Am început să-mi iubesc părinţii

sari la comentarii

Mie, de când mă ştiu, nu mi-a prea păsat de ai mei.

Am avut o copilărie fericită. După ce am plecat de acasă, m-au lăsat să fac ce voiam, lucru posibil numai prin toate eforturile lor de susţinere financiară şi emoţională, de care iar nu mi-a păsat absolut deloc. Nu consideram că mi se cuvin. Nici măcar nu mi-am pus problema.

Ei s-au mulţumit cu răsplata stupidă a posibilităţii de a mă suna în fiecare zi cu îngrijorare, pe telefonul pe care mi-l luaseră şi al cărui abonament îl plăteau, ca să vadă dacă mi-am încălzit supa făcută noaptea, ca să fie gata dimineaţa şi cu care-au alergat prin tot oraşul ca să mi-o trimită înainte să plece la serviciu, ca să-mi ajungă pe când mă trezesc eu târziu şi să se roage de mine să catadicsesc să mă duc s-o preiau. Dacă mă sunau de mai multe ori pe zi, deja mă enervau. Mai ales dimineaţa. Supa se strica de cele mai multe ori în frigider deoarece… nu-mi plăcea. Arareori o mânca ceva prieten mahmur, pentru că era absolut extraordinar de bună. Era făcută de taică-meu, cum n-o face nimeni altcineva. Nu “alt tată”. Nu tatăl lor. Nu mama lor. Nimeni. Tatăl meu găteşte orice mai bine decât oricine.

Mama mea a acceptat mereu şi m-a încurajat cu ce alegeam în viaţă şi-l liniştea pe tatăl meu, care credea – şi pe bună dreptate – că orice nouă aventură de-a mea mă poate omorî, ştiind că nu mă poate opri, încercând aşadar înnebunit şi neputincios măcar să mă ajute să o duc la sfârşit. Fiindcă dacă mă ajuta, fiindcă dacă reuşeam – era responsabilitatea lui – însemna că nu mă pierdea.

Am ajuns un adult foarte deştept şi descurcăreţ. În recenta mea viaţă independentă, mi-am îndeplinit toate visurile MELE, obţinând mai mult decât majoritatea copiilor de vârsta mea ai părinţilor din Zalău, unde taică-miu se mândreşte cu mine şi este invidiat. De fapt, nu invidiat. Comunitatea părinţilor din Zalău e prea mică şi bucuroasă: îl admiră. Fiul său este o mică vedetă, cu multe împliniri spectaculoase, ieşite din standardul “primei case” ori “nepoţilor” ori slujbei la o firmă mare, condiţii mulţumitoare dar înseriate pe care trebuie să le îndeplinească fiii şi fiicele, ca să fie bine. Când au încetat să-mi plătească facturile, ai mei n-au vrut nimica înapoi, deşi plătesc încă datoriile cumulate. Le-a ajuns că eu făceam ce-mi place. Părinţii mei vor de la mine să fac ce-mi place să fac.

Tati are un stick USB de 8 giga, pe care are un Word, intitulat SARMALE.doc. În el sunt scrise, pe câte un rând, cu spaţiu de un rând între ele, câteva zeci de denumiri diferite de sarmale. Cu nerăbdare din partea mea şi dificultate peste capacităţile vârstei lui a-nvăţat să le transcrie de pe nişte caiete de-ale lui. Mai are câteva mii de pagini. El studiază cultura gastronomică veche româneasc şi romană, încercând să o reintroducă în interesele actuale. Doar-doar se va pupa tot ce iubeşte el din Sălaj cu vreo toană a hipsterilor. Cândva el vrea să-şi deschidă un restaurant aşa cum vrea el, vis cu care n-a fost niciodată măcar o infimă parte real interesată din gândirea mea să-l ajut. Niciodată nu m-am oprit să-mi pun problema dacă-l pot răsplăti.

Ieri am fost la Zalău, să-mi rezolve iar ceva căcat. Şi, după ce-a făcut pe dracu’-n patru şi m-a rezolvat, tatăl meu m-a rugat să-l ajut cu ceva.

“Am aici o reţetă [un link de pe un site]. Am primit-o pe Internetul meu [newsfeedul de Facebook]. Eu cum mi-o pot pune undeva [să o salveze]? Că eu tot primesc reţete [le găseşte din link în link, nu şi-a definit vreodată exact cum navighează, el ajunge unde-l interesează cumva].”

