Am ales titlul acesta fiindcă acest articol e mai materialist, eu fiind mai materialist – în primul rând, îmi datoraţi mai toţi bani, măcar moral vorbind, dar cu precădere cei care aţi achiziţionat articole vestimentare la licitaţia recentă şi, în al doilea rând, pentru că am făcut un pariu, vorba aia, mai mult cu mine însumi, pentru că cel care s-a legat cu mine în această prinsoare va pierde cu umilinţă! Da’ aflaţi voi pe parcurs la ce mă refer…
Nu c-ar trebui să mă justific eu vouă, scârbelor. Dar am o inimă de aur.
***
Să vedeţi. Mi-am pierdut paşaportul pe care îl foloseam ca să mă identific pe sine până acum, când iată, nu mă mai cunosc. Până acum sau cel puţin de când mi-am pierdut buletinul, pe care îl foloseam iniţial în acelaşi scop.
Fiindcă nu mai am cu ce mă legitima cu altceva, în afară de bonuri de masă, dar aia nici nu îmi permit, financiar vorbind – să păstrez un bon de masă mereu, pentru asta – am hotărât să merg la Zalău, singurul loc din lume unde ţi se pot trage în chip poze digitale, ca să ţi se facă o nouă carte de identitate. Fiindcă la Poliţie absolut fiecare element de aparatură este atent separat de un altul, să nu cumva să se atingă şi să comunice, nici din greşeală măcar, prin vreun maţ sau prin neant, aievea, sau, mai rău – ferească, să se conecteze la Internet şi să trimită ceva util.
Că m-am dus, asta nu-i nici o problemă. Mai ales pentru că măcar mi-am şi găsit paşaportul pe drum. Paşaport care era la mine, în ghiozdanul cu care mergeam şi care, dacă ştiam, mă făcea să nu trebuiască să mă duc. Or eu eram deja dus, ca să se întâmple chestia asta. Deci asta n-ar fi ceva deplasat.
Că m-am întors, însă, asta a fost mai dificil. După ce-am făcut ce nu trebuia de la bun început să mă duc să fac, am venit. Am venit dimineaţa cu o… să-i zic maşină. Marca o ştiţi sau, dacă nu, o puteţi presupune. În… am convenit că e o maşină, era ceea ce s-ar putea numi, dacă ar fi întrunite condiţiile, un şofer. Ceea ce nu se poate suţine c-ar fi fost. Întrunite.
Acest şofer, ca să fim indulgenţi, tindea nu foarte promiţător spre o fiinţă aparent umană; cu aspiraţii bune, de altfel, că avea forma necesară, dar fără prea multe speranţe.
Iar nedefinita creatură încerca fără întrerupere să îmi comunice nişte amănunte cu care eu, omul, nu aveam nici o legătură. Şi reuşea, pentru că, timp de o oră şi jumătate, am fost expus necontenit la ele. Consider că ar fi doar just ca şi voi trebuie să le asimilaţi, din empatie faţă de mine, însă nu am spaţiul necesar pe server ca să reproduc în întregime debitul şi, cum prea bine surprindeam şi mai sus, sufletul meu e mare, greţoşenii ce sunteţi.
În general, lighioana auto nu vorbea în propoziţii, ci în cuvinte lungi, care, dacă respira, ar fi fost nişte sintagme poate inteligibile, însă aşa erau doar o suflare continuă de silabe. Se oprea doar când aţipeam, ca să tragă aer, fiindcă trebuia să vorbească de acolo mai departe mai tare, ca să aud, “CĂ NU”? Şi apoi, când mă trezeam ca trăznit, să răcnească încă o dată tot, deoarece probabil am scăpat ceva şi se rupea firul povestirii.
Care era un fir, însă subiectul nu era constant. Ca o convenţie, am încercat în somn să despart discursul în părţi de vorbire, ca măcar să sune a ceva, cu care m-aş putea obişnui. Dar nu.
***
Eu rezist la serviciu (asta nelegat de şofer, vedeţi steluţele despărţitoare, da?), prin două căi foarte simple: prima îi că, în mod suprinzător, îmi place. Asta nu-i o linguşeală, ştim că citesc toţi şefii. Da’ ar trebui să sune chiar ameninţător pentru orice angajator, pentru că sub nici o formă nu trebuie să-i placă angajatului la lucru, pe principiul logic că n-o venit acolo să se distreze, nici chiar făcând ceva. Însă mie îmi place mai tot timpul, ceea ce ajută destul de mult.
