4, 3, 2, 1nterviu cu Mungiu

sari la comentarii

[adăugire ulterioară: deci, mă, articolu' ăsta-i de conosări, deci măcar de nasu' meu nu-i, da' să reţineţi că să mergeţi la film, aia relevă, trecând în drum şi pe afară, luând o domnişoară, dacă trebuieşte, din ăstea, ştiţi voi... offline; că sâmbătă vine articol nou, cum vă place, în stilul vechi, frumos, să nu disperaţi, e scris deja]

Vă prezint primul meu eşec jurnalistic în a încerca să îi prind pe TIFFişti clujeni că vând biletele înainte de vreme şi nu mai pot eu intra la „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” şi, implicit, poftiţi de lecturaţi şi despre prima mea activitate de puiuţ de comunist, intrând totuşi, pe ultima sută de metri, cu bilete obţinute pe şest, da’ normă-ntreagă. Şi, dup-aia, reabilitarea în calitate de blognalist ce mă aflu, aveţi în acest articol, în premieră web, interviu cu Cristian Mungiu, regizorul filmului ce-a puşcat Palme D’or la Cannes, anul în curs.

Menţionez că avem o calitate cât de cât mai acătării la imagini (cu excepţia părţii filmate-n sală), deoarece noua noastră amică Iulia m-a susţinut tehnic şi-a contribuit şi cu întrebări; Iulie, dacă nu te luam cu arcanu’ şi te târam din sală să filmezi (că erai singura c-o cameră pe acolo, nici presa nu s-a sinchisit), mereai acasă degeaba. În acest sens, vorbeam cu Comanescu (apropo, a zis că YMterviu cu mine apare luni, fiind o putoare, zic eu) voi porni o serie în care voi regiza interviuri. Voi fi propriul meu mogul. Persoane alese de pe stradă vor fi reporterii mei personali, eu înghiontindu-i de câte ori nu se descurcă. O să fie o combinaţie din nişte ce?!-uri care aş dori să le definesc drept phonalism (să crape ăia de zic că nu se poate face jurnalism filmat cu mobilu’), corcit cu blognalism (să crape ăia de zic că nu se poate face jurnalism pe blog) şi apoi împerecheat cu jurnalism civic colectiv (să crape şi ăia de zic că nu se poate face jurnalism de către oameni normali). În ritmul ăsta n-o să mai avem cui le arăta. Da’ dacă nu iese, zic c-am glumit şi continui cu jegterviuri ca până acum.

Dar să-ncepem cu relatarea a cum am apucat să văz totuşi filmul, sfârşit de încercări şi cu ultimele sforţări…

[identităţile personajelor prezente în această istorisire au fost schimbate pentru protecţia părţilor implicate]

Cică mă duc ieri la cinemaul… Dictatoria, să-i zicem, cu ţelul de a cumpăra două bilete pentru intrarea la filmul cu lung nume, prescurtat 432, de-a fost un fel de Jeg pe Cluj, doar că la Cannes ’07. Deoarişce la deschiderea festivalului clujean ZBIFF nu puteam intra, “din cauza la” că s-au vândut toate invitaţiile cel mai probabil cu mult înainte de tipărirea lor, am ales această fericită săptămână să ne facem datoria civică de români, eu şi amica mea Iora Clieş, adică măcar filmu’ ăsta să nu-l şpanglim de pe torrente. Care rula ieri, joi, respectiv azi, vineri. Băiucul existenţial este că nu puteam procura tichetul intrării decât dimineaţa de la ora 10, cu ocazia festivă a deschiderii căşii construită în acest scop. Şi mă duc eu cu don’şoara de-o toartă (metaforic vorbind), ajungem, ce-i drept la şi vreun sfert. Bilete, canci. De faţă foarte puţine persoane, având în vedere expectanţele. „Mna, căcat!”, îmi zic eu în gând, ca să nu vorbesc urât de faţă cu fata. Mă duc să-ntreb, zice doamnele studente că s-au dată, frăţică. S-au? Da’ când, ferească-mă dumnejeg? Te pomeneşte că de când s-a descis, amu’ la 10? Da… Ei, nu mă bolunzi?! Ba parol. Da’ mâine mai sunt? Mai, dragă, 200. Păi, viu de la 8, e bine? Să nu chiar dorm în faţă… E foarte bine!

