Jurnalul Editorialistic de Groza

Că nu sunt de nici unele – nu care să merite, oricum. Însă dă tare bine ca aparenţă, să scrii aşa încă din titlu. Vă spun eu, v-or prostit parantezele, ca să vă fie limpede; or acuma sunteţi deja aici: deci avem litere, îi bine?

Reţineţi, totuşi: mai jos, în partea de Sud a articolului, după rânduri, se ţine o licitaţie! Puteţi şi voi să plătiţi în ea, că e gratis. Ghişeul s-a închis!

[Şi-n sfârşitul ăsta de săptămână sunt la Zalău, cu ocazia mândrei noastre Abdela, care împlineşte frumoasa vârstă.]

***

Io, în sensul că pe mine, de când m-am întors din marea pedaleală, mă dor, de exemplu, toate. Da’ nu buluc, deodată. Ci strategic, organizat: fiecare pe rând.

Chiar când am ajuns, m-a durut nu atât de puternic dar îndeajuns interiorul pieptului, pe-o latură, unde se află tot felul de lucruri. Aşa că m-am dus la un doctor – să îi spunem… primul – care mi s-a uitat – atenţie – în urechi şi abia apoi m-a ascultat la respiraţie, ca să îmi spună că nu, de fapt, nu mă doare.

Deoarece nu am nimic, la nici unul dintre lucruri. Şi, pe cale de consecinţă, probabil că mint. Mă mint pe mine, dar să nu dăm în aspectul psihologic al lipsei de încredere în sine şi, mai important, îi mint pe cei din jur, fiindcă sunt o fire care caută milă, de care mai apoi să profite hain. Aşa că să nu-i zic io lui, care se pricepe, că mă doare, când el vede clar că mă simt bine. Şi, sincer, nici de astmul, pe care mi l-a diagnosticat alt doctor acum patru ani, nu este acest doctor atât de convins.

De parcă eu tre’ să-mi demonstrez lui astmul, că-i el sceptic. Şi nu “de parcă”, că de-a dreptul, fiindcă m-a somat să-i detaliez exact cine m-a consultat şi ce mi-a zis, cu acurateţe, da’ de m-a prinde cu cioara vopsită. Însă eu eram destul de bine documentat şi chiar ştiam aparatele în care m-au pus să suflu, atunci când muream sufocat pe podeauă. M-a crezut temporar deci, c-aş avea, poate, ceva bronşită mai moale.

Însă am reuşit cu ocazia asta să-mi dau seama că doctorii au o aparte neîncredere unul într-altul, tratând orice diagnostic al altuia cu maximă circumspecţie; am observat asta când, spunea tot doctorul, s-a descoperit că aş avea totuşi ceva cu amigdalele, mai degrabă. Nu cu ce cred eu – SAU MINT! – că mă doare.

De exemplu, de următorul doctor – să-i spunem al doilea… la care primul m-a trimis – am fost întrebat îndoielnic cine mi-ar fi zis mie că am ceva cu amigdalele? Există această persoană? Să i-o descriu şi să-i reproduc anume ce mi-a zis, fiindcă are o reţinere nedisimulată faţă de analiza simptomelor mele, care semnalează o evidentă nevralgie, de la curent, nicidecum… ce amigdale?!

Mi-am zis eu mie, aşadar, că să las deocamdată să mă doară, mai bine, deoarece e singurul lucru pe care îl ştiu sigur. Şi să aştept, poate se mută dintr-o parte într-alta şi cineva o să nimerească mai cu precizie cauza concretă, odată ce se potriveşte suferinţa cu presupunerea.

În a doua săptămână după ce m-am întors, în prima jumătate a ei, a început să mă doară spatele, într-o parte, mai în sus. Fapt destul de dificil de tolerat, fiindcă eu am nevoie activă de partea aia a corpului meu, cum am nevoie de altfel de majoritatea, dar de asta chiar mult, am observat, în timp ce mă durea. Îmi trebuie cam tot timpul şi mă durea tot cam tot timpul, deci vorbim de-o suprapunere nefericită a perioadelor, care nu ajută deloc.

