4, 3, 2, 1nterviu cu Mungiu

sari la comentarii

[adăugire ulterioară: deci, mă, articolu’ ăsta-i de conosări, deci măcar de nasu’ meu nu-i, da’ să reţineţi că să mergeţi la film, aia relevă, trecând în drum şi pe afară, luând o domnişoară, dacă trebuieşte, din ăstea, ştiţi voi… offline; că sâmbătă vine articol nou, cum vă place, în stilul vechi, frumos, să nu disperaţi, e scris deja]

Vă prezint primul meu eşec jurnalistic în a încerca să îi prind pe TIFFişti clujeni că vând biletele înainte de vreme şi nu mai pot eu intra la „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” şi, implicit, poftiţi de lecturaţi şi despre prima mea activitate de puiuţ de comunist, intrând totuşi, pe ultima sută de metri, cu bilete obţinute pe şest, da’ normă-ntreagă. Şi, dup-aia, reabilitarea în calitate de blognalist ce mă aflu, aveţi în acest articol, în premieră web, interviu cu Cristian Mungiu, regizorul filmului ce-a puşcat Palme D’or la Cannes, anul în curs.

Menţionez că avem o calitate cât de cât mai acătării la imagini (cu excepţia părţii filmate-n sală), deoarece noua noastră amică Iulia m-a susţinut tehnic şi-a contribuit şi cu întrebări; Iulie, dacă nu te luam cu arcanu’ şi te târam din sală să filmezi (că erai singura c-o cameră pe acolo, nici presa nu s-a sinchisit), mereai acasă degeaba. În acest sens, vorbeam cu Comanescu (apropo, a zis că YMterviu cu mine apare luni, fiind o putoare, zic eu) voi porni o serie în care voi regiza interviuri. Voi fi propriul meu mogul. Persoane alese de pe stradă vor fi reporterii mei personali, eu înghiontindu-i de câte ori nu se descurcă. O să fie o combinaţie din nişte ce?!-uri care aş dori să le definesc drept phonalism (să crape ăia de zic că nu se poate face jurnalism filmat cu mobilu’), corcit cu blognalism (să crape ăia de zic că nu se poate face jurnalism pe blog) şi apoi împerecheat cu jurnalism civic colectiv (să crape şi ăia de zic că nu se poate face jurnalism de către oameni normali). În ritmul ăsta n-o să mai avem cui le arăta. Da’ dacă nu iese, zic c-am glumit şi continui cu jegterviuri ca până acum.

Dar să-ncepem cu relatarea a cum am apucat să văz totuşi filmul, sfârşit de încercări şi cu ultimele sforţări…

[identităţile personajelor prezente în această istorisire au fost schimbate pentru protecţia părţilor implicate]

Cică mă duc ieri la cinemaul… Dictatoria, să-i zicem, cu ţelul de a cumpăra două bilete pentru intrarea la filmul cu lung nume, prescurtat 432, de-a fost un fel de Jeg pe Cluj, doar că la Cannes ’07. Deoarişce la deschiderea festivalului clujean ZBIFF nu puteam intra, “din cauza la” că s-au vândut toate invitaţiile cel mai probabil cu mult înainte de tipărirea lor, am ales această fericită săptămână să ne facem datoria civică de români, eu şi amica mea Iora Clieş, adică măcar filmu’ ăsta să nu-l şpanglim de pe torrente. Care rula ieri, joi, respectiv azi, vineri. Băiucul existenţial este că nu puteam procura tichetul intrării decât dimineaţa de la ora 10, cu ocazia festivă a deschiderii căşii construită în acest scop. Şi mă duc eu cu don’şoara de-o toartă (metaforic vorbind), ajungem, ce-i drept la şi vreun sfert. Bilete, canci. De faţă foarte puţine persoane, având în vedere expectanţele. „Mna, căcat!”, îmi zic eu în gând, ca să nu vorbesc urât de faţă cu fata. Mă duc să-ntreb, zice doamnele studente că s-au dată, frăţică. S-au? Da’ când, ferească-mă dumnejeg? Te pomeneşte că de când s-a descis, amu’ la 10? Da… Ei, nu mă bolunzi?! Ba parol. Da’ mâine mai sunt? Mai, dragă, 200. Păi, viu de la 8, e bine? Să nu chiar dorm în faţă… E foarte bine!