A doua zi dimineaţ’, îmi dau iar ceasul telefonului peste cap, punându-l să sune la 7, de nu mai ştia ce-am păţit. Înainte să plec, dau să sun întins, să înregistrez convorbirea, c-aşa-s eu intrigant, ca dup-aia „să-mi bat pula de ei” pe Jeg (vorba unei domnişorici respectabile, pe care-o salutăm cordial, pe această cale), că mă poartă pe coclauri în cinemaie, cu nopţile-n cap, după bilete verzi pe pereţi. Şi e prima dată când cre’că m-a recunoscut cineva, după vasta-mi activitate – să vă explic şi de ce. Iată conversaţia:

- Alo?
- Cinema Dictatoria.
- Bună ziua. Mai sunt bilete de la “432″?
- Da. De la unu.
- De la unu numa’ începe filmu’?
- Da. Da.
- Şi când pot să iau?
- Păi, de la 10 se deschide casa.
- Da’ găsesc, că ieri am fost pe la 10 şi câteva minute şi pentru ieri nu mai erau? Şi-or spus – fetele ălea că pentru astăzi mai sunt 200, sigur mai sunt, nu vin degeaba?
- Da-da-da-da. Dacă nu, mă căutaţi pe mine, pe Florica. Bine?
- Că numa’ două-mi trebuie. Ştiu că alţii cumpără mai multe.
- Mno, bine, puiule [aha!].
- Mna, bun.
- Bine?
- Mulţumesc. Deci vin înainte de 10 un pic?
- Sigur. Sau poţi să vii de la… când vii la film. Numa’ că c-o juma’ de oră mai înainte că-s – fără locuri, ştii? Pe timpul festivalului se dau fără loc, puiule.
- Mna, ş-atuncea vin la doişpe jumate şi-ntreb de tanti Florica?
- Da, puiule.
- Bine, mulţumesc.
- Mno. Să nu mai vii până aicea.
- Ok, mulţumesc mult. Mulţumesc, la revedere.

Oricât vroiam eu să-i prind, tanti Florica era tare de treabă. Dacă io-s puiule… Ce ştiţi voi!

Cât despre sesiunea de-ntrebări cu cei prezenţi în sală, pentru Cristian Mungiu, ce pot să mai zic? (o să fie înregistrarea completă pe server) Ce m-a impresionat cel mai mult, poate un pic mai mult decât filmul însuşi, e că o fată ce-l vizionase-n tura cu mine a plâns, spunându-i regizorului că acum o săptămână, când luase biletul, nu ştia dacă va naşte la timp pentru a putea vedea pelicula (care ştiţi subiectul vă prindeţi, care nu, mergeţi, cumpăraţi un bilet şi vedeţi-l).

Despre interviu? Mungiu, deşi l-am agasat MULŢI cu autografe şi întrebări debile, n-a smuls telefonul nimănui.

Aveţi şi păreri ale celor ce-au fost în sală, precum şi o clarificare (filmată cu telefonu’, phonalism, pare rău) referitoarea la speculaţiile de piratare a filmului, care de fapt apărea pe torrente doar cu titlul, dar cu alt conţinut, detalii despre cum va exista o variantă ieftină de DVD, să şi-o permită oricine s-o aibă acas’, legal. La sfârşitul înregistrării, Mungiu dă un autograf bloggerilor români. Noroc că avea deja un microfon desenat pe tricou, nu ne-a tre’it multă logistică…

[varianta ne-editată va fi pusă de download mâine, la calitatea ei de casetuţă MINIDV. Mă rog, cu un dărab de compresie, să nu vă pape tătă ţeava; azi fu tare lene să şed după tranferuri; aveţi mai jos şi transcritpul interviului]


Iulia: Cum vi s-a părul publicul clujean, aş dori să vă-ntreb asta.

