Că nu sunt de nici unele – nu care să merite, oricum. Însă dă tare bine ca aparență, să scrii așa încă din titlu. Vă spun eu, v-or prostit parantezele, ca să vă fie limpede; or acuma sunteți deja aici: deci avem litere, îi bine?
Rețineți, totuși: mai jos, în partea de Sud a articolului, după rânduri, se ține o licitație! Puteți și voi să plătiți în ea, că e gratis. Ghișeul s-a închis!
[Și-n sfârșitul ăsta de săptămână sunt la Zalău, cu ocazia mândrei noastre Abdela, care împlinește frumoasa vârstă.]
***
Io, în sensul că pe mine, de când m-am întors din marea pedaleală, mă dor, de exemplu, toate. Da’ nu buluc, deodată. Ci strategic, organizat: fiecare pe rând.
Chiar când am ajuns, m-a durut nu atât de puternic dar îndeajuns interiorul pieptului, pe-o latură, unde se află tot felul de lucruri. Așa că m-am dus la un doctor – să îi spunem… primul – care mi s-a uitat – atenție – în urechi și abia apoi m-a ascultat la respirație, ca să îmi spună că nu, de fapt, nu mă doare.
Deoarece nu am nimic, la nici unul dintre lucruri. Și, pe cale de consecință, probabil că mint. Mă mint pe mine, dar să nu dăm în aspectul psihologic al lipsei de încredere în sine și, mai important, îi mint pe cei din jur, fiindcă sunt o fire care caută milă, de care mai apoi să profite hain. Așa că să nu-i zic io lui, care se pricepe, că mă doare, când el vede clar că mă simt bine. Și, sincer, nici de astmul, pe care mi l-a diagnosticat alt doctor acum patru ani, nu este acest doctor atât de convins.
De parcă eu tre’ să-mi demonstrez lui astmul, că-i el sceptic. Și nu “de parcă”, că de-a dreptul, fiindcă m-a somat să-i detaliez exact cine m-a consultat și ce mi-a zis, cu acuratețe, da’ de m-a prinde cu cioara vopsită. Însă eu eram destul de bine documentat și chiar știam aparatele în care m-au pus să suflu, atunci când muream sufocat pe podeauă. M-a crezut temporar deci, c-aș avea, poate, ceva bronșită mai moale.
Însă am reușit cu ocazia asta să-mi dau seama că doctorii au o aparte neîncredere unul într-altul, tratând orice diagnostic al altuia cu maximă circumspecție; am observat asta când, spunea tot doctorul, s-a descoperit că aș avea totuși ceva cu amigdalele, mai degrabă. Nu cu ce cred eu – SAU MINT! – că mă doare.
De exemplu, de următorul doctor – să-i spunem al doilea… la care primul m-a trimis – am fost întrebat îndoielnic cine mi-ar fi zis mie că am ceva cu amigdalele? Există această persoană? Să i-o descriu și să-i reproduc anume ce mi-a zis, fiindcă are o reținere nedisimulată față de analiza simptomelor mele, care semnalează o evidentă nevralgie, de la curent, nicidecum… ce amigdale?!
Mi-am zis eu mie, așadar, că să las deocamdată să mă doară, mai bine, deoarece e singurul lucru pe care îl știu sigur. Și să aștept, poate se mută dintr-o parte într-alta și cineva o să nimerească mai cu precizie cauza concretă, odată ce se potrivește suferința cu presupunerea.
În a doua săptămână după ce m-am întors, în prima jumătate a ei, a început să mă doară spatele, într-o parte, mai în sus. Fapt destul de dificil de tolerat, fiindcă eu am nevoie activă de partea aia a corpului meu, cum am nevoie de altfel de majoritatea, dar de asta chiar mult, am observat, în timp ce mă durea. Îmi trebuie cam tot timpul și mă durea tot cam tot timpul, deci vorbim de-o suprapunere nefericită a perioadelor, care nu ajută deloc.