Dar e nevoie şi de altceva ca să rezişti, deoarece odată ce îţi tot place, nu te mai poţi hrăni cu ură, o altă cale folosită de mulţi în a se descurca la locul de muncă.
Şi atunci am găsit ce-a de-a două metodă: în fiecare zi îmi vărs ceva pe mine. Am găsit că vărsându-mi ceva pe mine şi lăsând să se uşte mă face că cred că am alt job, măcar pentru varietate, că v-am zis – îmi convine cel pe care îl am.
De pildă, ieri mi-am vărsat pe mine lapte. Am aşteptat câteva minute şi deja puţeam abject ca la uăi. Mi-am pus nişte muzică ambientală, tematică, şi am mânat lucrurile mai departe. Mi-am tratat colegele şi colegii adecvat, iar treaba a ieşit, aplicând principiile ciobăniei.
După care a urmat o zi în care eram extrem de obosit. Nu din motive de serviciu, dar mi se părea nedrept ca acesta să fie afectat. Însă eu tot eram. Şi n-am vrut să stau doar şi s-o frec. Aşa că mi-am scăpat pe chept nişte dulceaţă. Fiindcă intră în ţesătură. Şi am apăsat cu unghia pe ea, cum nu e indicat să faci, frecând, fiindcă pentru aia eram în dispoziţia necesară, până când a ajuns pe cealaltă parte. Puteam să scap, de pildă, nişte spermă, tot din aria aceasta a frecatului, însă eu mi-am văzut de treabă, din domeniu alimentar şi toată lumea mi-a zis că sunt cu adevărat un dulce. Oricum este un joc mult prea tâmpit de cuvinte, chiar şi aşa.
Nici una nu se compară cu o dată când eram prin oraş, deci în timpul liber, iar un domn a scăpat pe mine direct o vomă, fără filtru. Adică a vărsat exact obiectul tipic vărsării – o vărsătură. Însă cel mai grav de la serviciu, a fost totuşi când am mers la budă, la aia dintre ele unde avem voie să facem doar felul întâi.
Iar aici facem o paranteză, fiindcă tre’ să ştiţi contextul: noi avem o colegă, Camelia Imbuzan, care s-a verificat în horoscop dacă e compatibilă după data de naştere cu Barack Obama. Iar ea are o obsesie aproape îngrijorătoare cu a nu ne pişa noi, băieţii, pe lângă budă, nici măcar un pic, nici măcar, să zicem, Călin căruia, la fel de îngrijorător, cred că îi face plăcere. Închid paranteza.
Eu, de frică, vă spun, doar de spaimă înrădăcinată în străfundul fiinţei mele, ca să nu cumva să cadă un strop greşit, am plonjat dramatic, când am realizat că nu trebuia încă să plec şi am salvat cu propriu-mi trup un jet final destul de puternic.
E singura dată când m-am scuzat că e îmbâcsit aparatul de aer condiţionat, care are din fericire exact aceeaşi mireasmă când ne răcoreşte. Mai puţin când am scăpat o dată de m-am beşit în mod clar, fără tăgadă, deşi am reuşit să dau cumva vina pe Duţu, cu o măiestrie pe care nici acum nu mi-o explic, că şi el m-a crezut, mai ales că lui în general aşa îi cam miroase pielea, fără să facă ceva.
Şi foarte rar mă acuză Călin că prăjesc lucruri lângă dulapul cu haine, că sunt mereu – zic eu – înmiresmat. El care duhneşte clar a bucătărească din aia maghiară, de pe strada Crasnei, unde nu puteai trece pe trotuar fără să îţi intre în lenjeria intimă.
***
Pariul!
Totul a pornit de la că mi se va lăţi mie Pamfilul, odată ce pun pe mine. Cum adică… să pun pe mine, a fost reacţia firească. Şi s-a născut următorul aici pariu, ăsta de mai jos, iată:
Provocarea!
Andrei zice că: io mă îngraş 10 kile sau mai mult în şase luni. Adică pe data de 5 februarie o să am 70,9, conform faptului că acuma am 60,9, pe cântar.
Eu zic că: nu.
Miza!
Dacă da - Andrei are voie să publice, pe toată durata lui 2010, un număr maxim de 10 fraze gramaticale, oriunde în textele de pe Jeg, datate după 5 februarie, maxim una pe o postare, fără să se anunţe în care postare sau care frază e adăugată, pââână la publicarea tuturor frazelor sau sfărşitul anului calendaristic. Andrei se obligă să mă anunţe înaintea articolului că intenţionează să publice o frază, iar eu mă oblig să i-l arăt înainte de publicare. Eu am voie să semnalez articolul ca unul alterat de putregaiul lui Andrei.
