Să vă spun. Eu, în perioada asta, trec printr-un fel de dilemă emoțională. Sau, mă rog, nu “emoțională”, că n-am căderi sau ieșiri. Nu sunt la nici un prag. E doar o chestie cumva sufletească, unde “doar” e folosit foarte indulgent. Cred că totul e fiindcă am nevoie de cineva. Din fericire pentru mine, nu-i cineva dintre voi. Poate atunci chiar ar fi o problemă emoțională.
Nu contează, oricum – acum câteva seri am visat că am cunoscut o persoană nouă. N-a funcționat. Nu era o persoană care e reală, era una inventată în visul meu. Să nu vă imaginați că m-am trezit chiar în momentul în care aveam totul și rămânea doar să mă bucur de el, cum se întâmplă de obicei. Nu-nu-nu! Ne-am despărțit (cu scandal), în timp ce dormeam. Ba chiar am avut timp câteva ore, în care acel sentiment al eșecului să se și sedimenteze bine în mine, în somn. M-am trezit cam în momentul ăla chiar de dinainte de-a-ți mai reveni un pic.
Vă puteți imagina și voi, dacă nici măcar în vis eu nu pot să primesc ce am nevoie… Și n-a fost nici măcar un coșmar. Pentru a nu-mi face prea mari speranțe, gândiți-vă că mi s-a demonstrat că până și relația mea de vis este o deznădejde. Vedeți voi, spre deosebire de majoritate, eu în aceste momente cred că există Dumnezeu.
Dacă EU aș fi Dumnezeu, sigur aș face asemenea lucruri cu bieții oameni. Dac-aș avea puteri supreme… păi, le-aș lăsa să se irosească? Dacă Dumnezeul vostru e altfel, să mă scuzați, dar e cam tăntălău.
Am stabilit, deci, deja că nu o să găsesc pe nimeni pentru mine. Am găsit de câteva ori pe cineva care era potrivit. Dar le-am obținut și apoi nu a ieșit. Așa că de ce ar merge turele viitoare? Nu, nu mă sinucid.
Totuși, există ceva ce m-ar face să mă simt mai bine: am auzit că există maghiari maneliști. E adevărat? Dacă e adevărat, nu mai e interesant, deci mi-ar plăcea să văd unguroaice chenveliste. Să se-mbrace de la Kenvelo, să aibă frezele “create” de Tisha, să aibă neapărat profiluri de Hi5 pe care se pornește muzica imediat ce intru. Poate să-mi aranjeze cineva asta?
De asemenea, aș dori să-mi recuperez toate ideile pe care nu am apucat să mi le notez. Vă asigur că sunt geniale. Ah, și vreau notepadu’ de pe vechiul calculator, care s-a șters și în care aveam cele 32 de subiecte ce mi-ar fi ținut tot anul. Nu-mi amintesc nici unul. UNUL! Le vreau și pe alea, deci.
Să nu vă gândiți că mă plâng, eu sunt mai mult un laugh-baby decât altceva.
O să mă mai gândesc la ce mai vreau, în general, și am să revin la acest aspect, dar până una-alta ocupați-vă cu ce v-am zis. De partea cu cineva pentru mine să se ocupe doar UNA dintre voi și să facă naibii o treabă cum trebuie. Nu tre’ neapărat să fie ea însăși! E de ajuns să găsească pe cineva mai bun. Vă mulțumesc.
***
Hopa.
Asta, precum se poate și verifica, chiar e găsită pe jos. Mulțămim lui Florin Bretotean că ne-mpărtășește printre ce face el slalom în drum spre lucru.
***
Și am fost de curând la dentist, deci. Da, din nou. Și n-am terminat. Unde-am aflat iar tot felul de chestii ce-mi întregesc cunoștințele de viață, pe care vi le comunic generos și vouă. În primul rând, vreau să subliniez că sunt de părere că un cabinet stomatologic ar trebui să fie singurul loc în care să ai dreptul să-ți pută gura. Mi se pare doar firesc, nu mă condamnați. De când eram mic și nu-mi plăcea, ca oricărui copil (sper), mă tot soma maică-mea să mă spăl pe dinți, măcar când mă duc să mă caute printre ei. Mi se pare absurd! Adică, evident, mă duc acolo cu o problemă, care poate fi de la puroi la gingii, până la lichefierea dinților. Mă gândesc că să-mi duhnească râtu’ e cel mai de-nțeles lucru. Nu vă faceți griji, mi-a lăudat tipa iar dantura. În timp ce mi-o analiza cu un pickhammer de buzunar.
Ș-apoi revistele… Cred că e singurul loc unde raportul așteptărilor cu ce pot citi în antecameră e cel mai dezavantajos. Știu cum e la dentist, mi-a fost bine băgat în cap de când eram mic și m-a uitat doftorița cu seringa de la anestezie în gură, până a mers să ia vată, din ceea ce eu și acum sunt convins că era altă clădire. Dar camera de așteptare de la stomatologie e singura care oferă reviste în care pot vedea foarte plastic cât de prost stau în gură și ce-o să-mi facă. Și, desigur, singurele publicații în care sunt prezentate explicit, sub formă de “reclame”, șuruburile ce-o să mi le tragă-n maxilar.
