Este o intenţie mai veche de-a mea să sacrific cu forţa un articol exclusiv pe altarul celor ce mi-au fost bambine, de-a lungul nefericitei treceri a timpului pe care şi l-au petrecut cu mine. Vroiam în acest mod preţios să-i dedic fiecăreia propria liturghie, veche raportându-ne la când eram una şi nouă în funcţie de cum o privesc retrospectiv, ambele compuse din evanghelii după mine însumi.

Însă am păstrat această iniţiativă pentru momentele de slabă inspiraţie care mă vor fi încercând. Precum se-ntâmplă deja cam de prin 2010 aşa, haidem să recurgem şi la asta.

Dacă sunteţi muşterii bătrâni şi-aţi descoperit Jegele de pe dial-up, probabil veţi fi cunoscând faptul că s-a născut din dramoleta de puternică încărcătură pornită în sânul relaţiei mele cu Lia Puşcaş, zălăoancă de pân zona Dumbrăvii, care s-a cărat la acea vreme la Cluj şi s-a combinat cu altul mai bun, cu care încă îi şi la a căror iminentă nuntă sper să mă şi prezint, invitat sau nu neapărat. Să se reţină că atunci a-nmugurit suferinţa, care-a debordat în istorisirile de acum, care vă îmbucură vouă tristeţea.

Puţini însă, inclusiv fericitul cuplu, anticipau spirala infinită de deznădejdi pe care urma să le adun, despre care v-am mai şi relatat succint. Toate aceste lacrime rostogolite pe obrazul meu s-au împletit cu surprinzătoare armonie într-un perpetuu roman pe care-l lecturaţi voi zi de zi de zi, chit că eu îl scriu mai mult lună de lună de lună.

Totuşi, am observat că am omis să mă mai concentrez anume pe donşoricile în sine şi să le adaug la rubrica definitorie Eu, unde le e locul. Câtorva mai spălate dintre ele.

Acolo se regăsesc deja Cătălina “Păstaie” Călin şi Paula Alexa, care ambele s-au cerut prin glas propriu individual şi multiple terţe intervenţii să fie date jos din corcoduşul online, cu puţini sorţi de izbândă. Dar restul nu. Sigur, şi pe celălalte le-am amintit sporadic, când făceau gesturi necugetate (cum ar fi că se pupau cu mine), dar n-au rămas la condică, caligrafic, cu amintirea veşnică a zăbovirii lor sentimentale, ca să nu-i zic neapărat stagnare emoţională sau vid spiritual.

Să le luăm, aşadar, în ordine cronologică.

Lia Puşcaş (pe care am uitat-o înainte cestorlalte două, poate fiindcă mă-nşelase cu unu’) este o tânără fizio-terapeută ce-şi petrece serile spartă prin discoteca Boiler şi ne place de soră-sa mijlocie, Raluca, deoarece este mai frumoasă.

Lia fiind mezina familiei, ne place şi de soră-sa mai mare, Gabriela, dacă nu ne-ar bate cu bocancul peste gură bikerii cu personalităţile încă neconturate care mor pe capete dându-şi drumul de pe muntele Meseş către cartierul Brădet, ca să-şi demonstreze masculinitatea.

Cel mai mult din familia ei ne place oricum de mă-sa, tanti Luţa, de profesie să-i facă lui Darius de mâncare ori de câte ori vizitează Zalău în istericalele cetăţenilor. Însă, într-un paradox fericit, ea la rândul ei este căsătorită chiar cu tatăl împreună cu care le-a şi făcut pe cele trei ieduţe, astfel încât odată ce s-a încercat cu una, pe cale de consecinţă, s-a eşuat cu întreaga familie.

În perioadele de cruntă mahmureală, în restrânsul interval de timp în care se-ntoarce din Boiler acasă, ca să vomite în buda proprie şi să se prezinte a doua zi la datorie reîmprospătată ca un ghiocel, Lia are ca ocupaţie să primească sarmale şi alţi troscoţăi alimentari de la părinţi şi să le îndese în Vlad Molnar, tipul de caracter care mi-a suflat-o şi pe care-l felicit cavalereşte pe această cale.

Cam atât despre ea, perioada de recuperare a fost cam de un an de zile, până am putut-o iubi pe Păstaie şi să-ncep să fiu respins de ea. Pe ea o ştiţi, după ea a urmat Paula, la fel de binecunoscută, mai ales de emoticoncerturi şi de care m-am despărţit ca să mă întorc la Păstaie, cu scopul de a-mi spune şi mai clar că nu mă vrea.

În acest sens, m-am decis să schimb naţionalitatea, recurgând la vulnerabilitatea unguroaicei Jozsa Jutka, în mare parte pentru că oricum nu prea înţelegea ce vorbesc cu ea şi îi era mai simplu să creadă pe cuvânt orice tâmpenie, decât să facă efortul să o traducă.

Bucuria cu ea fost dublă. Odată că am descoprit cât îs de sălbatice sexual maghiarele şi am folosit această informaţie şi în alegeri ulterioare şi, în al doilea rând, fiindcă mă ura din rărunchi întreaga ei familie până la grade şi alianţe îndepărtate şi-n general toţi prietenii recitând manifeste de automonie, o situaţie cum nu puteam cere mai tensionată, din care mă hrăneam fanatic cu orice ocazie şi a cărui victimă rămânea tot biata Juţu.