Dacă nu - tot Andrei îmi dă 10 meniuri de 8 aripioare picante de la KFC, cu sos de usturoi, cu suc mare şi cu porţie de cartofi mare (pe care, opţional, o pot lua de la McDonald’s, că-s mai buni) – constructiv, aşa-i? Sau contravaloarea meniurilor în bani peşin, pe durata lui 2010, la nu mai mult de o lună distanţă între dumnealor.
Note!
Andrei are voie să mă verifice, oricând, până la terminarea celor şase luni, de maaaxim 10 ori, dacă are vreo suspiciune. Dacă vrea să mă verifice a 11-a oară, s-a sfârşit. Şi e ultima şansă, chiar dacă nu s-a sfârşit perioada. Are voie să vină inopinat, în orice oraş, asigurând cântarul şi dacă îi deschid la interfon.
Nici unul nu ne vom eschiva şi vom apela la diverse tertipuri ieftine, dacă pierdem. Susţinem noi acum. Bun? Acum trebuie să mă duc la budă, că am băgat în mine ca spartul, înainte de cântar, de-am câştigat f’o 2 kile.
***
Eu şi Andrei, făcând pariu, printr-un gest cunoscut ca al onoarei. Observaţi cum mă trag, zâmbind disimulant.
Tweet
54 comentarii
zi si tu cevalink permanent
bai, pierzi pariul si o sa te santajeze vejnic cu frazele care-or aparea pe jeg (tine minte c-ai scris cu propria-ti tastatura ca esti UNICUL si SINGURUL responsabil de ce apare pre jeg)
link permanent
Pentru a creste calitatea posturilor si in spiritul intelegerii intre popoare, propun ca Andrei sa piarda initial pariul si imediat apoi sa il castige. Si totul in doar o zi.
link permanent
Care, mă, să pierd eu ceva, vreodată? Nu vezi ce pe nemeritate mi-s toate în viaţă?
Să-mi zică ăla mie că mă-ngraş io, auzi, “la loc”. Că mi se întinde mie Pamfilul. Că-mi scrie el mie pă Jeg, nesimţire!
Ia să strângă el bani de plată, aceste şase luni perioadă! Pentru nesocotiţă.
link permanent
is eu bat sau acuma o ora era poza oglindita?
link permanent
era era… si avea si alt fundal… era cu pc-ul in spate
link permanent
Io zic sa te tii tare… Ai miza KFCu’. Merita! Ca oricum, dupa bascularea celor x meniuri de 8 aripioare, cu suc mare si cartofi asemenea (si poate de la Mc, ca sunt intr-adevar mai buni), sunt sanse la greu sa treci de 60,9 kg…
link permanent
sunt chiar curios de ce are sa scrie baiatul ala pe jeg. i-l dai si pe pamfil?
link permanent
pardon, panfil
link permanent
Deşi s-ar putea totuşi să fii şi bat. Însă bună observaţia – era făcută cu iSightu’ de la Mărul căruia uneori îi zice cum face raţa. Fiindcă nu poate avea webcam, ca alte calculatoare. Şi face pozele întoarse spre ele însele. Da’ e fix acelaşi fundal, altfel, doar că invers.
Funară, io tre’ să trec de 70,9, conform pariului, în ideea că tre’ să nu, în sensul ăla trebuie. Să nu. Dar de aia mi-am împărţit prada atât de lăbărţat.
Toader – ai fost mereu un sceptic; cum să mai creadâ cineva în cineva care nu crede, mă-nţelegi în retorica mea?
Acum lăsaţi-mă, că am umilit-o pe una la Jenga, aşa că-mi fac somnul de campion, singura mea consolare. Aţi reţinut, sper, cum am stregia de a nu le duce în oraş ca să încerc să le fut, riscând să nu ies bine – ci doar să ne jucăm lucruri, unde să le înfrâng, iar apoi nu le ofer revanşa în vastele-mi dormitoare. Încercaţi, să vedeţi uimire!
link permanent
Am dat scroll down pan’ la poza
link permanent
Asta-i o plângere formală? Doreai să dai scroll up până la poză sau ce? Te rog să scrii citeţ în caieţelul de sugestii şi reclamaţii, pentru că noi aici, la Jeg, punem preţ pe părerile partenerilor şi colaboratorilor noştri. (Îţi dai chitanţă pe opinie la ieşire, pe cale de consecinţă.)