Mungiu: Are avantajul că e primul public care a văzut filmul ăsta şi e asta am venit cu filmul aici. Prima oară când am fost cu el am fost primiţi cu atâta căldură… Promisesem cu mult înainte să fie filmul gata c-o să venim şi-o să-l lansăm aici. A fost foarte plăcut pentru noi şi sper să avem o reacţie de tipul ăsta şi când o să venim în sală şi n-o să fie delo protocol şi n-o să fie nimeni pe lângă proiecţia în sine.

Iulia: În legătură cu tehnica te filmare: am înţeles c-aţi lucrat foarte mult la ea, deşi pare simplă.

Mungiu: Ce-nseamnă tehnică de filmare, până la urmă? Sunt nişte chestii care ţin de stil şi nişte chestii care ţin de tehnică… Mă-ntreba cineva acum după proiecţie dacă m-am gândit să fac filmul alb-negru. Şi nu… Are desaturare electronică. Povestea e oricum alb-negru. Lipseşte culoarea din ea vreo 40%. Deci sunt multe chestii tehnice făcute pe film. La nivel de filmare e altceva. E o stilistică anume. Foarte simplu. Era important pentru noi să facem acţiunea-n perioada aia fără să devină subiectul filmului. Până la urmă, subiectul filmului este despre oameni, nu despre perioadă.

Iulia: Aţi văzut ce s-a scris pe forumuri?

Mungiu: Nu tot.

Iulia: M-am uitat aseară, aveţi o pagină…

Mungiu: Eu o să-ncerc să o actualizez constant, dar am fost aici în fiecare zi şi…

Darius: Propriul dumneavoastră blog, în curând?

Mungiu: Păi, îl am.

Iulia: Da, chiar ieri m-am uitat pe el.

Darius: Da, dar mă gândeam un blog personal, cu proiecte viitoare…?

Mungiu: Da’ io n-am nici o jumătate de oră pentru mien din zi. Eu tre’ să mă duc acum la hotel, am 5 interviuri de scris în seara asta, tre’ să termin şi chestia asta şi apoi apuc să zic şi eu ceva, de la mine.

Darius: În legătură cu proiecţia, aţi văzut-o de atâtea ori, aţi găsit anumite chestii care nu v-au convenit, acum?

Mungiu: Am găsit o grămadă de chestii.

Un fan: Am văzut un spate de Matiz, la un moment dat.

Mungiu: Eşti foarte… foarte percieving. Aşa este. Ai dreptate. Şi mai sunt două greşeli.

Darius: Ne puteţi da câteva în exclusivitate sau să le găsim singuri?

Mungiu: Şi voi cu ce-o să vă ocupaţi?

Darius: Până la urmă aţi descoperit dacă era de download (pe torrente)?

Acelaşi fan: M-am uitat eu, da’ era altu’.

Mungiu: Da. Deocamdată nu este. Ştii de la ce vin unele defecte tehnice? Până la urmă eu mi-am scanat filmul. Filmul ăsta e filmat pe peliculă, e scanat la rezoluţie mare şi printare cu laser. E digital intermediate, dacă vrei să te uiţi pe net ai să vezi. Şi chestia asta e destul de complicată ca proces şi mi-a umplut filmul de scame şi apar tot felul de chestii galbene. Şi apoi la laborator mi-au umplu filmul de nişte mizerii negre. Şi lumea zice că e de la proiecţie, da’ nu – e direct pe film.

Darius: Păi, mai bine să creadă că-i de la proiecţie.