A doua zi dimineaţ’, îmi dau iar ceasul telefonului peste cap, punându-l să sune la 7, de nu mai ştia ce-am păţit. Înainte să plec, dau să sun întins, să înregistrez convorbirea, c-aşa-s eu intrigant, ca dup-aia „să-mi bat pula de ei” pe Jeg (vorba unei domnişorici respectabile, pe care-o salutăm cordial, pe această cale), că mă poartă pe coclauri în cinemaie, cu nopţile-n cap, după bilete verzi pe pereţi. Şi e prima dată când cre’că m-a recunoscut cineva, după vasta-mi activitate – să vă explic şi de ce. Iată conversaţia:

– Alo?
– Cinema Dictatoria.
– Bună ziua. Mai sunt bilete de la “432”?
– Da. De la unu.
– De la unu numa’ începe filmu’?
– Da. Da.
– Şi când pot să iau?
– Păi, de la 10 se deschide casa.
– Da’ găsesc, că ieri am fost pe la 10 şi câteva minute şi pentru ieri nu mai erau? Şi-or spus – fetele ălea că pentru astăzi mai sunt 200, sigur mai sunt, nu vin degeaba?
– Da-da-da-da. Dacă nu, mă căutaţi pe mine, pe Florica. Bine?
– Că numa’ două-mi trebuie. Ştiu că alţii cumpără mai multe.
– Mno, bine, puiule [aha!].
– Mna, bun.
– Bine?
– Mulţumesc. Deci vin înainte de 10 un pic?
– Sigur. Sau poţi să vii de la… când vii la film. Numa’ că c-o juma’ de oră mai înainte că-s – fără locuri, ştii? Pe timpul festivalului se dau fără loc, puiule.
– Mna, ş-atuncea vin la doişpe jumate şi-ntreb de tanti Florica?
– Da, puiule.
– Bine, mulţumesc.
– Mno. Să nu mai vii până aicea.
– Ok, mulţumesc mult. Mulţumesc, la revedere.

Oricât vroiam eu să-i prind, tanti Florica era tare de treabă. Dacă io-s puiule… Ce ştiţi voi!

Cât despre sesiunea de-ntrebări cu cei prezenţi în sală, pentru Cristian Mungiu, ce pot să mai zic? (o să fie înregistrarea completă pe server) Ce m-a impresionat cel mai mult, poate un pic mai mult decât filmul însuşi, e că o fată ce-l vizionase-n tura cu mine a plâns, spunându-i regizorului că acum o săptămână, când luase biletul, nu ştia dacă va naşte la timp pentru a putea vedea pelicula (care ştiţi subiectul vă prindeţi, care nu, mergeţi, cumpăraţi un bilet şi vedeţi-l).

Despre interviu? Mungiu, deşi l-am agasat MULŢI cu autografe şi întrebări debile, n-a smuls telefonul nimănui.

Aveţi şi păreri ale celor ce-au fost în sală, precum şi o clarificare (filmată cu telefonu’, phonalism, pare rău) referitoarea la speculaţiile de piratare a filmului, care de fapt apărea pe torrente doar cu titlul, dar cu alt conţinut, detalii despre cum va exista o variantă ieftină de DVD, să şi-o permită oricine s-o aibă acas’, legal. La sfârşitul înregistrării, Mungiu dă un autograf bloggerilor români. Noroc că avea deja un microfon desenat pe tricou, nu ne-a tre’it multă logistică…

[varianta ne-editată va fi pusă de download mâine, la calitatea ei de casetuţă MINIDV. Mă rog, cu un dărab de compresie, să nu vă pape tătă ţeava; azi fu tare lene să şed după tranferuri; aveţi mai jos şi transcritpul interviului]

[trilu-video]http://www.trilulilu.ro/Jeg/b9884b4fa92320[/trilu-video]

Iulia: Cum vi s-a părul publicul clujean, aş dori să vă-ntreb asta.