Am intrat în Chrome şi i-am arătat steluţa de bookmarkuri. Fiindcă ştiam că o să-şi umple bookmark barul de sute de linkuri, i-am făcut un folder Reţete. I-am arătat cum în folderul ăla poate face un subfolder. Sosuri. Lângă el l-am pus să facă şi el unul. A făcut Supe. I-am arătat că dacă mai găseşte un link, poate să apese steluţa de bookmarkuri şi să-şi aleagă un folder în care să îl salveze sau să-şi creeze altul.

Ieri i-am rezolvat tatălui meu o problemă care-l încurca de ani de zile. Printr-o funcţie ridicolă din Chrome, pe care n-am avut răbdare să i-o explic încă de când m-a întrebat prima dată, când parcă eram în facultate, i-am rezolvat ceva cum mi-a rezolvat el fără să crâcnească, ani de zile, de pe o zi pe alta, caziere judiciare, paşapoarte, taxe la şcoală, chirii, pachete, excursii, viaţa.

Azi m-a condus la ieşirea din Zalău, să plec către Cluj. Îmi pregătise o supă şi alte câte ceva, să le iau cu mine şi a uitat plasa acasă. Era foarte supărat şi nu-i venea să creadă că le-a uitat şi că eu n-o să am supă şi alte câte ceva la Cluj. Nu ştia cum să mă facă doar să mai aştept, să se întoarcă acasă prin tot oraşul, ca să ia supa şi să mi-o aducă, doar să nu mă mişc din loc. Iar eu mă grăbeam. Am ajuns la Cluj, iar maică-mea m-a sunat de 4 ori să-ntrebe dacă am ajuns.

Tati, îmi pare rău că n-am mâncat supa. Şi, mami, îmi pare rău că nu ţi-am instalat din nou Power Pointul.


34 comentarii

zi si tu ceva
  1. Aprilie 26, 2014 la 17:31
    link permanent
    Eugenia zice ca:

    Se ajunge la un moment dat in viata cand ne dam seama ca parintii nostri is cele mai klumea (klumea ii foarte reductiv…) persoane pe care le cunoastem! zii multumesc ca ti-ai dat seama acuma! :)
    Great lecture Mr. darius!

  2. Aprilie 26, 2014 la 17:34
    link permanent
    mirmen zice ca:

    :) >:D<

  3. Aprilie 26, 2014 la 17:42
    link permanent
    Octavian zice ca:

    Doamne, cat am plans

  4. Aprilie 26, 2014 la 18:07
    link permanent
    Andreea zice ca:

    In comuna Brusturi, jud. Bihor li se zice “tamboci” la sarmale. 😉

  5. Aprilie 26, 2014 la 19:50
    link permanent
    Mara zice ca:

    Darius si tu si fratele tau sunteti niste norocosi.Aveti doi parinti deosebiti si pentru care voi doi insemnati enorm.Acest lucru il veti intelege doar atunci cand voi veti deveni parinti.Orice dorinta a voastra nu inseamna efort pentru ei.Noi PARINTII stim ca pentru binele copiilor nostri ,nu ne este greu sau imposibil nimic.
    Iubiti-i cat ii aveti.Bucurati-va de orice intalnire cu ei.Mamica unei foste colege care intotdeauna a apreciat relatia parintilor vostri cu voi copiii.Bafta in tot ce faci!

  6. Aprilie 26, 2014 la 20:19
    link permanent
    cornel zice ca:

    super fain si sincer articol…aceleasi sentimente am si eu dar de obicei dupa primul pahar de vin

  7. Aprilie 26, 2014 la 20:37
    link permanent
    chis zice ca:

    rasplata ta pt tot grija purtata e sa te faci prezent in viata lor si macar cu un simplu telefon,intreband-i ce fac,daca sunt bine si spunandu-le ca-i iubesti si ca esti bine asta e cea mai mare rasplata pt ei,ma bucur ca ai realizat cat te iubesc ei inainte de a fi prea tarziu ,ai ocazia sa-i faci fericiti cu mult mai putin efort decat au facut-o ei pt voi….

  8. Aprilie 26, 2014 la 21:15
    link permanent
    Pianistu' zice ca:

    Am ştiut întotdeauna, că în adâncul (da’ adânc de tot) sufletului tău, eşti un băiat de nota 10!
    Să ne trăiască părinţii scumpi şi dragi.