Un pic am reuşit, măcar, să suport asta, câtă vreme au început să mă doară genunchii, durere foarte bine definită de sunetele ciudate de congelator în proces de dezgheţare pe care le scoteau în mai toate părţile.

După care m-a durut un pic, dar ascuţit, sufletul.

Mi-am amintit de spate în trecerea lină de la puşcăturile fără consecvenţă din genunchi, către pulsaţiile din ce în ce mai dese din piept, în partea diametral opusă faţă de omoplatul deja convalescent şi omoloagă pe orizontală precedentei suferinţe, cea deja diagnosticată ca nefiind, de fapt, ceva.

La început mă durea când respiram, ulterior când mă mişcam cumva divers, deci aceeaşi chestie, provocată de două circumstanţe, aparent separate. Apoi, poate din plictiseală, că mi se cam terminau organele, a început să mă doară – nu ştiu – mai tare, ăsta care mă durea deja. Fiindcă mai încet ar fi însemnat să nu mă mai doară, or care ar mai fi fost scopul, atunci?

Apoi m-a cam durut în pulă, nu literalmente, ci conceptual.

După care am răcit timp de două ore. Serios. După care mi-a trecut. Atât a durat. Probabil pentru că nu era ceva grav.

Ultima dată, cu o zi înaintea publicării acestui articol, mi-am sclintit mâna stângă, ştergând praful. Nu picând grămadă de la o înălţime, unde-l ştergeam. Mişcând chestia în faţă şi în spate, pe o masă. Care era pe podea. Şi de azi mă doare coccisul, fiindcă am făcut nişte exerciţii pentru spate.

***

Dar, pentru că asta nu era de ajuns, eu mai cunosc un domn. Îl cheamă Răzvan Medrea. Nu-i cea mai fericită circumstanţă asta. O prelungire socială a tot ce înseamnă boală, Răzvan Medrea – care ar fi un simbol enciclopedic pentru cuvântul “beteag” – mă roagă cu toate ocaziile pe care şi le crează special pentru asta, să scriu despre el orice, cum ar fi că aseară s-a mucit în alcool, de cum a apus soarele şi până când m-a sunat pe la două dimineaţa, să-ncerce să-mi spună – ce? – că să scriu despre el, ceva, ce vreau eu.

Dimineaţa regretă mereu, prin sms, cele întâmplate, multe dintre ele neputând măcar să vi le reproduc, însă e doar un efect temporar al mahmurelii, fiindcă seara e din nou pregătit pentru o nouă solicitare.

După el, mă sună Artpi. Să vă spun – Artpi nu sună. Vreodată. Cel mult el nu răspunde, când este sunat, iar asta-i cam singura formă de contact. Dar Artpi, vă zic iar, nu sună PE cineva. Ştiţi cum unora ni se formează numere-n buzunar. Lui nu i se formează numere cu bună ştiinţă.

Însă azi-noapte lucrurile s-au dat rău de tot peste cap, când el mi-a trimis mesaj prin care să-mi dea de înţeles că vrea să sune. Ceea ce a şi făcut. Artpi a sunat şi Artpi nu a sunat, aşa, în neant, ci pe mine. Reuşind doar fiindcă Răzvan Medrea şi-a scăpat telefonul din mână sau ceva, probabil în budă sau în vomă sau în ambele, că erau una lângă alta, şi s-a închis.

Artpi cu care am vorbit o oră şi jumătate, fiindcă are dileme în dragoste. Nu reuşesc să-mi lămuresc de unde din ultimele articole de parcurs defectuos am dat eu greşita senzaţie că aş avea răspunsuri, măcar la propriile-mi întrebări. Însă el s-a gândit să mă consulte. V-am povestit cum Artpi nu sună. Ei bine, Artpi nici nu are “probleme în dragoste”, dacă mă-nţelegeţi. Neavând, ca un context generic, de pildă, “dragoste”.

