Darius Hero

Uneori nu reușesc nici să enumăr câte chestii nu-mi amintesc

U

Iaca să vă povestesc despre ce firmă post-universitară pentru cesiunea drepturilor de autor asupra referatelor redactate pe perioada studiilor, pe care mai apoi să le dau la liber, vreau să-mi fac…

Mi-am găsit chemarea: peste un an, după ce-mi fac firmă pe banii statului, o să-mi deschid o companie care va primi prin donație (preferabil) sau va cumpăra pe un preț de căcat, pe banii unora mai fraieri, sponsori și alții, drepturi de autor asupra oricăror lucrări, din orice domeniu, care au fost scrise de către absolvenți universitari și cărora, deci, nu le mai folosesc. Acestea vor fi repuse în circuit, gratuit, la dispoziția viitorilor studenți, care vor fi astfel capacitați legal de a “plagia”, fiind beneficiarii obiectului meu de activitate, acela de a cesiona prin rotație eseurile sau licențele. Nu există un motiv anume pentru asta. Dar vom dărui multe zâmbete unor copii triști.

Ca în spatele oricărei fundații fantomă, voi dezvolta o escrocherie pe măsură: de part-time, m-am decis să fiu făcător profesionist de facultate. În teorie, tot cu ce trebuie să mă ocup este să preiau carnetul de student al unui proaspăt admis la studii superioare, să urmez cursurile și dau examenele în locul său, după care el însuși să se prezinte la întocmirea actelor de licențiat și să-și arate fasolea pentru poza de grup. Pot face aceeași facultate de câte ori vreau eu, ba chiar mai multe simultan, ca să beneficiez de reducere a taxelor de școlarizare și ajutor social, să iau bursă și să-mi atribui lucrări prin firma mea de cesiune academică. Locurile în cămin mi le scot la vânzare. Practic, ce fac acum, doar că pe banii altora, nu pe-ai părinților. Plus comision. Voi fi retribuit în funcție de rezultate, iar, în timp, îmi construiesc micul meu campus, cu sprijin guvernamental, unde să nu locuiesc pe locurile ce le ocup ca student, ci să le subînchiriez. Asta până-mi strâng bani de propria mea facultate privată, unde să fiu atât rector, cât și șef de promoție. Iar când vreau să mă retrag, mă fac restanțier și spăl toții banii în acest mare biznis, dându-mi taxele propriei facultăți. Când toată mașinațiunea a eliberat banii, iau examenele la re-reuri și am dispărut.

Uneori mă-ntreb unde caută criticii și editorii la marii scriitori, astfel încât să dea de diverse manuscrise ce sunt publicate post-mortem, varii demonstrații de genialitate pierdute și regăsite, de tot auzi că “hait! am găsit nu-ș’ ce șervețel cu care s-a șters de muci ceva poet”.

Că-n această ipostază: ferească să caute unde li se strâng lucrările într-un sistem birocratic, cum ar fi pe la studiile tinerești. Să mă-ntorc eu mai târziu în mormânt, când se editează volume cu eseurile mele de prin facultate, tot felul de abureli, peticeli de Wikipedia și alte “surse”. Să mi se adune mie la secretariat, să-mi scoată de acolo toate boismele de le-am predat, copy-paste-urile mele grijulii, să le lege-ntre coperți și să se-nchine la ele, doar că-s ale mele. Noroc că n-am șanse să mor dramatic de nici o boală venerică.

***

mâncând litere

***

Știți ce-i hiper inovativ la Hi5? Că te poți împrieteni cu prieteni pe care-i ai deja. Nu-mi vine-n minte un serviciu interactiv, care are ca scop socializarea, la care să bați pasul pe loc mai eficient.

***

Nu pot să reproduc editorial într-un mod mai relevant nunta lui Andrei Crivăț, răs-relatată online, decât deschizând rubrica permanentă “Andrei a putut”. Nu mă refer la nici o constatare post-nupțială, ci la niște principii foarte simple. Primele însemnări:

  • Să-ți pierzi offline-urile în week-end-ul nunții e cel mai înspăimântător scenariu ce mi-l imaginez. Andrei a putut.
  • Cea mai teribilă constatare pentru blogosfera românească e faptul că există probabilitatea ca la o nuntă să se adune mai mulți bloggeri de calitate decât la un fest dedicat domeniului. Andrei a putut.

(despre acest eveniment vor dansa și cânta în curând imagini controversate)

21 comentarii

  • pai bine asa… ca daca dormi pe bani e risc mare de imbolnavire… ca cica is acoperiti de o pojghita de bacterii…

  • “Nu există un motiv anume pentru asta. Dar vom dărui multe zâmbete unor copii trişti.”
    Cata mai straduinta in a te transforma in cel mai axiomatic blogger romani, inca, in viata si ferit de necazul BTS 🙂
    Mi se pare sau chiar tii cu orice pret sa o faci pe trendinezu’, pe ala care isi nisheaza si isi targeteaza blogul dupa tot ce-i mai actual (a se citi, mai kwel) recte, tineretul studios care mai (si) citeste ?
    Supozez ca-i tot degeaba strofocarea cata vreme n-ai detaliat suficient pe partea de monetizare. Ce cacat de bloguitor serios apari daca n-ai aere de guru pe directia pomenita si nici la tivi-uri nu mai apari ?! 😛