Un pic am reușit, măcar, să suport asta, câtă vreme au început să mă doară genunchii, durere foarte bine definită de sunetele ciudate de congelator în proces de dezghețare pe care le scoteau în mai toate părțile.
După care m-a durut un pic, dar ascuțit, sufletul.
Mi-am amintit de spate în trecerea lină de la pușcăturile fără consecvență din genunchi, către pulsațiile din ce în ce mai dese din piept, în partea diametral opusă față de omoplatul deja convalescent și omoloagă pe orizontală precedentei suferințe, cea deja diagnosticată ca nefiind, de fapt, ceva.
La început mă durea când respiram, ulterior când mă mișcam cumva divers, deci aceeași chestie, provocată de două circumstanțe, aparent separate. Apoi, poate din plictiseală, că mi se cam terminau organele, a început să mă doară – nu știu – mai tare, ăsta care mă durea deja. Fiindcă mai încet ar fi însemnat să nu mă mai doară, or care ar mai fi fost scopul, atunci?
Apoi m-a cam durut în pulă, nu literalmente, ci conceptual.
După care am răcit timp de două ore. Serios. După care mi-a trecut. Atât a durat. Probabil pentru că nu era ceva grav.
Ultima dată, cu o zi înaintea publicării acestui articol, mi-am sclintit mâna stângă, ștergând praful. Nu picând grămadă de la o înălțime, unde-l ștergeam. Mișcând chestia în față și în spate, pe o masă. Care era pe podea. Și de azi mă doare coccisul, fiindcă am făcut niște exerciții pentru spate.
***
Dar, pentru că asta nu era de ajuns, eu mai cunosc un domn. Îl cheamă Răzvan Medrea. Nu-i cea mai fericită circumstanță asta. O prelungire socială a tot ce înseamnă boală, Răzvan Medrea – care ar fi un simbol enciclopedic pentru cuvântul “beteag” – mă roagă cu toate ocaziile pe care și le crează special pentru asta, să scriu despre el orice, cum ar fi că aseară s-a mucit în alcool, de cum a apus soarele și până când m-a sunat pe la două dimineața, să-ncerce să-mi spună – ce? – că să scriu despre el, ceva, ce vreau eu.
Dimineața regretă mereu, prin sms, cele întâmplate, multe dintre ele neputând măcar să vi le reproduc, însă e doar un efect temporar al mahmurelii, fiindcă seara e din nou pregătit pentru o nouă solicitare.
După el, mă sună Artpi. Să vă spun – Artpi nu sună. Vreodată. Cel mult el nu răspunde, când este sunat, iar asta-i cam singura formă de contact. Dar Artpi, vă zic iar, nu sună PE cineva. Știți cum unora ni se formează numere-n buzunar. Lui nu i se formează numere cu bună știință.
Însă azi-noapte lucrurile s-au dat rău de tot peste cap, când el mi-a trimis mesaj prin care să-mi dea de înțeles că vrea să sune. Ceea ce a și făcut. Artpi a sunat și Artpi nu a sunat, așa, în neant, ci pe mine. Reușind doar fiindcă Răzvan Medrea și-a scăpat telefonul din mână sau ceva, probabil în budă sau în vomă sau în ambele, că erau una lângă alta, și s-a închis.
Artpi cu care am vorbit o oră și jumătate, fiindcă are dileme în dragoste. Nu reușesc să-mi lămuresc de unde din ultimele articole de parcurs defectuos am dat eu greșita senzație că aș avea răspunsuri, măcar la propriile-mi întrebări. Însă el s-a gândit să mă consulte. V-am povestit cum Artpi nu sună. Ei bine, Artpi nici nu are “probleme în dragoste”, dacă mă-nțelegeți. Neavând, ca un context generic, de pildă, “dragoste”.
