Darius Hero

Brezoianu, nr. 18.

B

[nici eu n-am reușit să-mi lămuresc pe deplin titlul, dar când îmi vin mi le scriu la ciorne, în mesajele telefonului, iar acuma asta citesc de acolo; fiecare să meargă în orașul său, să găsim toate Brezoienele la numărul în cauză, să mi se comunice cam ce s-ar afla pe acolo, deoarece habar n-am când și pentru ce mi-am notat, oi fi fost în vreo stare…]

Fără excepție, toată lumea, în primele 10 secunde dintr-o discuție telefonică, face glumițe tâmpe cu criza. Cre’că le e o frică, de râd ca proștii în fața pierzaniei. Eu sunt bine, mulțumesc – dacă m-aș păgubi până la cât se tem alții, aș fi bogat.

Expresie de legătură, concentrați-vă că urmează propoziția următoare din șapou, iar apoi începe articolul două puncte, voi v-ați simți bine cu voi înșivă, dacă s-ar denumi o boală după cum vă cheamă? Ce fel de mândrie profesională-i asta? Nu știu, întreb.

Cu ocazia sfârșitului de săptămână care a încheiat – cum le stă în obișnuință sfârșiturilor de săptămână – săptămâna trecută, nu știu ce m-a cuprins, încât am avut o reală intenție de a mă trece fără pic de milostivenie printr-o duminică a Iadului (ca să folosesc acest oarecum oximoron, menit să atingă și segmentul credincios din targetul meu): am încercat performanța de a-mi redacta întreaga lucrare de licență într-o sigură zi! Și asta-n condițiile în care m-am trezit molcom după prânz. Nu fiindcă aș fi eu extrem de inteligent, ci fiindcă lunea de după duminica de dinaintea ei era necesar s-o predau. Și spun că am încercat, deoarece – ca orice în altă situație din viața mea – am eșuat.

Da’ altfel, nu am vrut s-o fușăresc, așa, să fie scrisă, că o am pe toată în cap, la ultima virguliță. Doar trebuia transcrisă, în caz că citesc profesorii mei.

Singura treb’șoară e că după această supradoză academică ce s-a întins pe suprafața a mai bine de două pagini – până am ușchit-o-n oraș cu lucruri mai presante, este musai să-mi restabilesc echilibrul chimic prin niște… niiiștee?… ați ghicit – vulgarități specifice mie! Uraaa! M-am suprasolicitat gândind, iar acum mă pătrund niște fapte ordinare, singurele care mă pot scoate din sevraj.

Vă anunț, așadar, că urmează niște paragrafe de-o grețoșenie mai rar întâlnită chiar și aici, la noi, pe Jeg. Cei responsabili și în măsură sunt rugați să își îndepărteze din fața micilor monitoare și tastaturi mamele mele, domnii Năstași care-or fi citind, persoanele cu un grad ridicat de așteptări de la persoana mea, atât profesionale, cât și personale, ori de caracter exemplar și comportament decent în societate. Doresc să mai notez că totuși este un scop în analizele de mai jos, iar acesta este unul absolutamente științific. Am și folosit proprietatea științifică de “absolutamente”, tocmai pentru a sublinia gravitatea acestei promisiuni. Pe care sper să o cuprindeți cu orizonturile minții, căci știu că va fi greu. Dacă rezistați, vor fi și niște scrieri cu puternică încărcătură emoțională ulterior, de-o să vă dea lacrimile, dacă veți mai fi în putere să plângeți.

***

jegcocotatPrima dată…

Vreau să testez valoarea cititorilor mei, care mereu se implică activ în sondajele mele cu bagaj informațional vital pentru armonia antropologică modernă. Așa că-i voi trece printr-un exercițiu de imaginație (să se pregătească Bibliotecarul, dacă-i dă nas să se ambaleze și aici cu contribuția sa imposibil de evaluat, pentru că nu are vreodată final); am verificat aspectul de mai jos și cu alți colegi din compania în care muncesc și am făcut asta din nefericire pentru ei în pauza de mâncat cu gura hrană (un detaliu relevant, pe care în curând îl veți înțelege), așa că fac un ultim apel la grija voastră pentru sănătatea mintală sau fizică, ca să nu fiu primul caz medical documentat de  transmisie hepatică a gălbenelii prin blog.

