Jurnalul Editorialistic de Groza

Sau “Na, pula, Măriuţă, amu’ ce mă fac?”, ca să citez un clasic, care, din câte ştiu, ar fi încă în viaţă.
Trece prin el un fluid ori ba?

Eu, pentru că sunt o fiinţă umană, mânată de raţiune şi sentimente, m-am născut, ca tot omul, dintr-un tată şi dintr-o mamă, cum, de fapt, este şi anatomic firesc. Şi astfel că am părinţi, iar ei mă iubesc, fiindcă sunt o comoară.

Însă, recent, m-am angajat. Iar acolo unde lucrez eu, mă aflu în directa subordonare a şefului meu de nemijlocit, Călin Crainic Augustin. Tot pentru că sunt o persoană sociabilă şi de caracter, mi s-a părut doar natural să le fac cunoştinţă celor care mi-au dat viaţa în întregime şi celui care mi-o ia, puţin câte puţin, în regim zilnic. Că aşa mă ştiţi, deschis şi prietenos. De când asta, Călin nu s-a mai mulţumit doar cu a mă omorî pe mine: a trebuit să-mi fure şi tatăl.

Da, pentru că aşa a descoperit el; c-ar avea (mai) multe în comun cu Carcea şi, pe cale de consecinţă, îl merită. De atunci am devenit, fără să fiu consultat, sclavul tatălui meu, în slujba lui Călin Crainic Augustin, de care vă zic. Ei sunt cei ce se se pupă de trei ori pe obraji şi mai că lăcrimă când se văd, că le-o fi fost dor, iar eu rămân să fiu doar “Darius, oare nu mai vrea Călin nişte chigălă?” sau “Darius, mai toarnă-i lui Călin pălincă din aia bună“, respectiv “Darius, i-a plăcut lui Călin la Moigrad?“. Asta a ajuns să fie viaţa mea.

Spune-mi, Călin: cine am plâns când am ars cu jăratec încă din prima zi adidaşii ce mi i-a adus tatăl meu din Italia? Tu? Nu. Să fi fost tu cel care a crezut că mi-a adus maşină teleghidată din Turcia, când de fapt era o cutie de gume Turbo? Pe cine a bătut tatăl meu cu băţul de bătut sacul de la aspirator, când m-a prins jucând Chems pe o căpiţă de iarbă proaspăt cosită, la 22:30, în parcul de marmură din Zalău? Pe tine? Cu cine a scos 2 tone de porumbaţ praf de porumbel, o săptămână de zile, din pod, ca să i se slăbească sinusurile şi apoi să dezvolte astm de la pisici? Cu tine? Cine a întors an de an scândură de lemn în 7 sate diferite din judeţul Sălaj, depozitate ca să se uşte bine, s-o putem vinde jumătate şi din restul să facem o căbăniţă la grădină? OARE TU?!

Înţeleg că week-endul ăsta a fost ziua lui. Face 38 de ani. Oare cât mai are de gând s-o mai ducă? Că mă sună tatăl MEU să-mi spuie: auzi, sâmbătă venim cu mămică-ta până la Cluj, să facem o masă aşa, mai specială; Călin ce program are?

***

***

Povesteam c-o fostă Primă Doamnă Jeg, pe Internet, singurul loc unde poţi vorbi cu fostele prietene, pentru că acolo pot şterge arhiva, nu că s-ar uita prietenii lor… şi mă întreba dânsa cum de aspir sâmbătă seara. Fiindcă asta făceam. Fiindcă eu nu las o sfântă duminică să mă prindă cu casa-ntoarsă, ştiţi. Şi, cu chestionări de urmărire, se interesează ea, ca din întămplare, că de ce “n-am prietenă”? Ceea ce m-a pus pe gânduri. Şi nu trec 24 de ore în care eu mă tot gândeam, că răsare o altă doamnă în etate, să mă-ntrebe acelaşi lucru. Într-adevăr, de ce? La doar 12 ore mai târziu, am găsit răspunsul corect: de frig.

În mod cert, o aventură pe timp de iarnă este mult mai dificilă decât una pe timp de vară. Sper că sunteţi de acord. Din orice punct de vedere: ieşirile sunt limitate; sexul spontan se transformă în sex acasă, dacă-şi găseşte Dacian ce să facă altceva decât să se joace, deci nu; tandreţea de orice fel se reduce la frecat nişte fâşuri într-o staţie de taxi; până şi simplul sărut devine un omogenizat de muci.

Matematic vorbind, cu cât este mai frig, cu atât mai multe articole vestimentare trebuiesc date jos de pe o persoană. Când această persoană este de gen feminin, de două ori la fiecare haină este mai greu decât în cazul unui bărbat. Eu fiind deja bărbatul în relaţie, pe considerente genetice, sunt în dezavantaj. S-a ridicat ipoteza că fetele şi-ar da hainele toate deodată jos, dacă sunt dispuse; dar, desigur, nu este cazul meu.

Am delimitat aşa: nu voi începe cu nimenea din proprie iniţiativă vreo relaţie până prin martie, aşa. Dacă, total fortuit, voi fi cu cineva în această perioadă, va fi exclusiv la iniţiativa ei, în urma multor parlamentări şi smiorcăieli din partea mea. După ce voi fi acceptat cu greu, pretenţiile absurde vor domina, iar sexul necondiţionat, în poziţii confortabile, va fi birul pentru orice fel de activitate de cuplu.

***

Chiar dacă nu e lipsă, că fiziologic e în plus, a se citi “felul întâi”.

[mulţumim pentru ambile Alexandrei Ardelean]