  9. Aprilie 26, 2014 la 21:31
    link permanent
    Claudia zice ca:

    Cand o sa ai si tu copii, o sa intelegi mai multe, ii vei iubi si aprecia si mai mult :)

  10. Aprilie 26, 2014 la 21:48
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Da’ ei pe mine nu (copiii).

  11. Aprilie 26, 2014 la 22:27
    link permanent
    Anca F. zice ca:

    pe un fond muzical melancolic gasit intamplator, articolul chiar mi-a smuls si o lacrima realizand ca si eu fac la fel…

  12. Aprilie 26, 2014 la 22:45
    link permanent
    Claudia zice ca:

    Copii te iubesc cand is mici…si pe urma isi vad de viata lor si se desteapta la un moment dat, asa cum ai patit si tu :)

  13. Aprilie 26, 2014 la 23:06
    link permanent
    Familia ? Teo tradus Google Translate ? zice ca:

    amice, daca ti-a luat atat de mult sa iti dai seama de chestiile astea … vorba cuiva bine implantat in treburile romanesti … esti un idiot. si nu idiot, ci chiar IDIOT.

  14. Aprilie 26, 2014 la 23:07
    link permanent
    Familia ? Te-o tradus Google Translate ? zice ca:

    rectificare la titlu … Google Chrome si ale lui hibe …

  15. Aprilie 26, 2014 la 23:43
    link permanent
    Mihai zice ca:

    Bravo bă!

  16. Aprilie 27, 2014 la 00:18
    link permanent
    Groparu zice ca:

    Marturisesc cu inima pulsanda: cea mai frumoasa parte din tine… e tac-tu, bre. Iar doamna maica-ta e o lady.

  17. Aprilie 27, 2014 la 02:05
    link permanent
    Dimir zice ca:

    Mai Darius! Dupa cum ti-am zis si la Booha, articolul asta l-am citit cu atata placere ca nu imi amintesc cand am mai facut ultima data asta, nu pot decat sa-ti admir realismul si simplitatea de care ai dat dovada. Este atat de neconditionata iubirea de la parinti ca noi nu o mai vedem si nu ii mai dam importanta, ce ai scris tu mai sus ne mai trezeste la realitate din perspectiva asta. Nice, simplu, elegant si obiectiv, sa mai bagi din astea. Spor!

  18. Aprilie 27, 2014 la 13:42
    link permanent
    Nimeni zice ca:

    Ceea ce simtim in interior fata de o persoana (mai ales parintii) si nu impartasim, avem DOAR un cadou frumos ambalat si nedaruit! Daca reusim sa facem asta (mai ales eu), cu siguranta se va intampla ceva de foarte bine in toata lumea! Curaj tuturor!

  19. Aprilie 27, 2014 la 15:18
    link permanent
    mustar din tecuci zice ca:

    tatalui tau i-ar fi trebuit o fata care sa stie sa-l aprecieze. pare foarte de treaba…pacat

  20. Aprilie 27, 2014 la 18:13
    link permanent
    Camelia Motoc zice ca:

    Darius,mai bine mai tarziu decat niciodata.Sunt sigura ca minunatii tai parinti te iubesc si se mandresc cu tine,neasteptand nici o recompensa.Dar daca le-o oferi,cu atat mai bine pentru ei …si pentru tine.

  21. Aprilie 28, 2014 la 12:21
    link permanent
    Dragos zice ca:

    supa aia, fut-o-n gura! ca supa aia era si la mine in frigider si se strica. Bine, nu de la tac’to ci de la al meu.

  22. Aprilie 28, 2014 la 13:54
    link permanent
    Ileana zice ca:

    Daca tatal dumitale a strans multe denumiri si retete de sarmale, este zeul meu. Definitiv. Si daca vrea sa le si impartasesca, le va vedea puse frumos pe un site, poate chiar si intr-o carte (intr-o buna zi)

  23. Aprilie 28, 2014 la 22:42
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Ţi-am mai zis eu că începi să te maturizezi.
    Acum e momentul să mai faci un pas mare: scoate-ţi dracului prezervativul ăla şi fute şi tu mai cu folos.
    E timpul să le faci nepoţi. Nu trebuie neapărat să te însori pentru asta, dacă asta ţi-e piedica.

    Iar acum am vorbit (scris) tare serios.