Mungiu: Are avantajul că e primul public care a văzut filmul ăsta şi e asta am venit cu filmul aici. Prima oară când am fost cu el am fost primiţi cu atâta căldură… Promisesem cu mult înainte să fie filmul gata c-o să venim şi-o să-l lansăm aici. A fost foarte plăcut pentru noi şi sper să avem o reacţie de tipul ăsta şi când o să venim în sală şi n-o să fie delo protocol şi n-o să fie nimeni pe lângă proiecţia în sine.

Iulia: În legătură cu tehnica te filmare: am înţeles c-aţi lucrat foarte mult la ea, deşi pare simplă.

Mungiu: Ce-nseamnă tehnică de filmare, până la urmă? Sunt nişte chestii care ţin de stil şi nişte chestii care ţin de tehnică… Mă-ntreba cineva acum după proiecţie dacă m-am gândit să fac filmul alb-negru. Şi nu… Are desaturare electronică. Povestea e oricum alb-negru. Lipseşte culoarea din ea vreo 40%. Deci sunt multe chestii tehnice făcute pe film. La nivel de filmare e altceva. E o stilistică anume. Foarte simplu. Era important pentru noi să facem acţiunea-n perioada aia fără să devină subiectul filmului. Până la urmă, subiectul filmului este despre oameni, nu despre perioadă.

Iulia: Aţi văzut ce s-a scris pe forumuri?

Mungiu: Nu tot.

Iulia: M-am uitat aseară, aveţi o pagină…

Mungiu: Eu o să-ncerc să o actualizez constant, dar am fost aici în fiecare zi şi…

Darius: Propriul dumneavoastră blog, în curând?

Mungiu: Păi, îl am.

Iulia: Da, chiar ieri m-am uitat pe el.

Darius: Da, dar mă gândeam un blog personal, cu proiecte viitoare…?

Mungiu: Da’ io n-am nici o jumătate de oră pentru mien din zi. Eu tre’ să mă duc acum la hotel, am 5 interviuri de scris în seara asta, tre’ să termin şi chestia asta şi apoi apuc să zic şi eu ceva, de la mine.

Darius: În legătură cu proiecţia, aţi văzut-o de atâtea ori, aţi găsit anumite chestii care nu v-au convenit, acum?

Mungiu: Am găsit o grămadă de chestii.

Un fan: Am văzut un spate de Matiz, la un moment dat.

Mungiu: Eşti foarte… foarte percieving. Aşa este. Ai dreptate. Şi mai sunt două greşeli.

Darius: Ne puteţi da câteva în exclusivitate sau să le găsim singuri?

Mungiu: Şi voi cu ce-o să vă ocupaţi?

Darius: Până la urmă aţi descoperit dacă era de download (pe torrente)?

Acelaşi fan: M-am uitat eu, da’ era altu’.

Mungiu: Da. Deocamdată nu este. Ştii de la ce vin unele defecte tehnice? Până la urmă eu mi-am scanat filmul. Filmul ăsta e filmat pe peliculă, e scanat la rezoluţie mare şi printare cu laser. E digital intermediate, dacă vrei să te uiţi pe net ai să vezi. Şi chestia asta e destul de complicată ca proces şi mi-a umplut filmul de scame şi apar tot felul de chestii galbene. Şi apoi la laborator mi-au umplu filmul de nişte mizerii negre. Şi lumea zice că e de la proiecţie, da’ nu – e direct pe film.

Darius: Păi, mai bine să creadă că-i de la proiecţie.

Mungiu: Păi, da, da’ filmul era şi la Cannes aşa. Da’ n-a văzut nimeni în afară de mine şi operatorul meu.

Iulia: Ne spuneţi trei nume de regizori internaţionali, regizori pe care-i apreciaţi?

Mungiu: Milos Forman, Robert Dalban şi Bruno Dumont. Da’ tre’ să “blogaţi” un pic şi să-i căutaţi cine sunt.

[…]

Mungiu: Scuză-mă, cum ziceai, Adela?

Adela: Da.

Mungiu:
Te-am mai văzut pe aici?