  • Sunt în perioada de-a fi greu de obţinut. 🙂 Şi vom aduna zâmbetele celor trişti şi le vom reinvesti, fii pe pace. 🙂 Păi, cine renunţâ la facultăţile de stat ca să vină la a mea, privată? Păi, îmbucuraţii, desiguuur! 😀

  • Pe scurt, eu am inteles asa: aici e vorba de circuitul banilor in natura si spalarea lor.
    Si, de-ti faci firma, ramai cu banii nespalati! Iaca de ce: studentii mari pot sa vanda (sau nu) lucrarile, tu trebuie sa dai banii (pe care-i primesti de la sponsori) iar studentii mici primesc gratuit. Deci banii pleaca de la niste sponsori si ajung intr-o oarecare masura la studentii mari. De ce ar da prostii de sponsori niste bani? Doar pentru ca au bugete de tocat pe programe CSR? Cu ce se aleg studentii mari? Cu bani de-o bere? Singurii care au un beneficiu real sunt studentii mici. Iar banii care raman la tine ii bagi pe cheltuieli in contabilitatea firmei si-ti iei zacusca de toti.
    Concluzia e ca ai un scop nobil, care nu se preteaza a fi obiect de activitate al unei firme. Mai mult, chiar tu ai zis ca obiectul de activitate e cesionarea prin rotatie a eseurilor sau/si licentelor… Firma trebuie sa faca bani. Iar bani…ti-am demonstrat ca nu faci. Eu zic sa-ti faci fundatie…

  • Păi, tu nu gândeşti că unii vor dona, iar asociaţiile de tineri studenţi vor cotiza, că le dăm la membri pe de-a gratisu’. O să fie felurile colaborări. Iar asta nu o să facă încă profit. O să creeze imagine. APOI, când mă fac făcători de faculţi, recte student profesionist, atunci ‘ese banii, care sunt reinvestiţi în propria facultă etc. De acolo înţelege şi mintiuca ta nepricepută. 🙂

  • Ti-am mai spus odata Darius ca ai comportamente comune cu Cioran.Si el era vesnic student numai pentru a avea acces perpetuu in cantina universitatii.M-ai facut sa zambesc .iti urez succes in afacere.dar nu-ti doresc sa fii student la infinit chiar daca pe banii viitorilor clienti.

  • Si cum, toata aceasta demonstratie pentru a ne spune ca vrei sa fugi cu banii? Eu zic sa stergi repede articolul, pana nu se prinde lumea…:D

  • nici pe dracu’ imi foloseste firma lu’ mata’… de ai s-o faci peste ani… ca mie nu-mi ajunge neam timpu’ si mai trebuie sa frichinesc eseuri si in engleza… mdea… sa ma fi nascut macar dupa ce, din firma ta, ajungeai deja bekli, unul proaspat, ardelean neaos, cam intr-o dunga si-n rest antipatic… deci… salut, darius… iaca, fost/am vizitat jurnalul de groza… frumos, n-am ce spune… te plictisesti pe net, in retea, planificat si global… atit ca o faci fabulos… place la mine foarte… iaca, marturisesc…

  • Doamne, imbatranesc. Am uitat ca ti-am mai spus o data ca ma bucur ca ai revenit. In fine, sari peste. Sunt batrana. Sunt nebuna, nici eu nu mai stiu cum sunt. Dar tot ma bucur – vezi, ma bucur la fiecare post. E singurul blog care ma face sa zambesc, asa ca sa nu mai dispari ca ma enervez rau.

  • Poate că uneori crucea trebuie dusă de fiecare. Scurtăturile acestea nu vor fi uitate.
    Poate că ajutorul ar trebui să fie dezinteresat si cu mai puţină cale de salt social şi cu mai puţină vulgaritate comică.
    Uneori serios înseamnă şi luminos.
    Încearcă să te foloseşti pe cei care îţi acordă interes pentru a provoca discuţii importante pentru poporul român. Uneori băşcălia cladeşte.

  • andronic, de mai ‘nainte… eu eram… ca vaz ca n-ai reactionat neam nimicutza… de! oana-i ici, alma-i departe! hi, hi, hi….

  • Poate criticii si editorii de peste ani nu vor mai umbla dupa servetele, ci vor negocia, cu diversi nepoti (carora “le-a pus Dumnezeu mâna-n cap”), manuscrisele sub forma de arhive de mail si mess mostenite de la bunici (eventual, lasate prin testament)….

  • Special pentru Darius Groza: Si finis bonus est, totum bonum erit (daca sfârsitul este bun, totul bun va fi).
    Să nu se spună ca nu răspund şi la cereri, asemeni lăutarilor de valoare :)) Apropo, nu mă pricep la latină, dar îmi place cum sună. :)) Mă bucur că ma urmăreşti Dariu Groza.

  • Apple now has Rhapsody as an app, which is a great start, but it is currently hampered by the inability to store locally on your iPod, and has a dismal 64kbps bit rate. If this changes, then it will somewhat negate this advantage for the Zune, but the 10 songs per month will still be a big plus in Zune Pass’ favor.

De Darius Groza

Sociale