De când am ajuns la Bucureşti şi am început să mă amestec cu lumea publicităţii de p-acilea, coaie, parcă simt o nevoie nestăvilită să fiu riguros şi să fac 3 propuneri de articol, conform manualului: unul care să facă trafic degeaba, unul care nu vă place, deoarece sunteţi proşti şi vă trăbă doar să mă vedeţi suferind şi cum mă-nşeală iubita ş-al treilea care să-mi placă mie şi să-l ţin acolo câteva săptămâni, în mare parte deoarece mi-e lene să mai scriu altul şi prefer să mă-ntorc de pe-o parte pe alta, scărpinându-mă în diverse orificii.
În sfârşit, m-a chemat Sebi (apropo felicitări, ai apărut la Portorož în poze pe lângă toată lumea importantă) la o adunare de astfel de publicitari, cu care o să mă concentrez teribil să nu mă contopesc, alături de cealaltă mare ambiţie a mea în Bucureşti, aceea de de mă forţa a vorbi molcom şi apăsat, să nu cumva să prind accentul ăsta nefericit de p-aci.
Publicitatea de la Bucureşti este diferită palpabil de publicitatea de provincie, cunoscută şi drept publicitatea de la Cluj, cunoscută şi drept Vitrina Advertising, prin faptul că aceasta din Capitală se chinuieşte tot atât de mult cu aceleaşi mizerii de doi lei, încercând să scoată ceva frumos, printre inepţiile clienţilor, imbecilitatea consumatorului şi incompetenţa colegilor, însă la Bucureşti le mai rămâne timp să organizeze evenimente la care să vină oameni de la celălalte agenţii, ca să vadă ce workspace de impresionat internii naivi şi-au asamblat ei, integral de la Ikea.
Ca să deşirăm bucla ipocriziei începândă şi sfârşindă cu capul în propriile buci, o agenţie bună are, cu noroc, 20-30% oameni talentaţi – n-am zis creativi, că-s mai multe rotiţe acolo, iar restul este balast sau în cel mai bun caz oameni calzi şi umezi, plini de bune intenţii demne de-o pasiune mai potrivită.
În esenţă, ansamblul publicităţii de Bucureşti este format din nişte lăbari cu fiţe.
Încerc să evit preconcepţii ardeleneşti: şi noi suntem lăbari, la ţară. Dar fără fiţe.
Bun, şi aceste evenimente despre care vă vorbesc încep cu “Noaptea…”, fiindcă atunci, seara, ajunşi singuri acasă, simt advertiserii nevoia să-şi demonstreze ei înşişi ceva vital, dar s-a-nchis la Cărtureşti. Astfel avem: noaptea agenţiilor, noaptea încă câtorva agenţii, noaptea zilelor porţilor ş.a.
Dacă workspace-urile sunt pe modelul Google în ‘98, ăstea, happening-urile, sunt pe modelul noaptea albă a reducerilor la mall. Ne bulucim să nu ne-alegem cu nimica sau maximum cu acelaşi rahat, într-o altă lumină.
Şi amicul Sebastian de la McCann m-a dus la Friends Advertising. Când am intrat, să mă cac pe mine: cum cobori din lift, intri direct în orezărie, mai-mai să-mi scriu scrisoarea de intenţie pe hârtia lor de la budă.
N-am nimica cu agenţia, lăsaţi drama. Înţeleg în acord cu mine că mi-i iau pe mai toţi în cap şi îmi va fi complicat să mă doară-n pulă la următorul eveniment când s-or strânge-n jurul meu vreo trei ţăţici isterice, ca să le despart fraza-n propoziţii şi când şi-or freca unii bărbia sprijinindu-se-n cealaltă palmă cu cotul, cât le explic “la cine exact mă refeream şi ce-mi dă, frate, mie dreptul”, dar 70-80% dintre ei sunt trişti rău tare (să ne amintim procentajul de mai sus, ca o amară consolare).
Nu-i evaluez profesional. Mă refer exclusiv la calitatea lor umană, care sper că-i mai de rău. De menţionat că, la faţa locului fiind prezent un amalgam de vinituri intrate la liber, aşa ca mine şi Sebastian, se poate să se fi diluat şi cu alţii, de pe alte plantaţii. Ceea ce nu vine decât să-mi susţină ipoteza: câh!