Vă închipuiți? Nimic dintre cele de mai sus nu se întâmplă, nici măcar așa, cum sugerează verbul… din întâmplare. Nu există erori. Însă lucrurile acestea, toate, nu că nimica dintre ele, se petreceau, mi se desfășurau în ureche, mâncându-mi din baterie și viață. Am vrut să-nchid, să sun înapoi, că poate se reseta Arpti. Nu. Suferea. Ce făceaaa?! DA. Să tâmpești. (Nu, n-am înregistrat. Da, știu.) I-am rezolvat tăios și cu eficiență problemă după problemă, în feluri care nu-i conveneau, dar care erau, de necontestat, soluțiile. După care am închis ambii deodată și ne-am văzut de durerile noastre.
Dimineața… ce a făcut Artpi? Mi-a intrat pe net. Unde nu eram. După care mi-a trimis mesaj. Unde n-am putut – am răspuns. Ca să ceee?! Că. Citez. Nu. Mai. Poate. Fără. Ea.
Piftom?!
***
DECI LICITAȚIA!
Treaba-i simplă: am slăbit douăzeci de kile, de când mi-am propus. Pe cale de consecință, 14 din cele 29 de cămăși preferate ale mele nu îmi mai sunt bune. Că îmi sunt acum rele. (Nu-mi explic diferența de 15). Le vând. M-am gândit să vi le fac cadou, dar numai deoarece doriți să vă bateți ca chiorii pe orice, le voi licita, ca să le cumpărați. Altfel, le-am luat mai toate din second, deci fiecare pornește de la 20 lei. Găsiți lucruri explicative la oricare. Toate au valoare sentimentală, dar aceasta va fi gratis.
***
Chemeșa cu numărul 1.
Asta cămașă îi dintr-un second de pe undeva din Cluj, a costat un pic mai puțin decât sper să obțin pe ea. Arată cam ca nu-știu-ce (poate simbolul ăla de “ochi”, din Turcia), iar părerile sunt împărțite. Mie și oamenilor deștepți ne place, dar la câteva proaste nu. A avut un feature pe fotoblogul lui Dacian. După care mai are un feature, fiindcă probabil Dacian nu găsise alte Dacii 1300 sau copaci sau turnuri sau pereți sau crengi pe care să le pozeze sau n-avea prietenă. După care iară. Este în stare de-ai zice că îi nouă! Este în stare de orice!
[PREȚUL CURENT: 20 RON – Talida, 25 RON – Împăratul Utopic al Balcaniei, 27,5 RON – Sebastiano, 33 RON – jimerino, Sebastiano – 35, 37 – jimerino, 40 RON – Sebastiano , 42 RON – jimerino, 45 – Sebastiano, 47 RON – jimerino, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 2.
Pentru o costumație de pensionar ce mi-o trebuia la un moment dat (da, cândva am avut nevoie să mă îmbrac ca un pensionar, care-i dilema?), am achiziționat această cămașă. Are un model… cumva. Și este bine păstrată, cam la nivelul celei precedente.
[PREȚUL CURENT: 20 RON, 20 RON – arpadov, 21,5 RON – Artpi, a-ncercat și Sebastiano, plătind în natură, 22 RON – Artpi, 22,5 RON – Sebastiano etc. etc., 30 RON – Artpi, 32,5 RON Sebastianul, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 3.
Cămașa cu dungi verticale a fost una dintre… mă rog, celălalte cămăși. Și este și ea o cămașă veritabilă la rândul său. Are atuul să nu fi apărut la televizor, spre deosebire de altele, care au atuul să fi apărut. Are starea foarte bună.
[PREȚUL CURENT: 20 RON – Artpi, 20,5 RON – Sebastianul, 22 RON – Artpi, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 4.
Aceasta a avut o apariție și ea, unde pune Dacian poze. Apoi într-un articol de-al meu și, tot acolo, a jucat rolul principal într-un filmuleț muzical, în interpretarea mea și Mironei.
[PREȚUL CURENT: 20 RON – Împăratul Utopic al Balcaniei, 30 RON – Caty, n-are site, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 5.
