În fiecare dimineaţă, la clipa trezirii, mă cuprinde o plăcere supremă: aceea de a fi Darius Groza.

sari la comentarii

Aici mai sus l-am parafrazat pe Dali, nu vă căcaţi pe dvs.

Am dezvoltat în ultimele luni o poftă morbidă de a-mi suna fostele prietene cu tot felul de pretexte, în principiu toate bine clocite (pretextele, nu prietenele), doar pentru a-mi face o statistică care să cuprindă un grafic cu de câte ori din totalul apelurilor ajung să vorbesc, în loc de ele însele, cu actualii lor prieteni. Care, foarte grijulii, supraveghează toate canalele tradiţionale de comunicare.

Pentru că şi aceştia din urmă au dezvoltat, la rândul lor, o fobie psihotică faţă de mine. Ceea ce-i cel puţin dubios, considerând că majoritatea fostelor prietene s-au despărţit de mine mai mult sau mai puţin ca să fie cu dânşii, fapt care, pentru orice bostan bine dezvoltat, e destulă mărturie de dragoste. În cazurile în care nu s-au despărţit de mine anume pentru ei, iar relaţiile noastre sunt independente, măcar cronologia lor ar trebui să le sugereze în vreun fel cum e ordinea lucrurilor aranjată ea aşa, adică exact începând cu faptul că au fost cu mine, iar acum se-ncheie cu că sunt cu ei. Aspect ce denotă o oarecare continuitate a vieţii mai mult spre viitor, decât anormal, spre trecut. Dar, cum spuneam, cei în cauză îşi consumă existenţa mereu în frica clipei ce cred ei că va să urmeze inevitabil – a doua mea venire.

Aţi zice că, pe bună dreptate, un fost prieten (în special dacă acesta sunt eu) nu prea mai are ce împărţi cu omoloaga sa – fosta prietenă… şi aşa şi este. Dar acesta nu este decât un motiv în plus pentru actualii prieteni să trateze totul cu o sporită vigilenţă.

Mai ales când primejdia pândeşte la tot pasul…

DariusFunctionar

[foto de către Groza-Bîja Mihnea-Dacian]

Experimentul meu a început prin vară, când am organizat să mă-ntâlnesc într-un cadru social decent şi creştinesc cu una dintre marile Doamne Jeg, cu care, la acel moment, nu mă văzusem de ceva vreme.

Mesajele au fost interceptate cu profesionalism, iar celula de criză s-a activat instantaneu, intrând prompt în alertă. Fluxul informaţional menit să lămurească ultimele detalii ale întrevederii a fost pur şi simplu segmentat.

Intermediarul nu mai intermedia – că până atunci trebuiau verificate atent fiecare transmisii, iar actualul prieten se oferise singur să ocupe pro-bono această funcţie, chiar dacă nu-i propusese nimenea. Datele vitale specificând ora, locul ş.am.d. nu mai ajungeau la destinatar. Vorbeam direct cu portarul – adică tot prietenul, că, în lipsă de personal, se cam ocupa el de toate posturile, opera toate aparatele, apăsa toate butoanele, iar la sfârşit făcea şi curat, dacă mă-nţelegeţi. Adică să nu fie expusă cumva fata. Am convingerea că dacă aş fi insistat îndeajuns, ar fi jucat tot el fericit şi rolul fostei mele prietene, ba chiar s-ar fi înşelat pe sine cu mine, doar ca să evite oroarea de a schimba eu două priviri direct cu autentica.

Ceea ce m-a surprins e că nu îmi respingea intenţiile, ba chiar discuta foarte diplomat cu mine la telefon, probabil încă mult timp după ce eu închisesem. Cert e că făcea pe recepţia de la parter, de câte ori sunam, strângând ghem în jurul lui orice iniţiative de contact.

În săptămânile ce-au urmat, am aplicat de curiozitate exact acelaşi mecanism pe toate care contaseră în câte-un moment cheie în viaţa mea. Şi încă mai contează, pardon.

Activităţile clandestine cu care m-am amuzat au avut consecinţe de-o gravă importanţă: au dus la puricat arhive de messenger până în temelii, răspunsuri oficioase la sms-uri, care nu mai erau concepute de proprietarul telefonului, ci direct de ofiţerul de veche. Unul dintre ei chiar mi-a declarat plin de dramă, cu subiect şi predicat, că nu îmi mai este permis să mă întâlnesc cu domnişoara pe teritoriul municipiului Zalău – mă-nţelegeţi – cât timp el va avea suflare. Şi, într-adevăr, nici n-am prea avut ce face în această privinţă. Am fost neputincios. Pentru că dacă eu vizitam oraşul, ba c-o treabă, ba pe la părinţi, fata era vârâtă adânc în pivniţă, obloanele erau trase, iar şerifu’ stătea cu mâna la cingătoare.