Contribuţia mea a fost s-o aduc de la stadiul de elevă din clasa a XII-a B, corpul de unguri, la un excelent orator român şi viitoare arhitectă, care ştie lega două cuvinte în limba ţării în care se află.

După care m-am şi despărţit de ea, imediat ce Păstaie dădea vagi semne că s-ar simţi singură şi are nevoie de cineva cu care să şteargă pe jos, până sclipeşte ceva-ntr-altă direcţie.

Splendid! Odată ce mi-a intrat bine în cap că Păstaie e o curvă nemernică pe interes, a urmat o perioadă de confuzie gravă, în care i-am futut cât mai tare şi combinat cât mai multe dintre prietene, în afară de Sorana, desigur, ferească sfântu’.

Neşansa (ei) mi-a adus-o-n cale pe Silvia “Sia” Lungu, pe care toţi aţi apreciat-o la vremea ei, fiindcă se băga ca musca-n pizda vacii şi avea ţâţe, pentru prima dată în haremul meu. Pentru că atât de superficiali sunteţi. Vă este străin faptul că dădea cu lucruri după mine prin casă, incluzând cu Pamfil, ca o nevastă psihopată.

Aţi omis şi detaliul că, după ce ne-am despărţit (în sensul că ea dând cu agrafele de prin cap după mine, fiindcă am avut inspiraţia să o anunţ pe tren, unde n-avea nimica altceva la îndemână), s-a mutat în Israel admirabil de repede, rămânând şi gravidă într-un termen îngrijorător de apropiat cu încetarea noastră ca cuplu.

S-a înfăptuit în sfârşit şi regăsirea magyarasagului şi fiica sa Timea Mátyás. Mna, aicia timpul s-a oprit în loc, aşa, vreo şapte luni.

Nimănui, în întregile mele cruciade relaţionale, nu i-am repugnat într-asemenea hal cât Timeii. Doar datorită a ceea ce numesc un miracol sexual aproape dat jos de pă cruce şi limbii mele dibace a rezistat unguroaica într-o relaţie cu mine, pe care o subevalua şi submina cu orice pretext şi oportunitate.

La fel de absurd, nicăirea altundeva nu s-a făcut atâta risipă de energie şi finanţe pentru a mulţumi în definitiv o singură pipiţă. Cât return of investment putea fi scos de-acolo, raţional gândind? Nesemnificativ.

Nici o concesie nu s-a făcut de la a antama toate resursele, de la demnitate la umileli necontenite. Până când s-a luat decizia de onoare de a se despărţi într-un final de ea, nu înainte de a-i rezolva de lucru, de durmit şi purtat prin ţările calde, să vadă cum arată papucii moderni, unde mi-a şi rupt de altfel prepuţul, la cea mai mică intenţie de-a o atinge, păţanii despre care aţi putut lectura mai în detaliu mai demult.

S-a rămas în relaţii bune, că nu ştii când mai are nevoie de mine. Şi s-a trecut la pălărista Ada Marcu, dintre cele mai îndrăgite de Gimel, un cititor care vrea să-mi fută cu perseverenţă toate prietenele, anticipând parcă vremea când fiica sa de 2 ani (cred) se va pârgăli, cam fix pe când nu mai am io trecere la aproape minorele din prezent.

Ada Marcu este hipsteriţă profesionistă şi, dacă nu ar fi descoperit ochelarii de soare cu rame colorate, ar fi fost pasionată de ceva productiv. Însă a ajuns să se perfecţioneze a-şi face poze singură în care arată “ca din întâmplare” şi a pune filtre lomo pe deasupra. Este colegă mai mică la arhitectură cu fosta Jutka, deşi susţine că le-ar putea bate pe toate fostele mele iubite, în formaţie, dacă-i necesar, dar nu e cazul, fiindcă chiar nu are nimica cu ele, mai ales cu Timea.

A bătut recordul la despărţiri de mine, atât la categoria cu, cât şi la fără motiv. Acest obicei a fost însă stârpit, mai ales că se petrecea deja de-un an bun, urmând o serie lungă de despărţire a mea de ea şi regretat aproape între fiecare două shot-uri de Jäger.

Dar cum băutura digestivă clăteşte o întreagă paletă de noi posibilităţi, uitându-mă-n stânga-n dreapta, s-au mai găsit unele, altele.

Pe Olga Podar şi Alexandra Sîntămărian le vom discuta împreună, fiindcă atât au durat fiecare separat. Ele sunt din Turda şi Zalău, iar una este maseuză şi cealaltă are maşină, alegeţi-vă care, că erau la fel de benefice ambele. Le plăcea viaţa, dar nu cu mine, însă de complezenţă şi deoarece nu era altceva la televizor, se mulţumeau cu sexul meu oral, despre care probabil aţi citit de prin presa de specialitate.

Tot ăstea de pe urmă par să şi fie cam singurele de caracter.