Asta-i cea mai veche cămașă a mea, dintre cele pe care le dau. Exceptând o cămașă ce n-o dau, care-i mai veche. În cămașa asta m-am pupat cu aproape toate pizdele (da’ pe gură), cu care am fost, începând cu prima, de la care o și am. În mod uimitor, e extrem de atent prezervată. Mai puțin atent decât lungul șir de domnișoare amintite.
[PREȚUL CURENT: 20 RON]
***
Chemeșa cu numărul 6.
Această cămașă e pe departe cea mai apreciată de critici, în special de cei pasionați de pixeli. Eram îmbrăcat în ea, când am rezolvat record cubul rubic în 1 secundă. Altfel, stă rău de tot pe la guler, săraca, îi muncită. Da’ e simbolic, nu? Hai să zicem că e simbolic! De ce să ne tooot…
[PREȚUL CURENT: 20 RON – Dora, 22,5 – Sebastiano, 25 RON – Arpi, 26 RON – Denisa, 27 – Artpi, 28 – Denisa, 29 RON – antidarius, 29,1 RON – Denisa, 29,2 – antidarius, 30 RON – Dora, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 7.
Asta-i o cămașă. N-am prea purtat-o.
[PREȚUL CURENT: 20 RON – Bogdan, n-are site, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 8.
Asta-i o altă cămașă, da’ pe asta am purtat-o și am și lăsat-o la una, peste noapte, când îi era frig, iar eu gentilom. Mi-a dat-o anul care a venit.
[PREȚUL CURENT: 20 RON, 25 RON – Sepukku, 32,5 RON – Sebastiano, 35 RON – Sepukku, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 9.
Pe dumneaei am procurat-o din Spania, CU SOREL! Una din puținele ei calități, surprinse și de Dacian. Remarcați că se-mbracă în hainele mele, când nu-s acasă. Zice ceva.
[PREȚUL CURENT: 20 RON – Sepukku, 25 RON – Noper, 30 RON – Sepukku, 32 RON – Noper, 35 RON – Sepukku, 37,5 RON – Noper, 40 RON – Sepukku, 44,9 RON – Noper, 45,01 – Sepukku, 50 RON – Sepukku, 50,99 RON – Noper, 60 RON – Sepukku, jimerino – 62 RON, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 10.
Asta-i o cămașă neagră, ce-am furat-o de la tată-miu. A fost cu mine în excursia prin Europa, de exemplu…
[PREȚUL CURENT: 20 RON]
***
Chemeșa cu numărul 11.
Asta-i cămașa pe care am pătat-o pe chept, cu ulei de la cartofii prăjiți făcuți deee… BU-NI-CĂ-MEAAA! Și n-am mai purtat-o de atunci.
[PREȚUL CURENT: 20 RON]
***
Chemeșa cu numărul 12.
În mod ciudat, acum c-am trecut la colecția toamnă-iarnă, când mi-e frig, îmi plac culorile normale și la singular. Asta-i un fel de gri. Și am purtat-o, așa, ca pe-o haină.
[PREȚUL CURENT: 20 RON – Charmeleon, 22 RON – radhoo, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 13.
Asta-mi place, îi mai groasă, îi simpatică. E de firmă, scrie acolo. Nu știu ce firmă.
[PREȚUL CURENT: 20 RON, 25 RON – Crețu’, ADJUDECAT]
***
Chemeșa cu numărul 14.
Iar asta-i făcută din vreo trei uăui, cred. E plăcută.
[PREȚUL CURENT: 20 RON]
***
Mai am și atâtea cravate, la fel – dar fiindcă nu am gusturi, toate NU mergeau doar cu aceste cămăși și nu pot să NU meargă cu cele pe care urmează să mi le iau sau, mai grav, să se chiar asorteze. Una pornește de la 10 lei.
***
Cravata cu numărul 1.
Vișinie și simpatică, am s-o asortez cu nimic, deci țineți-0.
[PREȚUL CURENT: 10 RON – Catatonicul, se negociază]
***
Cravata cu numărul 2.
