… şi mereu frustrat când e singurul de pe tot trotuarul care nu primeşte.
M-am gândit – precum îmi stă în fire şi bine – că ar fi cazul să vă explic de ce “eu am întoteauna dreptate, chiar şi când mă-nşel.” Un slogan pe care-l cunoaşteţi, desigur, cu toţii, face parte din voi, deoarece mă cunoaşteţi pe mine, iar eu fac parte din voi şi, mai ales, mă caracterizează să nu mă înşel niciodată, incluzând când n-am dreptate. De fapt, unii dintre voi vă şi ghidaţi după acest principiu, în viaţa de zi cu zi, doar că în loc de “eu” puneţi “Darius”; simplu, deoarece eu, Darius, zis şi apoziţie, am întotdeauna dreptate, nu voi, decât dacă sunteţi de acord cu mine; în caz că nu sunteţi, nu se schimbă nimic, cu excepţia faptului că eu am mai multă dreptate decât dacă aţi fi fost înţelepţi şi m-aţi fi aprobat; chiar şi când mă-nşel; mai ales şi când mă înşel; de cele mai multe ori mă-nşel intenţionat, doar ca să am întotdeauna dreptate.
Ca un corolar al acestei axiome, tot eu, spre exemplu, nu mă fac niciodată responsabil, ergo vinovat, de ceva. În cea mai mare parte din cauză că nu întreprind vreodată lucruri, astfel încât ele să aibă urmări. Este o procedură de succes, pe care am inventat-o eu şi este astfel construită încât să funcţioneze doar pentru mine. Întregul Univers l-am gândit pentru ca eu să fiu capacitat a nu face ceva, orice. Iar a face nimic este, totuşi, o capacitate de admirat.
De altfel, orice am “reuşit” să realizez până acum a fost total incidental, când eu chiar încercam să mă abţin de la a-mi tulbura inutil augusta-mi lene. Voi aţi insistat, cu sistemul vostru debil de valori, să divinizaţi tot ce ating, iar eu, tot din cea mai pură lene, n-am catadicsit să mă opun, acceptând, deci, pasiv. Şi, de aceea, chiar dacă ceva ar fi ieşit prost din mine – precedent ce nu s-a creat încă – nu ar fi fost vreodată vina mea, motiv pentru care nici nu mi-aş fi asumat-o, cum nici de acum înainte nu mi-aş asuma-o pe ea – vina. În schimb, spirit generos, eu dau vini. Ca să ştiţi şi voi de ce e mai mereu vina voastră, ei bine, pentru că v-o dau eu. Şi, din acel punct, vă aparţine, fiind responsabili de ea. Ar trebui să apreciaţi. Eu dau vini, de fapt, chiar şi dacă nu sunt ale mele. Face şi asta parte din aceeaşi mărinimie ce-mi place s-o practic şi nu s-o afişez. Aici. Pe Jeg. Cu link. Asta-i şi diferenţa dintre a “te face vinovat de ceva” şi “a fi vinovat de ceva”. Prima e prescurtarea de la “Darius te face vinovat de ceva“, iar a doua de la “când nici nu e necesar a fi vinovat de ceva“.
***
Aţi primit vreodată un compliment ce-ncepe prin “În comparaţie cu…“? Pentru că trebuie să ştiţi de şiretlic. Este de fapt o insultă. De exemplu, comparativ cu nişte retardaţi, sunteţi cu toţii nişte cititori excelenţi. Mă rog, nu chiar fiecare dintre voi. Dar în mici grupuleţe, comparativ cu un sigur retardat… Şanse mari, vă zic. Şanse mari! Eu n-am primit niciodată un astfel de compliment, doar vă întrebam. Am dat multe, ce-i drept.
***
Şi am mai descoperit recent despre mine încă o nobilă calitate, anume aceea de a fi refuzat. Trebuie să recunoaşteţi şi voi că a fi respins nu este un lucru uşor, deci trebuie să fie ceva măreţ, aşa cum sunt eu. Nu oricine poate face faţă. Iar eu o fac zi de zi. Nu trec 24 de ore fără să-mi aleg o fată peste măsura putinţelor mele, pe care s-o agasez într-o aşa măsură, încât să nu-mi mai reziste. Adică să nu mă mai suporte. Nu poate lucra justiţia română atât de eficient cât să ţină pasul cu ordinele de restricţie împotriva mea. De aia merge lupta împotriva corupţiei aşa lent. Funcţionarii lucră tură dublă la procesarea plângerilor împotriva mea.
Aşa că se face loc de-un sfat, pentru fete, că la băieţi nu se aplică: cum vă daţi seama că un băiat se preface, doar ca să vă prostească sentimental? Nu se comportă ca el însuşi. De unde ştii că nu e el însuşi, că interpretează un el superior, în special dacă tocmai l-aţi cunoscut? Din faptul că mereu va încerca ceva “prea” superior. Şi va eşua. Şi se va vedea. Limpede. De ce nu se aplică la băieţi? Pe cititorii acestui website contemporan de societate n-o să-i caute vreodată fetele şi cu atât mai mult n-o să se prefacă mai mult decât sunt, ca să-i obţină. În mare parte că nu prea sunt nici ele mare lucru. Dar şi pentru că eu sunt cel pe care-l citesc ei. Cât poa’ să merite genul ăsta de oameni?
