Bloggerii jenanți din ea.
Blogosfera mioritică este acum doar un pârlit puseu de noutate, ca prințip, ce deja se răsuflă fâsâind. Noi toți, ăștia de la tastatură, vai! mama noastră, rupți în cur, nu suntem tari, nu suntem pricepuți. Să fie limpede. Unii avem un dram de talent, iar ceilalți sugem cu două guri de la vezica spartă a diverselor fluxuri informative sau, în general, doar sugem și cam atât. Aceasta este o certitudine. Nu poate fi infirmată de nici un manifest cretin, de nici o revoluție blogosferică cu făcut de tricouri și bannere ș.a., de nici o campanie, nici chiar de noi înșine, fiecare pentru sine. Câțiva dintre noi avem un puțin, bun de valorificat, iar restul suntem absolut degeaba.
Am primit un mic os al atenției aruncat, din simplul motiv că suntem blogări, pe care-l roadem haplea. Iar asta, deocamdată, este de ajuns pentru mass-media românească. Dacă Fluty_13, Kinky_Sweety, respectiv Zoso sunt bloggeri, (<-) aceasta e mai mult decât suficient motiv pentru ca ei să apară la televizor. Din foarte rezonabilul pretext că nu se mai vând la proști alți proști, care cântă la mandolină pe monociclu. Atâta tot. Fără să pierdem din vedere că până și ideea de vedete ce se bat cu plăcinte ar avea mare trecere, dacă n-ar fi mai mare paguba decât o ciurdă de fraieri, așa ca blogării, care-și scuipă-n dej’te și-și numără jubilând alocația de-i zic ei ad-sense, iar spațiul dintre calupurile publicitare trebuie umplut cu ceva. S-au găsit proști de vândut, doar că aceștia cântă la altceva. La trombom virtual.
Totuși…
Blogosfera va fi importantă. În primul rând, va fi, deoarece nu este. Va fi ascultată, nu va fi o voce (că nu e nici acum, dezmățata de ea), eventual, dacă insistați în termonologii, va fi multe voci. Iar acelea vor fi născute, crescute și formate pe un blog, unul care va fi de la început demn de citit – ca o carte bună, ca un post TV informativ, ca un ziar care are o cale, oricum ar fi ea, dar o are, ca un post de radio care încă mai merită ascultat – iar acel blog nu va fi cu siguranță nici unul dintre găinațurile prezente. Și avem multe, care vor mai ține cu drag de actutalul statut, zâmbind tâmp. Blogării nu vor fi grăsani cu peruci mov țopăind în bindeurile goale și schelălăind, nu ne vor arăta în fiecare zi “cel mai tare filmuleț Trilulilu”, pasteuit de la categoria cu același nume de pe site-ul respectiv, nu se vor scuza cu greșelile altora, nu se vor lăuda cu succesele altora.
Și, mai ales, blogosfera va conta când va avea și cine s-o citească. Râdem de “guvernul ne-a furat pensiile”, dar stăm mai rău ca babele. Deoarece babele, prin definiție, curând vor muri, iar unii dintre noi încă, din păcate, nu.
Nu rețin să fi văzut în trecutul recent un comentariu normal pe oricare blog alegeți. Am renunțat să judec articolele. N-am de ce și, la urma urmei, nici n-am dreptul. Fiecare-și poate exprima opinia, fie ea de-o cretinătate patologică sau de luat în seamă. Dar când ai impresia că poți adăuga ceva la părerea altuia, ar fi de bun simț s-o faci coerent, fie că o susții, fie că o combați, eventual să se spere c-o poți chiar întregi sau desființa.
Vedem și noi că oricum nu se mai găsește subiect care să nu fie musai (a) “la comanda oligarhului”, (b) “pentru trafic” sau, mai rău, (c) despre acestea, (a) și (b), condamându-le, disecându-te, discutându-le, comentându-le, preluându-le, undeva, între două poze cu țâțe și-un desktop cu pizde.
***
Iar când o să-i vină cuiva, care merită să fie numit blogger, nevoia să se disocieze de aceasă titulatură, pentru a prezerva nițică onoare la ceea ce-ncearcă să scrie, să exprime… mai bine să se gândească așa: la fel ca în orice alt mediu, cei care ne fac să ne fie rușine de asta – ei nu sunt cu adevărat bloggeri. Sunt niște cepe și niște sfecle.