Iar pentru că m-am plictisit să vă schimb lumea în mai bine, aflați că zvonurile cum că eu aș lua bani de la Năstase, via Ciutacu, sunt false. Am primit la redacție dovada, ui’, mă autodenunț, după ce m-a mai autodenunțat și Victor o dată… Eu DAU bani și, când o fac, apăi e direct.
[sursa pojilor, pe care le-a făcut el, vasăzică, în coproducție cu DNA: Vlăduțul]
Vă salut respectuos, prin tot felul de indecențe!
Semneaza pozaru’, prostanace:)
Uă, am pus, gaiţă! Uăăă!
Nu eşti decât o slugă împuţită şi faci umbră pământului! Să nu te mai văd în viaţa mea! Nesimţitule!
Eram sigur că de mici sunteţi manipulaţi dar nici în halul ăsta!
Mai sunt vreo două luni până vine Moş Crăciun. Tu deja-ţi faci lista cu ce visezi să-ţi pună sub brăduţ? 😀
aaaaatâta te vaieti, dar mie imi pari tare inspirat.
asta apropo de cele 32 de idei duse in nirvana digitala cu notepadu cel vechi.
cât despre ioanele din vis…creca freud si-ar freca palmele de bucurie sa te asculte/analizeze
Nu mă vait, sufăr! 😀
Am intrat aici dintr-o nimereala care submineaza multe teorii deterministe. Ce sa zic? Ti-am citit ultimul post chiar inainte de-a ma baga in cada si… imi place blogul tau, tine-o tot asa. Maine o sa ma trezesc cu noaptea-n cap sa intru aici tremurand de emotia unui nou articol.
Nu-l lua in seama pe Costin, pare un tip puritan care e invidios pe relatiile tale in show-biz. Apropo de vise, mi s-a intamplat intr-o zi ca o tipa din vis sa-mi comenteze pe blog. Intra pramatia sa ma comenteze doar cand dormeam.
Am cunoscut recent un fotomodel care are o sora studenta in Cluj, anul intai la jurnalism, daca te intereseaza, da-mi un buzz pe messenger.
Piei, Sătană!
Piei… cumperi? Cele mai bune.
Aia-i casa lu’ Ciutacu? da’ acvariu unde-i?
Nu, e o casă oarecare, din comuna de baştani Tilişca. Da’ tre’ să dea bine pe poză, nu ca bojdeauca Ciutacă. Reputata împărăţia e mai mult imaginară. Una a sufletului, cumva. 😀
Un vorba scurt legat de notepat (sic). Auzit acest vorba de la cineva cu mult timp in urma: “daca esti gaina care face ouale de aur, nu te stresezi ca s-a pierdut un ou”.
Darius Groza
Si eu trec printr-o dilema emotionala. Am zis sa stii ca sunt un pic cu sufletul langa tine.
@Adrian: Nu stiu.
@Darius: 🙂 M-am gandit ca in dimineata asta sa te rasfat cu un zambet, doua. 🙂
degeaba incerci sa te umanizezi smiorcaindu`ti slabiciunile catre blogime. nu tine bre! esti inuman! in asta consta si succesul tau.
Coamă: Îs supra-uman, fă! Ceea ce fac problemele mele supra-sufleteşti, de unde şi aproape supra-imposibilitatea de-a-mi fi cineva dintre voi de folos.
Costin.. mă-ncălzeşti.
Iliescu Elena: neinspirat, fată, neinspirat… sugerezi o nouă teorie a căderii comunismului în România.
Gramo: ERAU 32 DE OUĂ! Mai mult decât tezaurul! (cred)
Pă frigu’ ăsta sunt o comoară bag de seamă. Eu unu’ am cam tremurat azi pe două roţi. 🙂
Dacă te dai cu scooteru’ în puţa goală, doar ca să atragi priviri.
Doar ale tale le caut… şi nici un rezultat pozitiv!
http://scanteia.blogspot.com/
Am pus update în articolul respectiv.
Oricum, mi se pare foarte improbabil ca Scânteia de WordPress să fi fost ştearsă de altcineva decât autorii. Sunt două posibile scenarii:
1. Îs atâta de idioţi, încât aveau parola 1234 sau 0000 sau ceva de genu’ şi a stat Rad 24 de ore la încercat.
2. L-au şters că-s laşi, apoi şi-au dat seama că-s untraceable.
Orişicum, deşi-mi convine că mail-urile au fost făcute publice şi n-am nevoie de dovezi ca să realizez că-s autentice… cei care au acolo pretenţii de justiţie mi se par cam idioţi. Au violat o corespondenţă. oricum ai lua-o. Ori îşi asumă asta, cu consecinţele de rigoare şi abia apoi cerinţe. Ori le publică şi fleanca, pa, serus. Cât timp ai ales calea anonimatului, nu impui condiţii… S-a acţionat foarte copilăreşte. Am şi pus pe Jeg, la articolul respectiv, un mic îndreptar cu privire la cum acţionezi când te-mpiedici de nişte corespondenţă compromiţătoare.
