Crocodilul sinucigaș…

Odată cu începutul săptămânii în curs, am făcut niște reale progrese în vederea mult anunțatei și așteptatei relații cu viitoarea mea iubită, programată pe începutul lunii septembrie. În sensul, desigur, că au mai trecut vreo câteva zile de când nu suntem încă împreună.

Am însă câteva atuuri. Încep să mă lingușesc tot mai profesionist pe lângă fra’-su don’șoarei, pe care-l ameninț cu suflatu’ propriei sale prietene, în cazul nefericit în care planurile mele meschine nu și-ar avea efectul scontat. Chiar și mamă-sa fetii, căreia i se citesc (bine selectate) pasaje de Jeg, sunt convins că deja mă vrea în familie.

Totusi, deși iubirea noastră e stabilă, adică stă, deci nu funcționează, am sunat-o pentru o discuție foarte serioasă despre evoluția lucrurilor. O evoluție pasivă, totuși o evoluție. Și e bine c-am făcut-o, am lămurit o grămadă de lucruri. De multe aspecte importante la care cu adevărat nu mă gândisem înainte mi-am dat seama din faptul că nu a răspuns. Oricum, i-am trimis apoi un lung și foarte răspicat sms, în care am încercat să mă abțin de la răbufniri masculine, deși am notat câteva raționamente de necombătut. Știu asta, pentru că nu mi-a trimis nimic înapoi. Sunt convins că s-a gândit mult la ce am vrut să-i transmit, motiv pentru care a și plecat din țară. Ca să se poată concentra.

Dacian tocmai ce-a scris pe-o foaie “Darius!” și m-a anunțat că mă strigă stiloul…

Între timp, s-au întors ai mei din vârfu’ muntelui, deci am crezut că o să am ce mânca și nu tre’ să merg la Cluj, unde de asemenea să nu am ce mânca, dar să fie măcar civilizație. Pe naiba! N-am putut dimineața să-mi fac nici o amărâtă de pită cu parizer. Că era pentru mâțe. PARIZERUL ERA PENTRU MÂȚE. TOT!

Zice aici, în televizor, că ești pregătită pentru XXL? Că să știi atunci că Palette Collor XXL de la Swarzkopft este singura care-ți dă adevărata senzație XXL. Să ne imaginăm: ești fată, îți cauți cosmeticale magice ca disperata… Cel mai probabil EȘTi XXL. Dacă, prin absurd, nu ești: de ce anume să vrei să fii?

Aș reveni la relația mea iminentă, dar asta ar însemna să stăm să ne uităm unii la alții și să așteptăm o terță parte. Pentru că, să știți și fiți convinși: în dragostea mea cu ea prima dată suntem eu cu voi! Împreună am fost aici de la început și am suferit, când ea nici nu știa ce trăiri ne provoacă. Numele ei în titlu va fi doar unul generic și de fond.

Apropo de numele ei, am stabilit că, dacă scârba de prietenă-sa lui Moafle refuză în continuare cu obstinație să dispară din viața noastră, poate continua să-și păstreze ocara prin care ne adresăm legat de ea, nici măcar ei, cu care nu vorbim direct, și anume pronumele de depărtare nepoliticos “aia”.

În timp ce noua zeiță ce va să se nască din mare, pentru a mi se împleti armonios în jurul trupului-mi divin și a-mi hrăni cartofi prăjiți, va fi intitulată de către apropiați “Dânsa”. Iar de către depărtați Domnișoara Dânsa.

***

În sfârșit, nițică recunoaștere. Lucrurile încep să se contureze înspre bine…

***

Dedic crocodilul sinucigaș echipei lu’ Trilulilu…

***

Și iată ce s-a ales de veteranul Iulian, ajuns sub mâinile maicii…

Da’ cum să nu oferi niște zâmbete?

Aceeași Mirmen: Numa’ vii la Zalau și toată ziua pierzi nopțile.

Și alții, mai confuji…

Doru: Da’ de ce-ați spart ușa?
Cipri: Păi, veneam cu Pișto de la Albă ca Zăpada și eram… obosiți. Dimineața trebuia să mergem la lucru, ce era să facem? Trebuia să ne odihnim undeva. Da’ n-am intrat în birou, oricum.
Doru: Care dimineață, mă, la lucru?
Feri: La 14:00 v-ați dus de aici.
Cipri: Pai, da, da’ ne-am dus.
Tibi: V-ați dus la ștrand!
Cipri: …
Cipri: La ștrand am fost? Eh, da, la ștrand…

Și, desigur, din ou la Ciutac.