Aici n-am vorbit de Piticu, de Buddha, de Zoso, de Arhi și de alții. Am vorbit de faptul (da? acțiuni, îndeletniciri) că pe Piticu l-am cunoscut ca pe-un om fain și acum reușește să fie idiot notoriu cu bună știință, că Buddha era un băiat pe care-l puteai asculta zicând ceva cu adevărat bun de urmărit, iar acum e cababil să aibă excese de tâmpenie într-o lejeritate versată, că Zoso a dat cândva un impuls blogosferei, iar acum minte cu seninătate și își înșeală cititorii cu o ambiție ce frizează prostia, că Arhi e totuși un om în toată firea ce se complace acum, pentru vârsta lui, la a fi o bucată de clisă pe care scrie cu pistrui infantilism, un guvid de Cța și, la urma urmei, din toată blogosfera – singurul cu adevărat în formă de blogosfer. Visurât nu a fost nicicând ceva. Și am vorbit despre faptul că, pentru toți aceștia, nu e nevoie de o demonstrație prin link. Sunt etalonul cunoscut al orice e mai penibil online. Uneori, chiar și pe off. Și Vladinho. Vai, capul meu, Vladihno!
Declar război cuiva? Nu. Mulți dintre cei vizați nu sunt capabili să ajungă-n partea asta a articolului, deoarece au capacitatea de cuprindere a unui SMS. Declar, în schimb – pe propria lor răspundere – că mulți, foarte mulți, au fost de la început sau au devenit, sunt și n-or să depășească niciodată a fi mai varză decât rakott káposzta.
***
FAQ: De ce n-a mers Jegu’?
FAA: Pentru că acum vreo două săptămâni a fost atac DDOS pe vechiul server. Împreună cu un ziar (Magazin Sălăjean) și o televiziune online (ZalăuTV), de asemenea atacați. Fiind șantajat să denigrez televiziunea respectivă, n-am avut chef, deci am refuzat și am ales să merg offline, până când SRI-ul și Poliția – la solicitarea ziarului, căruia-i mulțămesc că chiar a mișcat ceva, că nu v-ați fi așteptat să sară cârtițele portocalii secrete pentru mine – aveau să răscolească Zalăul, tot mai des pe prima pagină a mass-media, ba c-o explozie, ba cu cine-mai-știe-ce, veritabil buric universal. De atunci, stimabilii prieteni de la Trilulilu ne-au oferit găzduire, motiv pentru care-i iubim sincer. A durat mai mult pentru că nemernicul de Flaviu a umblat pe cărări ascunse și – da, ați ghicit – am stat cu noile DNS-uri în brațe până am dat de el. Așadar, pe principiul “prinde prostu’, ia-i parola”, de azi, joc de glezne pe jeg.ro, pe care sunteți rugați să-l împrospătați pe unde-o fi nevoie.
Ș-acum, că a venit, în sfârșit, Paștele Cailor, de-s iară pe linie, să-mi urați un sincer și călduros “Jeg a-nviat!”…
Testing, testing, Huston.
Roger, Roger.
in sfarsit, jeg! nu ti-ar fi rusine…
Nu mai pomeni aşa nume grele. Mă refer la Huston şi Roger.
Şi Piticu, la nume “mari”. 🙂
De fapt, precum spuneam şi eu mai demult, poţi să scrii şi secrete de sat, aflate de la ZalăuTV, pe la mijlocul, aproximativ capătul articolului şi specimene ca cele reprezentate prin numele amintite în articolul tău, să nu se prindă.
Nici link-uri n-ai pus, aşa că, un’ ţi-i feedback-ul amu’? Ce ti faci?
Foarte frumos ce spui dumitale aici, oricum in marea ei majoritatea blogosfera noastra e cam putin fara educatie, nu cer acum facultati si nu mai stiu eu ce studii, ci pur si simplu mai mult respect si un limbaj ceva mai potrivit. Bine ai re-inviat! 🙂
Precum spuneam: “Nume grele” cu Darius Groza.
Cat pe ce sa cred ca vrei o revenire cu iz de fight. 🙂
Ce sa mai… le disimulezi bine 😛
Te-ai gandit vreo minuta ca e posibil ca alternativele gandite si exprimate ca posibile solutii se pot dovedi, in timp, eronate ? Doar o alta banala parere personala ?
