Acuma, serios vorbind, hai să vă zic un banc…

Trecem printr-o chestie atât de penibil de similară cu alte state, dinaintea noastră. Și una într-atââât de plicticoasă. Se ceartă blogosfera cu jurna-sfera. Cât de incitant și imprevizibil!

Dragi băi! N-o să fure nici un blogăr nici unui jurnalist nici o pită de la nici o gură, doar prin simplu fapt că jurnăul-online a avut un mic puseu de popularitate printr-un articol. in special pt k l-a skris k p mIRC!!!!!!

Dar și “deoarece că” n-are mijloacele. O știre pornită de un blogăr n-are nici pe departe impactul unei știri acreditate (nu că toate ar merita acreditare). N-are nici măcar influență relevantă, decât dacă e preluată de – șdoing! – tot jurnaliști! Și oricum, o „știre” pornită de un blogăr vine de cele mai multe ori pe niște căi care sunt facilitate de o calitate jurnalistică a autorului (cum ar fi acces la un flux de presă), deci știrea aia îl face, în acel moment, pe blogăr un jurnalist (cu paste-uri de pe agenții, corect, da’ asta-i și ștacheta la noi). Da’ atât. În cel mai bun caz, blogărul creează un material ce devine știre. Și-n acel moment, este un jurnalist free-lance (pentru scurt timp), care se publică pe sine pe un blog personal.

Iar, dacă următorul post este tot despre burice, ca înainte, atunci revine tot la blogging – ca orientare de bază. De aceea pentru mine e mai important contentul propriu, chiar dacă e fără impact social extins. De aceea pentru mine contează mai mult scriitura și tot de aceea contează mai mult cititorii fideli, decât traficu’ și „click-urile de 45 de dolari”. Iar pentru cei ce așteaptă mai multe de la mine, să afle că nu accept nici măcar această titulatură, de blogăr, decât formal. Că pe vremurile de mult trecute (având acum “trei ani de blogging”, ca Duma Iulian “9 ani de presă”), când am început eu să scriu aceste dibace editoriale, nu aveam nici cea mai vagă idee a unde anume mă-ncadram.

Care dintre noi punem puțin preț pe calitatea editorială, suntem niște scriitori online. Uneori, textele noastre au calități ce transcend acest domeniu care, la urma urmei, este literar.

Totuși, dacă blogărul va începe să publice mai multe știri, constant, va deveni un jurnalist, punct. Nu e relevant în ce format le redactează. Că are propriul său trust sau propriul său blog, e fix totuna. Nu-i nici mai rău, nici mai bine, doar că sunt două chestii diferite. E vorba de conținut. Ce caracter are fiecare informație publicată. Nu cine-o publică.

La fel, un jurnalist nu are mijloacele unui blogăr, decât cele tehnice. În rest, dacă-și impune particularitatea profesională, atunci are o imagine de păstrat, o direcție – fie ea greșită, corectă, impusă sau liberă. Dacă, pe de altă parte, își exprimă OPINIILE, atunci asta îl face și pe el un blogăr simplu, ca noi restu’, și nimic mai complicat decât atât.

Or, dacă acel jurnalist insistă să-și imprime o notă calificată asupra unei păreri, atunci fraierul este cititorul care-o ia în considerare astfel, ba mai mult – implicând toate redacțiile, cu mâță și purcel, prin care-o fi călcat vreodată bietu’ om.

Nu m-am săturat destul la facultă de toate temele la toate lucrările despre cum „blogosfera va înlocui presa scrisă”, concepute de toate amețitele (viitoare jurnaliste), care tre’ să se uite pe Wikipedia să-și găsească informații, că habar n-au, da’-și dau cu proverbialul presupus și ar tre’i să citeze Google-ul ca sursă… că tre’ să viu acasă, pre ‘ternet, să dau de amețiții ce se isterizează de cum dau năvală cele două turte una peste cealaltă. Mă leși?

Cât despre cearta între blogări (oricare ar fi ea și oricare ar fi ei) nici nu mai dezvolt. Ba chiar cred că le face “bine”, le mai dă răgaz să preia câte ceva unul de la celălalt, până caută următorul videoclip de embeduit de pe YouTube. Și iaca așa a mai trecut o zi, or mai băgat un centuț la ciorapu’ AdSensului. Și ce mai contează să producă ceva, când au produs alții?

***

Așa că, revenind la jurnal personal, de interes public, este vreun motiv anume, pe care nu reușesc eu să-l percep, din cauza căruia fetele nu se mai epilează pe picioare de la genunchi în sus? După care insistă să umble în pantaloni până-n cur (pornind de sus) și să se creadă sexuale prin autobuze?

***

Și fiindcă ați fost într-atât de răbdători, iaca, de la o ideea a colegului Andrei (al cărui glăscior îl și puteți auzi, de altfel), ce s-a creat…

[trilu-video]http://www.trilulilu.ro/andreipalatkas/4a79e802f9c454[/trilu-video]

***