Mai de curând, cu alta dintre ele, nu mai există – da’ deloc – contact nemijlocit. Chiar când ne întâlnim întâmplător pe stradă sau prin vreun birt – toţi trei zic, nu conspirativ, doar noi doi – vorbeşte doar el. Nici măcar eu. Şi e o situaţie cu totul specială să ne întâlnim întâmplător, dat fiind că în decurs de câteva minute de când am păşit afară din casă, tot felul de prieteni se informează fără fir unii pe alţii şi-ntre ei cu privire la prezenţa mea şi poziţia exactă, ca să nu mai zic de localizarea triangulată a fetelor, despre care posesorii au feed permanent prin sms, încât primesc una-două coordonatele atât ale mele, cât şi alte doamnelor. Dacă, printr-un miracol de neprevăzut, am reuşit să înşel toată tehnologia asta şi trec peste obstacolele de securitate, înşelând întregul aparat de monitorizare şi – stupoare! – mă întâlnesc doar cu fata, tastaturile telefoanelor încep să zbârnâie, operatorii declară imediat stare de urgenţă, se ocupă reţeaua, de fac descinderi în localuri, baraje rutiere etc.

De fapt, încă de la începuturile aventurilor mele fecioreşti, prin liceu, succesorii mei (ca să nu le zic runneri-up) se fereau de mine înspăimântaţi precum ceva curat de ceva necurat, în antiteză cu expresia “ca Dracu’ de tămâie”. Mai mult ca “cineva nevinovat de Jeg”, să zicem, un proverb încă în fază de construcţie. Acest obicei s-a moştenit aproape roial până la cele mai recente mari pasiuni. Şi s-a extins la orice fel de relaţie.

Dacă Jegul însuşi s-a născut, acum f’o aproape 5 ani, din relatările mele despre eşecurile relaţionale, domeniu la care am remarcat prin experienţă că m-aş pricepe, în special ramura cu eşecul, acum mi-este amănunţit studiată orice fel de relaţie interumană, iar persoanele cu care interacţionez sunt interpelate cât timp eu sunt, de pildă, la budă, ca să fie prevenite cu privire la iminentul pericol. În Zalău s-a asamblat câtamai sistemul, un Comitet get-beget, care se îndeletniceşte pe perioadă de vizită în deplasare cu absolut orice mişcare de-a mea. Când mă duc pe-acas’, prin oraşul născării, parc-aş fi la un congres în cinstea mea, unde se dezbate şi se promulgă, se iau decizii şi pun în aplicare acţiuni! N-am nominalizat, da’ poate în comentariile articolului o să se ridice singuri în picioare.

***

Dar să râdem cu bucatele de sărbători…

AluatHaios

[mulţumiri, Carcea]

***

Şi tot în acest moment pios: calendarul de mai jos atârnă pe holul căşii de baştină de-ntreg anul; din decembrie, afişează această ilustraţie, cu un detaliu în ea care-ar putea speria credincioşii şi pe care eu nu l-am văzut, nefiind credincios; îl vede cineva pe acest detaliu?

MaraSiAlaMicu657

[aici în mărime, păi, mai mare]

35 comentarii

zi si tu ceva
  1. Ianuarie 3, 2009 la 18:09
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Tăt vroiam să te întreb: dacă aventura va să înceapă la vară, o dată cu sezonul nunţilor, de ce ne-ai făcut de bani încă de pe acu’? Că triciclul oricum nu l-ai achiziţionat.

    Tu? Să te uiţi pe eurosport? Eurosport? Tu? Unde mai pui că nici măcar n-ai televizor…

    “…că nu-i nimica acolo sus decât josul altcuiva, iar religia este doar o formă primitivă de control al maselor, devenită acum o simplă industrie de comerţ” – Bă, tomă! nu-ţi este ruşine să iei în derâdere cele sfinte?

  2. Ianuarie 3, 2009 la 18:12
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Şi de ce nu m-ai întrebat? Dacă tot vroiai, zic.