Bun, întâmplării îi zicea “Ciorne”. Drafts sau cu ceva 2.0 e deja prea mainstream, în sfârşit, se prezentau acolo notiţele unor proiecte faine, da’ nu numai, dezvoltate în ţară. De-alde DoR, Atelierul mecanic şi hipstereli de ăstea, specifice.
Evident, cum Sebastian este recurentul copywriter de ghost-uri (nu că io-s mai breaz, să fiu clar – îl iubesc ca pe ochii din cap, mai ales pentru ochii lui din capul propriu, cu care mă priveşte cu atât mai blajin de când a căzut în el, dându-se cu bicicleta), s-a gândit că e ocazia ideală să mai pitchuiască nişte idei. Fiindcă, normal, el a înţeles că Ciorne înseamnă necontractate. Iar pentru festivaluri e loc şi de freelancing, că mai încap trofee pe etajeră lângă primul lui granpri la portoroj şi restul ălora din Happy Meal şi de la Kinder. Să nu se sparie angajatorul. O să fiu curând limpede că nu e nici un pericol…
Cum ne învârteam noi p-acolo, crezând eu că m-a scos amicul meu în societate, să-mi arate şi mie ce-i aia, dăm de Trancă (cred).
Şi de nu mi ţi le scoate Seba pe astea:
O solpiperniţă.
Deci mă târâse până acolo, de fapt, ca să-şi dezvolte cariera! CU ACEASTA DE MAI SUS!
Cum majoritatea lucrurilor creative s-au mai făcut, normal că nu e originală propunerea lui, fiind furată de la tată-so. Dar, mna, dacă se vinde, l-o trece la echipă.
Mna, Trancă şi acoliţii (el şi triştii, practic), nu ştiau că ceaiul lor dansant a fost înţeles pe dos şi că Seba a trecut pe lângă exponate, fără să se uite, în efortul lui de a intra şi pe geam, cu prototipul. De aia nu înţelegeau ce Cristos Sfânt e cu solpiperniţa lui tată-so lui Seba, a cărui întreagă poveste lacrimogenă din pruncie (deci a venit cu misiune, viziune, valori de acasă) a fost povestită cursiv, în detaliu.
Nu ştiu dacă am zis, dar cred că acum e momentul potrivit: Seba are ca background profesional postul de controlor de bilete la Ratuc, Cluj-Napoca. Poate voi v-aţi mai lămurit. Că Trancă şi triştii erau la fel de confuji.
Se auzeau greierii. Ca să se mai risipească inoportunitatea situaţiei, au încercat ei, aşa – şi ca să demonstrez şi eu la ce mă refer cu tot acest articol şi ce greţucă îmi este: BĂ, s-au băgat ăia… deci, reţineţi, pornind de la solpiperniţa cretină şi nelalocul dânsei, a lui tată-so lui Seba, născut în Sîngeorz Băi, băi, deci mă-nţelegeţi? – într-o discuţie filozofică de aia, de asemenea proporţii, potrivind-o pe solpiperniţă în context, schimbându-l pentru ea, că au şi expus-o, contrazicându-l pe Seba, acesta din urmă readaptându-şi întreg conceptul la contrazicerile lor… încât Dumnezeu părea mic.
Tweet
44 comentarii
zi si tu cevalink permanent
am impresia tristă cum că ai fost linşat înainte de a termina articolul
link permanent
Nu-nu, c-am terminat când trebuia. Doar nu era să relatez. Ce încercau nu putea fi cuprins în cuvinte, în ciuda eforturilor dânşilor. La fel cum dânşii dădeau pe afară din înşişi, în ciuda eforturilor mele.
link permanent
deci chestia asta tre’ musai citita dimineata dupa cafea. ca la ora asta mi se scurtcircuiteaza neuronu’n cap.
*
de cate ori citesc pe jeg imi aduc aminte de creanga. gen.
link permanent
Noi ţi-am zis clip video cu Miha, nu lăturile astea despre publicitate care, apropo, mă calcă rău pe nervi (publicitatea actuală, zic).
În rest ai dreptate. Cu 2-3 mici excepţii publicitatea este făcută de nişte inepţi.
