Ce mi se pare, deci, jenant la blogosfera românească?

sari la comentarii

Bloggerii jenanţi din ea.

Blogosfera mioritică este acum doar un pârlit puseu de noutate, ca prinţip, ce deja se răsuflă fâsâind. Noi toţi, ăştia de la tastatură, vai! mama noastră, rupţi în cur, nu suntem tari, nu suntem pricepuţi. Să fie limpede. Unii avem un dram de talent, iar ceilalţi sugem cu două guri de la vezica spartă a diverselor fluxuri informative sau, în general, doar sugem şi cam atât. Aceasta este o certitudine. Nu poate fi infirmată de nici un manifest cretin, de nici o revoluţie blogosferică cu făcut de tricouri şi bannere ş.a., de nici o campanie, nici chiar de noi înşine, fiecare pentru sine. Câţiva dintre noi avem un puţin, bun de valorificat, iar restul suntem absolut degeaba.

Am primit un mic os al atenţiei aruncat, din simplul motiv că suntem blogări, pe care-l roadem haplea. Iar asta, deocamdată, este de ajuns pentru mass-media românească. Dacă Fluty_13, Kinky_Sweety, respectiv Zoso sunt bloggeri, (<-) aceasta e mai mult decât suficient motiv pentru ca ei să apară la televizor. Din foarte rezonabilul pretext că nu se mai vând la proşti alţi proşti, care cântă la mandolină pe monociclu. Atâta tot. Fără să pierdem din vedere că până şi ideea de vedete ce se bat cu plăcinte ar avea mare trecere, dacă n-ar fi mai mare paguba decât o ciurdă de fraieri, aşa ca blogării, care-şi scuipă-n dej’te şi-şi numără jubilând alocaţia de-i zic ei ad-sense, iar spaţiul dintre calupurile publicitare trebuie umplut cu ceva. S-au găsit proşti de vândut, doar că aceştia cântă la altceva. La trombom virtual.

Totuşi…

Blogosfera va fi importantă. În primul rând, va fi, deoarece nu este. Va fi ascultată, nu va fi o voce (că nu e nici acum, dezmăţata de ea), eventual, dacă insistaţi în termonologii, va fi multe voci. Iar acelea vor fi născute, crescute şi formate pe un blog, unul care va fi de la început demn de citit – ca o carte bună, ca un post TV informativ, ca un ziar care are o cale, oricum ar fi ea, dar o are, ca un post de radio care încă mai merită ascultat – iar acel blog nu va fi cu siguranţă nici unul dintre găinaţurile prezente. Şi avem multe, care vor mai ţine cu drag de actutalul statut, zâmbind tâmp. Blogării nu vor fi grăsani cu peruci mov ţopăind în bindeurile goale şi schelălăind, nu ne vor arăta în fiecare zi “cel mai tare filmuleţ Trilulilu”, pasteuit de la categoria cu acelaşi nume de pe site-ul respectiv, nu se vor scuza cu greşelile altora, nu se vor lăuda cu succesele altora.

Şi, mai ales, blogosfera va conta când va avea şi cine s-o citească. Râdem de “guvernul ne-a furat pensiile”, dar stăm mai rău ca babele. Deoarece babele, prin definiţie, curând vor muri, iar unii dintre noi încă, din păcate, nu.

Nu reţin să fi văzut în trecutul recent un comentariu normal pe oricare blog alegeţi. Am renunţat să judec articolele. N-am de ce şi, la urma urmei, nici n-am dreptul. Fiecare-şi poate exprima opinia, fie ea de-o cretinătate patologică sau de luat în seamă. Dar când ai impresia că poţi adăuga ceva la părerea altuia, ar fi de bun simţ s-o faci coerent, fie că o susţii, fie că o combaţi, eventual să se spere c-o poţi chiar întregi sau desfiinţa.