  24. Aprilie 28, 2014 la 23:20
    link permanent
    Marian S zice ca:

    PS: vezi ce face fata asta aici, vezi? http://blog.codrudepaine.ro/

    Domnu` Carcea, să nu-i mai daţi nimic de mâncare până nu vă face un blog. Odată, demult, mie îmi cerea zacuscă. Nu i-am dat până în ziua de azi; am preferat să învăţ singur. Dacă se obrăzniceşte şi nu pune osul la treabă rezolvăm noi cumva.

  25. Aprilie 29, 2014 la 08:42
    link permanent
    Romulus zice ca:

    Parintii tai,Darius, sunt niste oameni minunati asa cum sunt ai tuturor copiilor cu parinti (ca sunt si copii fara parinti, nu ?). Si sunt sigur ca, intr-o buna zi, va spune cineva acelasi lucru si despre tine,fiindca ai avut parintii astia……

  26. Aprilie 29, 2014 la 10:51
    link permanent
    Popescu zice ca:

    Sunteti o familie extraordinara!

  27. Aprilie 30, 2014 la 19:21
    link permanent

    Bănuiesc că e destul de veche poza. Din întâmplare ştiu cum ar trebui să arate acum (pe jumătate). Tot mă gândesc la familia voastră…trebuie să fie interesantă. Clipul ăla în care o intervievai pe maică-ta a fost (şi e) fenomenal :) )

  28. Aprilie 30, 2014 la 19:24
    link permanent
    Emmy zice ca:

    În fine, după cum văd pe aici ţi-ai personalizat blog-ul destul de tare. (chestiile cu “zice că”, “baga”, “musai” etc). Chiar nu mi-am dat seama la ce se referă Familia. Şi nici nu mi-a trecut prin minte că trebuie să-mi pun şi numele(ciudat…). :D

  29. Aprilie 30, 2014 la 21:12
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Păi, mă bucur că te-ai mai lămurit.

  30. Mai 4, 2014 la 22:35
    link permanent
    Marian S zice ca:

    Iar o să fie linişte pe aici. Cel puţin trei luni, zic.
    Auzi, bagă şi tu câte o reţetă de sarmale pe săptămână. Cu 8 giga te-ai scos.

  31. Mai 23, 2014 la 11:09
    link permanent
    Sergio zice ca:

    Frumos articol, sincer si simplu…M-ai emotionat, ma duc sa imi strang mama in brate :)

  32. Mai 29, 2014 la 22:21
    link permanent
    serpele de la taonet zice ca:

    Baaaaa, cand te vedeam aveam o mancarime nemaintalnita sa te ieu de grumaz si sa te scutur pana nu mai ramane cacat de analiza din tine!Amu cand citesc scrijelitura de mai sus…..ma gandesc …..ca de eram in comisia de la Pullitzer, pentru aceste ganduri sincere…..in fiecare aan ti-as da…..vrei nu vrei premiul ala nenorocit…..il meriti cu prisosinta……ai ragait ceva cu mult mai frumos si uman decat mi-am inchipuit eu vreodata ca esti in stare sa scoti din tine!Amu stii-ma pula daca ma intalnesc cu tine in urmatorii 10 ani…..da daca ma intalnesc si nu i-ti fut o palma din prima, sa stii ca o meriti….ai scapat de palma….lichea inumana devenit om dintr-odata!Esti barbat pa sula ta mai :)

  33. Mai 29, 2014 la 22:37
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Mna, bine.

  34. Mai 30, 2014 la 08:56
    link permanent
    serpele de la taonet zice ca:

    Apropos sarmale…..banatenii ii zic simplu : “sarma“

2 trackback-uri

  1. de la Câteva chestii de luni, pe scurtcabral.ro pe Aprilie 28, 2014 la 13:58

    [...] Darius a îmbătrânit. Şi a reînceput să-şi iubească părinţii… Tweet !function(d,s,id){ var js,fjs=d.getElementsByTagName(s)[0],p=/^http:/.test(d.location)?'http':'https'; if(!d.getElementById(id)){js=d.createElement(s);js.id=id;js.src=p+'://platform.twitter.com/widgets.js';fjs.parentNode.insertBefore(js,fjs);} }(document, 'script', 'twitter-wjs'); « JerryCo feat. Alex Vasilache – Campion [...]

  2. [...] a doi băieţi faini, unul dintre ei celebrul nebunatic Jeg aka Darius Groza, care până şi el îl îndrăgeşte – şi asta, ca tătic de băiet rebel, pot zice că este suprem! [...]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)