***
Am venit iar cu familia la masă în oraş. Adică la un local special amenajat cu mese, unde să meargă lumea să mănânce. Doar că plăteşte în plus pentru că s-a luat cu alai, ieşind din celălalt loc numit casă, cu scopul de a mânca altundeva. Încercăm să evităm cât putem aceste ocazii, nu? În special pentru particula semnificativă “cu familia”. Dar eu nu sunt omul care să refuze mâncare.
Stăm de vreo 30 de minute şi taică-miu evident că n-a ajuns, deoarece vine, mai mult decât evident, direct de la meciu’ lui “U”. Faptul că rezervase masa cu şapte ore înainte, că “venim imediat” nu are o atât de multă relevanţă. Încă n-am comandat, oricum, deoarece banii sunt la el. Dar ne-am umplut timpul povestind cu chelneriţele, care-au venit pe rând, de patru ori, sau făcând pariuri legat de ce-o să comande Carcea ca să fie glumeţ, cum a făcut la restaurantul japonez unde vroia napărat mici, fie dacă o să roage pe bucătar să-i depoziteze în congelator ceva cumpărat în prealabil din piaţă pentru acasă, “că noi nu suntem din Cluj”.
Pân’ la urmă am reuşit să păstrăm o seară normală, în parametrii în care nu m-a pus să fur meniul, ca să-l compare cu ăla de la el de la complex, deşi am stabilit că o să viu într-o zi, când cumpără el o masă şi-un Pro Sportu’, în care să subtilizez la plecare preţiosul document.
***
Iar aseară am fost la alergat, în parc. Nu alergat de ceva, ci de mine însumi. În sensul că trebuia să mă întâlnesc cu una să fugim pe alei, de comun acord, am fugit până acolo cu pauze lungi, am ajuns târziu când ea fie plecase, fie nici măcar nu venise, am stat pe-o bancă şi m-am uitat în gol după care m-am întors cătinel, că-mi întinsesem ceva în talpa dreaptă.
***
Dacian: Ai de capu’ meu, a’ cui îs şlapii ăia?
Darius: A’ lui Sorel, de ce?
Dacian: Ţi-s mari!
Darius: Da, da’ ce buni mi-s.
Dacian: … ş-aia-i drept.
Dacian: Aşa-i ce fain ar fi să găsesc pe stradă aşa, vreo 2000 de dolari? 3000!
Dacian: Cum se face cifra euro?
***
***
[mulţam, Palatkas, pentru poza cu pruncii din faţă de la secănd]
Tweet
35 comentarii
zi si tu cevalink permanent
Darius…. comparativ cu…… Oricum Dacian e altfel
)In alta ordine de idei vreau sa-ti spunem (numa’ io-s acasa) ca ne pare rau! Am castigat, nu?!
link permanent
Nu mai zic nimic… se pare ca Iulian (cel vechi) m-a tradat!
link permanent
Ce să câştigi, doamnă?
link permanent
jucati-va … jucati-va … si PARTE IN PARTE fratiuc …
link permanent
frumoasa calitate. e superioara?
link permanent
Calitatea e mereu superioară pe Jeg! Uneori mai superioară decât de obicei, deşi poate fi cel mai superioară ori de câte ori doreşte.
link permanent
Calitatea e “cea mai” superioara (- cu toate ca n-are grad de comparatie). SI vezi ca ai uitat un “u” – mereu
(Ma mir, ca doar nu e 4 a.m)
)
link permanent
Să se ofilească floarea Jeg că n-are grad de comparaţie?… Şi ai spart tu singură nuca?
Cât despre “mereu”, nu ştiu despre ce vorbeşti…
link permanent
Darius, pari suparat …Lenea… O astfel de lene avea Cioran si el marturisea ca se straduia sa nu faca nimic si pana la urma ..totusi iti urez sa-l urmezi.Fetele care pleaca ? pierderea e a lor iar greseala ta este cred aceea ca nu stii sa le alegi ,probabil le alegi dupa exterior si cand urmeaza sa mai si vorbeasca cu tine se sperie si pleaca.Sunt doamna care credea ca ai putin din trilulilu, am gresit, asa auzisem eu ,am vazut discutiile datorate zicerii mele Acum nu prea mai sunt pe trilulilu pentru ca eu sunt cu calculatorul la stadiu de liniute, bastonase ,si nu stiu sa pun programul de care vorbiti acolo.Pana si-o face timp baiatul meu sa-mi acorde lectia ce vine dupa bastonase mai dureaza .Oricum felicitai pe parintii tai din partea mea pentru asa baiat Sa ai in viata si putin noroc ca-l meriti.
link permanent
Noroc ca exista “Edit” (sau cum l-oi fi numit tu) . Ma angajezi pe post de corectoare de posturi? As avea de corectat ceva si la postul d-nei Stefanescu.