Vedem şi noi că oricum nu se mai găseşte subiect care să nu fie musai (a) “la comanda oligarhului”, (b) “pentru trafic” sau, mai rău, (c) despre acestea, (a) şi (b), condamându-le, disecându-te, discutându-le, comentându-le, preluându-le, undeva, între două poze cu ţâţe şi-un desktop cu pizde.

***

Iar când o să-i vină cuiva, care merită să fie numit blogger, nevoia să se disocieze de aceasă titulatură, pentru a prezerva niţică onoare la ceea ce-ncearcă să scrie, să exprime… mai bine să se gândească aşa: la fel ca în orice alt mediu, cei care ne fac să ne fie ruşine de asta – ei nu sunt cu adevărat bloggeri. Sunt nişte cepe şi nişte sfecle.

Aici n-am vorbit de Piticu, de Buddha, de Zoso, de Arhi şi de alţii. Am vorbit de faptul (da? acţiuni, îndeletniciri) că pe Piticu l-am cunoscut ca pe-un om fain şi acum reuşeşte să fie idiot notoriu cu bună ştiinţă, că Buddha era un băiat pe care-l puteai asculta zicând ceva cu adevărat bun de urmărit, iar acum e cababil să aibă excese de tâmpenie într-o lejeritate versată, că Zoso a dat cândva un impuls blogosferei, iar acum minte cu seninătate şi îşi înşeală cititorii cu o ambiţie ce frizează prostia, că Arhi e totuşi un om în toată firea ce se complace acum, pentru vârsta lui, la a fi o bucată de clisă pe care scrie cu pistrui infantilism, un guvid de Cţa şi, la urma urmei, din toată blogosfera – singurul cu adevărat în formă de blogosfer. Visurât nu a fost nicicând ceva. Şi am vorbit despre faptul că, pentru toţi aceştia, nu e nevoie de o demonstraţie prin link. Sunt etalonul cunoscut al orice e mai penibil online. Uneori, chiar şi pe off. Şi Vladinho. Vai, capul meu, Vladihno!

Declar război cuiva? Nu. Mulţi dintre cei vizaţi nu sunt capabili să ajungă-n partea asta a articolului, deoarece au capacitatea de cuprindere a unui SMS. Declar, în schimb – pe propria lor răspundere – că mulţi, foarte mulţi, au fost de la început sau au devenit, sunt şi n-or să depăşească niciodată a fi mai varză decât rakott káposzta.

***

FAQ: De ce n-a mers Jegu’?
FAA: Pentru că acum vreo două săptămâni a fost atac DDOS pe vechiul server. Împreună cu un ziar (Magazin Sălăjean) şi o televiziune online (ZalăuTV), de asemenea atacaţi. Fiind şantajat să denigrez televiziunea respectivă, n-am avut chef, deci am refuzat şi am ales să merg offline, până când SRI-ul şi Poliţia – la solicitarea ziarului, căruia-i mulţămesc că chiar a mişcat ceva, că nu v-aţi fi aşteptat să sară cârtiţele portocalii secrete pentru mine – aveau să răscolească Zalăul, tot mai des pe prima pagină a mass-media, ba c-o explozie, ba cu cine-mai-ştie-ce, veritabil buric universal. De atunci, stimabilii prieteni de la Trilulilu ne-au oferit găzduire, motiv pentru care-i iubim sincer. A durat mai mult pentru că nemernicul de Flaviu a umblat pe cărări ascunse şi – da, aţi ghicit – am stat cu noile DNS-uri în braţe până am dat de el. Aşadar, pe principiul “prinde prostu’, ia-i parola”, de azi, joc de glezne pe jeg.ro, pe care sunteţi rugaţi să-l împrospătaţi pe unde-o fi nevoie.

Ş-acum, că a venit, în sfârşit, Paştele Cailor, de-s iară pe linie, să-mi uraţi un sincer şi călduros “Jeg a-nviat!”…

9 comentarii

zi si tu ceva
  1. Septembrie 17, 2007 la 14:50
    link permanent
    Geo Atreides zice ca:

    @al destept: ii dai prea mult, muuult prea mult, credit bloggerului roman.
    G.