Vă închipuiţi? Nimic dintre cele de mai sus nu se întâmplă, nici măcar aşa, cum sugerează verbul… din întâmplare. Nu există erori. Însă lucrurile acestea, toate, nu că nimica dintre ele, se petreceau, mi se desfăşurau în ureche, mâncându-mi din baterie şi viaţă. Am vrut să-nchid, să sun înapoi, că poate se reseta Arpti. Nu. Suferea. Ce făceaaa?! DA. Să tâmpeşti. (Nu, n-am înregistrat. Da, ştiu.) I-am rezolvat tăios şi cu eficienţă problemă după problemă, în feluri care nu-i conveneau, dar care erau, de necontestat, soluţiile. După care am închis ambii deodată şi ne-am văzut de durerile noastre.

Dimineaţa… ce a făcut Artpi? Mi-a intrat pe net. Unde nu eram. După care mi-a trimis mesaj. Unde n-am putut – am răspuns. Ca să ceee?! Că. Citez. Nu. Mai. Poate. Fără. Ea.

Piftom?!

***

DECI LICITAŢIA!

Treaba-i simplă: am slăbit douăzeci de kile, de când mi-am propus. Pe cale de consecinţă, 14 din cele 29 de cămăşi preferate ale mele nu îmi mai sunt bune. Că îmi sunt acum rele. (Nu-mi explic diferenţa de 15). Le vând. M-am gândit să vi le fac cadou, dar numai deoarece doriţi să vă bateţi ca chiorii pe orice, le voi licita, ca să le cumpăraţi. Altfel, le-am luat mai toate din second, deci fiecare porneşte de la 20 lei. Găsiţi lucruri explicative la oricare. Toate au valoare sentimentală, dar aceasta va fi gratis.

***

Chemeşa cu numărul 1.

Asta cămaşă îi dintr-un second de pe undeva din Cluj, a costat un pic mai puţin decât sper să obţin pe ea. Arată cam ca nu-ştiu-ce (poate simbolul ăla de “ochi”, din Turcia), iar părerile sunt împărţite. Mie şi oamenilor deştepţi ne place, dar la câteva proaste nu. A avut un feature pe fotoblogul lui Dacian. După care mai are un feature, fiindcă probabil Dacian nu găsise alte Dacii 1300 sau copaci sau turnuri sau pereţi sau crengi pe care să le pozeze sau n-avea prietenă. După care iară. Este în stare de-ai zice că îi nouă! Este în stare de orice!

[PREŢUL CURENT: 20 RON – Talida, 25 RON – Împăratul Utopic al Balcaniei, 27,5 RON – Sebastiano, 33 RON – jimerino, Sebastiano – 35, 37 – jimerino, 40 RON – Sebastiano , 42 RON – jimerino, 45 – Sebastiano, 47 RON – jimerino, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 2.

Pentru o costumaţie de pensionar ce mi-o trebuia la un moment dat (da, cândva am avut nevoie să mă îmbrac ca un pensionar, care-i dilema?), am achiziţionat această cămaşă. Are un model… cumva. Şi este bine păstrată, cam la nivelul celei precedente.

[PREŢUL CURENT: 20 RON,  20 RON – arpadov, 21,5 RON – Artpi, a-ncercat şi Sebastiano, plătind în natură, 22 RON – Artpi, 22,5 RON – Sebastiano etc. etc., 30 RON – Artpi, 32,5 RON Sebastianul, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 3.

Cămaşa cu dungi verticale a fost una dintre… mă rog, celălalte cămăşi. Şi este şi ea o cămaşă veritabilă la rândul său. Are atuul să nu fi apărut la televizor, spre deosebire de altele, care au atuul să fi apărut. Are starea foarte bună.

[PREŢUL CURENT: 20 RON – Artpi, 20,5 RON – Sebastianul, 22 RON – Artpi, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 4.