Şi ştii de ce, coaie? Fiindcă se apelează DOAR la ăia care au diplome, de parcă astea i-au făcut neapărat valabili (persoanele de faţă se exclud, e clar!). Orice producător din ăsta, dacă ar fi deştept, ar face concurs de amatori şi ar ieşi dublu câştigat: mai ieftin şi mult mai bun.
link permanent
auch! iti trebuie scut antimitic:))))
link permanent
bun venit la capitala sau bun ramas as zice.. trebuie doar sa o vezi cine.. pe cine!
bafta multa cu “multimea” (VIDĂ).
link permanent
Adevărul este că nu am priceput nimic, absolut nimic. Cred că m-am retardat… Cititul dăunează grav sănătăţii.
link permanent
bleah.
link permanent
Şi Timea a zis la fel, dacă se pune.
Ca Biblel.
Lasă, că urmează unul cu Mirmen, vă mai reveniţi…
link permanent
pai futu-ti pastele, atunci de ce pula mea bei la cacatul ala de atelier, cea mai urata si neterminata si ca birtul din sat bodega existenta? si e 9 lei – NOUA LEI – o halba – O HALBA – de bere!!!!!!!!!!
link permanent
Ăla era listat la proiecte faine, concentrează-te, Gimel.
Altfel, da, căcăcioase preţuri.
link permanent
coaie, proiect fain e la nea costel, in ilioara, o casa amarata, aceleasi mese ca si la atelier, aceleasi fete de masa, nea costel mai haios si mai prompt decat labarii de lucreaza in atelier, mici la 1,5 lei, ursus la 3 lei sticla. si televizoare sa vezi un meci. ori bei intr-o bodega decenta, ori intr-una praf, da’ preturile sa fie in concordanta. asta e ca la motoare, vezi-Doamne boschetareala, da’ nu te imbeti cu un milion.
link permanent
Când voi fi dus acolo, nu să te duc io pă tiiine… poate voi reconsidera evaluarea mea.
Până atunci, însă: mă-ta-n pizdă! Sper că am fost suficient de explicit şi nu trebuieşte să-ţi arăt cu degetul.
link permanent
sa n-o lungim, nu merge si gata. ramane ca mine ca-s mai vechi acilisa, stiu io mai bine. acum nu te injur, ca na, da’ sa stii ca e report, nu s-a prescris.
link permanent
să nu cumva prind accentul ăsta
le mai rămâne timp să organize evenimente
În rest, are dreptate Bibl, n-am priceput nimic. Învaţă să te esprimi de la George Russo, pe el îl înţeleg tot timpul, inclusiv beat, el.
Darius, tocmai mi-am amintit că era o vreme când intram pe jeg şi râdeam.
link permanent
Da, reţin şi eu cu drag, la piept, clipele alea de mult trecute. În sfârşit, te-oi fi prostit, nu ştiu…
link permanent
Măi Bija, ca să grăiesc aşa, mai contra-protocolar… că mi-o furat recenzorul CNP-ul şi mi-am pierdut, cum s-ar zice, independenţă şi anonimatul.
Nu noi ne-am schimbat. Pe vremuri scrisul tău era despre sex şi violenţă, uneori şi despre WC-uri. Acum ai devenit sedentar, nu mai pomeneşti nici un “câţi de i la coadă”, nu mai ai aventuri, scrisul tău este static şi, am eu o impresie stingheră, te-ai cam ajuns cu banii, îţi iei singur andărueruri, nu mai cerşeşti de la domniţe. Tulai, amu m-o lovit că m-o dus gândul cum că n-oi mai fi nici ficior, că Bucureştii pervertesc sufletele curate şi feciorelnice, cu multe alcoale şi codane sfioase cu suta de RON scurtul, lungul şi mediul.
link permanent
optserv caci faci cu mult mai putine greseli grãmãticale, de ortoepie, de ortografie si, implicit, si de punctutatie. in schimb zic. poate umorul scade, caci te-ai transvazat in urbea capitalei, unde viata e mai dura. dar in schimb am remarcat deci.
link permanent
Adevărul e că-i foarte naşpa să ai aţa pulii ruptă în cearşaf şi un coi răsucit la beţie. Aici, în miticie, de multe ori nu faci faţă nici cu două, îţi trebuie musai patru.
