Jurnalul Editorialistic de Groza

[ne pare cumplit de rău că pe Jeg nu se va face live blogging despre cum decurge referendumul în frumosul oraş de pe malul văii Zalăului, că nu veţi afla în timp real ştiri de ultimă oră şi că tot ce vă poate interesa e că încă nu m-am dus...]

Văzând eu că stimata nestemată Maria Coman (zisă şi doamna Maria Petrişor) şi-a făcut blog, iar în blogroll şi-a deversat încă vreun catraliard de colegi de prin redacţie, ba mai mult – angajaţii Antenei 3 s-au apucat de şi-au făcut bloguri ÎN GRUP, adică pe secţii… mi-a venit o idee. Ce-ar fi să-l siluiesc pe soţul dumneaei, adică pe Adelin, să mai lărgească niţel gulerul la vesta anti-glonţ şi să ni se alăture, în aceeaşi formă, adică de blogăr? Zis şi făcut. Am intrat pe Worpress, ţaca-paca. Gata. Adelin are blog. Numa’ că nu ştie. Aşa că-i zicem.

Când îi zicem… ghiciţi? El chiar a început să scrie pe el! Adică să-şi întreţină blogul-cadou. PIFTOM?! Mă uit de două ori. Lustruiesc monitoru’: este într-adevăr. Blogărul de război şi-a luat în primire atribuţiile!

Jubilând, încep să sar într-un picior 5 minute, apoi pe celălalt, 5 minute. Dar dup-aia, precum mă plictiseam (că mă aşteptam să mă ţină ocupat convingerea lui Adelin vreo 2-3 ani, ceea ce nu s-a întâmplat), iaca ce m-am gândit, cum fac foarte rar: De ce să mă opresc aici?

Dacă tot se manifestă acest puseu de blogging, de se apucă toată lumea să-l poarte, parc-ar fi noua colecţie Botezatu, ce-ar fi să înclinăm puţin balanţa spre calitate şi nu spre echivalentul ochelarilor muscă în poză online? Ce-ar fi dacă am avea, în loc de blogări care chiar nu au ce zice, da’ vor neapărat, blogări care au ce zice, da’ nu doresc în mod special? Cum este Adelin, care avea o opinie relativ câh! faţă de bloguri, da’ ne face un hatâr, că e drăguţ, şi nu-l va închide niciodată, aşa-i? Deci ce-ar fi…

CE-AR FI SĂ SILUIM NIŞTE OAMENI SĂ POFTEASCĂ PE INTERNET?!

Astfel! Jeg iniţiază campania “Blogdamnaţi la Internet“. Un juriu experimentat format din mine (şi Pamfil şi Andrei, care practic a ales persoanele când îl întrebam eu pe cine să aleg, cu degetu’ în nas, da’ îi al meu meritu’, da?, el doar îşi aprinde ţigara de la aura mea divină) a desemnat 5 mari tenori de opinie (+ Adelin, care deja şi-a intrat în funcţie) pentru a ne mai zice câte una din tastatură. Le-am făcut bloguri, pe care să li le aşternem în braţe, să-i punem în faţa faptului împlinit şi să-i constrângem, prin incredibila noastră forţă de persuasiune, nu?, să le întreţină. Pe ele, blogurile lor.

Iată-le mai jos. Vă invit cu de-a sila, popularizaţi-i cu toţii la voi pe blog, pentru ca apoi să nu poată risca oprobriul maselor dezamăgite, că-i sunt refuzate doleanţele.

Adeliiin Petrişooor, reporter Antena 3, Antena1 şi poate încă ceva antene, dacă se scotoceşte cine trebuie de nişte mărunţei, iubit soţ, model pentru tineri (ce? eu îs tânăr şi mai cunoscu unu’) şi alte cele, blogăr de succes, de vreo 3 zile-ncoace.

***

Adriaaan Năstaseee, probabil cel mai dubios politician (în sensu’ bun, desigur), cu multe tinichele mai mult sau mai puţin ruginite (tinicheaua rugineşte?) atârnate de coadă, un personaj extrem de aşa-şi-pe-dincolo, da’ nu contează, că mamăăă-tatăăă ce bine scrie, aş vrea să avem în ţară măcar un sfert de populaţie care să ştie citi atât de bine cât ştie Năstase scrie. Ştiţi cât de bine ştie scrie? Aproape la fel ca mine!. Să urlăm în cor: “Blogul lui Năstase vrem!”

***

 

Robeeert Turcescuuu, nene la care mă obliga să mă uit profa de gramatică normativă (săr’na, tanti Jeni) în clasa a 12-a şi bine făcea, pen’că atunci când Turcescu grăieşte nimeni nu îl mai opreşte, da’ dacă-ţi place cum grăieşte (iar mie-mi place), atunci nici nu vrei să se opreşte.

***

Luciaaan Mândruţăăă, dacă ar sta mai mult timp la tastatură decât la prompter, ar merge ţara asta mai bine, indiferent cine-i preşedinte. Textele lui ar merita puse pe muzică şi cântate la cenaclu. (Numa’ nu de Păunescu.) Şi, nu în ultimul rând, maică-mea îl doreşte în secret, să-l ţină în debara şi să-i dea hârtie pe sub uşă.

***

Mirceaaa Badeaaa, probabil cea mai teribilă încercare şi, implicit, grandios eşec ce-l vom avea în această acţiune, un anti-blog, anti-tot, anti-el-însuşi-câteodată, dar fără îndoială, unele dintre cele mai valoroase burice ale degetelor ce le-ar putea avea tastaturile româneşti, dacă s-ar hotărî să ne onoreze cu prezenţa. Ciutace, ne bazăm pe tine, ai zis că eşti de nerefuzat, eu ştiu că nu-ţi rezist, aşa că fă bine şi canalizează-ţi întreaga furie înspre a ni-l aduce cu alai şi taraf pe Mircea.

***

Mihaaai Găinuşăăă, creierul, inima şi sufletul cârcotelii naţionale (Ghici ce-i Huidu?). Am stat mult în cumpănă, da’ am ales să-i facem numa’ dânsului blog, pe motiv căci, vezi tu, el ştie scrie. Şi pentru că, după cum se vede deasupra, are şi Mircea Badea. Mă-nţelegeţi? Nu mă-nţelegeţi. Nici o problemă: o să ne explice Găinuşă, la el pe blog.

Să-i încurajăm şi bine-venim cu un ropot de aplauze!