Mungiu: Păi, da, da’ filmul era şi la Cannes aşa. Da’ n-a văzut nimeni în afară de mine şi operatorul meu.

Iulia: Ne spuneţi trei nume de regizori internaţionali, regizori pe care-i apreciaţi?

Mungiu: Milos Forman, Robert Dalban şi Bruno Dumont. Da’ tre’ să “blogaţi” un pic şi să-i căutaţi cine sunt.

[...]

Mungiu: Scuză-mă, cum ziceai, Adela?

Adela: Da.

Mungiu:
Te-am mai văzut pe aici?

Adela: Da. Am fost şi la deschidere.

Mungiu: Aaah, ne-ai folosit două bilete. Ai luat locul cuiva care nu l-a văzut. Nu, glumesc, e bine că l-ai văzut de două ori.

Darius: Da’ şi tu ai folosit locul cuiva. De câte ori îl vezi foloseşti locul cuiva care putea să-l vadă în locul tău.

Mungiu: Da’ nu, eu nu stau în sală. Intru la-nceput, ies afară şi aştept.

Darius: Te-ai mai plictisit şi tu de el.

Mungiu: L-am văzut cel puţin de 50 de ori numai când l-am pregătit.

[partea din sală, de după proiecţie, restul filmării va fi disponibilă pe server]

Darius: Era o ştire pe Antena3, că s-a piratat deja filmul şi se găseşte pe torrente, dar a dezminţit-o zoso.ro, spunea că era de fapt un film denumit după filmul dumneavoastră, s-a confirmat?

Mungiu: Noi n-am încercat (să căutăm), da’ au fost oameni care-au încercat şi era filmul lui Titus Muntean. Nu ştiu acuma exact situaţia.

Darius: Şi-n afară de argumentul că-i un film românesc şi ar merita să-l vedem în cinema, altceva, împotriva piratării, aţi recomanda un argument?

Mungiu: Altceva împotriva piratării în afară de faptul de-al vedea-n cinema e faptul că din banii cu care cumpăraţi bilete eu pot să mai fac un film.

Darius: Pe DVD, în curând?

Mungiu: O să avem grijă nu numai să fie pe DVD, da’ să fie şi o ediţie foarte ieftină, astfel încât să poată duce lumea acasă o copie cumpărată şi să fie fericită.

 

 


26 comentarii

zi si tu ceva
  1. Iunie 8, 2007 la 21:35
    link permanent
    Marian zice ca:

    “interviul” se aude infect.. mai bine lipsa

  2. Iunie 8, 2007 la 21:36
    link permanent
    nouana zice ca:

    hokay. mi-am desenat niste boxe pe tricou…round. da dejaba. nu aud ce vorbeste stimabilu la microfonu desenat pe tricoul sau. astept procesul verbal. sper ca vei coopta oameni si pt o astfel de slujba (grefier civilo-blognalistic).
    bine, puiule?

  3. Iunie 8, 2007 la 21:39
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Nu-i baiu’ meu. O să fie şi o versiune (da’ mai mare), la calitate mai bună. Şi cu subtitrare, eventual. Da’ dacă nu caşti urechile. :)

  4. Iunie 8, 2007 la 22:20
    link permanent
    Fănel zice ca:

    Cool. Tare. Ok. Să ma înveţe cineva să filmez.

  5. Iunie 8, 2007 la 22:38
    link permanent
    MifTy zice ca:

    da.
    deci.
    boring.

  6. Iunie 8, 2007 la 22:41
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Să ziceţi dacă nu vă convine. :) Că io v-ascult şi-s mereu atent.

