Jurnalul Editorialistic de Groza

Să vă spun. Eu, în perioada asta, trec printr-un fel de dilemă emoţională. Sau, mă rog, nu “emoţională”, că n-am căderi sau ieşiri. Nu sunt la nici un prag. E doar o chestie cumva sufletească, unde “doar” e folosit foarte indulgent. Cred că totul e fiindcă am nevoie de cineva. Din fericire pentru mine, nu-i cineva dintre voi. Poate atunci chiar ar fi o problemă emoţională.

Nu contează, oricum – acum câteva seri am visat că am cunoscut o persoană nouă. N-a funcţionat. Nu era o persoană care e reală, era una inventată în visul meu. Să nu vă imaginaţi că m-am trezit chiar în momentul în care aveam totul şi rămânea doar să mă bucur de el, cum se întâmplă de obicei. Nu-nu-nu! Ne-am despărţit (cu scandal), în timp ce dormeam. Ba chiar am avut timp câteva ore, în care acel sentiment al eşecului să se şi sedimenteze bine în mine, în somn. M-am trezit cam în momentul ăla chiar de dinainte de-a-ţi mai reveni un pic.

Vă puteţi imagina şi voi, dacă nici măcar în vis eu nu pot să primesc ce am nevoie… Şi n-a fost nici măcar un coşmar. Pentru a nu-mi face prea mari speranţe, gândiţi-vă că mi s-a demonstrat că până şi relaţia mea de vis este o deznădejde. Vedeţi voi, spre deosebire de majoritate, eu în aceste momente cred că există Dumnezeu.

Dacă EU aş fi Dumnezeu, sigur aş face asemenea lucruri cu bieţii oameni. Dac-aş avea puteri supreme… păi, le-aş lăsa să se irosească? Dacă Dumnezeul vostru e altfel, să mă scuzaţi, dar e cam tăntălău.

Am stabilit, deci, deja că nu o să găsesc pe nimeni pentru mine. Am găsit de câteva ori pe cineva care era potrivit. Dar le-am obţinut şi apoi nu a ieşit. Aşa că de ce ar merge turele viitoare? Nu, nu mă sinucid.

Totuşi, există ceva ce m-ar face să mă simt mai bine: am auzit că există maghiari manelişti. E adevărat? Dacă e adevărat, nu mai e interesant, deci mi-ar plăcea să văd unguroaice chenveliste. Să se-mbrace de la Kenvelo, să aibă frezele “create” de Tisha, să aibă neapărat profiluri de Hi5 pe care se porneşte muzica imediat ce intru. Poate să-mi aranjeze cineva asta?

De asemenea, aş dori să-mi recuperez toate ideile pe care nu am apucat să mi le notez. Vă asigur că sunt geniale. Ah, şi vreau notepadu’ de pe vechiul calculator, care s-a şters şi în care aveam cele 32 de subiecte ce mi-ar fi ţinut tot anul. Nu-mi amintesc nici unul. UNUL! Le vreau şi pe alea, deci.

Să nu vă gândiţi că mă plâng, eu sunt mai mult un laugh-baby decât altceva.

O să mă mai gândesc la ce mai vreau, în general, şi am să revin la acest aspect, dar până una-alta ocupaţi-vă cu ce v-am zis. De partea cu cineva pentru mine să se ocupe doar UNA dintre voi şi să facă naibii o treabă cum trebuie. Nu tre’ neapărat să fie ea însăşi! E de ajuns să găsească pe cineva mai bun. Vă mulţumesc.

***

Hopa.

Asta, precum se poate şi verifica, chiar e găsită pe jos. Mulţămim lui Florin Bretotean că ne-mpărtăşeşte printre ce face el slalom în drum spre lucru.

***

Şi am fost de curând la dentist, deci. Da, din nou. Şi n-am terminat. Unde-am aflat iar tot felul de chestii ce-mi întregesc cunoştinţele de viaţă, pe care vi le comunic generos şi vouă. În primul rând, vreau să subliniez că sunt de părere că un cabinet stomatologic ar trebui să fie singurul loc în care să ai dreptul să-ţi pută gura. Mi se pare doar firesc, nu mă condamnaţi. De când eram mic şi nu-mi plăcea, ca oricărui copil (sper), mă tot soma maică-mea să mă spăl pe dinţi, măcar când mă duc să mă caute printre ei. Mi se pare absurd! Adică, evident, mă duc acolo cu o problemă, care poate fi de la puroi la gingii, până la lichefierea dinţilor. Mă gândesc că să-mi duhnească râtu’ e cel mai de-nţeles lucru. Nu vă faceţi griji, mi-a lăudat tipa iar dantura. În timp ce mi-o analiza cu un pickhammer de buzunar.

Ş-apoi revistele… Cred că e singurul loc unde raportul aşteptărilor cu ce pot citi în antecameră e cel mai dezavantajos. Ştiu cum e la dentist, mi-a fost bine băgat în cap de când eram mic şi m-a uitat doftoriţa cu seringa de la anestezie în gură, până a mers să ia vată, din ceea ce eu şi acum sunt convins că era altă clădire. Dar camera de aşteptare de la stomatologie e singura care oferă reviste în care pot vedea foarte plastic cât de prost stau în gură şi ce-o să-mi facă. Şi, desigur, singurele publicaţii în care sunt prezentate explicit, sub formă de “reclame”, şuruburile ce-o să mi le tragă-n maxilar.

Iar pentru că m-am plictisit să vă schimb lumea în mai bine, aflaţi că zvonurile cum că eu aş lua bani de la Năstase, via Ciutacu, sunt false. Am primit la redacţie dovada, ui’, mă autodenunţ, după ce m-a mai autodenunţat şi Victor o dată… Eu DAU bani şi, când o fac, apăi e direct.

[sursa pojilor, pe care le-a făcut el, vasăzică, în coproducţie cu DNA: Vlăduţul]

[mai de aproape]

Vă salut respectuos, prin tot felul de indecenţe!