  3. Ianuarie 3, 2009 la 18:17
    link permanent
    mirmen zice ca:

    e-he-he, hudrea, dom’profesor, cum am mai zîs, orice copywriter cu mania controlului maselor se poziţionează mai presus de religie/are propria religie 😛

  4. Ianuarie 3, 2009 la 18:37
    link permanent
    toader zice ca:

    madame mirmen, nu chiar orice copy. numai aia care au dificultati in a iesi din adolescenta.:)

  5. Ianuarie 3, 2009 la 18:39
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Făceam mişto de clişeul cu pricina, prostea. Nimic, dar nimic nu pricepi. Tăt, dar tăt, tre’ să-ţi explic. Mură-n gură.

    Mirmen, nu, că acolo avea dreptate prostea, eram ironic.

  6. Ianuarie 3, 2009 la 19:07
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Mai nene, voi aveti presiune la gaz ?

  7. Ianuarie 3, 2009 la 19:11
    link permanent
    toader zice ca:

    presiune enorma chiar.

  8. Ianuarie 3, 2009 la 21:13
    link permanent
    chira zice ca:

    Darius…te sarut

  9. Ianuarie 3, 2009 la 23:48
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    toadere cu t mic, am zis la gaz nu la gaze !

  10. Ianuarie 4, 2009 la 01:32
    link permanent
    sugestiv zice ca:

    m’am gandit eu mai bine (ce miracol! ce minune!) si am concluzionat, cu sufletul tresaltand asa, ca o sa iti dau voie sa ma scoti la o bere .. asa, pentru ca vreau eu, si pentru c’o sa vrei si tu..

  11. Ianuarie 4, 2009 la 04:23
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Sugestive – nici din întâmplare. De fapt, pentru impertinenţă, ai pierdut şi privilegiul de-a mă scoate tu pe mine. Chireo – mnu, nu mă săruţi. Articolul ălalant va să vie şi el, cum au venit şi cele înaintea sa. Nu mai cufuriţi reflexiv, răbdăriche. 🙂 Am şi eu o lene de ţinut.

  12. Ianuarie 4, 2009 la 11:21
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Ai si tu o lene de tinut… mai ai tuica de Zalau de baut, calicule ! Nu stii ca hipertensiunea mea se trateaza cu palinca ?

  13. Ianuarie 4, 2009 la 11:40
    link permanent

    112 comentariii…destul. Hai cu noul articol 😀 (scrii bine si ai prieteni di aluat… haios)

  14. Ianuarie 4, 2009 la 14:51
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Mariene – păi, orice se tratează cu pălincă, dacă-i în bugăt de mare cantitate; până şi viaţa.

    Constănţene – curând, curând…

  15. Ianuarie 4, 2009 la 15:35
    link permanent
    toader zice ca:

    tu ar trebui sa te insori. cred ca vor fi si mai intrigati cei care ti-au mostenit vechile infidele.

  16. Ianuarie 5, 2009 la 01:26
    link permanent
    Aya zice ca:

    [Aio, du-te cântă la alt blog…]

  17. Ianuarie 5, 2009 la 12:48
    link permanent
    toader zice ca:

    articol nou. daca ai ramas in pana de idei ca de obicei roaga pe mirmen sa te ajute. sau dacian.

  18. Ianuarie 5, 2009 la 15:31
    link permanent
    mirmen zice ca:

    @toadiere, puşche-ţi pe limbă!! cum n-are jegstăru’ subiect cum io şi/sau daci sîntem tîrăţi în arena 2.0 😛

  19. Ianuarie 5, 2009 la 15:52
    link permanent
    toader zice ca:

    cum doamna? v-a taratara dumnealui jegoe prin 2.0? phii ce poveste trebe sa fie…

  20. Ianuarie 5, 2009 la 16:42
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    E în scriere…

  21. Ianuarie 5, 2009 la 17:36
    link permanent
    toader zice ca:

    clar, inca te gandesti cum sa incepi. titlul l-ai scris macar?
    ma-sa. am si eu o zi linistita si nu am ce citi. huo!

  22. Ianuarie 5, 2009 la 17:36
    link permanent
    toader zice ca:

    a, si la multi ani!

  23. Ianuarie 5, 2009 la 18:08
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Imediat va fi gata, scârbă.

  24. Ianuarie 5, 2009 la 18:38
    link permanent
    toader zice ca:

    putoare. imediat asta e cand? la paste?

  25. Ianuarie 5, 2009 la 18:50
    link permanent
    Hudrea zice ca:

    Scrie (şi) despre examene, că vine sesiunea acuşica.

  26. Ianuarie 5, 2009 la 18:56
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    126.
    Cred ca si maine dimineata in clipa trezirii va constata ca e Darius Groza. Si o sa-l apuce o placere suprema… !