link permanent
Mda, se cam prevede de pe acuma ca o sa pierzi, stiti careva ceva situri de kiddy porn care merita linkuite pe blogu asta peste 6 luni?
link permanent
Neah, doar ziceam. De obicei imi plac pozele ciudate care le gasesc aici. De citit, nu prea citesc, decat uneori cand mai vad un dialog interesant sau ceva…
link permanent
“Pe care”. “PE care le găsesc”. Cazul acuzativ. Prepoziţia pe. Bun? Bine.
link permanent
Asta-i o alta strategie de-a jegului ca sa manance gratis. Sa-i dea altii de mancare ca sa se ingrase.
link permanent
Eu deja nu mai dorm noaptea. Dacă a dat criza şi în jeg e groasă rău.
E de groază – nu de Groza.
Oricum e o idee bună pentru cazul (Doamne fereşte) în care vine criza şi la mine. Am început să mă gîndesc la pariuri tari, ăsta cu îngrăşatul şi ăla cu berea Noroc sunt deja fumate. Uite o propunere: ăştia doi cad la pace ca mai întîi să mănînce Darius meniurile de la KFC apoi să se dea bătut şi să publice opiniile preopinentului.
Pariu pe un kil de palinka. Care te bagi ?
link permanent
Pe cine gasesc aici? Pe poze. Nu, nu merge. Pe ce gasesc aici? Pe poze. Nu. Cu ce gasesc aici? Cu poze? Wut? Cu cine gasesc aici? Sa nu fim ridicoli. De ce? De cine? De la cine? De la ce? Nu. Bun? Bine.
link permanent
Ba pe cine, pe poze, corect. Ai intuit tu cumva. Merge foarte bine, chiar şi lăsând laoparte că pozele mele au personalitate şi sunt “cine” toată ziua. Dar “pe cine”, da.
link permanent
Poate “ce?” nu “pe cine?”. De ce te ataci? Orgoliosule.
link permanent
Nu. Cine. “Pe cine găsesc?” Pe poze. Aşa se zice. Nu-i orgoliul meu, e gramatica limbei materne, n-am făcut io nici o intervenţie, mă ştii ca un om manipulant, care încearcă să influenţeze lucrurile prin minciună şi înşelăciune, încercând cu orice preţ să obţină ce vrea, indiferent de costurile sentimentelor şi încrederea altora? Te-ntreb.
link permanent
A, deci doar ma corectai. Mie imi suna ciudat “pe cine”. Pozele nu sunt “cine”. Pozele sunt “ce”.
link permanent
Si daca e remiza ce faceti ?!
link permanent
Ce ai mai slabit.. Eu cred ca o sa castigi pariul (baga MeC cu Bergenbier si stand back si vezi cum iti creste burta)
link permanent
care Toader?
link permanent
Poftim?
link permanent
Cu sosu de usturoi o să te dai şi pe tenişi? Sau numa la subraţ?
link permanent
Pesemne doreşti o palmă.
link permanent
O sa te ingrasi ca porcu… presimt… Ba nu.. stiu
link permanent
Radhoo e primu’ ce-a achitat băneii, în persoană. Iată: http://www.jeg.ro/wp-content/uploads/2009/09/Radhoo.jpg
Sebastianul a trimis banii pe card ş-a zis că nici nu vre’ chemeşa, hăhăhă. Iar Dora trimite şi dânsa azi.
Bun? Restu’ ba ramburs, ba că nu-ştiu-ce curier. Deci mă ocup, da?
link permanent
Pentru joe: păi şi dacă pozele sunt ce, ce? ele nu are voie să fie folosite cu prepoziţia de rigoare? Adică “pe” în cazul ăsta? Pe ce pariem? Pe poze ….
q.e.d
În altă ordine de idei, Dariusu, salutări la Pamfil…
link permanent
edit: “Nu are voie” trebuia să iasă subliniat, dar din ceva mister nu a mers codul …
link permanent
…dar tu ai voie sa te exprimi de genul “dar din ceva mister”
link permanent
eu zic sa iei o portie de cartofi uegis (nu stiu cum se scrie). aia sunt buni si oa kfc si sunt mai buni decat cei prajiti normali
link permanent
De care, ceee? De undeee?
link permanent
Vine iarna, moment in care cu totii punem pe noi ca porcii(care se taie tot iarna pentru ca s-au ingrasat si trebuie taiati) intelegi?