  2. Septembrie 17, 2007 la 16:19
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Eu cre’că generalizăm. Sunt blogări buni şi cititori buni. Momentan prea puţini cât să generalizăm la “o blogosferă sănătoasă”, cu unele uscături.

  3. Septembrie 17, 2007 la 16:21
    link permanent
    al' destept zice ca:

    Da’ putem generaliza la o blogosfera uscacioasa cu putini sanatosi ?

  4. Septembrie 17, 2007 la 16:45
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Da. Din punctul de vedere editorial, cât şi consumator.

  5. Septembrie 17, 2007 la 16:47
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Acum, mă refer. Da’ cu Geo vorbeam de credit. Deci îi putem da credit blogărului, ca un concept. General. “Blogărul român”. Cu sensul de – poate. Promite etc.

  6. Septembrie 17, 2007 la 19:50
    link permanent
    dus cu pluta zice ca:

    Este “wishful thinking” ceea ce incerci sa sugerezi in articol. Blogurile de succes vor avea in mare masura acelasi continut si peste 2 sau 5 ani (poate si peste 10). Se vor schimba doar oamenii care au succes. al’ destept le spune foarte bine.
    Se va intampla doar ca in timp numarul cititorilor sa creasca; la fel si al blogurilor. Dar cititorii noi nu vor fi diferiti de cei actuali, nu vor cauta un altfel de continut. Pentru ca nu au nevoie de el. Nu vor posturi kilometrice, gandite. Vor ca in orele alea in care freaca menta la serviciu sa aiba cu ce sa-si umple timpul, intr-un mod cat mai putin solicitant. Nu vor sa comenteze doct despre cine stie ce subiect elitist. Se multumesc cu un emoticon si cu niste cuvinte “inteligente”, gen “naspa”, “misto” sau injuraturi, ca d-aia e internet. Iar cei care stiu sa le ofere posturi scurte si dese, se vor bucura in continuare de succes. Ceilalalti nu 🙂 Decat de un succes moderat, mai elistist. Specia de cititor care va cauta altceva va avea de ales dintre un numar tot mai mare de bloguri bunicele, foarte specializate.
    Indiferent ca iti convine sau nu, zoso, visurat, piticu samd. sunt pe val si sanse sunt sa mai ramana acolo mult timp, pana se vor plictisi sau vor veni altii din urma, mai proaspeti. Eu pana la urma ii prefer oricand unui Ciutacu, spre exemplu 😀
    Postul asta al tau nu se deosebeste prea mult de ce se intampla in general pe blogurile mioritice. Pare construit pe principiul “m… lui zoso, ca aduce trafic”.

    “Dar lasa ca ma fac eu mare si am sa-i calc pe toti in picioare” 🙂

  7. Septembrie 17, 2007 la 22:29
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Nu prea, eu vorbesc de expunerea blogurilor în afara blogosferei. Acum o au prin simplul fact că sunt bloguri, nu că ar avea ceva cu adevărat relevant de prezentat… În mass-media tradiţionale se găsesc deja destule trivialităţi, deci cele de pe blog nu le vor întrece. Totuşi, lucrurile mai elaborate de pe un blog pot depăşi trivialităţile TV etc. şi, deci, vor fi preferate, ca “intrare”, cum s-ar zice.

  8. Ianuarie 24, 2009 la 23:53
    link permanent

    Ma dat ce sunteti totzi suparati pe viata si aveti ceva cu blogosfera si cu ailalti samd. ? Ca nu e bine, va puteti planje ca babele de acum incolo mult si bine.

    Welcome back jeg si la mai mare!

  9. Iulie 1, 2021 la 04:47
    link permanent
    Sam zice ca:

    I was recommended this website by means of my cousin. I’m now not positive whether this publish is written by way of him
    as no one else recognise such specified about my trouble.
    You’re wonderful! Thanks!

un trackback

  1. […] source, gen, sa nu ma plictiseasca hobbitu’ de Zalau pe YM […]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)