Pentru câți bani (în moneda națională sau orice valută de circulație internațională, la cursul zilei în momentul publicării acestui articol) ați lua o oală de uz casnic de dimensiuni medii, să spunem pentru ciorbă, în care un om de constituție normală și cu o dietă sănătoasă ar fi făcut în prealabil felul întâi și felul doi din perspectiva sitemului excretor, adică s-a fi căcat și pișat câte-o porție firească de adult, iar cu o furculiță ați amesteca până la consistență omogenă?

Nu vă zic tarifele declarate până acum de ceilalți subiecți, dar ele variază îngrijorător de la foarte ieftin la absurd, iar două persoane, un pocăit, respectiv o domnișoară relativ elegantă,  chiar m-au întrebat cu seninătate dacă în preț este inclusă și clauza că ar trebui să mănânce produsul finit, de parcă în costul absolut al demnității lor ar intra prin contract și condiții foarte relaxate, iar ei sunt de acord, doar să știe. Răspunsul este nu, doar amestecat. Fără mânuși, nu în condiții de laborator. Unde s-ar nimeri să-l treacă pe asistent, acasă, la serviciu după program… într-un context normal. Se retrage, vine cu ingredientele, iar voi începeți zolitul, cu o limită rezonabilă de timp. Cât să nu se sleiască, de pildă. Pe cât, deci?

***

jeginvasion657

***

A doua oară și să nu se mai întâmple…

Mi s-a pus întrebarea ce aș prefera ca să ingerez oral, adică să mănânc, dacă ar fi să aleg – n-o să dau pe după cireș – între muci sau spermă. Sunt convins că vă puneți întrebarea de ce aș opta pentru una, dacă tot am puterea deciziei. Dar așa a fost formulată frământarea, fără prea multe alternative, nu era implicit refuzul.

Și primul meu impuls de om imbecil și necalculat a fost să spun muci, fiindcă am atribuit din start spermei valența sexuală, iar sperma în mod uzual este produsă de bărbați de gen masculin. Ceea ce înseamnă că, aflat în fața linguriței, pe mine m-ar zbuciuma cel mai profund problematica foarte controversată a orientării sexuale și aș hăpăi mucii, fie bobițe, la film, fie la farfurie adâncă, la masă, fie aburind într-o ceșcuță, dimineața, pe balustrada balconului, aproape mulțumit.

Dar dacă ar fi să ne oprim să facem o analiză pertinentă: sperma ce-i? Ceva bun, nu? Ea are o utilitate la bază nobilă, echilibrată între uman și sacru, cu proprietăți care ne țin civilizațional în viață, ca specie. Iar mai apoi este și un caracter social, ca produs de consum. Mucii ce-s? Microbi. Mâncatul de orice înseamnă aglutinarea acestuia, asimilarea de către organism. Așa că voi ce-ați alege, ca o a doua tulburare, să vă mai treacă de la prima?

***

defec

[mulțămiri sincere, cu merci deasupra, Dianei]

***

Apoi…

Am zis că trecem la partea mai lirică a povestirii noastre dintr-acest (dacă e să ne luăm după frecvența mea de publicare) trimestru fiscal: domnișoarele cu care dorm eu.

Există patru categorii a câte f’o două-trei reprezentante ale fetelor de care m-am mai apropiat eu așa, pe parcursul timpului: fete cu care nu vreau, fete cu care vreau, fete cu care pot, respectiv fete cu care dorm. Despre prima categorie cunoașteți mai puține, deoarece nici mie nu-mi prea place să-mi amintesc. A doua parte este în proces de documentare. Penultima grupă este intens dezbătută, iar cea din urmă abia acum s-a statornicit, așa că ia să le trecem și pe ele la registru.