Asta o am cam de prin liceu, când am vizitat primul second, la Cluj. La noi în sat nu erau de ăstea, de uniformă, cum purta numa’ Avril Lavigne. Când am depășit-o în popularitate, mi-am dat ciorăpeii jos și m-am maturizat.
[PREȚUL CURENT: 10 RON]
***
Cravata cu numărul 3.
P-asta am luat-o de la un Neo Vintage Shop. Arată mult mai rău în realitate, vă asigur. E prima ce-o dau ca preț de început mai ieftin decât cu cât am luat-o. Ca un fel de avantaj, cumva. Aproape că merită.
[PREȚUL CURENT: 10 RON – Cleomf, 15 RON – jimerino, ADJUDECAT]
***
Cravata cu numărul 4.
Asta-i faină, oricum o luați. Și o s-o luați, desigur, pe bani.
[PREȚUL CURENT: 10 RON, 20 RON – Bobo, 50 RON – Sf. Radu, ADJUDECAT]
***
Cravata cu numărul 5.
Asta-i prima mea cravată. În clasa a 9-a. Mi se pare cea mai distractivă din lume. O dau gratis, cui se prinde s-o ceară primul.
[PREȚUL CURENT: 10 RON ADJUDECAT: Marius]
***
Cravata cu numărul 6.
Asta era prea tâmpită să n-o cumpăr.
[PREȚUL CURENT: 10 RON]
***
Cravata cu numărul 7.
Aici mergeam la un casting de gay-porn. Eram strâmtorat, ce vreți? Și era pe fișa postului să fii strâmtorat, oricum.
[PREȚUL CURENT: 10 RON]
***
Cravata cu numărul 8.
Asta-i o frumusețe, mă pupați undeva. Măcar puteți compensa că am dat-o una deja gratis.
[PREȚUL CURENT: 10 RON – Arpti, ADJUDECAT]
***
Cravata cu numărul 9.
Asta reușește să fie mai tâmpită decât aia care m-a convins prin faptul că e tâmpită.
[PREȚUL CURENT: 10 RON – Cleomf, ADJUDECAT]
***
Cravata cu numărul 10.
Asta merge pentru cămașa de pensionar.
[PREȚUL CURENT: 10 RON]
***
Cravata cu numărul 11.
Asta am purtat-o pentru o perioadă, când nu îmi găseam aia preferată. A fost o patetică înlocuitoare.
[PREȚUL CURENT: 10 RON]
***
Cravata cu numărul 12.
Iar asta-i dacă ești bolnav sau vrei să arăți bolnav, să te scuzi de la ceva…
[PREȚUL CURENT: 10 RON – Cleomf, ADJUDECAT]
***
Pe toate vi le pot autografia pe interiorul gulerului, eu sau oricare personaj vreți voi de pe Jeg (mamă, frate, concubine, foste prietene, programatori, graficieni, colaboratori, vedeți echipa, amintiți-vă de prin articole), iar eu aranjez. Dacă veți fi dorind o asemenea imbecilitate, desigur… Dacă nu, nu le scrie nime’.
Se licitează LA COMENTARII. Ține până VINERI, 4 septembrie 2009. Se va afișa sub fiecare exponat prețul curent. Să aveți mail valid în formular, dacă vreți să și ajung la voi ulterior.
Papapapa, dați-mi banii!
M-am gândit să-mi donez banii obținuți unei cauze nobile, după care am zis că îmi voi cumpăra alte articole de îmbrăcăminte de ei, bine?
Alo, draghe… sa-nchis prăvălia.
N-am citit chiar tot. Am văzut câ nu e licitată şi am încercat şi eu.
buna ziua
mai aveti “Chemeşa cu numărul 3” daca da va rog sami spuneti cum sa intru in posesia ei.
multumesc
S-a dat, domnucă scumpă, s-a dat. Nu mai primim dintr-astea.
I really like what you’ve acquired here, certainly like what you are saying and the way in which you say it.