)
Floarea Jeg inca pute bine, sa ramana asa… “cel mai superior”
link permanent
Jugend se scrie
link permanent
Da, man, femeile alea de se prind de smecherie, se prind ca o faceti voi toti by default! Si daca o sa incerce un nebun vreodata sa fie el sincer, asa cum e el, tot n-o sa il creada alea de se prind de smecherie, ca s-au obisnuit asa. Are vreo logica ce-am zis?
link permanent
Frumoasa doamnă Ştefănescuuu!… Nu, nu sunt supărat şi glumeam cu fetele.
Desigur că am un îngrijorător succes. Şi cum adică să-l urmez pe Cioran? Unde, mai exact?
Să vină fiul acela nemernic şi risipitor şi să vă-nveţe să şedeţi toată şiua pe net, ca eu pe stimabila mumă-mea!
Marie Jeanne. Stai să schimb şi să nu ştiu despre ce vorbeşti.
Lully – are perfectă logică; într-o notă serioasă, este calvarul ce tre’ să-l port.
Mai ales că deja lumea VREA să fie minţită.
link permanent
superioritatea asta mah…
link permanent
“In comparatie cu … retardatii aia voi scrieti bine” nu e un compliment dar nici o jignire cum spui tu. E un mod un pic coafat de a-i spune cuiva ca se afla la un nivel mediu: nu e bou dar nici foarte bun ori geniu
link permanent
E o jignire get-beget, eu aşa o folosesc.
link permanent
Darius, vezi ca sus, unde poate e scris ergo, ar merge mai bine i.e. (id est). Ergo se foloseste in argumentatie, e un “deci” cu steroizi, iar i.e. e asa, un fel de “adica” mic si pricajit.
The Jeg banner is da’ bomb, felicitari cui l-a facut.
G.
link permanent
Mnu. Este ergo. Eu am dreptate. De ce te opui?
link permanent
Pai mai Darius, daca nu m-as opune, cum ti-ar mai iesi dreptatea in evidenta? Dreptatea trebuie sa ni se impuna violent in fata, altfel n-are nici un rost.
G.
link permanent
Băi, tu te opui când îţi zic eu, ca să pară din proprie iniţiativă. Eu setez aceşti timpi şi aceste sincronizări…
link permanent
asta cu “în comparaţie cu..” mă scoate din sărite. o folosesc de obicei ăia care nu prea te înghit, dar nu au încotro, mai au nevoie de tine…
cu fetele, ce să-ţi spun? mai încearcă şi tu…poate, poate o ţine! şi eu îi agasez pe unii dar , asta e viaţa, la urma urmei de ce să stea liniştiţi?
cum îţi dai seama că nu e el? hmm! face prea des pe deşteptul! şi nu îi iese prea bine…
link permanent
da halatu’ cat ie?
link permanent
apropo, io mi’s nou p’aci navigam intr-o zi cu soare cu toate panzele sus, cautand…..ceva, cand ma trezesc inconjurat de jeg. neavand ce face in acel moment am zis sa poposesc aici, si sincer, trebuie sa spun ca imi place. asta nu inseamna ca am sa raman….desi daca imi gasesc un scop poate voi ramane….totusi era vb despre fluturase si tu ne-ai vb despre foamea ta…ah dar stai….despre ce altceva puteai sa vb? si inca ceva de acum inainte am sa ma semnez ca si acum. (ex. vertebrate)
link permanent
am uitat, respectele mele domnisoarei gaba si surorilor ei.
link permanent
Dilema Veche nr.183 – 13 august 2007:
“(…din păcate, pentru că nu mor de dragul băilor de jeg pe care le fac cînd mă uit la televizor…” zice CPB…apropo, domnu’ Jeg, matale citesti Dilema?…asa, de curiozitate…nu ca ar trebui
link permanent
link permanent
mda….
link permanent
Tu aştepţi comentariul meu să poţi posta un nou articol?
link permanent
Da. Totul este bine acum.
link permanent
Atunci vrem un articol nou. Că pe ăsta îl ştim pe dinafară. Vrei să îţi recităm din el?
link permanent
Poate dau extemporal din arhivă (inclusiv semestru’ trecut), că vă ia mama şi tata dracu’…
link permanent
Păi, aia e de-a dreptul teză…Şi nu ai anunţat-o din vreme…
link permanent
Cum nu? E mâine.
link permanent
Da, dar media se face între nota de la teză şi notele luate pe traseu…Poate ramânem corigenţi…
link permanent
Păi, da, aia-i ideea.
un trackback
[...] ce faceam eu azi obisnuita “frunzareala” periodica a blogosferei, ajung pe blogul lui Darius Groza (a.k.a. JEG) si… dau peste poza asta pe care, in mai putin de 5 secunde, o si [...]