Ați fi zis, la începutul acestor recente trei steluțe din articol, că din nou se lasă cu futaiu’. Greșit. N-avem prea mult de discutat în acest sens, s-a epuizat tot; deci chiar mă refeream doar la fetele din somnul meu, dar nu din vis, ci de lângă mine. Am o echipă special creată pentru acest proces și este preferata dintre cele mai sus menționate.

Deși devin tot mai dificile. Sunt ca niște iubite pe termen scurt care încă nu te enervează, dar care întrunesc aceleași condiții de echilibru relațional dintr-un concubinaj de lungă durată: le trebuie țigări, internet și discuții, iar în schimb, ele te țin în brațe până adormi și poți fi îndeajuns de beat cât să nu vrei sex (situație cu care mulți dintre voi încă nu ați ajuns să vă confruntați, pe motiv că vă mai trebuie un pic de sex până să ajungeți la această maturitate).

Micile detalii sunt ușor rezolvabile, iar amantele astea platonice se feresc de eticheta prostituției, că nu vor bani, da’ se mulțumesc cu produse, ba din frigider, ba pentru drum etc. Cele mai de lux (din nou, nu ne referim la niște fufe, clasificate calitativ) sunt alea care la orice oră sunt disponibile, te direcționează, iar la sosire vor doar partea cu adevărat intimă – povestitul. Le putem spune deci, pentru că ele înțeleg și nu se supără, gagicuțe de unică folosință. Nu în sensul că ulterior le arunc, ci pentru că serviciul în sine la care se pricep este livrat profesionist, după care, în opoziție cu o relaÈ›ie sexuală libertină, chiar s-a-ncheiat, până eventual la următoarea ocazie, care are însușirea independenței, deși e cu aceeași.

Orișicum, cele mai de preț momente din acest tip de schepsis, exceptând când pot în sfârșit să sforăi, sunt temele pe care aleg ele să le vorbim. Spre exemplu, una m-a consultat cu privire la problema cu care se confruntă ea mai de curând, având în lista de prieteni unul care-a murit. Și nu știe dacă să-l șteargă sau nu. Io zic un zbucium aparent simplu, da’-n realitate foarte bine împărțit.

O alta mi-a vorbit foarte mult despre fostul ei prieten. Ca să fac o trecere prin timp a iubirilor ei ce s-au sfârșit, sunt sau va să vie și să vă dați și voi seama de ce este împovărată fata – a vorbit despre trecut mai mult decât despre actualul iubit sau despre mine.

Grija unei alteia este mult mai “meta”. Întregile conversații ale noastre se învârt în jurul tezei a cum ele sunt DOAR conversații, nesemnificând nimic greșit, neînsumând vreo vină sau vreo nevoie de vină, dar și precum ele nu sunt să fie menționate vreodată, mai ales nu fix cui n-ar trebui; deși sunt doar conversații, dar mai bine să rămână private.

Am fost cu un taximetrist recent, iar acesta discuta în trafic cu celălalte mașini. Nu cu proprietarii lor, care le conduceau, dinăuntrul lor, ci cu ele, mașinile. Care sunt convins că ar fi fost interesate, dacă șoferul meu nu le-ar fi șoptit atât de suav, deși nervos pe ele în mesaj. Apoi, în clipe de respiro, răspundea emisiunilor de la radio, care – culmea! – nu-l întrebau nimic pe el personal și în general aveau un ton mai mult enunțiativ, decât interogativ. Iar până la destinație a ajuns să vorbească cu el însuși, da’ nu oricum, ci informându-se pe sine cu privire la diverse chestiuni, fapt ciudat, considerând că și le spunea lui tot el, care le știa deja. Mna, fetele astea reușesc să depășească acest stadiu. În sus.