Adela: Da. Am fost şi la deschidere.

Mungiu: Aaah, ne-ai folosit două bilete. Ai luat locul cuiva care nu l-a văzut. Nu, glumesc, e bine că l-ai văzut de două ori.

Darius: Da’ şi tu ai folosit locul cuiva. De câte ori îl vezi foloseşti locul cuiva care putea să-l vadă în locul tău.

Mungiu: Da’ nu, eu nu stau în sală. Intru la-nceput, ies afară şi aştept.

Darius: Te-ai mai plictisit şi tu de el.

Mungiu: L-am văzut cel puţin de 50 de ori numai când l-am pregătit.

[partea din sală, de după proiecţie, restul filmării va fi disponibilă pe server]

Darius: Era o ştire pe Antena3, că s-a piratat deja filmul şi se găseşte pe torrente, dar a dezminţit-o zoso.ro, spunea că era de fapt un film denumit după filmul dumneavoastră, s-a confirmat?

Mungiu: Noi n-am încercat (să căutăm), da’ au fost oameni care-au încercat şi era filmul lui Titus Muntean. Nu ştiu acuma exact situaţia.

Darius: Şi-n afară de argumentul că-i un film românesc şi ar merita să-l vedem în cinema, altceva, împotriva piratării, aţi recomanda un argument?

Mungiu: Altceva împotriva piratării în afară de faptul de-al vedea-n cinema e faptul că din banii cu care cumpăraţi bilete eu pot să mai fac un film.

Darius: Pe DVD, în curând?

Mungiu: O să avem grijă nu numai să fie pe DVD, da’ să fie şi o ediţie foarte ieftină, astfel încât să poată duce lumea acasă o copie cumpărată şi să fie fericită.

 

 

14 comentarii

zi si tu ceva
  1. Iulie 26, 2021 la 16:42
    link permanent
    Recursos zice ca:

    It’а†s really a cool and helpful piece of info. I am satisfied that you shared this useful info with us. Please stay us informed like this. Thank you for sharing.

  2. Iulie 26, 2021 la 17:45
    link permanent

    Looking forward to reading more. Great blog post.Much thanks again. Much obliged.

  3. Iulie 26, 2021 la 19:00
    link permanent
    more details zice ca:

    Pretty nice post. I just stumbled upon your blog and wanted to say that I have really enjoyed browsing your blog posts. In any case I will be subscribing to your feed and I hope you write again soon!

  4. Iulie 27, 2021 la 13:00
    link permanent
    sonnik images zice ca:

    ItaаАа’б‚Т€ТšаЂаŒаАа’б‚Т€ТžаБТžs difficult to get knowledgeable folks on this subject, but the truth is be understood as what happens you are preaching about! Thanks

  5. Iulie 27, 2021 la 18:07
    link permanent

    You need to take part in a contest for probably the greatest blogs on the web. I all advocate this website!

  6. Iulie 27, 2021 la 20:20
    link permanent
    check zice ca:

    There is a psychological vitamin between the virtual job and social functioning in following these components.

  7. Iulie 27, 2021 la 21:02
    link permanent

    regarding this website and at the moment this time I am

  8. Iulie 28, 2021 la 10:30
    link permanent

    wow, awesome post.Thanks Again. Fantastic.

  9. Iulie 29, 2021 la 13:30
    link permanent

    Major thanks for the blog article.Thanks Again. Want more. this link

  10. Iulie 29, 2021 la 13:43
    link permanent

    It as hard to come by well-informed people in this particular subject, however, you sound like you know what you are talking about! Thanks

  11. Iulie 29, 2021 la 14:24
    link permanent

    You made some clear points there. I looked on the internet for the topic and found most people will consent with your blog.

  12. Iulie 29, 2021 la 17:08
    link permanent

    pretty helpful material, overall I feel this is worth a bookmark, thanks

  13. August 2, 2021 la 11:24
    link permanent

    Thanks so much for the blog.Really thank you! Really Great.

  14. August 3, 2021 la 13:02
    link permanent

    Really informative blog article.Really thank you! Cool.

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)