  7. Iunie 8, 2007 la 23:23
    link permanent
    Dudex zice ca:

    Mda, si eu am dat la maxim ca sa aud, dar vad ca s-a comentat deja acest aspect deci n-o sa iti dau si eu cu Lapte cu cacao de la Napolact pe tricoul alb.
    M-am imprastiat la faza cu “- Mno, bine, puiule [aha!].”… Si acum despre articol: nu ti se pare o atitudine romaneasCA CA doar dupa ce niste straini ne premiaza oamenii, doar atunci i recunoastem si noi? De exemplu, cati oameni mergeau la filmul asta daca nu castiga nimic? Foarte putini!
    Dar chestia e la fel in toate domeniile. Nu stim sa ne recunoastem si cultivam talentele, adica ne doare undeva de dansii pana nu vin frantuzii si le dau medalii.
    Brusc e Cristian Mungiu afisat peste tot. Dar inainte de asta cati dintre noi stiau de el? Sau de Cristian Nemescu. Daca ProTV sau alta televiziune de cacat de genul celei mentionate nu faceau un rahat de stire, nu auzea nimeni. Pentru ca e mai usor sa promovam blonde cu chilotii-ntre labii cu microfoanele-nchise decat sa promovam propria cultura. Abia astept Rambo MMCCLVII.

  8. Iunie 8, 2007 la 23:30
    link permanent
    Darius zice ca:

    :) Foarte tare. Aproape că nu văz altele ce nici nu tre’ văzute. Măcar s-a prins unu’. :) Foarte frumos.

  9. Iunie 9, 2007 la 10:46
    link permanent
    Crystiano zice ca:

    Foarte tare, i-ai luat interviu si lu’ Mungiu acu’. Bravo măi puiuţule de comunist. :)

  10. Iunie 9, 2007 la 10:48
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Mulţămim. Măcar unii prind ideea, nu se pierd în detalii, informaţiile contează. O zis câteva lucruri ce nu le-am văz’t altundeva.

  11. Iunie 9, 2007 la 11:57
    link permanent
    andreipalatkas zice ca:

    Mno ca io inca n-am vazut filmu, nu mai dati spoilare ca deja m-am prins din interviu ca saraca fata face MTv music avorts si iese naspa din cauza lu Webber ala.

  12. Iunie 9, 2007 la 12:05
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Bebe, nu Webber, mă! :D

  13. Iunie 9, 2007 la 12:50
    link permanent
    Diana zice ca:

    esti mare Darius
    felicitari!

    te faci regizor?

    ce parere ai despre ziaristul din maramures condamant la inchisoare? acesta sustine o dezbatere live pe http://blogreview.romblog.ro/?itemid=1064

    eu cred ca minte, sau … este don quijote
    cred ca merita sa faci un interviu cu el

  14. Iunie 9, 2007 la 12:59
    link permanent
    radu zice ca:

    Dariuse, de ce se scrie Clujean cu C mare? Voi ce gramatica invatati la Cluj acolo?! Unde ai mai vazut tu adjectiv scris cu litera mare? Radem noi de prostia actualilor jurnalisti dar nici ce vine din urma nu e prea breaz…

  15. Iunie 9, 2007 la 18:13
    link permanent
    Florin zice ca:

    Bine, puiule!

    Io zic sa-ti dea comisia aia de cinematografie bani de o camera, poate asa o sa avem pe bloguri si o productie gen Jurassic PArk cu Sergiu Nicolaescu in rolul principal ;)

    Io o nelamurire am, legat de clasica intrebare”trei Doamne si toti trei”.
    Milos Forman este binecunoscut, de la Iubirea unei blonde ori Balul Pompierilor, pana la Amadeus ori Larry Flynt, filme facute in State.
    Tot asa, cand vine voba de Bruno Dumont am bifat “Humanite”, film nerecomandat iubitorilor de filme de aciune.
    Din pacate insa, Robert Dalban pare a fi fost doar un actor.

    Darius, poti sa mergi inapoi sa-l intrebi pe regizorul Mungiu ce i-a placut la el, de l-a pus pe lista asta? Zau, nu pusca!

    No bine amu, bag!