***

tatuaj

S-a insistat să se imortalizeze acest moment (fotografia fiind executată măiastru de către domnul Salcudean Radu), ca să rememorez bolunzeala tinereții, în caz că nu o rețin de la tatuajul în sine (executat la fel de măiastru – sperăm, că vedem peste câteva zile la vindecare – de către domnul Bonea Laurian (în imagine, fiind celălalt decât mine), de la Fan Art Tattoo. A se ghici cu ce. Reguli: Nu pot paticipa cei care știu, din pricina că aceștia nu pot nici ghici.

***

125 comentarii

  • Dacă nu scrie JEG cu o floricică, nu merită. No, că nici n-a fost aşa scârbos. Eşti sigur că ştii ce-i aia?

  • roblogfest ?!
    si bag de seama ca la accesarea lu’ art tattoo, primesc mesajul “this site may harm your computer”! vrei sa ne viruseziurat? ;))

  • Cand stii ca ai petrecut prea mult timp in preajma lui Darius?

    Cand nu ai voie sa “ghicesti” pentru ca nu poti, deoarece stii deja… pfffft…

    PeSe: si eu as alege mucii…

  • 1. cu licenţa: trebuie s-o publici şi aici.
    2. adică eu să plătesc sau să fiu plătit, că nu sunt sigur că am înţeles. Felul doi să fie moale sau tare-pietroi?
    3. de unde ştii că n-ai ingerat deja? Şi muci şi materie reproductivă. La ce personal lucrează pe la fast-food, n-ar fi exclus.
    4. Armăsarule.
    5. Floricica JEG. Deşi io aş fi optat pentru un portret cu Carcea în fruntea revoluţiei proletare (postasei tu o imagine similară).

  • problemele sunt puse gresit. intrebarea cu adevarat importanta e pentru cat ai suge pula. si asta doar pentru barbati. da’ hai sa vedem. sunt descalificat si nu-mi iau banii daca borasc pe amestec? nu de alta da’ azi a trebuit sa iau un pic de cacat din propriul meu, cu un fel de mini-lingurita de plastic, si sa o bag intr-un recipient de plastic pe care sa-l duc asistentei care si-l dorea. si era sa dau chipsurile de aseara, lucru care ar fi stricat calitatea produsului. daca e voie, pentro 2000-3000 de ron, in functie de gradul de ebrietate, ma bag.
    la muci, pentru ca pentru ei as opta, trebuie precizata cantitatea. 3 bilute de dimensiuni normale nu pot face rau. da’ mai bune ar fi doua.

  • club fuchsia e ma la brezoianu 18. te-ai dus sa te imbeti si ti-ai notat adresa la intrare ca sa stii de unde sa le zici zdrente…domnisoarelor sa vina sa te culeaga.

  • Gimel – lesne, lesne te lăşi. Fuchsia? Ciudat, nu reţiu. Adică ştiu despre ce e vorba, da’ nu reţiu dac-am fost, ceea ce-i îngrijorător, considerând că am adresa.

    Ionuţe – eşti plătit şi tre’ uniformizat; deci depinzând de vârtoşenia căcătoiului şi, sper eu, lichiditatea şuşului pişalău… va ieşi undeva la mijloc.

    .marius – noi tre’ să dormim mai puţin împreună, acum că lumea e prea conştientă de acest detaliu; şi să încep să-mi rotunjesc grupa de fete desemnate pentru aceaastă activitate.

    Magus – ce roblogfest? Este o eroare, e drept, dintr-un cod, care asociază la o poză titlul, da’ e greşit.

    Andi – începi să fi relativ interesantă, tolerezi tot felu’ de vorbe.

    Pe ăialalţi doi nu-i ştiu, da’ servus.