Aceasta a avut o apariţie şi ea, unde pune Dacian poze. Apoi într-un articol de-al meu şi, tot acolo, a jucat rolul principal într-un filmuleţ muzical, în interpretarea mea şi Mironei.

[PREŢUL CURENT: 20 RON – Împăratul Utopic al Balcaniei, 30 RON – Caty, n-are site, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 5.

Asta-i cea mai veche cămaşă a mea, dintre cele pe care le dau. Exceptând o cămaşă ce n-o dau, care-i mai veche. În cămaşa asta m-am pupat cu aproape toate pizdele (da’ pe gură), cu care am fost, începând cu prima, de la care o şi am. În mod uimitor, e extrem de atent prezervată. Mai puţin atent decât lungul şir de domnişoare amintite.

[PREŢUL CURENT: 20 RON]

***

Chemeşa cu numărul 6.

Această cămaşă e pe departe cea mai apreciată de critici, în special de cei pasionaţi de pixeli. Eram îmbrăcat în ea, când am rezolvat record cubul rubic în 1 secundă. Altfel, stă rău de tot pe la guler, săraca, îi muncită. Da’ e simbolic, nu? Hai să zicem că e simbolic! De ce să ne tooot…

[PREŢUL CURENT: 20 RON – Dora, 22,5 – Sebastiano, 25 RON – Arpi, 26 RON – Denisa, 27 – Artpi, 28 – Denisa, 29 RON – antidarius, 29,1 RON – Denisa, 29,2 – antidarius, 30 RON – Dora, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 7.

Asta-i o cămaşă. N-am prea purtat-o.

[PREŢUL CURENT: 20 RON – Bogdan, n-are site, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 8.

Asta-i o altă cămaşă, da’ pe asta am purtat-o şi am şi lăsat-o la una, peste noapte, când îi era frig, iar eu gentilom. Mi-a dat-o anul care a venit.

[PREŢUL CURENT: 20 RON, 25 RON – Sepukku, 32,5 RON – Sebastiano, 35 RON – Sepukku, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 9.

Pe dumneaei am procurat-o din Spania, CU SOREL! Una din puţinele ei calităţi, surprinse şi de Dacian. Remarcaţi că se-mbracă în hainele mele, când nu-s acasă. Zice ceva.

[PREŢUL CURENT: 20 RON – Sepukku, 25 RON – Noper, 30 RON – Sepukku, 32 RON – Noper, 35 RON – Sepukku, 37,5 RON – Noper, 40 RON – Sepukku, 44,9 RON – Noper, 45,01 – Sepukku, 50 RON – Sepukku, 50,99 RON – Noper, 60 RON – Sepukku, jimerino – 62 RON, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 10.

Asta-i o cămaşă neagră, ce-am furat-o de la tată-miu. A fost cu mine în excursia prin Europa, de exemplu…

[PREŢUL CURENT: 20 RON]

***

Chemeşa cu numărul 11.

Asta-i cămaşa pe care am pătat-o pe chept, cu ulei de la cartofii prăjiţi făcuţi deee… BU-NI-CĂ-MEAAA! Şi n-am mai purtat-o de atunci.

[PREŢUL CURENT: 20 RON]

***

Chemeşa cu numărul 12.

În mod ciudat, acum c-am trecut la colecţia toamnă-iarnă, când mi-e frig, îmi plac culorile normale şi la singular. Asta-i un fel de gri. Şi am purtat-o, aşa, ca pe-o haină.

[PREŢUL CURENT: 20 RON – Charmeleon, 22 RON – radhoo, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 13.

Asta-mi place, îi mai groasă, îi simpatică. E de firmă, scrie acolo. Nu ştiu ce firmă.

[PREŢUL CURENT: 20 RON, 25 RON – Creţu’, ADJUDECAT]

***

Chemeşa cu numărul 14.

Iar asta-i făcută din vreo trei uăui, cred. E plăcută.

[PREŢUL CURENT: 20 RON]

***

Mai am şi atâtea cravate, la fel – dar fiindcă nu am gusturi, toate NU mergeau doar cu aceste cămăşi şi nu pot să NU meargă cu cele pe care urmează să mi le iau sau, mai grav, să se chiar asorteze. Una porneşte de la 10 lei.