In situatia asta, ai sa indraznesti sa-ti asumi ce se va impune ?
Poate nu mor toate babaele, vreau sa zic.
Desigur.
Să-mi asum dacă, prin absurd, blogosfera o să fie dominată de găinaţuri? Îmi asum. 🙂
Îmi susţin şi teoria mai veche, ce spunea că în blogosferă o să vină enorm de mult public, precum şi varietate-n blogări, mult mai buni decât noi de acum.
Şi teoria mai nouă, care surprinde viitoarea repartiţie: la fel cum vrei să citeşti o carte şi deja ştii ce e aia, publicul în creştere va şti să aleagă ceva de calitate sau măcar cât de cât bun pentru el. Acum suntem citiţi ca “fenomen”. Poţi să te pişi în piscină că eşti interesant, dacă te pişai ca blogăr, citând fapte reale.
Puţini blogări sunt preluaţi pe ce FAC, nu ce sunt. Ne aşteaptă vremurile unui public cu adevărat interesat, cum ziceam, care va fi capabil şi va veni special să citească ceva ce-l interesează.
sa inteleg ca ai ajuns sa il copiezi pe retardul ce i-o suge lui sarbu ptr un os in plus? jenibil…
Da, la mintea ta, e destul să înţelegi aia, accept că mai mult nu poţi, deci îţi permit. Şi cât timp copiez eu, vezi că “retard” e vorba lu’ fra’-tu din coada alfabetului, da’ e-nregulă şi el a ciordit-o de pe unde suna “cool”. Acuma jos chemeşa şi fă un film despre omletă.
Arhi, dă-te ACUM jos de pe Jeg, căci nu mai încăpem.
Mda, şi ca să vedeţi ce întruniri de taină se-ncingeau în miez de noapte:
Visurât: eu n`am fost nicicand ceva?
Visurât: hai sa nu ne certam tare…
Jeg: Nu, n-ai prea fost.
Jeg: Vorbim la nivel de blog.
[etc. spumos cu bla-bla-uri, cu articolele lui epocale cu Orbitu’, apogeul când a apărut la categoria cititori de la Jurnalul fără să ştie şi s-a trezit peste vreo 3 luni – nu-nţeleg de ce se laudă că apare-n ziare pe care le desconsideră, el nu reuşeşte să-mi explice, e cum m-aş lăuda eu că am apărut la Guţă în deschiderea albumului, la dedicaţii; aici a urmat o pauză, un blank, o să remarcaţi imediat de ce]
Visurât: revenind
Visurât: daca eu nu sunt ceva sau cineva, crede`ma ca esti mai jos de mine…
Jeg: Bine. Te cred atunci.
Visurât: si daca te astepti la trafic, n`o sa`l ai
Jeg: Dacă o zici cu atâta sentiment şi convingere, mă voi încrede.
Visurât: nici de la mine, nici de la arhi nici de la piticu si nici de la zoso
Visurât: poate doar de la lingau
Jeg: Bine, dragă.
Jeg: Închide conferinţa şi ia ceva de pe youtube.
Visurât: nu`s pe conferinta
Jeg: Deci ia ceva de pe youtube.
micule neghiob, un ultim comentariu. retine ca niciodata nu te-am jignit.
Păi, m-ai jignit de mai multe ori, da’ din punctul ăsta nici eu nu te-am jignit pe tine. Dacă spun lucruri reale nu se cheamă jignit, fiindcă-ţi pare ţie rău. Oricum, n-am încercat. Îmi ies chestii fără să le vreau.
jegule, de ce nu pui toata conversatia? inclusiv blabla`urile in care`mi spui sa am mare grija sa nu calc stramb.
daca voi calca stramb vii cu ciutacu si`mi tragi apa din batz?
vezi ca are arhi un domeniu cu dedicatie pentru tine.
punct org.
adica asta [n.j. aici era un site total nepotrivit cititorilor mei mai bisericoşi, aşa, deci l-am înlocuit cu unul mult mai educativ; Visurâtule, nu mai suge cliciuri de la mine, că nu-s dădaca ta să-ţi dau de alocaţie]
Dacă vrei şi ai arhiva (eu n-am), poţi să-mi dai discuţia în perfectă stare şi o pun de download şi PDF, de vrei, sau PPS, s-o poată urmări şi bietu’ Arhi, da’ să se-ncurce guvidu’ între atâtea cuvinte? Da’ dacă nu încalcă principiile Comitetului şi te lasă colegii de televiziune online să grăieşti. Când ziceai tu că faceţi embargoul vostru, ziceam că nu calci strâmb şi să te verşi, să-ţi vină să vorbeşti, fără să-ntrebi pe ceilalţi. Da’ văz c-am avut (din nou) dreptate.
