Nu pot zice nimica de Șpania, fără să-ncep cu “Dar vai…”

Miercuri, dragi și ăstealalte-ni, voi purcede înspre Bucales, unde-am fost invitat deoarișce se va ține o paranghelie între blogări și politicieni (sau ambele caracteristici la un loc). Cu public (cred), în Club A, pe la orele după-amiezii târzii, către seară (18:00-19:00, ceva de genu’, v-‘oi lămuri mai târziu). Este episodul al doilea din aceste întâlniri, organizate de-un anume Horea Badău, despre care lumea zice că-i un bou – o fi deranjat el pe câțiva, de s-or dat cu curu’ de lespezi, bine face, susținem… (atenție: eu nefăcând parte din această lume, care deci nu este bună, mie-mi place ce-ncearcă el să facă, poate prima socoteală mai de doamne-ajută cu blogări ȘI alte medii intercalându-se), eu nu-l cunosc deloc, deci mă voi dumiri la momentul respectiv și sper să se-nșele. Lumea. De exemplu, dintre lume ar fi Zoso, care poate veni și data asta, îl vreu eu musai, că cică tura trecută s-a făcut de caca și eu nu vreau să cred nici despre asta pe gura târgului. Zoase, hai, că fac un lapte condensat. Dacă nu vine jita, oricum avem pe stimabilul Ciutac (dragu’ taichii, țucu-l, mâncu-l, hai, băgați scenarii), apoi am stabilit că duc și Năstasele (să le arate la oameni traficu’, să crepe de ciudă), a mai confirmat lu’ organizator și Andronic, Avădani și Ulmanu. Deși cre’că domnul nea Dan s-a îngrețoșat îndeajuns ultima dată, aș spera să se afișeze și dumneael, măcar cât de-o roată cu trotișca și, în speță, îl poftesc și pe Badea (hăhăhă, link, ăhăhă), care e atât nici blogăr, cât și nici politician, da’, după ce ne plictisim de vorbit că-când și-a lua Băselu’ blogu’, măcar să vedem cum își aruncă smete cu Zoso Blogăru’ minune. Și, dacă are mult-mult noroc, să-i zică numele pe post și să mai citim o săptămână tot despre asta.

Încă nu m-am returnat din Șpania. Dar m-am sustras, târându-l și pe Sorel, din tabără, prin pretextul de „ceva-cu-care-dacă-ne-prinde-să-pice-el-de-vină”. Și poftesc să folosesc această ultimă zi de pe ținuturi civilizate pentru a – negreșit – fura net cu găleata dintr-un hostel care-l dă la liber cu atâta naivitate.

Am petrecut acilea vreo săptămână și un pic, lângă Madrid, în El Escorial, la un fel de grădiniță locală cu paturi/ateneu internațional de băut pălincă. Din nefericire, am avut (și mai avem, că n-o fi murit) un grup cam… necompact, ca să nu-i zic ticsit amețite care se alternau aleatoriu în prostie și cumpărături. [Tocmai s-o arădicat Sorel de la masă, că el mere în oraș, că el vrea converși, că el n-o fujit să scriu io Jegu’]. Spun aleatoriu, deoarece în momentele în care una era de serviciu, cu alta mai puteai discuta o vorbă. Dar nu-i nimica, deoarece după ce-am asudat ca o bovină să termin filmele de prezentare și să trag ca asinul să particip la toate activitățile de copchii tembeli, să fac imagine bună lu’ România, au catadicsit și dumnealor să taie trei felii de ceapă și-o clisă (adusă de mine) de pus pe masă la seara tradițională a patriei noastre, România, Ceaușescu și poporul. Deci, totul spre „din fericire”, căci noroc cu mine, care exist.

În fine, două nopți le-am petrecut chiar în capitală, în hostelul de care vă povesteam, care e foarte țais, cu argumentul că are buda decorată cu negru. [A venit Sorel înapoi, că n-are nici telefon, nici hartă de la metrou, că nu-i dau mnica, cre’că o șezut pe hol și se bătea în șoaptă de pereți și-și mușca buza să nu plângă.]. De asemenea, am băgat în desagă filme de pe torrente, de nu știau oamenii după ce li-nfundată țeava, până m-au văzut cu tăte mațele din sală înfipte-n Iulian, ca să tragă pe tăte găurile. Moment în care mi s-a tăiat macaraoana. Până s-au dus la culcare. Dar Jegu’ nu doarme!

Totul pare să se finalizeze totuși cu bine, după ce s-a lăsat cu acuzații de hărțuire sexuală din partea lu’ o fată, dedicată lu’ însoțitoru’ nostru, cu trimis acasă, cu „ho, hărțuire-hărțuire, da’ să-mi găt înainte cumpărăturile și dup-aia traumele psihice”, cu sunat părinții, cu „stai, domnuță, că nu mai te trimitem”. Unde să trimiți nebuna cu tri valize de papuci și fustițe, să bocească-n aeroport că nu știe schimba avionu’ în Zurich (despre care Sorel are impresia că ar fi în Scoția, deoarece el este ferm convins că p-acolo am făcut noi drumu’).

Până azi n-am spart absolut nici o lecțaie, tot ce-mi dorea suflețelul era un calculatoriu cu măr pe el, de care se găseau cu grămada, doar că aveau toate tastaturi spaniole. Or eu nu scriu în spaniolă, deci de ce să-mi trebuiască tastatură spaniolă pe calculatoriul meu cu măr, pe care nu voi folosi ñ în nici un context decât acum, când l-am pus cu „insert symbol”? De geaba. Așadariu, n-am luat. Dar azi am mers cu dițălul cel mic în faimosul Zara, adică un fel de Chenvelo, da’ de aici, unde se-nvârte lumea să ia tot ce-i „cool”, ca să aibă apoi ce scrie pe blog.

***

Știi ce nu facem noi, bloagării? Păi, nu anunțăm când ne trece cineva la blogroll. Băgăm “mâță”, de tăte, da’ asta nu. Vă zic fiindcăci de curând m-a adăugat una nouă. V-aș da linku’, da’ pre’ bună-i pe profilu’ de Hi5, pe care cu atâta patriotism și l-a afișat. (Cre’că deja sunteți toți călare pe Technorati.) Aștept să fiu contactat de către domniță. Voi face din Jeg un serviciu de matrimoniale, al cărui singur angajat, client și beneficiar să fiu eu însumi.)

Bun, public, că chirăie cretinu’, voi reveni cu alte amănunte și futografii. Deocamdată – acesta de mai jos, pe stânga, este capul meu, văzut din spate, iar în dreapta părții stângi se regăsesc măgelele roșii ale unei co-europene letonience, da’ din față. Spatelui meu. Mă gândeam eu că vă interesează, fie una, fie cealaltă (două).

Încă n-am luat nimica la nimenea, da’ îs ceva benzinării de lux pe drum.