  27. Ianuarie 5, 2009 la 18:56
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Hopaaaaaa ! ai bagat moderare ?

  28. Ianuarie 5, 2009 la 18:57
    link permanent
    mirmen zice ca:

    binie, toadiere, o invoci pe mă-sa, ai?! nici cum nu-i binie!!
    dari, mami, fii tu băiet cuminte şi postează p’aici fragmente din lucrările de licenţă sau…vei fii mereu surprinzător dînd copy paste de p’aci în lucrările de licenţă 😛

  29. Ianuarie 5, 2009 la 18:57
    link permanent
    Marian S. zice ca:

    Gata, m-am prins, iar ti-am scris numele. Scuze de pardon de greseala.

  30. Ianuarie 5, 2009 la 18:58
    link permanent
    mirmen zice ca:

    hudreeeea, dom’ profesor!!!!gînd la gînd

  31. Septembrie 27, 2009 la 15:57
    link permanent
    arranha_fulgerash zice ca:

    ma dar voi dc ati inventat site-ul asta k sa va bateti joc de Persoanele Sfinte?….ba idiotilor ma mir k mai sunteti in viata pe cate prostii scoateti din gura aia nespalata… sa va fie rusine si dak nu sunteti crestin-ortodocsi…atunci nu mai faceti observatii asupra unor Persoane despre care nu stiti absolut nimic…mai bine va culcati decat sa deschideti gura… k s-a facut intuneric pe site-ul asta incultilor care sunteti…k dak v-ar intreba cineva ce reprezinta icoana respectiva ati ramane cu gura cascata…

  32. Septembrie 27, 2009 la 18:43
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Dar nu scoatem pe gură, că suntem pe Internet. Scoatem pe tastatură. Ea este nespălată, asta vrei să zici. Şi e numai unul dintre noi care va arde în Iad. Restul sunt prinşi nedrept în acest joc mizer, pa.

  33. Noiembrie 9, 2010 la 03:39
    link permanent
    ba zice ca:

    Jeg

  34. Decembrie 3, 2010 la 16:22
    link permanent
    Diana zice ca:

    Vad ca jumatate din comment-uri sunt offtopic… dar eu as vrea sa revin la subiectul initial: icoana Maicii Domnului. Bibliotecaru a venit cu o informatie: ca este icoana Galaktotrofusa, si dreptate are, insa nu e deajuns. Eu nu as fi scris nimic daca nu m-ar fi durut felul in care ati tot comentat despre icoana, numind pe Maica Domnului si pe Hristos in feluri in care stiu ca nici unii dintre voi nu ati vrea sa va fie numiti cei dragi.

    Maica Domnului nu e blonda in icoana, ci acela este un vesmant care strange parul ei. Il veti observa si in alte icoane de-ale Maicii Domnului fiind de obicei de culoare deschisa – aici este galbui.

    Intr-adevar chipul Pruncului nu este ca al unui copil, insa maturitatea chipului Sau arata dumnezeirea si intelepciunea Sa. Chiar daca in icoana are varsta unui copilas, tot Dumnezeu ramane.

    In ceea ce priveste sanul Maicii Domnului, multi ati observat ca el porneste nu din locul firesc ci mai mult din umar. Da, asta pentru ca in icoana nu este sanul trupesc, al Maicii Domnului, ci este sanul feciorelnic, sanul “minunat” al Celeia ce a nascut fara de barbat, ramanand pururea Fecioara.

    Altcineva a spus ca vede scris VIP in coltul din stanga al icoanei. Sunt de fapt initialele MP (in stanga) si OY (in dreapta) – initialele grecesti ale Maicii Domnului.

    Preupun ca multi dintre voi sunteti tineri ca si mine… de aceea am tinut sa va scriu si sa dau aceste explicatii, asa prieteneste. Si tot prieteneste as avea poate nu prea marea rugaminte: Mai, oameni buni, nu mai ganditi asa despre Maica Domnului si despre Hristos. Pentru unii dintre cei care traiesc langa voi (si eu ma numar printre ei), acestia (Hristos si Maica Domnului) sunt totul, asa cum este poate pentru voi prietena sau sotia, parintii sau copiii vostri. Si stiu ca intr-o zi Maica Domnului va va rasplati efortul a nu mai vorbi urat despre ea (chiar daca poate nu credeti ca ea e vie).

  35. Mai 11, 2012 la 00:42
    link permanent
    Rickie Mudge zice ca:

    F*ckin¡¦ amazing issues here. I am very satisfied to peer your post. Thank you so much and i am having a look forward to contact you. Will you kindly drop me a e-mail?

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)