  • Stai ca n-am citit tot, da am vrut sa zic ca pe Brezoianu la nr. 4 e Expiratu in Buc. In arad nush daca este Brezoianu.. :-S

  • Eşti greşită cu 14 căşi, da’ apreciez obolul adus… Am înţeles că pe strada aia sunt locuri. Bun. Mi-a şi zis Gimel cu precizie ce-i acolo unde cer eu. Tăt n-am elucidat misteru’. Tre’ să mă duc să mă uit, la Robert Langdon în Codul lui Da Vinci. Tu te apuci să-mi zici vecinii… Constructiv!

  • e clar. am inversat-o. deci tot beat pula erai numai ca nu tu ai fost, ci tu n-ai fost. si zdrent…pardon, fetele ti-au zis de unde sa te duci sa le iei ca sa va dormiti. si tu in betia ta de betiv ordinar, ti-ai notat. evident degeaba. acum, ca sa fim siguri ca nu gresesc, ia de intreab-o pe ultima cu care ai dormit daca cumva ai pescuit-o din fuchsia. da’ ma indoiesc.

  • Ionuţe – da, bine: o “papalească”, dacă tu vrei.

    Magus – eronat.

    Gimel – s-ar putea să fi descoperit că acolo stă Arpi. Detaliu foarte suspect, dacă e să ne gândim că acolo am stat şi eu. Deci eu nu mai ţin minte nimic, în afară de unde, doar fiindcă mi-am notat. Nici măcar când mi-am notat.

  • La Brezoianu 18, in Bucuresti este un restaurant cu specific romanesc. E undeva in spatele Cismigiului. Proababil ai fost in stare… de foame. 😀

  • Mmm… Maricica, te iubesc! Jeg + Lili = Love! Jeg = Love!

    Spune tu ca nu ti-au trecut macar o data prin cap! 😀

  • poza aia cu tatuaju e pe bune? nu prea cred. inca n-am vazut tatuator cu “mainile curate”. numa daca n-ai fost la un maniac si aluia i place sa faca experiente pe necunoscatori ca tine

  • raptoare,
    mînci rahat că artistul tatuator e mînjit cu vocsea roşie pe ambele inelare de la ambele sale mîini. Chioaro! 😀

  • Nu ştiu cât m-am făcut înţeleasă, că nici eu nu m-aş înţelege la o citire ulterioară.
    Jegul era pe mână (antebraţ, pentru exactitate), iar observaţia despre scârboşenie (care nu este, sau e în faşă şi trebuie să mai crească o ţâră ca să mă impresioneze) era în legătură cu jumătatea articolului umplut cu pseudo-scârboşenii/greţoşenii/alte-chestii-care-se-termină-în-“oşenii” 🙂

  • Ce e mai acceptabil? Un copil mic cu mucus nazal uscat sau încă umed? Sau o gagică cu o tură de spermă uscată sau încă umedă pe anumite porțiuni ale trupului? Sau o doză de spermă pe piciorul executorului?
    Bravo Darius pentru zona aleasă înspre tatuare. În felul ăsta tot nu ești mai cumva decât mine.

  • Tatuaje pe dracu. Baiatu se drogheaza la greu. Dupa care vine si ne pune noua intrebari de baraj.
    Uite, la aia cu sperma ai uitat sa precizezi: o vrei din pahar sau direct de la sursa ?

  • Şi Fuchsia şi restaurant şi Arpi, tăte-s la Brezoianu 18. Uăăă. Ciurdă e ameţiţi şi omoloagele lor. Crudu a notat bine că Jeg = Love, dar a greşit cu privire la tatuaj. Sunt mulţumit cu explicaţia coerentă oferită de Ionuţul aceluilalt. Chira – bine. Marian calomniază mizer! Din pahar se e dilema.

