Mimarea maturităţii este, decisă treabă, cu mult mai potrivită decât practicarea ei. Să luăm ca exemplu comparativ homosexualitatea. Nu? Ba da. Din motive într-ale căror detalii… întunecate, să zicem, prefer să nu… ne băgăm, de pildă, e limpede că să te prefaci (tu pe tine) e mai bine decât să faci (… pe altul, de exemplu).
Sau – în regulă – sexul normal (dacă-i musai să fiţi nişte ciudaţi). La fel: e mult mai reuşită o “interpretare”, dacă vreţi, a sa decât actul în sine.
N-aş zice că am deviat prea mult, că oricum la sex vom ajunge, evident, dar de dragul argumentaţiei putem să ne întoarcem puţin la maturitate. Oricum se obişnuieşte falsarea ei. Poţi s-o priveşti din punctul de vedere al oricărui criteriu, tot aia e. Vârsta trecerii la ea e aleasă aletoriu, variază. Pe cât e de simbolică, pe atât e de stupidă, în calitatea ei de concept. Teoria sa asumă că responsabilitatea umană se activează la oră fixă. Cel mai dramatic în toată inepţia cu pricina e că la “majorat”, prin definţie, eşti rupt de beat. Halal oficializare. De fapt, nu imaturitata e o scuză. Că maturitatea, care e mereu folosită ca un pretext, în special de cei care întrunesc “criteriile”. Celorlalţi nici măcar nu le-ar trece prin cap să se utilizeze de-un tertip atât de pueril. Asta-n contrextul în care ultima grea lovitură dată de generaţia în vârstă celei tinere, ca o redută a hegemoniei, este o bulină roşie într-un colţ.
Ce să mai zic că e (hehe) copilăresc să îţi pui singur eticheta de adult, doar ca să o dai în bară. Pe când, dacă nu insişti cu obstinaţie să ţi-o ştampilezi singur în mijlocul frunţii, nu are nimeni treabă cu tine. De ce e musai să ne luăm în cap lucruri peste puterea noastră? Vă zic eu: TOT DE COPII CE RĂMÂNEM. Doar că nu ne-o asumăm. Ceea ce-i, de fapt, chiar apogeul acestei raţiuni cretine; în special din punctul de vedere din care un copil, cu cât e mai mic, cu atâta e mai autoritar. De ce altceva insistă adulţii să vorbească în gângureli, în momentul în care se află pe teritoriul sub dominaţie infantilă? De frică. Din inferioritate, evident. Ferească să înceapă să chirăie. De aceea, copiii, la un moment dat, le fac părinţilor o concesie şi încep să înveţe să vorbească, deoarece ăia marii nu sunt capabili să înveţe limba lor. Sunt prea ocupaţi cu a fi în vârstă.
Ş-atunci, mergând de-a buşilea pe axa temporală, când e cel mai intens moment al maturităţii? V-am zis eu că ne întoacem: da, când facem sex. De preferinţă şi dacă chiar vreţi să fiţi idealişti: nici măcar cu motive reproductive, care vom demonstra imediat că sunt de cele mai multe ori o teribilă eroare… ci aşa, ca exerciţiu. Căci ce este – nu-i aşa? – o dovadă mai clară de înţelepciune, dacă nu precauţia?… Da’ să nu exagerăm, prezervativele sunt o formă chiar extremă, tot un exces de zel al adulţilor. În viziunea mea, un politicos “vezi că termin” e de ajuns, că oameni suntem. O relaţie se bazează pe comunicare!
De curând, loiala Eliza, una dintre cititoarele de vază ale Jegului, a-ncercat să-mi povestească o conversaţie, care, în concepţia ei, era demnă de publicat pe OiMR. Motivul pentru care n-o să apară niciodată este însuşi faptul că o tre’it să mi-o povestească, or discuţiile pentru OiMR se reproduc prin copy-paste cu liniuţă pe messenger, cum bine cunoaştem cu toţii, şi nu relatează, în cuvinte-mpleticite, printre pahare de tequilla. Pe de altă parte, motivul pentru care garantat că Eliza-şi va găsi momentul de glorie aici, pe Jeg, este faptul că în respectiva conversaţie interlocutorii erau ea, respectiv o sticlă de Coca-Cola, care o să estimez că mai mult stătea şi aproba tacit. Mi-a fost cumva să-i explic Elizei analogia cu “Dacă nici o sticlă nu-ţi răspunde…”.
Aşa că acum mă puteţi şi voi înţelege de ce mi-am deschis acest website contemporan de societate. Pentru că există anumite aspecte ale vieţilor noastre cotidiene, pe care nepoţii nostri şi-ar dori să le stie, dacă ar fi să aleagă. Sau măcar pe care ar merita să le ştie, chiar daca ar încerca să se opună. Lucruri despre strămoşii lor, Eliza, eventual anume detalii genetice, care poate într-o ipostază mai delicată – de exemplu, când ar fi puşi în faţa deciziei de a se înmulţi – le-ar fi util să le cunoască. Tot dintr-o ipostază contraceptivă.
Şi nu, nu am rezolvat cu diacriticele încă. Tre’ să cer vocale şi consoane de pe la prieteni, ca la Robingo. Da’ am mai ţinut norma la Ciutac, cu un nou articol.
Tweet
24 comentarii
zi si tu cevalink permanent
Traducerea:
Conceptul de maturitate e relativ, prea abuzat şi over-rated … deşi e demonstrat ştiinţific faptul că oamenii de la o anumită vârstă gândesc din perspectiva persoanei a doua şi încep să conceapă scenarii pentru a minţi şi înşela … şi la urma urmei oamenii sunt falşi în majoritatea vieţii, cum zicea Octavian Paler : „Dacă am fi cinstiţi ar trebui să mergem goi pe stradă”.