***

Cravata cu numărul 1.

Vişinie şi simpatică, am s-o asortez cu nimic, deci ţineţi-0.

[PREŢUL CURENT: 10 RON – Catatonicul, se negociază]

***

Cravata cu numărul 2.

Asta o am cam de prin liceu, când am vizitat primul second, la Cluj. La noi în sat nu erau de ăstea, de uniformă, cum purta numa’ Avril Lavigne. Când am depăşit-o în popularitate, mi-am dat ciorăpeii jos şi m-am maturizat.

[PREŢUL CURENT: 10 RON]

***

Cravata cu numărul 3.

P-asta am luat-o de la un  Neo Vintage Shop. Arată mult mai rău în realitate, vă asigur. E prima ce-o dau ca preţ de început mai ieftin decât cu cât am luat-o. Ca un fel de avantaj, cumva. Aproape că merită.

[PREŢUL CURENT: 10 RON – Cleomf, 15 RON – jimerino, ADJUDECAT]

***

Cravata cu numărul 4.

Asta-i faină, oricum o luaţi. Şi o s-o luaţi, desigur, pe bani.

[PREŢUL CURENT: 10 RON, 20 RON – Bobo, 50 RON – Sf. Radu, ADJUDECAT]

***

Cravata cu numărul 5.

Asta-i prima mea cravată. În clasa a 9-a. Mi se pare cea mai distractivă din lume. O dau gratis, cui se prinde s-o ceară primul.

[PREŢUL CURENT: 10 RON ADJUDECAT: Marius]

***

Cravata cu numărul 6.

Asta era prea tâmpită să n-o cumpăr.

[PREŢUL CURENT: 10 RON]

***

Cravata cu numărul 7.

Aici mergeam la un casting de gay-porn. Eram strâmtorat, ce vreţi? Şi era pe fişa postului să fii strâmtorat, oricum.

[PREŢUL CURENT: 10 RON]

***

Cravata cu numărul 8.

Asta-i o frumuseţe, mă pupaţi undeva. Măcar puteţi compensa că am dat-o una deja gratis.

[PREŢUL CURENT: 10 RON – Arpti, ADJUDECAT]

***

Cravata cu numărul 9.

Asta reuşeşte să fie mai tâmpită decât aia care m-a convins prin faptul că e tâmpită.

[PREŢUL CURENT: 10 RON – Cleomf, ADJUDECAT]

***

Cravata cu numărul 10.

Asta merge pentru cămaşa de pensionar.

[PREŢUL CURENT: 10 RON]

***

Cravata cu numărul 11.

Asta am purtat-o pentru o perioadă, când nu îmi găseam aia preferată. A fost o patetică înlocuitoare.

[PREŢUL CURENT: 10 RON]

***

Cravata cu numărul 12.

Iar asta-i dacă eşti bolnav sau vrei să arăţi bolnav, să te scuzi de la ceva…

[PREŢUL CURENT: 10 RON – Cleomf, ADJUDECAT]

***

Pe toate vi le pot autografia pe interiorul gulerului, eu sau oricare personaj vreţi voi de pe Jeg (mamă, frate, concubine, foste prietene, programatori, graficieni, colaboratori, vedeţi echipa, amintiţi-vă de prin articole), iar eu aranjez. Dacă veţi fi dorind o asemenea imbecilitate, desigur… Dacă nu, nu le scrie nime’.

Se licitează LA COMENTARII. Ţine până VINERI, 4 septembrie 2009. Se va afişa sub fiecare exponat preţul curent. Să aveţi mail valid în formular, dacă vreţi să şi ajung la voi ulterior.

Papapapa, daţi-mi banii!

M-am gândit să-mi donez banii obţinuţi unei cauze nobile, după care am zis că îmi voi cumpăra alte articole de îmbrăcăminte de ei, bine?

Tweet