  • Tocmai am avut o confirmare a faptului că oamenii s-ar sinucide dacă ar avea numele tău (complet), Dariuse. Deci tu trebuie să fii o persoană extrem de… specială ca să-ţi permiţi să nu-ţi doreşti să te omori din cauza numelui. Sau eşti doar foarte puternic din punctul de vedere al psihicului. N-aş putea judeca, dar înclin spre prima variantă…

  • Vai Darius nu esti normal…daca as fi baut mai mult in seara asta, mi-ar fi fost de ajutor articolu. Dar asa…nici o senzatie extrema.
    Revenind: la prima intrebare, 3988€ si 80 de centi. Accept si rotunjirea daca nu ai marunti. A doua intrebare ii prea dificila, nu ma pot hotari; am nevoie de mai multe detalii in privinta ingerarii sus-puselor substante organice (is bio macar,nu?).
    Despre tatuaj as putea intui multe. Nu-mi vine nimic in minte la ora asta. Da nu are legatura cu jegu. Cred. (?)

  • @ Ally
    🙂
    Nu aţi înţeles, probabil, exact… nu dă nimeni efectiv aceşti bani ca să fie nevoie de rotunjiri, este o întrebare ipotetică. Cu alte cuvinte întrebarea ar putea suna aşa… de câţi bani ipotetici este nevoie pentru a afirma că faci lucrul X.

    Era un banc cu Bulă. Am să-l caut pe net ca să-l iau cu copy/paste…
    Bula il intreaba pe tatal sau care este diferenta intre teoretic si practic.
    Atunci tatal sau a chemat pe mama si pe sora lui intrebandu-le daca ar face dragoste cu un strain daca acesta le-ar da cate 1000 de euro
    Ele au raspuns intr-un glas ca da.
    Atunci tatal lui Bula ii spune:
    Vezi? Noi teoretic avem in casa 2000 de euro, dar practic avem doar doua curve.

    Eu nu vreau să ajung într-o astfel de dilemă… morală. În concluzie, astfel de întrebări sunt capcane. Eu unul m-am prins şi am tăcut chitic…

  • Bibliotecarul se cere la articol nou fiindcă nu i-ar fi plăcut scârboşeniile? Întreb la persoana a treia, fiindcă s-a sfârşit între mine şi el dacă da. Altfel, dacă ar fi să fim foarte riguroşi, nici măcar la întrebările de declinare în limba latină de la comentariile de la articolul precedent nu mi-a răspuns, să-l anunţe cineva, cum ar fi acest mesaj.

    Alea – Dacă ar fi să rotunjim (da’ cum zicea Bibli – nu este să rotunjim) am rotunji, desigur, în jos. La a doua interogare – detalii sunt că aia-i spermă, iar ăialalţi îs muci. Sper că te-am lămurit tura asta. Iar la tatuaj nu-ţi spui nimic!

  • Nu “scârboşeniile” sunt problema, ci lipsa efectivă a subiectului. Scârboşeniile sunt OK dacă oferă un subiect şi un predicat, dacă conduc undeva. De exemplu un subiect de tipul… căcatul e o mâncare cuşer sau nu… dar de post (că intrăm în post)? Desigur, cei înţelepţi ar întreba cum anume este gătit? Eu unul aş putea cita o carte (sau dintr-o carte) în care se povesteşte cum se face o mâncare din căcat, ba chiar şi un obicei de scatofagie indirectă la bebeluşi (în aceiaşi carte)… şi aşa ar trece timpul realizând şi un act de educaţie… Dar prin acest sistem-primat neretuşat menit să-ţi provoace scârbă numai pentru a o evalua, nu există o miză… mă plictisesc, dialogul e tern, aceleaşi aluzii sexuloase şi masturbative. Aia cu tatuajul e OK, dar este evident că nu există nici un tatuaj, poza e prea “făcută” pentru asta, nu văd de ce s-ar face tatuaje pe întuneric, în plus nimeni nu se tatuează în acea zonă decât dacă tatuajul e un tribal de jur-împrejurul braţului şi atunci logica îmi spune că ar trebui să fie pe mâna dreapta (am pus problema pozei întoarse, dar nu e cazul, trădează aluniţa).