Şi aţi pus voi toţi bani de-un .org? În timp ce nu mă băgaţi în seamă. Lăcrimez.
quote:Nu reţin să fi văzut în trecutul recent un comentariu normal pe oricare blog alegeţi.
Hai că au fost si o sa mai fie comentarii bune, unele care ar putea inlocui postarea din blog, altele bune sa ia locul editorialelor lui CTP si Cristoiu. Problema e ca la subiectele ”interesante” mai apar vreo cateva zeci de comments cu idioti care injura pe Base, Voiculescu, Nastase etc, fie care se leaga de fata ta, de familia ta, care au ceva personal cu tine, sunt off-topic si altii doar simplu, prosti.
Si-acuma scrie si tu ceva interesant si „normal” ca rantul asta al tau sa treaca pe pagina 2 si sa nu-l mai citeasca decat cei ce vin prin link de la zoso & Co. 😀
Hear, hear! sau in varianta americană: Amen, brother, amen.
Da’ de ce zici tu că “ne aşteaptă vremurile unui public cu adevărat interesant”? De ce s-ar primeni brusc audienţa blogurilor? De ce ar scădea popularitatea blogurilor care fac copy&paste?
De ce, Darius? DE CE?!
G.
“Ne aşteaptă” nu implică “brusc”, dar “va veni”. Vorbeam aseară cu un co-listean şi el zicea că poate dacă eu înţeleg asta-n termen de 2 ani, atunci “eventual”. Baiu’-i că io o înţelegeam chiar pe o perioadă mai lungă.
Inromania: O să vie, curând, aveam strânse, se-nfundă, ţedea dacă dau drumu’ deodată. 🙂
Ma fratilor… romani, blogari, tigani si unguri, iarasi va certati? cum nu aveti ce face cum va luati la p*** pe romaneste [am cenzurat singur ca aici sunt si oameni “bisericoşi”]
Ne-am dat seama că ai vrut să zici pulă, da’ o să ne facem că nu ştim. 🙂 Cum ziceam şi-n articol: există ceva de zis, că există pe lângă şi vite de dat exemplu, e în totalitate vina acestora. Dacă se atacă pe lucruri adevărate, pot să reacţioneze fix cum vor, că nu le dă nime’ atenţie.
cand nu mai sunt subiecte, incep comparatiile. ai ajuns ca ei Darius, degeaba o faci mai artistic.
Nu mi se pare, koma.
Si nu o afirma din punct de vedere partizan; pur si simplu, darius a crezut ca are ceva de spus, de comunicat. A facut-o, in opinia mea, la fel ca tot ceea ce a scris pana acum, in acelasi stil si cu aceeasi nota personal-distincta. Poate, putin mai bine ca in alte ocazii insa, deloc ilogic.
Este ceva adevar iin expunerea ideii de diferente intre “a spune” si “a face”. Respectiv “a fi”.
Contestarile, injuraturile – amicale sau nu- chiar sunt deja aproape banalizate in ceea ce, de regula, se include in blogging-ul romanesc. Still, atunci cand contesti reusitele lui Darius in domeniu (intamplatoare, accidentale sau pur si simplu pe motiv ca a servit cu lingura cand era mic – daca nu vrei sa-i recunosti talentul si priceperea) se poate intampla sa fie placut daca aduci si ceva fapte ca si contra-argumente. Sau ca simple argumente. La fel de bine.
“Pentru ca asa iti spun io” nu prea e un argument.
Cat despre “opinia mea este sustinuta de situarea in Top 10”, zau, chiar nu ne mai maturizam ?
Stau vreo 5 articole pe ţeavă, am avut ce strânge când eram offline, nu te-ngrijora. Vroiai un articol de 20 de pagini? 🙂
Ma amuza romulanii astia care vad trafic in orice miscare, orice cuvant. Le-au luat banii de Orbit mintile.
