşa este frumos, să bem pentru mine, că iacă ce lucruri frumoase şi numai pentru voi aduc mereu în casă…