  • @bibliotecaru: stiam, honey, ca-s bani ipotetici. Scuza-ma ca am vrut sa fac o glumita :))
    @darius: multumesc frumos

    ps. Ma mai gandesc cu tatuaju ala

    ps2:”I love base?” 😀

  • Bibliotecaru o fi vreun erudit care crede ca photoshopu e magazinu din colţ de unde îşi cumpăra baterii şi filme alb/negru şi nu ştie ca e de fapt un soft specializat în transplantul de aluniţe de pe un obraz pe altul.
    Iar tu, Dariuse, eşti tare curajos de te tatuezi pe întuneric.

    Oare dacă îţi faci un tatuaj alb/negru pe întuneric, când aprinzi becul se vede negru/alb? Sau se voalează?

  • Măi nea Radule… ca să schimbi aluniţa trebuie să te prinzi mai întâi că te trădează. Domnia voastră v-aţi gândit la argumentarea de până la “a lu’ Niţă”, mai ales ştiaţi că tribalul se pune pe mâna dreaptă? Oricum, în acest caz aluniţa trebuia pusă nu “transplantată”, pentru că nu se vedeau ambii obraji, ci doar unul, în consecinţă nu se putea lua cu CLONE.
    Oricum eu folosesc PhotoImpact în viaţa de zi cu zi, PhotoShopul numai la ocazii şi în scopuri “profi” şi pe calculatoarele celor care plătesc licenţă la astfel de programe scumpe. 🙂

  • @ Darius Groza
    🙂
    Nu. Aştept ca prietenii să se descotorosească de versiuni originale mai vechi. 🙂
    Când am nevoie de versiuni noi, mă duc la profesionişti. Rar se întâmplă însă să am nevoie de versiunile mai noi de 10 ani. Atât de rar încât aş spune niciodată cu foarte puţină frică de a greşi.

  • @bibliotecaru: clar, ne-ai prins. n-am transplantat aluniţa desi am fi putut sa o luam dintr-o altă poză. Deci, Darius sta in poză cu aluniţa pe obrazul care trebuie [banuiesc ca o are acolo de ceva vreme]. Deci e mâna stangă, deci nu poate fi vorba despre un tribal [asta nu e logica mea], deci ce e?
    Intrebarea e pertinenta pentru ca niciunul din cei trei care erau acolo [Darius, Laurian si subsemnatul] nu au licenta de PhotoShop si nici timp sa: pozeze că se tatuează, să pozeze că tatuează, să pozeze că pozează oameni care pozează că tatuează şi se tatuează.
    p.s. zi repede şi corect a doua jumătate a frazei de mai sus.

  • Era şi Camelia Imbuzan, o colegă de-a mea care s-a verificat în horoscop dacă e compatibilă cu Barack Obama după data de naştere, odată ce acesta a câştigat alegerile. Dar asta-i o altă poveste. Ea e art director. Deeeci are licenţă de Photoshop. Apoooi mai era tiristu’ ăla ce vroia şi el să-şi facă cine-ştie-ce scorpion cu gradienturi pe stomac sau alte prostii, plus cuplu; ăla, compus din tipul cu sâni şi păr şi domnişoara respectabilă. Deci ce să fie, ce să fie.

  • Darius nu s-a tatutatutautatutat (am rămas aşa după fraza de mai sus pe care am spus-o repede şi traumatismul facilio-cranian care a urmat), e doar o şmecherie. Chiar dacă vor apărea poze cu tatuajul, sunt din cele făcute cu carioca. Darius este prea îndrăgostit de sine însuşi pentru a se mutila cu un tatuaj, în plus nici durerea nu este punctul lui forte. Totul este o înşelătorie, o prestidigitaţie, o inducere în oroare, pardon, eroare…

  • Nu pot să nu văd că nu se sugerează, discret, culoarea roşie, printr-un semn pe mănuşa chirurgicală. Pe de altă parte, un ochi atent observă că acel petec de cârpă menit să şteargă surplusul de cerneală este şi dincolo de acul aparatului de tatuat, de parcă tatuajul ar fi făcut pe cârpă.

De Darius Groza

Sociale