  16. Iunie 10, 2007 la 10:06
    link permanent
    S zice ca:

    Si desi e asa de laudat, tot nu a luat trofeul TIFF… Macar a luat premiul publicului sau ceva prin zona?

  17. Iunie 10, 2007 la 13:07
    link permanent
    radu zice ca:

    Cred ca ti-a scapat un comentariu… Il pun pe blog la mine daca nu l-ai citit…

  18. Iunie 10, 2007 la 14:11
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Radule, mi-a scăpat? Stai să mă uit la spam.

    S – problema-i că era ceva conflict de concurs cu TIFF-ul. La un moment dat i se sugera descalificarea.

  19. Iunie 10, 2007 la 14:16
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Mda, deci a bibilit ceva Sorelul şi mă aşteptau vreo 10 comentarii de aprobat. Dacă ai fi căscat bine ochii pe parcursul acestui blog, ai fi remarcat că nu se practică în veci moderarea, nici n-a fost activată vreodată (în subiecte mult mai controversate). Da’ dat fiind că lucrăm la ceva setări, s-a schimbat niţelaş ceva la tehnic. Mda. Înainte să sari ce fundic în sus.

  20. Iunie 12, 2007 la 16:26
    link permanent
    igor zice ca:

    frumos articol, intersant interviu….
    si totusi fara aparitia lui adela nu ar mai fi fost acelasi articol reusit ;)

  21. Iunie 14, 2007 la 16:39
    link permanent
    Raluca zice ca:

    faina treaba, chiar daca nu se aude bine- felicit initiativa si trasnaile care ti-au dat prin cap: blognalism, phonalism etc. De ce nu? Pana la urma, daca majoritatii nu i se pare absurd, n-are sanse sa fie genial.

  22. Iunie 30, 2007 la 21:04
    link permanent
    ovidius666 zice ca:

    mungiu aminteste la un moment dat, la a doua intrebare, de cineva care l-a intrebat daca s-a gandit sa faca filmul alb-negru. acel “cineva” sunt eu – http://ovidiuil.blogspot.com/ . :) a crescut inima in mine, va dati seama! :)

  23. Iunie 30, 2007 la 21:36
    link permanent
    Darius zice ca:

    Uuu… Ce regăsire. :D

  24. Decembrie 4, 2007 la 15:38
    link permanent
    marius r. zice ca:

    432 e slab. regizorul e cam ingamfat. tot vorbeste de “filme”, dar a facut minimul ca sa poata folosi pluralul

  25. Decembrie 4, 2007 la 20:15
    link permanent
    Darius Groza zice ca:

    Mie unul mi-a plăcut. Dar mi-au spus şi alţii că lor nu. Când am vorbit cu Mungi, părea modest şi un om fain, n-a fost absolut nici un semn spre faptul că s-ar fi înecat cu iubire de sine. Au fost şi alte momente, care nu se văd pe cameră. E un om de apreciat.

  26. Decembrie 5, 2007 la 15:42
    link permanent
    marius r. zice ca:

    432 nu e un film prost. e chiar un film f.bine facut. dar e “slab”, in sensul ca, pur si simplu, nu conteaza. iti prezinta drept arta/cinema povestea unor personaje dintr-o emisiune mircea-radu-iana. personajele vorbesc mult, iau multe “decizii”, asa ca filmul isca posibilitatea comentarii acestor decizii, ceea ce da senzatia de film important. nu e, pt ca personajele nu sunt oameni obisnuiti, ci sunt pur si simplu oameni mediocri. si nu merita sa fie cunoscute povestile oamenilor mediocri. ale oamenilor obisnuiti, da. in schimb mediocritatea trebuie extirpata (ca sa nu folosesc alt verb). pacat ca povestea nu conteaza.
    dar regia filmului e f. buna.

un trackback

  1. [...] La Jeg găsiţi şi transcriptul interviului. [...]

zi si tu ceva:

(musai)
(musai)