Welcome back!
Alea-s Frequently Answered Answers?
Da. Mai puţin de 24 de ore. Sunt impresionat. 🙂
E un articol cu “cojones”, direct, destul de racoritor, dar… ti se pare ok sa publici o conversatie privata de pe messenger? Asta ar fi o chestie. Alta chestie ar fi ca, desi ai dreptate in multe puncte si esti realist si sincer, nu stiu daca solutia de a-i ataca pe ceilalti e atat de rationala si de eficienta. Probabil nici nu conteaza insa aceste lucruri – cel putin asa s-ar putea deduce. Cert este ca (chiar daca tu insuti reclami asta) “blogosfera” romaneasca nu va evolua prea mult intr-o stare conflictuala permanenta. Desi, cine stie? Poate tocmai asta e si ideea: competitia generata de conflict si invers. Cred, totusi, ca daca te bagi in albie cu porcii ajungi ca ei. Asa ca daca nu ti-ar pasa deloc de “penibilii” blogosferei i-ai ignora incercand sa te concentrezi doar pe ce faci tu. Desigur, asta poate fi numita scuza de a nu lua o pozitie, dar… Care e, totusi, finalitatea? Recunosc ca sunt putin derutat de utilitatea acestui “rant”, cum l-a numit cineva mai sus.
De atacat nu am atacat pe nimeni, cum şi ziceam: nu declar nici un război. Sunt convins că ustură, că are cine se simţi. Totuşi nu le era direcţionat articolul. Dar! DA, am dat exemple (Piticu, Arhi, Vladihno, Buddha, Zoso etc.). Am făcut o analiză (prin prisma unei opinii, desigur), în care erau lucruri de arătat la “aşa nu”. E o situaţie reală, nu am muşcat, nu am făcut nici o ironie, am fost foarte limpede, nu era nici o subtilitate: cineva suge, e unanim cunoscut, e de bun simţ să realizezi, să-ţi dai seama de calitatea joasă a ceva. Şi-mi susţin ideile formulate. Că vor să reacţioneze ca ciurda, mă doare adânc în fund.
Conversaţia mi se pare firesc să o public: mi-au fost publicate şi mie, fără să fiu întrebat, deşi nu m-a deranjat – consider că-mi pot asuma public orice zic şi privat, mă aştept la acelaşi lucru de la oricine care se antrenează într-o disucţie cu mine, iar cei implicaţi acum o ştiu. Discutam pe messenger, nu s-a pus condiţia intimităţii. Şi era legat de subiect. Nu, nu era un interviu, da’ nu mi se pare discuţia respectivă un secret, cum n-a fost nici cu alte ocazii. Nu cred oricum în “off the record”. Zici ceva, crezi în aia. Dacă e o chestiune de încredere, de destănuire, aia nu aici se încadrează.
Cealaltă chestie ai înţeles-o niţel greşit: ba da, sunt de părere blogosfera va evolua enorm. Vor rămâne conflictele, găinaţurile, doar că nu vor mai însemna nimic, vor fi o trivialitate pe care publicul mare n-o va considera. Vin alte chestii, de valoare, inevitabil. Iar acum, repet, nu am dat în nimeni, mă lasă rece orice reacţie a celor vizaţi. I-am enumerat într-un raţionament general, mai mare decât ei, ce nu se rezumă la ei. Sunt doar exponenţi în penibil, cum ziceam.
[…] altă ordine de idei observ cum în seara aceasta guvidul de Constanţa percutează încordat (îl dureau sânii probabil) din intunericul acvariului în care se zbate şi face un efort […]
“De atacat nu am atacat pe nimeni”
De fapt i-ai atacat pe toti. Esti o MARE dezamagire.
mbine, m-ai convins. mai trec pe la tine.
Prostanac esti ma ! Mancatear canceru
Alienatu’: Dacă-l dai pe unu’ exemplu la penibilism ŞI CHIAR E, nu înseamnă că-l ataci.