link permanent
Toţi porcii pe voi, da.
link permanent
o sa ai 69,9 la termen. si-o sa pui restul dupa ce maninci prima transa a pariului. ori nu te ingrasi deloc, dar nici pariul n-o sa-ti trebuiasca, fiindca “tu tii la silueta”.
link permanent
alte pariuri pe corpul tau si diferite intamplari cu el,pe cind? daca tot te-a apucat..
link permanent
prima reactie a fost sa zic ca andrei, nu ca ar fi homalau, da’ cel putin dubios tre’ sa recunoasca si el ca arata. ciocu’ ala de sub buza (stiu ca are un nume, da’ am uitat care e ala) si pantalonasii aia in patratele…
da’ dupa aia a zis de kiddy porn si m-am linistit. desi eu, ca proaspat tata, sunt impotriva kiddy porn-ului. da’ underage, barely legal si d-astea…numa’ bune.
si daca tot sunt aici, si ca sa nu fac mai multe operatiuni: ba jeg tolomac (ca sa nu zic prostu’ pulii), cand zici ca imi dai contul, il dai sau doar ma ameninti?
link permanent
joe, in pula mea (ma scuzati ca le dau in rafale da’ nu citisem, ca de obicei): “pe cine?”, “ce?” sunt intrebari ale aceluiasi caz. ce urmeaza nu lua personal, e doar o demonstratie:
O fut pe ma-ta!
pe cine fut? ce fut?
intelegi?
link permanent
Ce copil imbecil.
link permanent
bine, ia-o personal daca asa vrei.
link permanent
BAAAAAA!!! Aia-s panatloni scurti, dar nu se vede in poza, desi am facut vreo 20. Dariuse, baga si tu o poza mai acatarii ca altfel ajung ca si copchilu ala de pe youtube cu “stop calling me a homo”
link permanent
“O sama de cuvinte ce suntu audzite din omu in omu…”
Pamfil labartat scrie pi … chielea ta
link permanent
lol PJ’s party?? or that’s the style ??
link permanent
Văd că jegele doarme (blegu’ pulii) aşa că va trebui să vă anunţ io că jim a rulat în lanţ. După care a rulat şi Andrei.
Apropo de jim. Bă, pricep că s-a născut aia mică, da’, în pula ta, ai ajuns să cumperi haine jegoase? Ce dumnezo’?! Ce-ai?
Darius zici că-i evreu ţinut în lagăr de concentrare, în poza asta. Nu vi se pare?
link permanent
scurti or fi, da’ in cazul asta, tare-s lungi!
nu le cumpar ma, m-am gandit cum sa fac sa deie si jegu’ un bax de pampers si am ajuns la concluzia ca cum bani sau pampersii in natura n-o sa-i dea, sa deie ce are el de dat. camasi rupte.
link permanent
ni la el!! jim, picat în reverie, visează că pamperşii se dau la bax, asta de cînd o fi avînd cod de moderaţie la bere
link permanent
No aşe, m-am liniştit. Ba nu, ho, stăi, că nu se leagă. Că nu-ţi dă el pamperşi, ci tu-i dai lui bani. Ştii? BANI. Nu mă pricep, dar nu erau oare pamperşii mai ieftini decât chemeşile lui Darius?
link permanent
Deci AŞA îi pe Internet…
link permanent
Bre Jeg, daca mai slabesti mult o sa te ia stia mulaj la facultate de Medicina. Asa ca termina cu joaca si baga niste friptane serioase sa ajungi la forma care te-a consacrat!
link permanent
Jur pe tăte mâncările apetisante din lume că nu va mai lua corpul meu forma aia, că fond nu are oricum.
link permanent
Daca faci lunar naveta (cu bicla) CLUJ-ZALAU, dar pe la JIBOU-DEJ cu siguranta ajungi SEXI anorex.
Ajuns intreg la CLUJ poti lua la rand toate birturile cu shaorma. Is curios daca ajung kilogramele asa pe tine.
link permanent
Just would like to say your own write-up is really as astonishing. The clarity inside your post is just great and i’m able to assume that you’re an expert with this topic. Fine along with your permission i want to to pick up your Rss to sustain updated using forthcoming publish. Thanks a million and please maintain up the rewarding function.
un trackback
[...] despre amicul nostru comun, Andrei Palatkas, care a pierdut umilitor pariul acela de pe Jeg… m-a rugat să apar, dimpreună cu Pamfil, fireşte, pentru Booha (atât bar şi [...]