-de adăugat ceva despre sex
Şi Eliza e proastă, ea totuşi se va reproduce dar nepoţii ei să aibă grijă să nu perpetueze gena prostiei.
link permanent
“Pentru că există anumite aspecte ale vieţilor noastre cotidiene, pe care nepoţii nostri şi-ar dori să le stie, dacă ar fi să aleagă.”
Si asa zici ,tu, ca e cel mai potrivit ? Sa se adape la un izvorash cat se poate de subiectiv, unilateral si pe care -cel putin deocamdata- oamenii de stiintsa de la Libertatea nu il aproba ?
Hmm…
link permanent
Nu-i proasta, bai! Mai vorbeste cu sticle: e sensibila!
Astalalt: gura! Sau – ma rog – DESHTELE!
link permanent
Ce bine le imbirligi. Cata dovada de marturitate. Nepotii tai vot fi mandri de tine (aia din partea lu’ frate-tu, sigur).
link permanent
Ehehe. Tie si e arata. Stai sa dau drumu’ la bluetoothu’ telefonului!
link permanent
Nu fi copil! Ogoaie-te ca te pleznesc.
link permanent
link permanent
Mai tarziu is saraca.
link permanent
Mai, mai, ca acuma or venit ai mei, sed aici si huzuresc.
link permanent
extrem de multa ambiguitate in exprimare, oferita de catre calauza noastra domn’ Darius, dar faza cu “la majorat , prin definitie esti rupt de beat” mia placut, interesanta opinie despre varsta visatoare! am trecut recent prin “definitia aceasta”, nu e ushor sa realizezi cu stupoare ca orice ai face, esti la varsta la care poti sa intrii la parnaie, si nu te mai poate salva taticu si mamica!! , partea buna e ca nu mai stai cu stres intr-un bar libidinos, rupt de beat, cu mintea in vaginul vreunei papusici din fatza care danseaza frenetic, pan’ te ia cu transpiratii!! bine nici pana acum nu stateam cu stres, dar acum chiar nul mai am!! POLITIA ROMANA e alaturi de mine! (haha), pot sa ma rup atat de tare incat sa ma pis pe sectia lor!!
link permanent
“…adik mam zbatut de mi lam facut …”
Buhaha… Si te are’n blogroll. Asadar, jos baska.
link permanent
Adrian… te-oi fi ratacit?
link permanent
sunt şocată că scrii în “stilul” ăsta şi totuşi te mai citeşte lumea!
link permanent
Groaznic. O adunatura de animale, cu un cioban becaliu in frunte, asa-i?
link permanent
era mai rau daca socializa cu o sticla de sprite…
alea raspund cateodata :>
auzi, da de unde stie tanti ca te citeste lumea? poate-ti obligi prietenii sa comenteze :>
link permanent
anita hahalera,tz tz tz.
@ ania.
pe mine ma santajeaza.
(tre’ia sa zic, ca la cum te exprimi, draaagule, ma crede popolatia jegoniei serviciul tau personal de catering)
link permanent
Mea, ce sa le zici? Si cui? Nici tu, nici restul – nu existati. CARE prieteni? Sunteti toti eu, subt diverse presudonime, de la mai mult sali de net, in caz ca-i vine cuiva sa ma caue de IP. Sa vina sa-mi numere IP-urile, sa zic…
link permanent
maturizeaza-te!
)
link permanent
Noroc c-ai priceput articolu’… Vaaai.
link permanent
OK, that was low. În primul rând conversaţia cu sticla de Coca-Cola a avut loc în urma unui exces de COFEINĂ. Şi s-a rezumat la un “sorry”. Eram agitată, am zis “îs Pepsi”, şi m-a amuzat să-mi cer scuze sticlei de Coca-Cola. Paharele de tequila care stăteau pline în jurul meu aparţineau comesenilor. În al doilea rând recunosc că a fost o greşeală să încerc să reproduc verbal ceva aparent demn de OiMR. În al treilea rând foarte rar pot povesti ceva cu cap şi coadă prin viu grai, indiferent de ce am consumat anterior, datorită unui defect de vorbire căpătat undeva prin clasa I, în urma strădaniilor unui învăţător de a mă dezvăţa să scriu cu mâna stângă. Need I say more? De aia de obicei sunt o fiinţă tăcută şi de aia mă exprim mai bine în scris. În al patrulea rând, nu vă faceţi griji pentru viitorul umanităţii, pentru că oricum stupid/sensitive Eliza nu poate avea copii.
Şi în sfârşit în ultimul rând, ce să zic, că îmi pare rău că încă o icoană a maturităţii ţi s-a spulberat? Mie nu. Grow up?…
link permanent
Am un singur comentariu, citând un clasic în viaţă (pentru nu prea mult timp):
“… măcar nu tre’ să dea banii pe prezervative.”
(Moafle Groza)
link permanent
Moafle, tu să taci, Brutus! Grrrr… Deci aşa: vestala Eliza va lua locul zeului Darius pe perioadă nedeterminată, Moafle va presta şi el la ofrande până Eliza îşi va considera onoarea reperată. Dixit.
link permanent
eu :> ?
link permanent
Dumitale, da. Nu ştiu la ce te referimm da’ sigur era de rău, deci tu.
un trackback
[...] Groza, pe blogul [...]