[…] fel cum apreciez si pe Darius, singura minte geniala – cunoscuta prin intermediul blogurilor – pe care o recunosc existand in […]
[…] imparte scatoalce in stanga si in dreapta, cu o fervoare demna de o cauza mai buna. In defintiv, nimic anormal: omul […]
nah… tare 🙂 tura asta am ras bine. fii rau in continuare 🙂
stiu că nu are vreo legatură, dar ai vazut noua campanie cotidianul? te-au ajuns blestemele! acum au si cd-uri:))
Judecând după istoric, parcă văz că-s blank-uri. Asta dacă îs, în primul rând. 🙂 Articolul de dinaintea ăstuia tratează probleme cu Cotidianu’ şi ţepele.
sa mori in cacat de gat cu ciutacu
Ha. Hahaha. Cin să ţie, cin să ţie? :)) Poliţia sau musaţirii?…
“Dacă-l dai pe unu’ exemplu la penibilism ŞI CHIAR E, nu înseamnă că-l ataci”
Daca nu aduci argumente, se uita ciudat lumea la tine… foarte, foarte ciudat.
Personal sunt de acord cu tine, dar imi tin parerea pentru mine, fiindca momentan nu ma duce mintea sa o argumentez. Sigur, as putea sa zic de copy&paste-ul practicat ad libitum sau de faptul ca cei mentionati tind sa fie oameni fara pic de talent in ale scrisului, dar imi par argumente slabe (acum, pe moment; ar trebui sa mai le lucrez si sa detaliez si musai sa gasesc si altele).
Tu in afara de “CHIAR ASA E”, ce argumente ai mai putea aduce in favoarea afirmatiile din paragraful cu “Aici n-am vorbit de…”?
G.
Am demonstrat prin destule argumente de până acum, iar aici concluzionam că simpla lor menţionare este bugătă. DAR remarci că nici unul dintre cei menţionaţi nu au contestat cumva ce-am zis sau măcar să se refere în orice fel la text. Aici sau pe bloagele lor. Ei s-au atacat şi s-au luat de mine. Deci nu au răspuns articolului. 🙂 De aceea ziceam că nu jigneşti o persoană zicându-i cumva, ea fiind aşa. Cât despre faptul că chiar este, asta s-a demonstrat anterior, nu musai acum, că n-oi relua, iar la momentul respectiv n-a fost combătut nicium. Există doar o continuitate a se agăţa în persoana care emite ceva legat de fapt, nu de făptaşi.
Mda, true, am vazut multe injuraturi la adresa ta, si mai nimic semanand a argument.
Of, imi pare rau ca n-am “demonstratiile anterioare”, that would’ve been interesing.
G.
Pentru pasionatii de Nemira, as face o comparatie intre bloggerul roman si Demostene/Locke din jocul lui Ender. Da’ cum nu avem pasionati de Nemira, nu o sa o fac. Sau nah, o fac doar pentru Geo.
Dariusica, blogurile nu are profunzime (continut). Si daca nu are profunzime, nu are influenta. Si daca nu are influenta, adicatelea nu conteaza. Lumea citeste, si ha ha, vorba marinelului. Si atat. Sunt ca emisiunile lui Dan Negru – te joci cu telecomanda, dai peste ele, te opresti cateva secunde, zambesti putin, si treci mai departe. Da’ asta o stie toata lumea, si e veche si expirata.
O sa se schimbe ? Nu cred. Ca asta e publicul. Si publicul nu vrea altceva de la bloguri. Nu o sa vezi un comentariu inteligent pentru ca nici la emisiunea lui Dan Negru nu o sa vezi un concurent inteligent.
Blogurile (mai ales alea de mai sus) sunt bune pentru reprimarea frustrarilor din viata reala. Ai un job de kkt la un mic ziar de provincie ? Nu conteaza, ai un blog de succes. Ai 30 de ani si inca locuiesti cu parintii ? Nu conteaza, ai un blog de succes. N-ai alte realizari in viata ta mizerabila decat obositul ala de blog caruia ii scade traficul mai ceva ca procentele PSDului dupa ’04, si te trezesti la o varsta respectabila intrebandu-te unde naiba a disparut viata ta ? Prea tarziu.
Linking, trafic, technocrati, razboi in blogosfera, ping-back. Bleah.
*Disclaimer – a se interpreta notiunea de Dan Negru intr-un sens general. Habar n-am daca omu’ mai face emisiuni.
Hehehe, true-true. 🙂 Da’ o să se schimbe.