Deci, lu’ ăia de-aţi găsit mail-urile: fie vă semnaţi, fie mulţumim, da’ mucles.
esti foaaarte tare…inspirat 😛 imi place ce scrii, cum scrii, ce mai.. te ador!
Accept demn.
“Suferi” de avitaminoza de toamna ? Las` ca vine iarna si ti se “criogeneaza” sufletul pribeag ….da` vezi…mintea sa ramana aceeasi ….nu o lasa in voia sortii 🙂 Hmmm,maghiari manelisti …credeam ca sunt doar manelisti si atat …acum si maghiari !? Ce-i prea mult nu-i sanatos…
Sper sa-ti reamintesti intr-o noapte, in vis, macar una dintre genialele tale idei. Cazut la pat? Atunci insanatosire grabnica.
Stii cum se spune: pentru fiecare exista un suflet pereche. Dar chiar asa, tu te pregatesti sa-i scrii mosului? Daca da, te rog sa-i spui ca as vrea si eu o camera in plus, pentru ca nu imi mai ajung doar trei. Poate pe tine te asculta. Mie imi tot spune ca nu merit.
Nesâmţâtă! Au’ la ea, nu-i ajung 3 (TRI!) camere. Păi, dă bărbaţii afară din ele!
Sunt cam nesamtata, stiu. Dar nu am ce face, eu tot incerc sa imi revin. Nu imi iese, nu? 🙂
titlu: teoria viselor
lead: visele sunt invers
deci:
1. ori NU O intalnesti deloc pe tipa aceea si NU SUFERI (lucru bun)
2. ori O intalnesiti pe tipa si NU VA CERTATI DELOC (lucru si mai bun)
FII OPTIMIST , my friend
ca nu-i dracu atat de negru
Oricum, mă doare capul de dimineaţă, deci cel mai probabil o să mor, toată lumea să se liniştească – vedeţi, se rezolvă de la sine. (Acuma o să mă şi sune Mirmen isterică, să vadă ce am şi ce tre’ să bage-n mine, deci o să mă sinucid totuşi, toate bune.)
iti recomand ca in loc sa te sinucizi sa te arunci cu parasuta din avion (da’ vezi sa functioneze – ideea e sa faci ceva extrem. poate iti trece chefu de a-ti lua viata)
Păi, săritu’ cu paraşuta care funcţionează nu e ceva extrem. Săritu’ cu paraşuta care NU funcţionează – mna, acu’ să te descurci.
replica: pt dna: ce sa fac m-am emancipat si eu! mai sapa dracu degeaba tunele ca pana la urma sa ma dau mort si sa ma arunce niste oameni cu 4 clase in mare… mai nou, “sap” dusmanii ca sa vada si ei cum e la 2 m in pamant… Pt puiu: mane eu anticipez: daca ceream inainte cursurile imi cereau ele sa le scot in oras sau alte chestii asa eu le zic din prima: veniti la un pahar de cursuri? ……si era vb de 10 nu de 16…da daca tot vrei sa vedeti mutatii incercati in zorilor la 3 ca acolo x men is nimica toata….
asa….in legatura cu “sufer(dor)inta” ta…mane….nu gasesti!!!!!!!!!!!? sa fiu eu al naibii de urat(mai urat) daca nu, noroc sau….altceva, eu nu stiu cum sa ma intalnesc cu ele! as fi bucuros sa facem 50/50 sau chiar 30/70 in favoarea ta numai sa pot sa stau linistit o noapte…macar de la 00:00 pana la 07:00 dimineatza… acum serios vb, cred, ca, tu, de fapt, nu vrei sa ai o relatie serioasa. Conform studiilor efectuate de mine, pe mine, cand o persoana vrea, de fapt nu e sigura sau se teme. :)) dupa cartile de psihologie si filozofie, eu cred ca ar trebuii sa iesi mai mult in oras…cu fete, nu doar cu baieti. sau ti-e frica? …
Da’ tu ce nu comentezi pe articol? Recte ce vrei să zici, raportat la unde vrei să zici… nu ştii umbla la arhivă, ce, eşti animal?
parca imi zici de viata mea! doar ca in cabinetul unde merg eu si tot nu am terminat, nu au reviste d-alea de-ti zic de ce iti pute gura. ia terminati, bai, cu trendu’ asta de neintelesi si vesnic “in cautare”. ca d-aia sunt si io asa, ca e la moda. ia sa fie la moda cuplurile fericite, ca poate imi iese si mie 😀
hai, o lansezi?
Io nu-s în căutare, eu sunt în căutat. Nu mă găseşte nime’, cre’că fac ceva greşit.
Vana căzii…?
sunteti urati
Ăsta de mai sus şi-a scris la adresă: www. dup-aia continuă:
iuli_alex_tudy@yahoo.com
Deci începe cu www. adresa de mail, aşa s-a gândit el, arond adresa mea de mail, punct com punct si virgula haştetepe yahoo romania send (lasă, să-i intre spamuri).