Dar bănuiesc că supărarea ta cea mare vine de la porţiile mici de mâncare de la restaurante, hai, recunoaşte!!! Eu unul te cred şi te compătimesc, am mâncat şi eu în Ardeal şi ştiu cum este.
link permanent
Greşeli de ortoepie, de ortografie? Să nu fie din cele de ortopedie, căci dacă nu le ştii pe toate la fix, e naşpa să ai piciorul în ghips-gips (de fapt în ipsos de modelaj, cum am învăţat eu la chimie). Plus că urmare a pritocirii în Urbea Capitalei neam ioc medic de familie, stai cu cracul ortoepic, ortografic şi ortopedic până ce se face de operaţie gratis.
Deloc nu mi-a reuşit gluma…
link permanent
Bravo, grase! In sfarsit scrii si tu ceva.
link permanent
Pe surse cică o să fie Groza la Antena 3 la ora 18. Vai! M-am emoţionat…
link permanent
Iar nu a schimbat ora… E 17:58, asta ca să nu zică lumea că-s chiar prost.
link permanent
Mamăăăăă, live bloging.
De ce îţi spune Grozea?
link permanent
Arată-l pe Pamfil celui cu ciorapi vişinii. Se asortează cu şnicărşii tăi… aţi venit împreună?
link permanent
Te bâlbâi şi nu te înţelege…
Blogul e deformare profesională? De formatule!
link permanent
Cheleşti!
Ai băgat un “n” mut în “Nu pun la îndoială”! Nebunule!
link permanent
Ai băut votca din recuzită… paharele alea sunt de formă, nu trebuie să bei din ele.
link permanent
Compui mesaje în emisiune… tareeeee! Asta nu a mai făcut nimeni.
link permanent
Aşa, arată-le că te plictiseşti, pune căştile în urechi!
link permanent
Ce-ai făcut?!?
I-ai spus bădăran preşedintelui?
Nu ai citit noul Cod Civil?
link permanent
Dreptul la demnitate Art. 72
(1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale.
(2) Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
Ai cerut voie preşedintelui să-l faci bădăran?
Plus că poate fi secret de stat.
link permanent
Închid live blogging şi redau blogului tăcerea lui din totdeauna. :-h
link permanent
Asa, sa nu ma mai pot gasi pe Google de rezultatele cu jeg.
link permanent
Ceeee, a apărut ăsta micu` la tembelizor???
Deci vreau înregistrarea imediat, aici sau cu link de youtube.
Să n-avem vorbe, clar?
link permanent
Minutul înregistrări 1:05:00
inregistrari.antena3.ro/view-04_Nov-2011-100_de_minute-32.html
link permanent
Cu sufletul la gură am urmărit live blogging-ul lui Biblel, din emisiunea despre care era live blogging-ul.
link permanent
nu crezi ca ar fi momentul sa inchizi si tu blogu?
daca in sfarsit te-ai realizat profesional si scrii asa de responsabil atunci ca maine te si insori.
desigur, nu cu timea care ii senzuala si deci nu se uita la tine cat si nu se uita nici ca esti sarac, ci cu alta persoana cum ar fi o cetateanca.
si deci poti sa faci si copii.
si poate te apuci si tu sa inveti o meserie.
altfel te irosesti ca biblel intru blogging viu.
link permanent
Bueeey, ce chestie, am reusit sa vad si eu emisiunea.
Mi-a placut la nebunia faza aia cu “asa cum a zis si domnul, ma scuzati, nu i-am retinut numele“ !!!
Sincer, nici eu nu i-am retinut numele. Plus ca nu am inteles ce cauta acolo, sa eclipseze vedeta de Zalau. Ca in afara de lectia de asortare a sosetelor violete la cravata violeta chiar n-am inteles nimic din ce a zis domnu`.
Ma, tu ai inteles? Ati discutat la pauza? Zi-ne si noua, nu fii…
link permanent
Adica NU FI sau SA NU FII, pardon, iertare, scuze, e de la ei.
link permanent
Erau roz. E fiul lu’ Zoe Petre. Mai mult nu ştiu nici io. Nici despre mine.
link permanent
Frumoasa fictiune. Bravo.
link permanent
Apreciez că n-ai sărit ca o ţaţă proastă.
Într-o altă ordine de idei, ştiu şi io şi ştii şi tu că nu e o ficţiune. Nu mă refer anume la referirea la tine şi Friends Advertising. Ci per ansamblu. Nu trebuie să negi tot, doar că nu îţi convine o parte (fie că am drepate eu, fie că ai tu, strict legat de ea).
link permanent
Prea complicat